ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1262/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 6591 din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC T.O. SRL, în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară - Comisariatul General, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, că reclamanta SC T.O. SRL a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de control întocmit la data de 25 mai 2011, prin care Garda Financiară a constatat că, efect al mai multor încălcări ale dispozițiilor legale, societatea reclamantă nu a înregistrat în perioada 01 ianuarie 2011 - 30 aprilie 2011 în evidența contabilă venituri în sumă de 1.359.496 RON, ceea ce a avut ca efect diminuarea datoriilor către bugetul de stat cu suma de 543.798 RON.

Din analiza actelor de la dosar, prima instanță a reținut că verificarea încrucișată a facturilor, de către organul de control fiscal, nu a fost posibilă la o parte din clienții cărora reclamanta le-a furnizat marfă, deoarece societățile nu-și respectă sediul social declarat și nu s-au conformat somației făcute de Garda Financiară pentru prezentarea la control a documentelor financiar-contabile, iar valoarea totală a facturilor emise de contribuabil către societățile comerciale a fost de 209.300 RON. Cu privire la cererea de suspendare formulată de reclamanta SC T.O. SRL, instanța de fond a apreciat că actul cu privire la care reclamanta a solicitat suspendarea executării, are caracterul unui act administrativ în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și nu a unui act premergător, astfel cum a susținut pârâtă prin întâmpinare.

Astfel, prima instanță a constatat că procesul-verbal atacat are caracterul de act administrativ, făcând parte din prima categorie de acte la care art. 5 din O.U.G. nr. 91/2003 face referire, respectiv acte de control pentru stabilirea stării de fapt fiscale. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că susținerile reclamantei privind aspectele de nelegalitate ale procesului-verbal atacat, nu pot fi reținute, întrucât în acest cadru procesual nu pot fi analizate decât acele aspecte de fapt și de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ care nu vizează în mod direct și substanțial fondul cauzei.

Judecătorul fondului a apreciat că analizarea legalității constatărilor vizând aspecte legate de prețul ce a fost luat în considerare pentru stabilirea valorii mărfurilor găsite în depozitul societății, de adaosul comercial la care s-a stabilit baza de impunere, ori aprecierea asupra existenței unei înțelegeri cu partenerii de tranzacții ce se sustrag controlului fiscal, reprezintă, în mod evident, aspecte ce țin de dezlegarea fondului pricinii de către instanța ce va fi învestită cu analizarea legalității actului. În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, prima instanță a constatat că nu este îndeplinită, câtă vreme reclamanta nu a dovedit în niciun mod impactul grav sub aspect economic, pe care plata sumei reținute în cuprinsul Procesului-verbal l-ar produce asupra activității societății.

Împotriva Sentinței nr. 6591 din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs SC T.O. SRL, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. S-a apreciat în motivele de recurs că prima instanță a reținut în mod eronat că în speță nu sunt întrunite cele două condiții expres prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în raport de dovezile prezentate de societate pe aceste aspecte. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin sentința civilă recurată Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată cererea formulată de SC T.O.

SRL referitoare la suspendarea executării procesului-verbal întocmit de Garda Financiară - Comisariatul General, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond”. Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanța nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare. Condiția existenței cazului „bine justificat" presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului. Raportat la probele administrate, Înalta Curte apreciază că instanța de fond, motivat și argumentat a apreciat că, în cauză, nu există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ atacat.

Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate nu este îndeplinită în cauză. Simpla afirmație a reclamantei potrivit căreia prin aducerea la îndeplinire a actului administrativ i-ar produce un prejudiciu imposibil de înlăturat fără ca acesta să fie dovedit, nu poate fi primită. Așa cum constant s-a reținut și în jurisprudența acestei curți, afirmația că prin chiar cuantumul sumei impuse, s-ar perturba grav activitatea societății comerciale nu conduce implicit și automat la concluzia îndeplinirii condiției pagubei iminente. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

Față de cele arătate, reținând așadar, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t), că nu sunt întrunite cumulativ cerințele legale pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC T.O. SRL împotriva Sentinței nr. 6591 din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 martie 2012. Procesat de GGC - AS