ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 193/2021

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 11.12.2017 reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia anularea Hotărârii nr. 36 din 19.10.2017 prin care au fost respinse contestațiile reclamanților în legătură cu încadrarea salarială a acestora conform Legii 153/2017, reîncadrarea acestora în grila de salarizare prevăzută de Cap. I lit. a) nr. 4 din Legea nr. 153/2017 în ceea ce privește salariul de bază precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1708 din data de 05.04.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Secțiunea 4 și art. 22 alin. (1)-(4) din secțiunea 6 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție invocată de reclamanți și a respins cererea de suspendare a judecării cauzei ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, prin aceeași hotărâre, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia ca neîntemeiată, a respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1708 din data de 05.04.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A. A. și B..

Totodată, prin cererea formulată la data de 21 mai 2020, recurenții - reclamanți au solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Secțiunea 4 și art. 22 alin. (1)-(4) din secțiunea 6 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; au solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate.

II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale

Prin încheierea de ședință din data de 28 mai 2020 Înalta Curte a respins cererea formulată de A. și B. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 din Secțiunea a 4-a și cele ale art. 22 din Secțiunea a 6-a cuprinse în Anexa V la Legea nr. 153/2017, ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii din 28 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal au formulat recurs reclamanții A. și B. criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de declararea a recursului, admiterea recursului și casarea încheierii recurate cu consecința admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale a României.

Intimații-pârâți Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nu au depus întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte constată că recurenții-reclamanți au formulat o cerere de repunere în termenul de formulare a căii de atac a recursului, motivând că procedura de citare pentru termenul de judecată stabilit în data de 28 mai 2020 nu a fost legal îndeplinită și că instanța nu putea soluționa cererea de sesizare a Curții Constituționale în procedura de filtrare a recursului.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, însă recurenții nu au adus niciun argument în sprijinul cererii lor și nu au depus dovezi pentru a justifica depunerea cu întârziere a cererii de recurs.

Simpla afirmație a părților că nu au fost legaj citate în dosarul asociat care a făcut obiectul excepției de neconstituționalitate nu răspunde exigențelor dispozițiile legale antereferate, cu atât mai mult cu cât la termenul de judecată din data de 28 iunie instanța a avut în vedere atât excepția cât și fondul cauzei.

Or, din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă cu evidență că pentru termenul de judecată stabilit la data de 28 mai 2020, termen la care a fost soluționat atât dosarul principal x/2017, cât și dosarul asociat x/2017 reclamanții au fost legal citați potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosar fond.

Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu modificările ulterioare "Pentru cererile de sesizare a Curții Constituționale cu excepții de neconstituționalitate, formulate în dosarele aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, se creează dosar asociat . . . . . . . . . .Cererile vor fi soluționate prin încheiere, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare. ". Astfel că dosarul asociat x/2017 este accesoriu dosarului principal anterior menționat și urmează soarta acestuia.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile stipulate de prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., cererea de repunere în termenul de recurs fiind neîntemeiată.

Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de recurs, invocată din oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992:

"(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."

Înalta Curte reține că încheierea de ședință prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal la data de 28 mai 2020, dosar fond. Termenul de 48 ore, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, a început să curgă de la acel moment și s-a împlinit la data de 30 mai 2020, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la dispozițiile art. 183-184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost transmisă electronic prin email la data de 5 iunie 2020, dosar recurs.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost depus cu depășirea termenului legal și imperativ de 48 ore prevăzut de lege, respectiv la data de 5 iunie 2020, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 30 mai 2020.

Pentru considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 248 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs, va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen formulată de reclamanții A. și B..

Respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din 28 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.