Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Instanța
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Data
26 martie 2013
Stat pârât
ROU
Articole
Articolul 6, Articolul 10
Concluzia
  • Încălcare — Articolul 6
  • Încălcare — Articolul 10

Niculescu-Dellakeza împotriva României

Tradus ș i revizuit de IER ( www.ier .ro )

Ă

SEC Ț

HOT Ă RÂRE A din 26 martie 2013 În cauza Niculescu-Dellakeza împotriva Român iei (Cererea nr. 5393/04) Strasbo urg Hot ă rârea devine definitiv ă în condi ț iile prev ă zute la art. 44 § 2 din Conven ț ie. Aceasta poate suferi modif ic ă ri de form ă . În cauza Niculescu-Dellakeza împotriva României , Curtea European ă a Drepturilor Omului (Sec ț ia a treia), reunit ă într-o camer ă compus ă din: Josep Casadevall, pre ș edin te , Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Gri ț co, judec ă tori, ș i Santiago Quesada, grefier de sec ț ie, dup ă ce a deliberat în camera de consiliu la 19 februarie 2013, pronu n ță prezenta hot ă râre, adoptat ă la aceea ș i dat ă : PROCEDUR A

Ț

Ă COMUN Ă JUDE C Ă

Ș I SILVIS 1. A ș a cum reiese din faptele în spe ță , dup ă ce a fost achitat în prim ă inst an ță , reclamantul a fost condamnat pentru calomnie de Tribunalul Satu Mare, care se pronun ț a asupra recursului, f ă r ă ca acesta s ă fie din nou audiat în persoan ă . Cu toate acestea, punctul s ă u de vedere fusese clar pentru Tribunalul Satu Mare. Sesizat pentru a se pronun ț a, Tribunalul Satu Mare dispunea de observa ț iile reclamantului ca r ă spuns la mijloacele de recurs ale p ă r ț ii civile, în care partea interesat ă sublinia c ă articolul în cauz ă constituia un pamflet ai c ă rui termeni trebuia s ă fie citi ț i în context.

De asemenea, reclamantul ș i-a prezentat preten ț iile în scris ș i a explicat sensul pe care îl d ă duse termenilor pe care partea civil ă îi considera injurio ș i. În ceea ce prive ș te capetele de acuzare ale reclamantului în baza art. 10 din Conven ț ie, ne raliem f ă r ă rezerve concluziei Cur ț ii, conform c ă reia condamnarea reclamantului de c ă tre tribunal înseamn ă înc ă lcarea dreptului p ă r ț ii interesate la libertatea de exprimare. Opinia noastr ă separa t ă priv e ș te numai ra ț ionamentul Cur ț ii ș i concluzia acesteia conform c ă reia exist ă de asemenea o înc ă lcare a art. 6 din Conven ț ie.

2. Atunci când tribunalul a fost sesizat cu cauza în fapt ș i în drept ș i a studiat în ansamblul s ă u chestiunea vin ov ăț iei sau a nevinov ăț iei, acesta trebuia s ă ia m ă suri concrete pentru a- ș i putea îndeplini obliga ț ia de a audia în persoan ă pe inculpat; chiar dac ă judec ă toria îl audiase pe reclamant, acest fapt nu exonera tribunalul de aceast ă obliga ț ie ( Spînu împotriva României , nr. 32030/02, pct. 58, 29 aprilie 2008; Mihaiu împot riva Românie i , nr. 42512/02, pct. 39, 4 noiembrie 2008, ș i D ă nil ă împotriva României , nr. 53897/00, pct. 41, 8 martie 2007). 3. O procedur ă care se desf ăș oar ă în absen ț a celui în cauz ă , chiar în stadiul unui recurs dup ă o achitare în prim ă inst an ță , nefiind în sine incompatibil ă cu art. 6 din Conven ț ie, trebuie examinat în spe ță , a ș a cum a observat Curtea, dac ă inst an ț ele na ț ionale ș i-au îndeplinit obliga ț iile specifice de a lua m ă suri pentru a audia pe reclamant.

R ă spunsul la aceast ă întrebare ne îndrept ăț e ș te s ă ne înde p ă rt ă m de opinia colegilor no ș tri. 4. În fapt, în opinia noastr ă tribunalul a hot ă rât în mod obiectiv, la 17 iunie 2003, dup ă ce constatase c ă procedura fusese deja amânat ă de trei ori din cauza neprezent ă rii reclamantului – în mod regulamentar citat la 18 martie 2003, la 15 aprilie 2003 ș i la 20 mai 2003 – ș i ț inuse seama de toate circumstan ț ele spe ț ei, ș i c ă obli ga ț iile pozitive de a lua m ă suri pentru a audia pe reclamant fuses er ă îndeplinite.

Amânarea procedurii de trei ori arat ă în mod obiectiv, în opinia noastr ă , c ă tribunalul încercase într-adev ă r s ă audieze pe reclamant în persoan ă . 5. Nu trebuie s ă cad ă în sarcina acuzatului probarea faptului c ă nu inten ț iona s ă se derobeze justi ț iei, nici c ă absen ț a sa se explica printr-un caz de for ță major ă . În acela ș i timp, este la latitudinea autorit ăț ilor na ț ionale s ă evalueze dac ă scuzele furnizate de acuzat pentru a- ș i justifica absen ț a erau valabile sau dac ă elementele at a ș ate la dosar permiteau concluzia c ă absen ț a acestuia era indepen dent ă de voin ț a sa [ Sejdovic împotriva Italiei (MC), nr. 56581/00, GC, pct. 88, 1 martie 2006]. 6. Este incontestabil c ă reclamantul informase tribunalul c ă suferise o interven ț ie medical ă la 21 februarie 2003 din cauza unei stenoze rahidiene degenerative.

Cererea sa ini ț ial ă de suspendare pe motiv c ă starea sa de s ă n ă tate f ă cea imposibi l ă deplasarea era deci bine întemeiat ă . Cu toate acestea argumentul reclamantului conform c ă ruia niciun avocat din Craiova nu era dispus s ă se deplaseze la Satu Mare ș i c ă el însu ș i nu putea ajunge acolo pentru a angaja un avocat din cauza imposibilit ăț ii de a se deplasa, pare mai pu ț in conving ă tor, mai cu seam ă ț inând cont de mijloacele de comunicare în general disponibile care permit gestionarea la distan ță a reprezent ă rii printr-un avocat. Astfel inform a ț iile furnizate de reclamant, mai cu seam ă certificatul medical care înso ț e ș te cererea sa de suspendare a judec ăț ii timp de un an, nu puteau convinge tribunalul c ă persoana interesat ă c ă uta în mod serios s ă asiste la procedur ă pentru a fi audiat în cel mai scurt timp, nici de altfel c ă acest lucru ar fi posibil.

Curtea a observat c ă reclamantului nu i se pute repro ș a lipsa de interes pentru proces. Bineîn ț eles c ă acest fapt nu exclude c ă tribunalul ar fi putut pe bun ă dreptate s ă considere c ă reclamantul d ă dea dovad ă de o anumit ă rea credin ță în ceea ce prive ș te voin ț a sa de a ap ă rea sau de a fi reprezentat în fa ț a instan ț ei. În principiu, Curtea las ă inst an ț elor na ț ionale sarcina de a evalua elementele de aceast ă natu r ă . 7. În plus, interpretarea dreptului intern este în primul rând de competen ț a jurisdic ț iilor na ț ional e. Curtea obser v ă c ă , dac ă tribunalul nu considera necesar s ă ț in ă cont de certificatele medicale furnizate de reclamant pentru a judeca temeinicia cererii de suspendare a judec ăț ii cauzei, acesta putea totu ș i s ă solicite o expertiz ă medico-legal ă , a ș a cum prevedea art. 303 C. pr.

pen., pentru a sol u ț iona cererea. Ne îndoim c ă aceasta ar fi fost calea de urmat. Observ ă m c ă textul art. 303 C. pr. pen. nu prevede o încheiere de acest tip în circumstan ț ele spe ț ei. Observ ă m c ă anterior Curtea a estimat c ă nu exista nicio înc ă lcare a Conven ț iei când instan ț a de recurs a folosit toate mijloacele de care dispunea pentru a asigura prezentarea reclaman ț ilor la dezbateri, f ă r ă a se referi la art. 303 C. pr. pen. ( Neculai ș i Alin Rusu împotriva României , nr. 6246/04, 31 august 2010 (dec.), pct. 28).

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.