ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2738/2023

Ședința publică din data de 23 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.06.2020, sub nr. x/2020, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA au formulat plângere împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 5/03.02.2020, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei de salarizare nr. 67/2019 și Deciziei de salarizare nr. 4/2020 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând admiterea plângerii în modalitatea în care a fost formulată și motivată, iar, pe cale de consecință, să se dispună anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 5/03.02.2020, iar ca o consecință revocarea Deciziei de salarizare nr. 67/2019 și a Deciziei de salarizare nr. 4/2020 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia; obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la emiterea unei noi decizii de salarizare.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 365 din data de 12 martie 2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA.

A anulat Hotărârea Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 5/03.02.2020, precum și Decizia nr. 67/05.12.2019 și Decizia nr. 4/20.01.2020, ambele emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cu privire la reclamanți.

A obligat pârâtul să încadreze reclamanții, în calitate de personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a parchetelor din circumscripția acestuia, prin stabilirea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente/a salariului de încadrare brut lunar, raportat la o valoare de referință sectorială, în cuantum de 440,16 RON, începând cu 09.04.2015, până la data de 30.11.2015, drepturile salariale recaculându-se în mod corespunzător.

A obligat pârâtul să încadreze reclamanții, în calitate de personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a Parchetelor din circumscripția acestuia, prin stabilirea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente/a salariului de încadrare brut lunar, raportat la o valoare de referință sectorială, în cuantum de 484,18 RON, de cuantumul sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și cuantumul sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate, calculate conform grilelor unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor, începând cu data de 01 octombrie 2016, drepturile salariale recaculându-se în mod corespunzător.

A obligat pârâtul să încadreze reclamanții, în calitate de personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a parchetelor din circumscripția acestuia, prin stabilirea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente/a salariului de încadrare brut lunar, raportat la o valoare de referință sectorială, în cuantum de 484,18 RON, cuantum ce cuprinde majorarea de 10 %, prevăzută de Legea nr. 293/2015, începând cu 01.12.2015 până la data de 31.12.2017, drepturile recaculându-se în mod corespunzător.

A obligat pârâtul să majoreze reclamanților drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a parchetelor din circumscripția acestuia, respectiv cuantumul brut al salariilor de bază, precum și cuantumul brut al sporurilor aferente, cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, începând cu data de 01 ianuarie 2018 și până la data de 31 decembrie 2018, în conformitate cu dispozițiile Legii cadru nr. 153/2017.

A obligat pârâtul să plătească fiecăruia dintre reclamanți diferența între remunerația care include VRS de 440,16 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON, începând cu data de 01.12.2015 și remunerația efectiv plătită, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale penalizatoare, de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri - Sentința Civilă nr. 365 din data de 12 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal - a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și, fără a încadra expres criticile sale în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea plângerii formulate, ca fiind neîntemeiată.

Contestă faptul că instanța de fond prin hotărârea pronunțată a dispus anularea Deciziei de salarizare nr. 4/20.01.2020. Prin această decizie a fost stabilită salarizarea pentru specialiști IT din circumscripția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Reclamanții sunt grefieri, astfel că salarizarea acestora s-a făcut prin Decizia de salarizare nr. 67/05.12.2019.

La Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reclamanții din acest dosar au contestat numai Decizia de salarizare nr. 67/2019, aspect care rezultă din considerentele și dispozitivul Hotărârii nr. 59/2020 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Susține astfel că instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, respectiv nu a fost contestată Decizia de salarizare nr. 4/2020, pentru a putea dispune anularea acesteia.

Arată că drepturile salariale restante cuvenite ca urmare a Deciziei de salarizare nr. 67/05.12.2019 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au fost achitate integral.

Raportat la data emiterii Deciziei de salarizarea nr. 67/2019 (05.12.2019) având în vedere prevederile art. 2517 C. civ. privind termenul general de prescripție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nu se putea dispune acordarea acestor drepturi pentru o perioadă retroactivă mai mare de 3 ani.

Așadar, raportat la prevederile articolului menționat anterior și la data când a fost emisă respectiva decizie de salarizare, instanța nu putea acorda drepturi salariale pe o perioadă retroactivă mai mare de 3 ani.

Concluzionând, susține recurentul că soluția instanței de fond încalcă prevederile art. 2517 referitor la prescripție.

Mai arată recurentul că la data soluționării pe fond a cauzei nu mai erau în vigoare actele normative (O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 43/2016) care reglementau majorarea salariilor la maximul aflat în plată.

Pe fondul cauzei arată că prin Decizia de salarizare nr. 67/2019 s-a stabilit că începând cu 01.12.2016 personalul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de la unitățile de parchet din circumscripția acestei instituții se salarizează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON.

Având în vedere cele prezentate precum și termenul de prescripție, raportat la data emiterii Deciziei de salarizare nr. 67/2019 (decembrie 2019) consideră că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în mod corect a acordat retroactiv începând cu data de 01.12.2016 o valoare de referință sectorială de 484,18 RON.

Cu privire la calcularea sporurilor, arată că acestea au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017 - privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Raportat la Decizia de salarizare nr. 67/2019 și la prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, arată că începând cu 01.12.2016 toate drepturile salariile restante sunt calculate prin raportare la un VRS de 484,18 RON. Din ianuarie 2019 au fost aplicabile dispozițiile art. 38* alin. (4) din Legea nr. 153/2017.

Majorarea cu 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015 a fost acordată începând cu luna decembrie 2015.

În luna noiembrie 2015 indemnizațiile de încadrare nu erau calculate prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON pe considerentul că la acel moment nu era reglementat acest VRS.

Mai susține recurentul că, potrivit art. 1^1 din Legea nr. 293/2015, a procedat la majorarea cu 10% a indemnizațiilor personalului din raza acestei instituții față de nivelul indemnizațiilor acordate pentru luna noiembrie 2015.

În baza art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în anul 2018 a procedat la majorarea cu 25% a nivelului indemnizațiilor de încadrare cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

Apărările formulate în cauză

Deși cererea de recurs le-a fost comunicată în mod legal, niciunul dintre intimații-reclamanți A., B. și C. nu a formulat apărări în cadrul unor întâmpinări, astfel cum prevăd dispozițiile art. 471

1

alin. (3) C. proc. civ. incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) și art. 494 din același act normativ.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 13.05.2022, a fost fixat primul termen pentru judecata recusului la data de 23.05.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, luând act de cererea recurentului - pârât, de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este nefondat, motiv pentru care urmează a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții au solicitat anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 5/03.02.2020, iar, ca o consecință, revocarea Deciziei de salarizare nr. 67/2019 și a Deciziei de salarizare nr. 4/2020 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la emiterea unei noi decizii de salarizare.

Prin Decizia nr. 67 din 01.12.2019, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a decis că, în perioada 1 decembrie 2016 -31 noiembrie 2017, personalul auxiliar de specialitate, tehnicienii criminaliști și personalul conex din raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia se salarizează având în vedere valoarea de referință de 484,18 RON, iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1 din decizie, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

La baza emiterii acestei decizii de salarizare a stat Nota nr. x/2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Resurse Umane și Documentare referitoare la modalitatea recalculării drepturilor salariale cuvenite unor categorii de personal din cadrul Ministerului Public prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON.

Analizând această decizie de salarizare se observă că acordarea retroactivă a valorii de referință sectorială de 484,18 RON, s-a făcut cu respectarea termenului de prescripție prevăzut de legislația în vigoare.

Prin Decizia nr. 4/20 ianuarie 2020, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit ca, începând cu data de 1 decembrie 2019, personalul auxiliar de specialitate și tehnicienii criminaliști, ca personal asimilat grefierilor, din raza Parchetului de pe lângă Curea de Apel Alba Iulia prevăzuți în anexele nr. 1-6, beneficiază de drepturile salariale menționate în dreptul fiecăruia.

Prin Hotărârea nr. 5/03.02.2020, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins contestația reclamanților formulată împotriva Deciziei de salarizare nr. 67/2019 și Deciziei de salarizare nr. 4/2020.

Potrivit art. 1 din O.U.G nr. 83/2014 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare "(5)1 Prin excepție de la prevederile alin. (1), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Prin Decizia nr. 23/26.09.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - s-a stabilit faptul că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru din cadrul Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadrul nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.

De asemenea prin Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 31 alin. (1)2 din O.U.G nr. 57/2015 sunt neconstituționale. În motivarea soluției Curtea Constituțională a arătat faptul că "25. Curtea constată că, potrivit art. 31 alin. (1)2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, norma criticată stabilește, în mod indirect, că nu sunt recunoscute hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Astfel, chiar dacă o parte dintre magistrații care beneficiază de aceste hotărâri judecătorești au deja în plată majorarea indemnizației de încadrare, faptul că textul criticat prevede că, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice, nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești conduce la concluzia că, deși o parte dintre magistrați și din personalul asimilat au obținut majorarea indemnizației de încadrare, aceasta nu este recunoscută la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare.

Potrivit considerentelor 25-32 din Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale (citate anterior), forul constituțional a reținut că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare a magistraților reclamanți în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituțională a stabilit că efectul constatării neconstituționalității art. 3

1

alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești (considerentul 32).

Așadar, însăși instanța de control constituțional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispozițiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituțional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătorești individuale întregii categorii profesionale și familii ocupaționale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităților constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Or, hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% și respectiv 11% acordate magistraților și personalului asimilat, au aplicabilitate generală și se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, fără aplicabilitate generală.

În speță, intimații - reclamanți au indicat hotărâri judecătorești, unele dintre ele rămase și definitive, prin care au fost obligați pârâții - parchete de le lângă tribunalele arondate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și, implicit, PCAI să plătească reclamanților drepturile salariale prin raportare la aceste valori de referință sectorială, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.

În acest sens, în acord cu instanța de fond și Înalta Curte reține că prin sentința civilă nr. 935/19.05.2020 pronunțată de Tribunalul București, valoarea sectorială de 484,18 RON la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G nr. 20/2016 a fost stabilită în mod expres în privința unei părți a judecătorilor din cadrul Tribunalului Constanța.

De asemenea, reține că valoarea sectorială de 484,18 RON la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G nr. 20/2016 a fost stabilită prin hotărâre judecătorească pronunțată în privința personalului de probațiune, care face parte din familia ocupațională "Justiție", în acest sens fiind sentința civilă nr. 1668/12.11.2019 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin.

Așadar, în cauză s-a dovedit, astfel cum rezultă din hotărârile anterior menționate, că la nivelul familiei ocupaționale "Justiție" au fost stabilite niveluri salariale prin raportare la VRS în cuantum de 440,16 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON, începând cu data de 01.12.2015, la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016, iar de această majorare beneficiază și intimații - reclamanți din prezenta cauză.

Aplicarea unitară și generală a dispozițiilor legale incidente în materia salarizării reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităților din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor și la edictarea art. 1 alin. (5

1

) din Legea nr. 71/2015, privind aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, prin care s-a stabilit obligația egalizării indemnizațiilor pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul acelei autorități/instituții, dispoziții care, potrivit Deciziei nr. 23/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se aplică și familiei ocupaționale "Justiție". În același sens trebuie avute în vedere și dispozițiile O.U.G. nr. 20/2016.

Nu în ultimul rând, trebuie subliniat considerentul Deciziei Curții Constituționale nr. 749/2016, potrivit căruia "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare (…) trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice."

În același sens s-a pronunțat și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în ședința din data de 15.05.2018 (punctul 8 din ordinea de zi soluționată) care, pornind de la aspectele statuate prin Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curții Constituționale, a recomandat ordonatorilor de credite stabilirea unei valori de referință sectorială unică atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.

Astfel, neincluderea în calculul drepturilor salariale, începând cu 09.04.2015, până la data de 30.11.2015 a unei valori de referință sectorială, în cuantum de 440,16 RON, și începând cu data de 01.12.2015, a unei valori de referință sectoriale de 484,18 RON la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G 20/2016, este nejustificată, în condițiile în care există hotărâri judecătorești prin care a fost recunoscută această valoarea sectorială, iar prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 s-a statuat că egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din O.U.G nr. 57/2015 trebuie să se facă avându-se în vedere nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, stabilit și prin raportare la drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești existente la nivel de familie ocupațională.

La nivel național au fost pronunțate sentințe judecătorești rămase definitive, prin care au fost obligați pârâții - Parchete de pe lângă tribunale și curți de apel să plătească reclamanților - personal auxiliar de specialitate și conex diferențele salariale calculate prin raportare la VRS 440,154 RON începând cu data de 09.04.2015 si drepturile salariale efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată începând cu data nașterii dreptului si până la plata efectivă. Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților diferențele salariale calculate prin raportare la VRS 484,169 RON începând cu data de 01.12.2015 și drepturile salariale efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.

În ceea ce privește personalul auxiliar de specialitate și conex ce-și desfășoară activitatea în cadrul parchetelor din aria teritorială a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au fost pronunțate mai multe hotărâri judecătorești, unele dintre ele rămase și definitive, prin care au fost obligați pârâții - parchete de le lângă tribunalele arondate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia să plătească reclamanților drepturile salariale prin raportare la aceste valori de referință sectorială, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.

Este adevărat că hotărârile judecătorești produc efecte inter partes, însă, prin Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constituțională a României a făcut distincție între hotărârile judecătorești care interpretează norme de lege cu aplicabilitate generală, chiar dacă au efecte inter partes, și cele prin care se recunosc anumite drepturi în baza unor situații particulare, constatând că se impune ca primele să fie luate în calcul la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul autorității publice.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanță a reținut că refuzul intimatului-pârât de a soluționa favorabil cererea reclamanților are caracter nejustificat, acesta interpretând în mod greșit noțiunea de nivel maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de O.U.G nr. 57/2015.

Referitor la critica privind obligarea intimatului - pârât la plata accesoriilor, respectiv rata inflației și dobânda legală aferentă diferențelor salariale, instanța de recurs are în vedere că, în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, prin decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Completul competent sa judece recursul în interesul legii s-a statuat că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans).

În speță, repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți prin lipsirea acestora de drepturile salariale cuvenite potrivit legii cuprinde trei componente: plata diferențelor salariale; plata prejudiciului cauzat de devalorizarea monedei naționale, echivalent al ratei inflației; plata beneficiului nerealizat, echivalent al dobânzii legale. Mai exact, recunoașterea dreptului acestora la încasarea unor salarii recalculate în raport de VRS în cuantumul pretins prin cererea de chemare în judecată, cu începere de la data de 09.04.2015, dă naștere dreptului de a le fi reparat integral prejudiciul suferit prin neplata la timp a acestor sume, prejudiciu reprezentat de devalorizarea monedei naționale, echivalent al ratei inflației și beneficiul nerealizat, echivalent al dobânzii legale, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamanților privind stabilirea drepturilor salariale prin raportare la valorile de referință sectorială menționate anterior.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, criticile recurentului, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputând conduce la reformarea hotărârii ce face obiectul judecății.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Astfel, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 365 din 12 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2023.