ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5610/2021

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, au solicitat anularea Hotărârii nr. 7/29.11.2018 emisă de Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, anularea Deciziei de salarizare nr. 81/2018 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la recalcularea drepturilor salariale începând cu data de 23.07.2018, cu respectarea grilei de salarizare prevăzute de Anexa V, Cap. I, lit. B), nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu modificările și completările ulterioare, în sensul acordării vechimii în funcție.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1662 din 8 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții A., B. și C., solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

În contextul redării dispozițiilor art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, republicată și a dispozițiilor art. 22 din Secțiunea 6 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017, au susținut că specialiștii IT din cadrul parchetelor sunt salarizați potrivit cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa V a actului normativ menționat anterior.

Au arătat că intenția legiuitorului a fost ca specialiștii IT din cadrul parchetelor să fie salarizați corespunzător salarizării aferente funcției de procuror cu grad de judecătorie, fără a stabili o limitare prin raportare la vechimea în funcție și că acolo unde legiuitorul a instituit pentru o anumită categorie profesională o anumită limitare la grilele de salarizare corespunzătoare funcției de procuror cu grad de judecătorie a prevăzut expres acest lucru, cum este cazul asistenților judiciari, sens în care au invocat art. 16 din Secțiunea 3 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017.

Deci, prin excluderea specialiștilor IT din cadrul Ministerului Public de la acordarea drepturilor bănești aferente vechimii în funcție/specialitate se încalcă principiul nediscriminării din perspectiva unui salariu egal pentru muncă egală.

Au invocat ca practică judiciară favorabilă sentința civilă nr. 1863/29.05.2019 (dosar nr. x/2018) și sentința civilă nr. 1001/15.03.2019 (dosar nr. x/2018) pronunțate de Curtea de Apel București și au considerat că au fost încălcate prevederile art. 14 CEDO prin lipsa de jurisprudență la nivelul aceleiași instanțe, în condițiile în care aceeași instanță a pronunțat în cauze similare soluții contradictorii.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esență, a arătat că potrivit art. 22 alin. (1) din Secțiunea 6 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu nota existentă în subsolul tabelului de la cap. I lit. B) din Anexa V la Legea - cadru precum și cu Nota nr. x/2018 emisă de către PICCJ, singurul criteriu de difențiere a salariilor specialiștilor IT este criteriul vechimii în muncă, celelalte criterii de diferențiere a salariului prevăzute pentru alte categorii profesionale, fiind exceptate în cazul specialiștilor IT.

În concluzie, salariile specialiștilor IT au fost corect stabilite prin Decizia de salarizare nr. 81/04.09.2018 emisă de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, iar instanța de fond în mod corect a reținut că reclamanți nu au calitatea de magistrați sau personal asimilat acestora, pentru a putea beneficaia de salarizarea prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa V din Legea nr. 153/2017.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluție a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 17 noiembrie 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Reclamanții, specialiști IT în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, au investit instanța de contencios administrativ cu o cerere în anulare a Hotărârii nr. 7 din 29.11.2018 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Alba Iulia prin care au fost respinse contestațiile formulate de aceștia împotriva Deciziei de salarizare nr. 81/04.09.2018 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin Decizia nr. 81 din 04.09.2018 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-au stabilit drepturile salariale care revin specialiștilor IT din raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, începând cu data de 23.07.2018, cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr. 153/2017.

Prima instanță a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, reținând legalitatea actului administrativ atacat, în sensul că drepturile salariale ale acestora au fost stabilite cu corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 304/2004 și ale Legii nr. 153/2017.

Prin memoriul de recurs recurenții - reclamanți au invocat interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, republicată și a dispozițiilor art. 22 din Secțiunea 6 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017, raportat la cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa V a actului normativ menționat anterior.

Au susținut că intenția legiuitorului a fost ca specialiștii IT din cadrul parchetelor să fie salarizați corespunzător salarizării aferente funcției de procuror cu grad de judecătorie, fără a stabili o limitare prin raportare la vechimea în funcție.

În analiza criticilor formulate prin memoriul de recurs, reține Înalta Curte că, potrivit art. (3) alin. (2) din Legea 567/2004 "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT". Așadar, specialiștii IT fac parte din categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanțelor/parchetelor și nu din categoria magistraților or a personalului asimilat magistraților.

Drepturile salariale ale specialiștilor IT din cadrul PICCJ (deci și ale reclamanților prin raportare la dispozițiile art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018) sunt reglementate de Legea nr. 153/2017 la art. 22 din anexa V, cap. VIII conform căruia:

"(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Prin urmare, în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că salariul de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, astfel cum este prevăzut în anexa la cap. I lit. B) nr. ctr. 4, însă acest text de lege nu poate fi aplicat fără a se ține seama și de prevederile Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază, care la pct. 1 arată că prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Așadar, deși în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferența fiind dată inclusiv de vechimea în funcție, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condițiile pentru vechimea în funcție, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție".

Specialiștii IT din cadrul PÎCCJ nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului asimilat magistraților, limitativ indicați în textul Notei și, pe cale de consecință, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat.

Or, contrar susținerilor recurenților-reclamanți, este evident că specialiștii IT nu pot beneficia de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie și, în același timp, de majorarea pentru vechimea în funcție acordată personalului auxiliar de specialitate, întrucât s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condițiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcție prevăzute pentru categoria magistraților și cele pentru personalul auxiliar fiind diferite și fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

Au mai susținut recurenții-reclamanți că, dacă în cazul asistenților judiciari se poate vorbi de o limitare expresă a acestei categorii profesionale la anumite grile de salarizare prin raportare la vechimea în funcție, invocând în acest sens art. 16 alin. (1) din Secțiunea 3 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017, pentru specialiștii IT de la parchete, legiuitorul nu a prevăzut nicio restricție cu privire la vechimea în funcție.

Înalta Curte nu poate primi nici acest argument, deoarece, în privința asistenților judiciari, reglementarea este justificată de necesitatea corelării cu mandatul limitat la 5 ani, conform prevederilor art. 110 din Legea nr. 303/2004, care specifică expres faptul că "Asistenții judiciari sunt numiți de ministrul justiției, la propunerea Consiliului Economic și Social, pe o perioadă de 5 ani". Or, Limitarea există și în cazul cazul specialiștilor IT, ea fiind dedusă în mod neîndoielnic din statutul legal al acestora, conform argumentației de mai sus.

Nu se poate reține nici încălcarea principiului nediscriminării din perspectiva unui salariu egal pentru muncă egală, deoarece atunci când a reglementat drepturile salariale, legiuitorul a avut în vedere diferențele de atribuții și condiții în care diferitele categorii de persoane implicate în mod direct sau indirect în înfăptuirea justiției le au. În acest sens, nici atribuțiile și nici studiile aferente funcției de specialist IT nu sunt similare cu cele necesare funcției de procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

În ceea ce privește invocarea jurisprudenței neunitare existente în această materie, Înalta Curte apreciază că soluțiile favorabile pronunțate în cauzele considerate de recurenți ca fiind similare, pot avea cel mult caracter orientativ, în condițiile în care nu toate cauzele indicate de aceștia au fost soluționate definitiv până la acest moment, iar soluția în prezentul litigiu se impune prin raportare la aspectele anterior expuse.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că sentința atacată este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanți, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 1662 din 8 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2021.