CASE OF IORGA v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 6-1
CASE OF IORGA v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2007)
Sec
ț
ia a treia
CAUZA IORGA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
(Cererea nr. 4227/02)
Hot
ă
râr
e
Strasbour
g
25 ianuarie 2007
Defini
tiv
ă
25/04/2
007
Hot
ă
rârea devine definitiv
ă
în condi
ț
iile prev
ă
zute la art. 44 § 2 din conven
ț
ie. Aceasta
poate suferi modific
ă
ri de form
ă
.
În cauza Iorga împotriva României,
Curtea Europ
ean
ă
a Drepturilor Omului (Sec
ț
ia a treia), reunit
ă
într-o camer
ă
comp
us
ă
din
B.M. Zupan
č
i
č
,
pre
ș
edinte,
C. Bîrsan, V. Zagrebelsky, A. Gyulumyan, E. Myjer, David Thór
Björgvinsson, I. Ziemele,
jude
c
ă
tor
i
,
ș
i F. Araci, g
refier de sec
ț
ie
,
dup
ă
ce a deliberat în camera de consiliu la 4 ianuarie 2007,
pronu
n
ță
prezenta hot
ă
râre, adoptat
ă
la aceea
ș
i dat
ă
:
Proced
ura
La originea cauzei se afl
ă
cererea nr. 4227/02 îndreptat
ă
împotriva României prin care
un resortisant al acestui stat, domnul Dumitru Iorga („reclamantul”), a sesizat Curtea la data de
15 mai 2000 în temeiul art. 34 din Conven
ț
ia pentru ap
ă
rarea drepturilor omului
ș
i a libert
ăț
ilor
fundamentale
(„conven
ț
ia”)
.
În urma decesului reclamantului, la 19 februarie 2005, v
ă
duva
ș
i fiica sa, Aurora
ș
i
Luiza Iorga,
ș
i-au exprimat, la 12 martie 2005, dorin
ț
a de a continua procedura. Din motive de
ordin practic, prezenta hot
ă
râre va continua s
ă
-l numeasc
ă
pe Dumitru Iorga „reclamant” de
ș
i
acea
st
ă
calitate ar trebui s
ă
fie atribuit
ă
doamnelor Aurora
ș
i Luiza Iorga [
Dalban împotr
iva
României
(GC), nr. 28114/95, pct. 1, CEDO 1999-VI].
Reclamantul, care a beneficiat de asisten
ță
juridic
ă
, este reprezentat de Gabriela Opri
ș
,
avocat în Bucure
ș
ti. Guvernul român („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental,
Beatrice Rama
ș
canu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
Reclamantul se plânge în principal de atingerea adus
ă
dreptului s
ă
u de acces la o
instan
ță
garantat de art. 6 § 1 din conven
ț
ie, datorit
ă
cuantumului excesiv al taxei judiciare de
timbru.
La 30 august 2004, Curtea a hot
ă
rât s
ă
comunice Guvernului capetele de cerere
întemeiate pe art. 6 § 1 din conven
ț
ie în privin
ț
a dreptului de acces la o instan
ță ș
i art. 1 din
Protocolul nr. 1 al Guvernului. În conformitate cu art. 29 § 3 din conven
ț
ie, s-a hot
ă
rât, de
asemenea, c
ă
admisibilitat
ea
ș
i fondul cauzei vor fi examinate împreun
ă
.
2
Numai Guvernul a depus observa
ț
ii scrise asupra fondului cauzei (art. 59 § 1 din
regulamen
t).
În fapt
I. Circumstan
ț
ele spe
ț
ei
Reclamantul s-a n
ă
scut în 1915
ș
i a locuit în Bucure
ș
ti pân
ă
la data decesului s
ă
u, 19
ianuarie 2005.
Prin hot
ă
rârile din 26 decembrie 1973
ș
i 10 aprilie 1980, instan
ț
ele na
ț
ionale au dispus
confiscarea unor bunuri apar
ț
inând reclamantului,
ș
i anume 2
100 dolari americani (USD),
763 465 lei române
ș
ti (ROL)
ș
i un autovehicul, pe motiv c
ă
nu achitase impozitele aferente c
ă
tre
stat. Din înscrisurile reclamantului reiese c
ă
, în 1980, alte bunuri,
ș
i anume mai multe sume de
bani în moned
ă
str
ă
in
ă
, i-au fost confiscate în mod abuziv.
La 2 noiembrie 1999, reclamantul
ș
i so
ț
ia sa au sesizat Judec
ă
toria Bucure
ș
ti cu o
ac
ț
iune împotriva Ministerului Finan
ț
elor de restituire a sumelor de 2 100 USD, 763 465 lei
ș
i a
autovehiculului, confiscate în 1973
ș
i, respectiv, în 1980, bazându-se pe principiul îmbog
ăț
irii
f
ă
r
ă
jus
t
ă
cau
z
ă
.
Reclamantul a pl
ă
t
i
t 500 000 lei taxa judiciar
ă
de timbru.
La 2 noiembrie 1999, judec
ă
toria a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru la
2 332 808 lei,
ț
inând cont de valoarea bunurilor ce f
ă
ceau obiectul litigiului. O soma
ț
ie de plat
ă
a
sumei a fost trimis
ă
reclaman
tului.
La
ș
edin
ț
a de judecat
ă
din 6 decembrie 1999, constatând c
ă
trebuia s
ă
pl
ă
teasc
ă
o tax
ă
judici
ar
ă
de timbru foarte mare, reclamantul
ș
i so
ț
ia sa au renun
ț
at la cap
ă
tul de cerere privind
restituirea sumei de 2 100 USD.
Prin hot
ă
rârea din 18 aprilie 2000, judec
ă
toria le-a respins ac
ț
iunea, pe motiv c
ă
bunurile în cauz
ă
trecuser
ă
în patrimoniul statului în baza a dou
ă
decizii definitive
ș
i irevocabile
pronu
n
ț
ate la 26 decembrie 1973
ș
i, respectiv, 10 aprilie 1980, care nu mai puteau fi contestate.
La 23 iunie 2000, reclamantul
ș
i so
ț
ia sa au formulat apel, men
ț
ionând c
ă
judec
ă
toria
nu apreciase corect probele administrate în cauz
ă
.
La 18 august 2000, instan
ț
a a citat p
ă
r
ț
ile
ș
i a dispus reclaman
ț
ilor s
ă
pl
ă
teasc
ă
o tax
ă
judici
ar
ă
de timbru în cuantum de 426 307 lei, în conformitate cu dispozi
ț
iile art. 2 alin. (1) lit. c)
ș
i art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Acest cuantum fusese
stabil
it
ă
luând în calcul valoarea autovehiculului a c
ă
rei restituire era cerut
ă
, valoare stabilit
ă
printr-un raport de expertiz
ă
realizat la cererea instan
ț
ei.
La acel moment, pensia lunar
ă
a reclamantului era de 444 310 lei. So
ț
ia reclamantu
lui
nu avea venituri.
Prin hot
ă
rârea din 8 septembrie 2000, Tribunalul Bucure
ș
ti, dup
ă
ce a ridicat din
oficiu excep
ț
ia de nulitate a apelului reclaman
ț
ilor, l-a anulat pentru neplata taxei judiciare de
timbru. El a constatat c
ă
reclaman
ț
ii fuseser
ă
legal cita
ț
i cu men
ț
iunea de a pl
ă
ti taxa judiciar
ă
de
timbru
ș
i c
ă
ace
ș
tia înc
ă
lcas
er
ă
aceas
t
ă
obliga
ț
ie, impus
ă
de articolul 20 alin. (3) din Legea nr.
146/199
7.
La 21 septembrie 2000, reclamantul
ș
i so
ț
ia sa au formulat recurs, sus
ț
inând c
ă
, din
cauza veniturilor lor lunare, limitate la pensia reclamantului, suma taxei judiciare de timbru era
prea ridicat
ă ș
i c
ă
nu aveau posibilitatea s
ă
o achite. De asemenea, au indicat faptul c
ă
depuses
er
ă
la Ministerul de Finan
ț
e o cerere de scutire de taxa judiciar
ă
de timbru.
La 5 octombrie 2000, reclamantul a depus la Ministerul Finan
ț
elor o cerere de scutire
de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 23
897 000
lei pentru ac
ț
iunea în prim
ă
3
instan
ță ș
i de 11 948 500 lei în apel. Reclamantul calculase aceste sume
ț
inând cont de valoarea
tuturor bunurilor
ș
i sumelor de bani care f
ă
cuse
r
ă
obiectul confis
c
ă
rii în 1973
ș
i 1980.
La 24 octombrie 2000, Ministerul de Finan
ț
e a respins cererea de scutire, cu motivarea
c
ă
, în m
ă
sura în care instan
ț
ele na
ț
ionale se pronun
ț
aser
ă
deja asupra fondului ac
ț
iunii în prim
ă
instan
ță ș
i în apel, cererea sa era f
ă
r
ă
obiect. În privin
ț
a cuantumului taxei judiciare de timbru de
30 000 lei pe care reclamantul trebuia s
ă
o pl
ă
teas
c
ă
la instan
ț
a de recurs, ministerul a considerat
c
ă
cuantumul s
ă
u nu justifica facilit
ăț
ile de plat
ă
.
Prin hot
ă
rârea definitiv
ă
din 30 noiembrie 2000, Curtea de Apel Bucure
ș
ti a respins
recursul. Instan
ț
a a re
ț
inut c
ă
Ministerul de Finan
ț
e refuzase reclaman
ț
ilor scutirea de la plata
taxei judiciare de timbru
ș
i a considerat c
ă
tribunalul f
ă
cuse o aplicare corect
ă
a art. 20 alin. (3)
din Legea nr. 146/1997.
II. Legisla
ț
ia intern
ă
releva
nt
ă
Legea
nr. 146 din 24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru.
Art. 1.
„Ac
ț
iunile
ș
i cererile introduse la instan
ț
ele judec
ă
tore
ș
ti [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru,
pre
v
ă
zute în prezenta lege,
ș
i se taxeaz
ă
în mod diferen
ț
iat, dup
ă
cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în
bani
.”
Art. 2.
„
Ac
ț
iunile
ș
i cererile evaluabile în bani, introduse la instan
ț
ele jude
c
ă
tore
ș
ti, se taxeaz
ă
astfel
:
[...] dac
ă
obiectul lor dep
ăș
e
ș
te 1.000.000 lei (61,36 euro), taxa judiciar
ă
de timbru va fi de 95.000 lei (5,83
euro) plus
8% pentru ce dep
ăș
e
ș
te 1.000.000 lei (61,36 euro).”
Art. 11. „
Cererile pentru exercitarea c
ă
ilor ordinare de atac împotriva hot
ă
rârilor judec
ă
tore
ș
ti se taxeaz
ă
cu
50% din [...] taxa datorat
ă
pentru cererea sau ac
ț
iunea neevaluabil
ă
în bani, solu
ț
iona
t
ă
de prima instan
ță
în cazul
cererilor
ș
i ac
ț
iunilor evaluabile în bani.“
Art. 18.
(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de c
ă
tre instan
ț
a de judecat
ă
,
Ministerul Justi
ț
iei sau, dup
ă
caz, de c
ă
tre Parchetul de pe lâng
ă
Curtea Suprem
ă
de Justi
ț
ie.
(2) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face contesta
ț
ie potrivit dispozi
ț
iilo
r
aplicabile în materie fiscal
ă
.
(3) Taxa judiciar
ă
de timbru pentru contesta
ț
ie este de 2% calculat la suma contestat
ă
, dac
ă
, prin legi
speciale, nu se prevede altfel. În situa
ț
ia admiterii integrale sau par
ț
iale a contesta
ț
iei, taxa judiciar
ă
de timbru se
constituie propor
ț
ional cu reducerea sumei contestate.”
Art. 20. „
(3) Neîndeplinirea obliga
ț
iei de plat
ă
pân
ă
la termenul stabilit se sanc
ț
ioneaz
ă
cu anularea ac
ț
iunii
sau a cererii.“
Art. 21. „
Ministerul Finan
ț
elor poate acorda scutiri, reduceri, e
ș
alo
n
ă
ri sau amân
ă
ri pentru plata taxelor
judiciare de timbru, în condi
ț
iile stabilite prin ordin al ministrului finan
ț
elor
.”
Art. 18 din Legea nr. 146/1997 a fost modificat de Legea nr. 195/2004 care prevede c
ă
stabilirea sumei taxei judiciare de timbru este de competen
ț
a instan
ț
ei. Partea în cauz
ă
poate
sesiza instan
ț
a în termen de trei zile cu o cerere de reexaminare a cuantumului taxei judiciare de
timbru. Instan
ț
a, într-un complet diferit de cel care a stabilit suma contestat
ă
, decide asupra
acestei cereri în camera de consiliu.
Art. 21 din Legea nr. 146/1997 a fost de asemenea modificat prin Legea nr. 195/2004,
care prevede c
ă
acordarea scutirilor, reducerilor sau e
ș
alon
ă
rilor pentru plata taxei judiciare de
timbru este de competen
ț
a instan
ț
elor.
Ordinul nr. 2214/1997 privind aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru:
Art. 24
(1) Determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru se face, dup
ă
caz, de c
ă
tre instan
ț
a judec
ă
torea
sc
ă
,
Ministerul Justi
ț
iei sau Parchetul de pe lâng
ă
Curtea Suprem
ă
de Justi
ț
ie.
[…]
4
(3) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face contesta
ț
ie potrivit dispozi
ț
iilo
r
aplicabile în materie fiscal
ă
.
(4) Contesta
ț
ia se depune la instan
ț
a judec
ă
torea
sc
ă
ce a dispus încadrarea în tariful taxelor judiciare de
timbru, în termen de 15 zile de la data comunic
ă
rii cuantumului sumei datorate,
ș
i va fi înso
ț
it
ă
de documentu
l
original de plat
ă
a taxei de timbru de 2% la suma contestat
ă
.
(5) Instan
ț
a judec
ă
torea
sc
ă
ce a primit contesta
ț
ia va remite direc
ț
iei generale a finan
ț
elor publice […] în
termen de 5 zile […]. Contesta
ț
ia se solu
ț
ione
az
ă
, prin dispozi
ț
ie motivat
ă
, de c
ă
tre directorul general.
(6) În situa
ț
ia în care petenta este nemul
ț
umit
ă
de dispozi
ț
ia dat
ă
, procedura de contestare este cea
pre
v
ă
zut
ă
la art. 4, 5, 6, 7, 8
ș
i 9 din Legea nr. 105/1997 pentru solu
ț
ionarea obiec
ț
iunilor, contest
a
ț
iilor
ș
i a
plângerilor asupra sumelor constatate
ș
i aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului
Fina
n
ț
elor
.”
Legea nr. 105/1997 pentru solu
ț
ionarea obiec
ț
iunilor, contesta
ț
iilor
ș
i a plângerilor
asupra sumelor constatate
ș
i aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor
Ministerului Finan
ț
elor:
Art. 4.
„Disp
ozi
ț
ia dat
ă
de directorul general al direc
ț
iei generale a finan
ț
elor publice
ș
i controlului
financiar de stat […] poate fi contestat
ă
la Ministerul Finan
ț
elor în termen de 15 zile de la data comunic
ă
rii sale.
Ministerul Finan
ț
elor trebuie s
ă
solu
ț
ioneze contesta
ț
ia printr-o decizie motivat
ă
în termen de 60 de zile de
la data sesiz
ă
rii.
”
Art. 9.
„Decizia Ministerului Finan
ț
elor poate fi contestat
ă
la instan
ț
a judec
ă
torea
sc
ă
indic
at
ă
prin legea
specia
l
ă
asupra impozitelor
ș
i taxelor contestate, în termen de 15 zile de la comunicarea sa.
Atunci când legea special
ă
nu indic
ă
insta
n
ț
a judec
ă
toreas
c
ă
compet
ent
ă
s
ă
decid
ă
asupra contesta
ț
iei,
aceasta din urm
ă
este depus
ă
la curtea de apel competent
ă
pentru zona de domiciliu a interesatului [...].
Se poate formula recurs împotriva deciziei cur
ț
ii de apel sau a judec
ă
toriei la Curtea suprem
ă
de justi
ț
ie sau,
dup
ă
caz, la tribunal în termen de 15 zile de la data comunic
ă
rii sale”.
În drept
I. Cu
privire la pretinsa înc
ă
lcare a art. 6 § 1 din conven
ț
ie
Reclamantul se plânge de înc
ă
lcarea dreptului de acces la o instan
ță
din cauza
cuantumului ridicat al taxei judiciare de timbru comparativ cu veniturile lunare ale familiei sale.
El invoc
ă
articolul 6 § 1 din conven
ț
ie, care prevede astfel în p
ă
r
ț
ile sale pertinente:
„Orice persoan
ă
are dreptul la judecarea în mod echitabil […] de c
ă
tre o instan
ță
[…] care va hot
ă
rî asupra
înc
ă
lc
ă
rii drepturilor
ș
i obliga
ț
iilor sale cu caracter civil […].”
A. Cu
privire la admisibilitate
Cu privire la excep
ț
ia de neepuizare a c
ă
ilor de atac interne
Guvernul invoc
ă
neepuizarea c
ă
ilor de atac interne. El subliniaz
ă
c
ă
reclamantul ar fi
putut contesta cuantumul taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 18 din Legea nr. 146/1997
coroborat cu art. 24 din Ordinul nr. 2214/1997
ș
i art. 4-9 din Legea nr. 105/1997, dar el a omis s
ă
introd
uc
ă
o asemenea cerere la instan
ț
a judec
ă
toreasc
ă
. Cererea reclamantului trebuia s
ă
fie
trans
mis
ă
de instan
ț
a judec
ă
toreasc
ă
autor
it
ăț
ii administrative pentru a hot
ă
rî asupra cererii.
Reclamantul nu a prezentat observa
ț
ii asupra acestui punct.
Curtea consider
ă
c
ă
exce
p
ț
ia Guvernului este strâns legat
ă
de plângerea pe care
reclamantul o întemeiaz
ă
pe art. 6 § 1 din conven
ț
ie, astfel încât trebuie al
ă
turat
ă
fondului (a se
vedea,
mutatis mutandis
,
Gnahoré împotriva Fran
ț
ei
, nr. 40031/98, pct. 26, CEDO 2000-IX).
5
Cu privire la temeinicia cap
ă
tului de cerere
Curtea constat
ă
, în lumina tuturor elementelor de care are cuno
ș
tin
ță
, c
ă
acest cap
ă
t de
cerere nu este în mod v
ă
dit nefondat în sensul art. 35 § 3 din conven
ț
ie. De asemenea, Curtea
sublin
iaz
ă
c
ă
acesta nu prezint
ă
niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar s
ă
fie declarat admisibil.
B. Cu privire la fond
Citând cauzele
Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii
(hot
ă
rârea din 21
februarie 1975, seria A nr. 18, p. 11, pct. 16-18)
ș
i
Kreuz împotriva Poloniei
(nr. 28249/95, pct.
52-55, CEDO 2001-VI), Guvernul reaminte
ș
te c
ă
dreptul de acces la o instan
ță
nu este absolut
ș
i
c
ă
unele restric
ț
ii financiare pot fi compatibile cu articolul 6 § 1 din conven
ț
ie. Bazându-se pe
jurispr
uden
ț
a Cur
ț
ii (
Tolstoy-Miloslavsky împotriva Regatului Unit al Marii Britanii
, hot
ă
rârea
din 13 iulie 1995, seria A nr. 316-B, p. 80-81, pct. 61-67
ș
i
Kreuz
citat
ă
anterior, pct. 59-60)
ș
i a
Comisiei [
Philis împotriva Greciei (
decizie), nr. 18989/91, 12 octombrie 1994], Guvernul
men
ț
ionea
z
ă
c
ă
stabilirea cheltuielilor de judecat
ă
propo
r
ț
ionale cu sumele cerute în cadrul
ac
ț
iunilor civile nu poate constitui, în sine, o piedic
ă
în calea dreptului de acces la o instan
ță
. De
asemenea, aceasta vizeaz
ă
s
ă
asigure o bun
ă
gestionare a justi
ț
iei
.
În privin
ț
a cuantumului acestor cheltuieli, Guvernul subliniaz
ă
c
ă
nu era exagerat
ă
în
m
ă
sura în care era mai pu
ț
in ridicat
ă
decât pensia medie lunar
ă
în România,
ș
i anume 1 103 834
lei, adic
ă
55 EUR, precum
ș
i decât pensia medie anual
ă
pe
ț
ar
ă
,
ș
i anume 13 246 008 lei, adic
ă
665 EUR.
Reclamantul nu a prezentat observa
ț
ii ca
r
ă
spuns la cele ale Guvernului.
34.Curtea aminte
ș
te c
ă
art. 6 § 1 din conven
ț
ie garanteaz
ă
dreptul ca o instan
ță
s
ă
ia la
cun
o
ș
tin
ță
orice contesta
ț
ie referitoare la drepturile
ș
i obliga
ț
iile cu caracter civil ale unei
persoane. El consacr
ă
astfel un „drept la o instan
ță
”, din care dreptul de acces,
ș
i anume dreptul
de a sesiza instan
ț
a civil
ă
, nu constituie decât un aspect.
Cu toate acestea, la fel ca Guvernul, Curtea admite c
ă
, conform jurispruden
ț
ei sale
constante, „dreptul la o instan
ță
” nu este absolut. El se preteaz
ă
la restric
ț
ii, deoarece dispune prin
îns
ăș
i natura sa o reglementare a statului care are posibilitatea de a alege mijloacele de folosit în
acest scop. În aceast
ă
privin
ță
, Curtea aminte
ș
te c
ă
nu a exclus niciodat
ă
c
ă
interesele unei bune
gesti
on
ă
ri a justi
ț
iei ar putea justifica impunerea unei restric
ț
ii financiare accesului unei persoane
la o instan
ță
(
Tolstoy-Milosl
avsky
, citat
ă
anterior, p. 80-81, pct. 61
ș
i urm.,
ș
i
Kreu
z
, citat
ă
anterior, pct. 59).
În ciuda marjei de apreciere de care dispune statul în domeniu, Curtea subliniaz
ă
c
ă
o
limitare a accesului la o instan
ță
nu este în concordan
ță
cu art. 6 § 1 decât dac
ă
vizea
z
ă
un scop
legitim
ș
i dac
ă
exist
ă
un raport rezonabil de propor
ț
ionalitate între mijloacele folosite
ș
i scopul
vizat (
Kreuz
citat
ă
anterior, pct. 54-55;
Tinnelly & Sons Ltd
ș
i al
ț
ii
ș
i McElduff
ș
i al
ț
ii împotriva
Regatului Unit al Marii Britanii
, hot
ă
rârea din 10 iulie 1998,
Culegere de hot
ă
râri
ș
i decizii
1998-IV, p.1660, pct. 72).
În cazul în spe
ță
, reclamantului i s-a anulat, pentru neplata taxei judiciare de timbru,
apelul împotriva hot
ă
rârii Judec
ă
toriei Bucure
ș
ti din 18 aprilie 2000 prin care s-a respins cererea
de restituire a bunurilor confiscate în timpul regimului comunist.
În ceea ce prive
ș
te în special cerin
ț
a de a pl
ă
ti instan
ț
elor civile o tax
ă
judici
ar
ă
privind cererile cu care au fost sesizate, nu poate fi considerat
ă
o restric
ț
ie la dreptul de acces la o
instan
ță
care ar fi, în sine, incompatibil
ă
cu art. 6 § 1 din conven
ț
ie.
Cu toate acestea, Curtea reitereaz
ă
c
ă
cuantumul cheltuielilor, apreciat în cadrul
circums
tan
ț
elor unei anumite cauze, inclusiv solvabilitatea reclamantului
ș
i faza procedurii în
6
care este impus
ă
restric
ț
ia respectiv
ă
, sunt factori de luat în calcul pentru a stabili dac
ă
partea în
cauz
ă
a beneficiat de dreptul s
ă
u de acces la o instan
ță
sau dac
ă
, din cauza cuantumului
cheltuielilor, accesul la o instan
ță
a fost restrâns astfel încât dreptul a fost atins în chiar substan
ț
a
lui (
Tolstoy-Milosl
avsky
, citat
ă
anterior, p. 80-81, pct. 63
ș
i urm.,
ș
i
Kreuz
, citat
ă
anterior, pct.
60).
Curtea mai aminte
ș
te c
ă
, în privin
ț
a aprecierii respect
ă
rii criteriilor sus-men
ț
ionate, ea
nu se poate substitui autorit
ăț
ilor interne competente pentru a stabili care sunt cele mai bune
mijloace de a reglementa accesul la justi
ț
ie, nici nu poate evalua faptele care au condus aceste
autori
t
ăț
i s
ă
adopte o asemenea decizie în locul alteia. Rolul s
ă
u este de a controla, prin prisma
conven
ț
iei, deciziile luate de aceste autorit
ăț
i în exercitarea puterii lor de apreciere
ș
i de a verifica
conformitatea cu conven
ț
ia a consecin
ț
elor ce decurg de aici (
Kreuz,
citat
ă
anterior, pct. 56).
Curtea noteaz
ă
c
ă
, în dreptul român, cuantumul taxei judiciare de timbru este stabilit
sub forma unui procent din valoarea aflat
ă
în litigiu. A
ș
adar este propor
ț
ional cu suma indicat
ă
de
reclamant. În privin
ț
a scopului legitim urm
ă
rit, curtea poate admite c
ă
un asemenea sistem
vizea
z
ă
s
ă
restrân
g
ă
che
m
ă
rile abuzive în judecat
ă ș
i s
ă
strâ
ng
ă
fonduri pentru bugetul justi
ț
iei. În
consec
in
ță
, trebuie examinat caracterul propor
ț
ional al restrângerii la dreptul de acces la o
instan
ță
în prezenta cauz
ă
, datorit
ă
cuantumului taxei ceru
te.
În cazul reclamantului, taxa datorat
ă
se ridica la 426 307 lei, adic
ă
21 EUR. Chiar
dac
ă
aceas
t
ă
sum
ă
nu pare foarte important
ă
la prima vedere, ea a reprezentat totu
ș
i o sum
ă
consider
abil
ă
pentru reclamant, adic
ă
toate veniturile lunare ale familiei sale. Conform
declar
a
ț
iilor de venituri anexate la prezenta cerere, reclamantul beneficia de o pensie în sum
ă
de
444.310 lei, adic
ă
22 EUR, iar so
ț
ia sa nu avea venituri.
Pe baza principiului conform c
ă
ruia Conven
ț
ia are drept scop protejarea drepturilor
neteoretice sau iluzorii, ci concrete
ș
i efective (
Artico împotriva Italiei
, hot
ă
rârea din 13 mai
1980, seria A nr. 37, p. 16, pct. 33), Curtea estimeaz
ă
c
ă
cuantumul taxei reprezenta o sarcin
ă
exces
iv
ă
pentru reclamant, în m
ă
sura în care veniturile sale erau mai mici decât pensia medie din
România,
ș
i anume 55 EUR
ș
i este greu de imaginat cum ar fi putut s
ă
ob
ț
in
ă
prin mijloace
proprii suma impus
ă
. De altfel, Curtea constat
ă
c
ă
reclamantul a renun
ț
at la o parte din cererea sa
din cauza imposibilit
ăț
ii financiare de a pl
ă
ti taxa judiciar
ă
de timbru (supra, pct. 12).
Curtea aminte
ș
te de asemenea c
ă
dreptul la un grad dublu de jurisdic
ț
ie în materie
civil
ă
nu este garantat de conven
ț
ie
ș
i c
ă
statele pot prevedea limit
ă
ri mai stricte în apel, cu
scopul de a scuti instan
ț
ele de recurs de cauzele f
ă
r
ă
perspe
ctiv
ă
de succes sau de o importan
ță
minor
ă
. Cu toate acestea, ea a considerat deja c
ă
restr
ic
ț
iile care sunt pur financiare sau care, a
ș
a
cum este cazul în prezenta cauz
ă
, nu vizeaz
ă
deloc motivele de apel sau temeinicia sa, trebuie s
ă
fac
ă
obiectul unei examin
ă
ri mai riguroase pentru a promova interesele justi
ț
iei (
Podbielski
ș
i
PPU Populure împotriva Poloniei
, nr. 39199/98, 26 iunie 2005, pct. 65).
Curtea trebuie s
ă
examineze, de asemenea, dac
ă
modali
t
ăț
ile procedurale prev
ă
zute în
dreptul intern referitoare la impunerea
ș
i la scutirea de taxe judiciare pot trece drept suficient de
previzibile în ochii unui justi
ț
iabil (
Levages Prestations Services împotriva Fran
ț
ei
, hot
ă
rârea din
23 octombrie 1996, Culegere 1996-V, p. 1543, pct. 42,
ș
i
V.M. împotriva Bulgariei
, nr. 45723/99,
pct. 48, 8 iunie 2006).
Curtea relev
ă
în aceast
ă
privi
n
ță
c
ă
regulile pertinente ale dreptului intern prev
ă
d clar
ipotezele în care o tax
ă
este datorat
ă
, modalit
ăț
ile sale de calcul
ș
i consecin
ț
ele în caz de neplat
ă
.
Reclamantul putea deci pe bun
ă
dreptate s
ă
se a
ș
tepte la aplicarea acestor reguli.
Este adev
ă
rat c
ă
sistemul na
ț
ional prevedea pentru persoanele care nu dispuneau de
resurse suficiente posibilitatea de a ob
ț
ine o scutire de la taxa judiciar
ă
de timbru. Cu toate
acestea, Curtea constat
ă
c
ă
, la vremea respectiv
ă
, Ministerul Finan
ț
elor trebuia s
ă
evalueze, în
fiecare caz concret, capacitatea unui reclamant de a pl
ă
ti taxa. Ori, în prezenta cauz
ă
, respectivul
minister era parte în procedur
ă ș
i nu prezenta, prin urmare, garan
ț
iile de independen
ță ș
i de
7
impa
r
ț
ialitate necesare pentru a îndeplini cerin
ț
ele conven
ț
iei [
Weissman
ș
i al
ț
ii împotriva
României
(decizie), nr. 63945/00, 28 septembrie 2004]. Din dispozi
ț
iile Legii nr. 146/1997 nu
reiese c
ă
refuzul scutirii ar fi putut face obiectul unei contesta
ț
ii la vreo instan
ță
(a se vedea,
mutatis mutandis
,
V.M.
cita
t
ă
anterior, pct. 54). Între altele, Guvernul nu a demonstrat c
ă
reclamantul dispunea de un recurs eficient în fa
ț
a autorit
ăț
ii judiciare pentru a i se examina
decizia de refuz de scutire
ș
i pentru a se pronun
ț
a o decizie motivat
ă ț
inând cont de situa
ț
ia sa
deoseb
it
ă
.
Curtea constat
ă
c
ă
Guvernul inv
oc
ă
neepuizarea c
ă
ilor de atac interne, men
ț
ionând c
ă
reclamantul ar fi trebuit s
ă
conteste cuantumul taxei judiciare de timbru în temeiul art. 18 din
Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 24 din Ordinul nr. 2214/1997
ș
i art. 4-9 din Legea nr.
105/1997. Ori, Curtea observ
ă
în aceast
ă
privi
n
ță
c
ă
reclamantul contest
ă
nu cuantumul taxei
judiciare de timbru, ci imposibilitatea de a ob
ț
ine o scutire
ț
inând cont de veniturile sale. În
consec
in
ță
, trebuie respins
ă
excep
ț
ia de neepuizare a c
ă
ilor de atac interne ridicat
ă
de Guvern.
Cu toate acestea, Curtea constat
ă
c
ă
taxa judiciar
ă
de timbru era stabilit
ă
de instan
ță
.
În aceste condi
ț
ii, contestarea unei decizii pronun
ț
ate de o instan
ță
na
ț
iona
l
ă
la o autoritate
administr
ativ
ă
putea pune, de asemenea, la îndoial
ă
independe
n
ț
a justi
ț
iei.
Curtea constat
ă
c
ă
Legea nr. 146/1997 a fost modificat
ă
de Legea nr. 195/2004 care
prevede c
ă
acordarea scutirilor, reducerilor sau e
ș
alon
ă
rilor pentru plata taxelor judiciare de
timbru este de competen
ț
a instan
ț
elor. De altfel, persoanelor în cauz
ă
li se permite în prezent s
ă
conteste cuantumul taxei judiciare de timbru direct la instan
ță
(supra, pct. 24).
Pe baza acestor elemente
ș
i dup
ă
o apreciere global
ă
a faptelor, Curtea estimeaz
ă
c
ă
,
în spe
ță
, statul nu
ș
i-a îndeplinit obliga
ț
iile de a reglementa dreptul de acces la o instan
ță
într-un
mod conform cerin
ț
elor art. 6 § 1 din conven
ț
ie
ș
i c
ă
a dep
ăș
it astfel marja de apreciere de care
dispune în domeniu.
Prin urmare, trebuie respins
ă
exce
p
ț
ia de neepuizare a c
ă
ilor de atac interne ridicat
ă
de
Guvern
ș
i s
ă
se constate c
ă
s-a înc
ă
lcat art. 6 § 1 din conven
ț
ie.
II. Cu
privire la pretinsa înc
ă
lcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1
Reclamantul sus
ț
ine în fine c
ă
s-a înc
ă
lcat art. 1 din Protocolul nr. 1, din acelea
ș
i
motive citate anterior, men
ț
ionând c
ă
se afl
ă
în imposibilitatea de a i se restitui bunurile
confiscate în 1980, atât bunurile care au f
ă
cut obiectul procedurii de restituire, cât
ș
i cele a c
ă
ror
restituire nu a fost cerut
ă
în fa
ț
a instan
ț
elor na
ț
ionale (a se vedea supra, pct. 9). Art. 1 din
Protocolul nr. 1 prevede urm
ă
toarel
e:
„Orice persoan
ă
fizi
c
ă
sau juridic
ă
are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de
proprietatea sa decât pentru cauz
ă
de utilitate public
ă ș
i în condi
ț
iile prev
ă
zute de lege
ș
i de principiile generale ale
dreptului interna
ț
iona
l.
Dispo
zi
ț
iile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consider
ă
necesare
pentru a reglementa folosin
ț
a bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor
contr
ibu
ț
ii, sau a amenzilor.”
Guvernul consider
ă
c
ă
aceas
t
ă
plângere a reclamantului este incompatibil
ă
ration
ae
temporis
cu dispozi
ț
iile conven
ț
iei
ș
i Protocolului nr. 1. În subsidiar, el pledeaz
ă
pent
ru
neepuizarea c
ă
ilor de atac interne. În ce prive
ș
te fondul, el consider
ă
c
ă
procedura intern
ă
nu
privea „bunurile actuale” ale reclamantului.
Reclamantul nu a prezentat observa
ț
ii ca
r
ă
spuns asupra acestui punct.
A. În ce prive
ș
te bunurile care nu au f
ă
cut obiectul procedurii interne
8
În privin
ț
a bunurilor care nu au f
ă
cut obiectul ac
ț
iunii de restituire, Curtea nu
consi
der
ă
necesar în acest caz s
ă
se pronun
ț
e asupra epuiz
ă
rii c
ă
ilor de atac interne sau asupra
competen
ț
ei sale
rationae temporis
deoarece con
sider
ă
c
ă
aceast
ă
plângere este inadmisibil
ă
din
motivele care urmeaz
ă
.
Curtea relev
ă
c
ă
, în spe
ță
, confiscarea a fost f
ă
cut
ă
de autorit
ăț
ile din România în
cursul anului 1980, adic
ă
înainte de 20 iunie 1994, data intr
ă
rii în vigoare a conven
ț
iei privind
România. Curtea nu este a
ș
adar competent
ă
rationae temporis
s
ă
examineze cir
cumstan
ț
ele
confi
sc
ă
rii sau efectele continue produse pân
ă
ast
ă
zi [cf.
Malhous împotriva Republicii Cehe
(decizie), nr. 33071/96, 13 decembrie 2000, CEDO 2000-XII]. Ea consider
ă
c
ă
, în aceste condi
ț
ii,
nu se pune deloc problema înc
ă
lc
ă
rii continue a conven
ț
iei de c
ă
tre autorit
ăț
ilor române
ș
i ce
poate avea efecte asupra limitelor temporare ce
ț
in de competen
ț
a Cur
ț
ii (cf.,
mutatis muta
ndis
,
Prin
ț
ul Hans-Adam II de Liechtenstein împotriva Germaniei
, citat
ă
anterior, pct. 85).
În urma acestei m
ă
suri de confiscare, reclamantul nu a fost în m
ă
sur
ă
s
ă
exercite vreun
drept oarecare de proprietate asupra bunurilor în cauz
ă
. Prin urmare, în sensul art. 1 din
Protocolul nr. 1, nu se poate considera c
ă
reclamantul a p
ă
strat un drept de proprietate sau un
drept la restituire reprezentând o „speran
ță
legit
im
ă
” în sensul jurispruden
ț
ei Cur
ț
ii.
Reiese c
ă
aceast
ă
parte a plângerii ce prive
ș
te bunurile care nu au f
ă
cut obiectul
procedurii interne este incompatibil
ă
ratione materiae
cu dispozi
ț
iile conven
ț
iei, în sensul
articolului 35 § 3
ș
i trebuie s
ă
fie respins
ă
cu aplicarea articolului 35 § 4.
B. În ceea ce prive
ș
te bunurile care au f
ă
cut obiectul procedurii interne
Curtea consider
ă
c
ă
acest cap
ă
t de cerere este legat direct de cap
ă
tul de cerere
examinat din punctul de vedere al art. 6 § 1 din conven
ț
ie.
Ț
inând cont de concluziile ce
figure
az
ă
supra, pct. 52
ș
i 53, consider
ă
c
ă
nu trebuie s
ă
deci
d
ă
asupra admisibi
lit
ăț
ii
ș
i
temeiniciei sale (a se vedea
, mutatis mutandis
, între altele,
Glod împotriva României
, nr.
41134/98, pct. 46, 16 septembrie 2003,
Albina împotriva României
, nr. 57808/00, pct. 42, 28
aprilie 2005
ș
i
Lungoci împotriva României
, nr. 62710/00, pct. 48, 26 ianuarie 2006).
III. Cu privire la aplicarea art. 41 din conven
ț
ie
Art. 41 din conven
ț
ie prevede:
„În cazul în care Curtea declar
ă
c
ă
a avut loc o înc
ă
lcare a conven
ț
iei sau a protocoalelor sale
ș
i dac
ă
dreptu
l
intern al înaltei p
ă
r
ț
i contractante nu permite decât o înl
ă
turare incomplet
ă
a consecin
ț
elor acestei înc
ă
lc
ă
ri, Curtea
acor
d
ă
p
ă
r
ț
ii lezate, dac
ă
este cazul, o repara
ț
ie echitabil
ă
.”
A. Prejudiciu
Reclamantul solicit
ă
cu titlu de prejudiciu material restituirea sumelor de 2 100 USD,
763 465 lei
ș
i a autovehiculului care ar fi putut s
ă
-i fie restituite dac
ă
ac
ț
iunea sa nu ar fi fost
anul
at
ă
pentru neplata taxei judiciare de timbru. El nu cere nicio repara
ț
ie cu titlu de prejudiciu
moral.
Guvernul consider
ă
c
ă
Curtea nu poate face specula
ț
ii asupra rezultatului procedurii
interne
ș
i aminte
ș
te c
ă
dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunurilor confiscate nu a
fost stabilit (
Lungoci
cita
t
ă
anterior, pct. 53,
ș
i
Vlasia Grigore Vasilescu împotriva României
, nr.
60868/00, pct. 50, 8 iunie 2006). De altfel, acesta consider
ă
c
ă
reclamantul nu a demonstrat c
ă
prejudiciul invocat ar fi rezultat din faptul c
ă
nu a avut acces la o instan
ță
[
Philis împotri
va
9
Greciei
(nr. 1), hot
ă
rârea din 27 august 1991, seria A nr. 209, pag. 25, pct. 71
ș
i
Kreuz
cita
t
ă
anterior, pct. 71].
Pe baza elementelor de care dispune, Curtea concluzioneaz
ă
c
ă
reclamantul nu a
dovedit c
ă
dauna materia
l
ă
invoc
at
ă
este rezultatul efectiv al respingerii ac
ț
iunii sale pentru
neplata taxei judiciare de timbru [a se vedea,
mutatis mutandis
,
Kudla împotriva Poloniei (
GC),
nr. 30210/96, pct. 164, CEDO 2000-XI]. În orice caz, Curtea nu poate face specula
ț
ii asupra
rezultatului procedurii interne (
Teltronic – CATV împotriva Poloniei
, nr. 48140/99, pct. 69, 10
ianuarie 2006). În consecin
ță
, nimic nu justific
ă
acordarea unei desp
ă
gubiri pentru acest cap
ă
t de
cerere. În privin
ț
a prejudiciului moral, Curtea constat
ă
c
ă
reclamantul nu a cerut repara
ț
ia unui
eventual prejudiciu moral. Prin urmare, Curtea nu acord
ă
nicio sum
ă
cu acest titlu.
B. Cheltuieli de judecat
ă
Reclamantul a beneficiat de asisten
ță
juridic
ă
pentru care avocatul va primi suma de
350 EUR cu acest titlu. Nu s-a cerut rambursarea altor cheltuieli
ș
i taxe
.
. În conformitate cu jurispruden
ț
a Cur
ț
ii, un reclamant nu poate ob
ț
ine rambursarea
cheltuielilor de judecat
ă
decât în m
ă
sura în care se stabile
ș
te caracterul real, necesar
ș
i rezonabil
al acestora. Prin urmare, în cazul în spe
ță
, Curtea nu acord
ă
reclamantului nici o sum
ă
cu acest
titlu
.
C
. Dobânzi moratorii
Curtea consider
ă
necesar ca rata dobânzilor moratorii s
ă
se întemeieze pe rata
dobânzii facilit
ăț
ii de împrumut marginal practicat
ă
de Banca Central
ă
Europea
n
ă
, majorat
ă
cu
trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,
1.
Decla
r
ă
cererea admisibil
ă
în ceea ce prive
ș
te cap
ă
tul de cerere întemeiat pe art. 6 § 1
din conven
ț
ie
ș
i inadmisibil
ă
în ceea ce prive
ș
te cap
ă
tul de cerere întemeiat pe art. 1 din
Protocolul nr. 1 pentru bunurile care nu au f
ă
cut obiectul procedurii interne;
2.
Hot
ă
r
ăș
te
c
ă
s-a înc
ă
lcat articolul 6 § 1 din conven
ț
ie
3.
Hot
ă
r
ăș
te
c
ă
nu este necesar s
ă
hot
ă
rasc
ă
asupra admisi
bilit
ăț
ii
ș
i temeiniciei cap
ă
tului
de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 pentru bunurile care au f
ă
cut obiectul procedurii
intern
e;
4.
Respinge
cererea de repara
ț
ie echitabil
ă
.
Redactat
ă
în francez
ă
, apoi comunicat
ă
în scris la data de 25 ianuarie 2007 cu aplicarea
articolului 77 §§ 2
ș
i 3 al regulamentului.
Fato
ș
Araci
Boštjan M. Zupan
č
i
č
Pre
ș
edinte
Grefie
r