ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2719/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 722 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.

– Garda Financiară, prin care solicita anularea Deciziei nr. 4288/ CJ din 2 ianuarie 2011, prin care s-a dispus respingerea plângerii prealabile formulate de reclamantă împotriva procesului verbal din 27 decembrie 2010, înregistrat la Garda Financiara Cluj la 28 decembrie 2010, ca fiind nelegală și netemeinică, anularea ca nefondat a procesului verbal din 27 decembrie 2010, înregistrat la Garda Financiară Cluj la 28 decembrie 2010, anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 42881703117 din 3 ianuarie 2011 și a tuturor măsurilor luate/dispuse prin decizia menționată; suspendarea efectelor Actului de control – Procesul verbal din 27 decembrie 2010 întocmit de Garda Financiară, secția Cluj, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată la bugetul de stat în sumă de 1.542.996 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Procesul verbal din 27 decembrie 2010 a fost încheiat cu ocazia efectuării unui control inopinat la sediul reclamantei, reținându-se cu acest prilej că sumele constituind contravaloarea primelor de asigurare suportate de SC S. SRL pentru salariații proprii reprezintă venituri de natură salarială sau asimilate acestora, iar reclamanta avea obligația să calculeze, să rețină și să plătească impozitele și contribuțiile aferente către bugetul de stat consolidat. Prin Decizia nr. 4288/ CJ din 25 ianuarie 2011 s-a respins plângerea formulată de reclamantă reținându-se că procesul verbal atacat nu reprezintă titlu de creanță, fiind un act premergător emiterii actului administrativ fiscal.

În privința reclamantei procesul verbal întocmit de pârâtă, contestat în prezenta cauză, a fost valorificat de organele fiscale prin întocmirea raportului de inspecție fiscală din 31 octombrie 2011 și emiterea deciziei de impunere. Prin Decizia nr. 978F/ CJ din 31 octombrie 2011, s-au stabilit obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală. Din momentul existenței acestor acte, ele produc efecte juridice de sine stătătoare, procesul verbal contestat stabilind doar unele fapte și împrejurări din activitatea reclamantei, care ulterior au fost valorificate de organele fiscale prin emiterea procesului de inspecție fiscală și a deciziei sus arătate. Prin emiterea deciziei de impunere, practic organul fiscal a înțeles să valorifice constatările cuprinse în procesul verbal atacat, acest din urmă act respectiv decizia având aptitudinea de a produce efecte juridice.

Legalitatea și oportunitatea măsurilor stabilite pot fi analizate în cadrul soluționării unei eventuale plângeri împotriva actului administrativ care s-a întemeiat pe constatările cuprinse în document, respectiv în procesul verbal. Prin emiterea deciziei de impunere rezultă că procesul verbal a cărui suspendare se solicită este un act premergător, care nu produce efecte juridice prin el însăși, ci stă la baza sesizării altor organe ale statului, acestea din urmă fiind competente să aprecieze și să dispună măsuri împotriva societății comerciale. Potrivit teoriei dreptului administrativ o caracteristică esențială a actului administrativ este aceea de a da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice, respectiv de a crea drepturi și obligații.

Raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ”, acțiunea se impune a fi respinsă, actul atacat fiind unul premergător emiterii actelor administrative, în speță a deciziei din 31 octombrie 2011; ceea ce produce efecte juridice acum este decizia de impunere și procesul de inspecție fiscală. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a susținut în esență că în mod greșit s-a reținut prin sentința atacată faptul că procesul verbal din 27 decembrie 2010 ar fi un act premergător emiterii titlului de creanță și că obligațiile fiscale suplimentare de plată au fost stabilite prin Decizia nr. 897/F/ CJ din 31 octombrie 2011, acesta fiind actul care a fost emis pentru valorificarea aspectelor reținute prin emiterea procesului verbal de inspecție fiscală, decizia având aptitudinea de a produce efecte juridice.

Consideră recurenta că atât procesul verbal din data de 27 decembrie 23010 cât și Decizia nr. 4288/ CJ din 25 ianuarie 2011 sunt acte administrative fiscale care în baza probelor administrate în cauză, trebuiau anulate de către instanța de fond, având în vedere că erau îndeplinite toate condițiile de admisibilitate ale unei acțiuni în contencios administrativ, invocând în acest sens dispozițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004 cât și dispozițiile art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind C. fisc. Apreciază recurenta că prin respingerea cererii de chemare în judecată i-a fost încălcat accesul liber la justiție cât și dreptul la apărare, drepturi fundamentale garantate de Constituția României cât și de C.E.D.O.

Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă a susținut că procesul-verbal din 27 decembrie 2010 încheiat în urma controlului efectuat de reprezentanții Gărzii Financiare, secția Cluj, este nelegal întrucât aceștia nu au dreptul de a stabili sume ce reprezintă impozite și orice alte contribuții iar pe de altă parte, suma de 1.542.996 lei reprezentând calculul impozitelor și contribuțiilor aferente veniturilor de natură salarială, respectiv a primelor de asigurare achitate de către SC S. SRL angajaților proprii nu este datorată, acestea fiind cheltuieli deductibile, concluzie confirmată și de expertiza contabilă efectuată în cauză. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat. În speță, procesul verbal seria din 27 decembrie 2011 a cărui anulare s-a solicitat de către recurenta-reclamantă, reprezintă un act administrativ de control operativ și inopinat, fără a avea trăsăturile unui act administrativ, astfel cum este acesta definit de dispozițiile Legii nr. 554/2004, neproducând efecte juridice, respectiv nu dă naștere, nu modifică sau stinge raporturi juridice și nu creează drepturi sau obligații. Fiind un act premergător, acesta nu produce efecte prin el însuși, ci stă la baza sesizării altor organe ale statului, acestea din urmă fiind competente să aprecieze și să dispună măsuri cu caracter civil sau penal împotriva societății comerciale controlate.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, organele acesteia, constatând împrejurări din care rezultă săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, întocmesc procese verbale prin care stabilesc implicațiile fiscale ale acestora, în baza cărora sesizează organele de urmărire penală competente și dispun, în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare instituirea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire. Procesul-verbal în cauză, reprezintă un act de control operativ inopinat care potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) și (5) din H.G.

nr. 1324/2009 pot cuprinde evaluări ale prejudiciului fiscal, pe baza stabilirii implicațiilor fiscale determinate de sustragerea de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume de natură fiscală, datorate bugetului general consolidat, fără calcularea de obligații accesorii acestora, acest act neconstituind titlu de creanță fiscală. Potrivit dispozițiilor art. 85 din O.G. nr. 92/2003 doar declarația fiscală și decizia de impunere constituie titlu de creanță prin care se stabilesc obligațiile bugetare suplimentare. Prin urmare, neavând natura juridică a unui act administrativ, fiind doar un element premergător emiterii unui act administrativ fiscal, procesul verbal încheiat de Garda Financiară nu stabilește un raport obligațional între contribuabil și bugetul de stat în sensul art. 21 din O.G.

nr. 92/2003 republicată și în consecință, acestuia nu îi este aplicabilă procedura prevăzută de dispozițiile art. 205 din aceeași ordonanță. În speță, astfel cum s-a reținut în mod corect de către instanța de fond, procesul verbal întocmit de intimata-pârâtă Garda Financiară-Secția Cluj, a fost valorificat de organele fiscale prin întocmirea raportului de inspecție din 31 octombrie 2011 și emiterea deciziei de impunere din 31 octombrie 2011 prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată în sarcina recurentului-reclamant. Împotriva acestor acte, respectiv a raportului de inspecție fiscală cât și a deciziei de impunere, care reprezintă titlu de creanță, recurentul-reclamant are posibilitatea contestării conform dispozițiilor art. 205 din O.G.

nr. 92/2003 republicată și ulterior decizia emisă în soluționarea contestației poate fi contestată la instanța de contencios administrativ. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că hotărârea atacată în cauză este legală și temeinică, neexistând motive de casare sau de modificare a acestora, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SRL, prin administrator judiciar H.B. I. SRL, împotriva Sentinței civile nr. 722 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 martie 2013.