ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5468/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.06.2020, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâta Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au formulat plângere împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 9/16.03.2020, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei de salarizare nr. 67/2019 și Deciziei de salarizare nr. 4/2020 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând admiterea plângerii în modalitatea în care a fost formulată și motivată, iar pe cale de consecință, să se dispună anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 9/16.03.2020, iar ca o consecință revocarea Deciziei de salarizare nr. 67/2019 și a Deciziei de salarizare nr. 4/2020 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia; obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la emiterea unei noi decizii de salarizare.

Prin sentința civilă nr. 366 din data de 12 martie 2021 Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere 5 al acțiunii pentru pretențiile anterioare datei de 16.06.2017 și a constatat prescris dreptul la solicitarea diferențelor salariale pentru perioada 09.04.2015 - 15.06.2017.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâtele Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, și Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

A anulat Hotărârea Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 9/16.03.2020, precum și Decizia nr. 67/05.12.2019 și Decizia nr. 4/20.01.2020, ambele emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cu privire la reclamanți.

A obligat pârâtul să încadreze reclamanții, în calitate de personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a parchetelor din circumscripția acestuia, prin stabilirea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente/a salariului de încadrare brut lunar, raportat la o valoare de referință sectorială, în cuantum de 440,16 RON, începând cu 09.04.2015, până la data de 30.11.2015, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător.

A obligat pârâtul să încadreze reclamanții, în calitate de personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a parchetelor din circumscripția acestuia, prin stabilirea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente/a salariului de încadrare brut lunar, raportat la o valoare de referință sectorială, în cuantum de 484,18 RON, de cuantumul sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și cuantumul sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate, calculate conform grilelor unice de salarizare aplicate la nivelul Parchetelor, începând cu data de 01 octombrie 2016, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător.

A obligat pârâtul să încadreze reclamanții, în calitate de personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a parchetelor din circumscripția acestuia, prin stabilirea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente/a salariului de încadrare brut lunar, raportat la o valoare de referință sectorială, în cuantum de 484,18 RON, cuantum ce cuprinde majorarea de 10 %, prevăzută de Legea nr. 293/2015, începând cu 01.12.2015 până la data de 31.12.2017, drepturile recalculându-se în mod corespunzător.

A obligat pârâtul să majoreze reclamanților, drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a parchetelor din circumscripția acestuia, respectiv cuantumul brut al salariilor de bază, precum și cuantumul brut al sporurilor aferente, cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, începând cu data de 01 ianuarie 2018 și până la data de 31 decembrie 2018, în conformitate cu dispozițiile Legii cadru nr. 153/2017.

A obligat pârâtul să plătească fiecăruia dintre reclamanți, diferența între remunerația care include VRS menționat mai sus, începând cu data de16.06.2017 și remunerația efectiv plătită, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale penalizatoare, de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Există necorelare între paragrafele din dispozitivul hotărârii atacate prin care se dispune reîncadrarea reclamanților raportat la valorile de referință sectoriale menționate și paragraful prin care se dispune plata diferențelor salariale rezultate ca urmare a recalculării indemnizațiilor de încadrare.

Contestă faptul că instanța de fond prin hotărârea pronunțată a dispus anularea Deciziei de salarizare nr. 4/20.01.2020. Prin această decizie a fost stabilită salarizarea pentru specialiști IT din circumscripția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Reclamanții sunt grefieri, astfel că salarizarea acestora s-a făcut prin Decizia de salarizare nr. 67/05.12.2019.

La Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reclamanții din acest dosar au contestat numai Decizia de salarizare nr. 67/2019, aspect care rezultă din Hotărârea nr. 9/2020 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Arată că drepturile salariale restante cuvenite ca urmare a Deciziei de salarizare nr. 67/05.12.2019 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au fost achitate integral și anexează în acest sens adresa nr. x/2022 din care rezultă că sumele restante datorate potrivit Deciziei de salarizare nr. 67/2019 au fost achitate integral fiecărui reclamant.

Raportat la data emiterii Deciziei de salarizarea nr. 67/2019 (05.12.2019) având în vedere prevederile art. 2517 C. civ. privind termenul general de prescripție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nu se putea dispune acordarea acestor drepturi pentru o perioadă retroactivă mai mare de 3 ani.

Așadar, raportat la prevederile articolului menționat anterior și la data când a fost emisă respectiva decizie de salarizare, instanța nu putea acorda drepturi salariale pe o perioadă retroactivă mai mare de 3 ani.

Concluzionând, soluția instanței de fond încalcă prevederile art. 2517 referitor la prescripție, având în vedere că la data soluționării pe fond a cauzei nu mai erau în vigoare actele normative (O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 43/2016) care reglementau majorarea salariilor la maximul aflat în plată.

Pe fondul cauzei arată că prin Decizia de salarizare nr. 67/2019 s-a stabilit că începând cu 01.12.2016 personalul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de la unitățile de parchet din circumscripția acestei instituții se salarizează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON.

Având în vedere cele prezentate precum și termenul de prescripție, raportat la data emiterii Deciziei de salarizare nr. 67/2019 (decembrie 2019) consideră că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în mod corect a acordat retroactiv începând cu data de 01.12.2016 o valoare de referință sectorială de 484,18 RON.

Cu privire la calcularea sporurilor, arată că acestea au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017 - privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Raportat la Decizia de salarizare nr. 67/2019 și la prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, arată că începând cu 01.12.2016 toate drepturile salariile restante sunt calculate prin raportare la un VRS de 484,18 RON. Din ianuarie 2019 au fost aplicabile dispozițiile art. 38* alin. (4) din Legea nr. 153/2017.

Majorarea cu 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015 a fost acordată începând cu luna decembrie 2015.

În luna noiembrie 2015 indemnizațiile de încadrare nu erau calculate prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON pe considerentul că la acel moment nu era reglementat acest VRS.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, potrivit art. 1^1 din Legea nr. 293/2015 a procedat la majorarea cu 10% a indemnizațiilor personalului din raza acestei instituții față de nivelul indemnizațiilor acordate pentru luna noiembrie 2015.

În baza art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în anul 2018 a procedat la majorarea cu 25% a nivelului indemnizațiilor de încadrare cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții au solicitat anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 9/16.03.2020, iar ca o consecință revocarea Deciziei de salarizare nr. 67/2019 și a Deciziei de salarizare nr. 4/2020 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la emiterea unei noi decizii de salarizare.

Prin Decizia nr. 67 din 01.12.2019, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a decis că, în perioada 1 decembrie 2016 -31 noiembrie 2017, personalul auxiliar de specialitate, tehnicienii criminaliști și personalul conex din raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia se salarizează având în vedere valoarea de referință de 484,18 RON, iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1 din decizie, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare

In ceea ce privește susținerile privind excepția prescripției dreptului material la acțiune se constată că instanța de fond în mod corect a respins această excepție, ca fiind nefondată având în vedere că, prin prezenta acțiune, nu se solicită obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale pentru a fi aplicabile prevederile C. civ. în materia prescripției extinctive.

Prin Decizia nr. 4/20 ianuarie 2020, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit ca, începând cu data de 1 decembrie 2019, personalul auxiliar de specialitate și tehnicienii criminaliști, ca personal asimilat grefierilor, din raza Parchetului de pe lângă Curea de Apel Alba Iulia prevăzuți în anexele nr. 1-6, beneficiază de drepturile salariale menționate în dreptul fiecăruia.

Prin Decizia nr. 9/2020, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins contestația reclamanților formulată împotriva Deciziei de salarizare nr. 67/2019 și Deciziei de salarizare nr. 4/2020.

Potrivit art. 1 din O.U.G nr. 83/2014 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare "(5)1 Prin excepție de la prevederile alin. (1), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Prin Decizia nr. 23/26.09.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept – s-a stabilit faptul că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru din cadrul Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadrul nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.

De asemenea prin Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 31 alin. (1)2 din O.U.G nr. 57/2015 sunt neconstituționale. În motivarea soluției Curtea Constituțională a arătat faptul că "25. Curtea constată că, potrivit art. 31 alin. (1)2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, norma criticată stabilește, în mod indirect, că nu sunt recunoscute hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Astfel, chiar dacă o parte dintre magistrații care beneficiază de aceste hotărâri judecătorești au deja în plată majorarea indemnizației de încadrare, faptul că textul criticat prevede că, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice, nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești conduce la concluzia că, deși o parte dintre magistrați și din personalul asimilat au obținut majorarea indemnizației de încadrare, aceasta nu este recunoscută la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare.

Or, hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% și respectiv 11% acordate magistraților și personalului asimilat, au aplicabilitate generală și se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, fără aplicabilitate generală.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, refuzul intimatului-pârât de a soluționa favorabil cererea reclamanților are caracter nejustificat, acesta interpretând în mod greșit noțiunea de nivel maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de O.U.G nr. 57/2015.

Astfel, neincluderea în calculul drepturilor salariale, începând cu 09.04.2015, până la data de 30.11.2015 a unei valori de referință sectorială, în cuantum de 440,16 RON, și începând cu data de 01.12.2016, a unei valori de referință sectoriale de 484,18 RON la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G 20/2016, este nejustificată, în condițiile în care există hotărâri judecătorești prin care a fost recunoscută această valoarea sectorială, iar prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 s-a statuat că egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din O.U.G nr. 57/2015 trebuie să se facă avându-se în vedere nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, stabilit și prin raportare la drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești existente la nivel de familie ocupațională.

La nivel național au fost pronunțate sentințe judecătorești rămase definitive, prin care au fost obligați pârâții - Parchete de pe lângă tribunale și curți de apel să plătească reclamanților - personal auxiliar de specialitate și conex diferențele salariale calculate prin raportare la VRS 440,154 RON începând cu data de 09.04.2015 si drepturile salariale efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată începând cu data nașterii dreptului si până la plata efectivă. Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților diferențele salariale calculate prin raportare la VRS 484,169 RON începând cu data de 01.12.2015 și drepturile salariale efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.

În ceea ce privește personalul auxiliar de specialitate și conex ce-și desfășoară activitatea în cadrul parchetelor din aria teritorială a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au fost pronunțate mai multe hotărâri judecătorești, unele dintre ele rămase și definitive, prin care au fost obligați pârâții - parchete de le lângă tribunalele arondate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia să plătească reclamanților drepturile salariale prin raportare la aceste valori de referință sectorială, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamanților privind stabilirea drepturilor salariale prin raportare la valorile de referință sectorială menționate anterior.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței nr. 366 din data de 12 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.