CASE OF IORGA v. ROMANIA

La originea cauzei se afl ă cererea nr. 4227/02 îndreptat ă împotriva României prin care un resortisant al acestui stat, domnul Dumitru Iorga („reclamantul”), a sesizat Curtea la data de 15 mai 2000 în temeiul art. 34 din Conven ț ia pentru ap ă rarea drepturilor omului ș i a libert ăț ilor fundamentale („conven ț ia”) .

În urma decesului reclamantului, la 19 februarie 2005, v ă duva ș i fiica sa, Aurora ș i Luiza Iorga, ș i-au exprimat, la 12 martie 2005, dorin ț a de a continua procedura. Din motive de ordin practic, prezenta hot ă râre va continua s ă -l numeasc ă pe Dumitru Iorga „reclamant” de ș i acea st ă calitate ar trebui s ă fie atribuit ă doamnelor Aurora ș i Luiza Iorga [ Dalban împotr iva României (GC), nr. 28114/95, pct. 1, CEDO 1999-VI].

Reclamantul, care a beneficiat de asisten ță juridic ă , este reprezentat de Gabriela Opri ș , avocat în Bucure ș ti. Guvernul român („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, Beatrice Rama ș canu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Reclamantul se plânge în principal de atingerea adus ă dreptului s ă u de acces la o instan ță garantat de art. 6 § 1 din conven ț ie, datorit ă cuantumului excesiv al taxei judiciare de timbru.

La 30 august 2004, Curtea a hot ă rât s ă comunice Guvernului capetele de cerere întemeiate pe art. 6 § 1 din conven ț ie în privin ț a dreptului de acces la o instan ță ș i art. 1 din Protocolul nr. 1 al Guvernului. În conformitate cu art. 29 § 3 din conven ț ie, s-a hot ă rât, de asemenea, c ă admisibilitat ea ș i fondul cauzei vor fi examinate împreun ă . 2

Numai Guvernul a depus observa ț ii scrise asupra fondului cauzei (art. 59 § 1 din regulamen t). În fapt I. Circumstan ț ele spe ț ei

Reclamantul s-a n ă scut în 1915 ș i a locuit în Bucure ș ti pân ă la data decesului s ă u, 19 ianuarie 2005.

Prin hot ă rârile din 26 decembrie 1973 ș i 10 aprilie 1980, instan ț ele na ț ionale au dispus confiscarea unor bunuri apar ț inând reclamantului, ș i anume 2 100 dolari americani (USD), 763 465 lei române ș ti (ROL) ș i un autovehicul, pe motiv c ă nu achitase impozitele aferente c ă tre stat. Din înscrisurile reclamantului reiese c ă , în 1980, alte bunuri, ș i anume mai multe sume de bani în moned ă str ă in ă , i-au fost confiscate în mod abuziv.

La 2 noiembrie 1999, reclamantul ș i so ț ia sa au sesizat Judec ă toria Bucure ș ti cu o ac ț iune împotriva Ministerului Finan ț elor de restituire a sumelor de 2 100 USD, 763 465 lei ș i a autovehiculului, confiscate în 1973 ș i, respectiv, în 1980, bazându-se pe principiul îmbog ăț irii f ă r ă jus t ă cau z ă .

Reclamantul a pl ă t i t 500 000 lei taxa judiciar ă de timbru.

La 2 noiembrie 1999, judec ă toria a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru la 2 332 808 lei, ț inând cont de valoarea bunurilor ce f ă ceau obiectul litigiului. O soma ț ie de plat ă a sumei a fost trimis ă reclaman tului.

La ș edin ț a de judecat ă din 6 decembrie 1999, constatând c ă trebuia s ă pl ă teasc ă o tax ă judici ar ă de timbru foarte mare, reclamantul ș i so ț ia sa au renun ț at la cap ă tul de cerere privind restituirea sumei de 2 100 USD.

Prin hot ă rârea din 18 aprilie 2000, judec ă toria le-a respins ac ț iunea, pe motiv c ă bunurile în cauz ă trecuser ă în patrimoniul statului în baza a dou ă decizii definitive ș i irevocabile pronu n ț ate la 26 decembrie 1973 ș i, respectiv, 10 aprilie 1980, care nu mai puteau fi contestate.

La 23 iunie 2000, reclamantul ș i so ț ia sa au formulat apel, men ț ionând c ă judec ă toria nu apreciase corect probele administrate în cauz ă .

La 18 august 2000, instan ț a a citat p ă r ț ile ș i a dispus reclaman ț ilor s ă pl ă teasc ă o tax ă judici ar ă de timbru în cuantum de 426 307 lei, în conformitate cu dispozi ț iile art. 2 alin. (1) lit. c) ș i art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Acest cuantum fusese stabil it ă luând în calcul valoarea autovehiculului a c ă rei restituire era cerut ă , valoare stabilit ă printr-un raport de expertiz ă realizat la cererea instan ț ei.

La acel moment, pensia lunar ă a reclamantului era de 444 310 lei. So ț ia reclamantu lui nu avea venituri.

Prin hot ă rârea din 8 septembrie 2000, Tribunalul Bucure ș ti, dup ă ce a ridicat din oficiu excep ț ia de nulitate a apelului reclaman ț ilor, l-a anulat pentru neplata taxei judiciare de timbru. El a constatat c ă reclaman ț ii fuseser ă legal cita ț i cu men ț iunea de a pl ă ti taxa judiciar ă de timbru ș i c ă ace ș tia înc ă lcas er ă aceas t ă obliga ț ie, impus ă de articolul 20 alin. (3) din Legea nr. 146/199 7.

La 21 septembrie 2000, reclamantul ș i so ț ia sa au formulat recurs, sus ț inând c ă , din cauza veniturilor lor lunare, limitate la pensia reclamantului, suma taxei judiciare de timbru era prea ridicat ă ș i c ă nu aveau posibilitatea s ă o achite. De asemenea, au indicat faptul c ă depuses er ă la Ministerul de Finan ț e o cerere de scutire de taxa judiciar ă de timbru.

La 5 octombrie 2000, reclamantul a depus la Ministerul Finan ț elor o cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 23 897 000 lei pentru ac ț iunea în prim ă 3 instan ță ș i de 11 948 500 lei în apel. Reclamantul calculase aceste sume ț inând cont de valoarea tuturor bunurilor ș i sumelor de bani care f ă cuse r ă obiectul confis c ă rii în 1973 ș i 1980.

La 24 octombrie 2000, Ministerul de Finan ț e a respins cererea de scutire, cu motivarea c ă , în m ă sura în care instan ț ele na ț ionale se pronun ț aser ă deja asupra fondului ac ț iunii în prim ă instan ță ș i în apel, cererea sa era f ă r ă obiect. În privin ț a cuantumului taxei judiciare de timbru de 30 000 lei pe care reclamantul trebuia s ă o pl ă teas c ă la instan ț a de recurs, ministerul a considerat c ă cuantumul s ă u nu justifica facilit ăț ile de plat ă .

Prin hot ă rârea definitiv ă din 30 noiembrie 2000, Curtea de Apel Bucure ș ti a respins recursul. Instan ț a a re ț inut c ă Ministerul de Finan ț e refuzase reclaman ț ilor scutirea de la plata taxei judiciare de timbru ș i a considerat c ă tribunalul f ă cuse o aplicare corect ă a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. II. Legisla ț ia intern ă releva nt ă

Legea nr. 146 din 24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru. Art. 1. „Ac ț iunile ș i cererile introduse la instan ț ele judec ă tore ș ti [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, pre v ă zute în prezenta lege, ș i se taxeaz ă în mod diferen ț iat, dup ă cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani .” Art. 2. „ Ac ț iunile ș i cererile evaluabile în bani, introduse la instan ț ele jude c ă tore ș ti, se taxeaz ă astfel : [...] dac ă obiectul lor dep ăș e ș te 1.000.000 lei (61,36 euro), taxa judiciar ă de timbru va fi de 95.000 lei (5,83 euro) plus 8% pentru ce dep ăș e ș te 1.000.000 lei (61,36 euro).” Art. 11. „ Cererile pentru exercitarea c ă ilor ordinare de atac împotriva hot ă rârilor judec ă tore ș ti se taxeaz ă cu 50% din [...] taxa datorat ă pentru cererea sau ac ț iunea neevaluabil ă în bani, solu ț iona t ă de prima instan ță în cazul cererilor ș i ac ț iunilor evaluabile în bani.“ Art. 18. (1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de c ă tre instan ț a de judecat ă , Ministerul Justi ț iei sau, dup ă caz, de c ă tre Parchetul de pe lâng ă Curtea Suprem ă de Justi ț ie. (2) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face contesta ț ie potrivit dispozi ț iilo r aplicabile în materie fiscal ă . (3) Taxa judiciar ă de timbru pentru contesta ț ie este de 2% calculat la suma contestat ă , dac ă , prin legi speciale, nu se prevede altfel. În situa ț ia admiterii integrale sau par ț iale a contesta ț iei, taxa judiciar ă de timbru se constituie propor ț ional cu reducerea sumei contestate.” Art. 20. „ (3) Neîndeplinirea obliga ț iei de plat ă pân ă la termenul stabilit se sanc ț ioneaz ă cu anularea ac ț iunii sau a cererii.“ Art. 21. „ Ministerul Finan ț elor poate acorda scutiri, reduceri, e ș alo n ă ri sau amân ă ri pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condi ț iile stabilite prin ordin al ministrului finan ț elor .”

Art. 18 din Legea nr. 146/1997 a fost modificat de Legea nr. 195/2004 care prevede c ă stabilirea sumei taxei judiciare de timbru este de competen ț a instan ț ei. Partea în cauz ă poate sesiza instan ț a în termen de trei zile cu o cerere de reexaminare a cuantumului taxei judiciare de timbru. Instan ț a, într-un complet diferit de cel care a stabilit suma contestat ă , decide asupra acestei cereri în camera de consiliu. Art. 21 din Legea nr. 146/1997 a fost de asemenea modificat prin Legea nr. 195/2004, care prevede c ă acordarea scutirilor, reducerilor sau e ș alon ă rilor pentru plata taxei judiciare de timbru este de competen ț a instan ț elor.

Ordinul nr. 2214/1997 privind aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru: Art. 24 (1) Determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru se face, dup ă caz, de c ă tre instan ț a judec ă torea sc ă , Ministerul Justi ț iei sau Parchetul de pe lâng ă Curtea Suprem ă de Justi ț ie. […] 4 (3) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face contesta ț ie potrivit dispozi ț iilo r aplicabile în materie fiscal ă . (4) Contesta ț ia se depune la instan ț a judec ă torea sc ă ce a dispus încadrarea în tariful taxelor judiciare de timbru, în termen de 15 zile de la data comunic ă rii cuantumului sumei datorate, ș i va fi înso ț it ă de documentu l original de plat ă a taxei de timbru de 2% la suma contestat ă . (5) Instan ț a judec ă torea sc ă ce a primit contesta ț ia va remite direc ț iei generale a finan ț elor publice […] în termen de 5 zile […]. Contesta ț ia se solu ț ione az ă , prin dispozi ț ie motivat ă , de c ă tre directorul general. (6) În situa ț ia în care petenta este nemul ț umit ă de dispozi ț ia dat ă , procedura de contestare este cea pre v ă zut ă la art. 4, 5, 6, 7, 8 ș i 9 din Legea nr. 105/1997 pentru solu ț ionarea obiec ț iunilor, contest a ț iilor ș i a plângerilor asupra sumelor constatate ș i aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Fina n ț elor .”

Legea nr. 105/1997 pentru solu ț ionarea obiec ț iunilor, contesta ț iilor ș i a plângerilor asupra sumelor constatate ș i aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finan ț elor: Art. 4. „Disp ozi ț ia dat ă de directorul general al direc ț iei generale a finan ț elor publice ș i controlului financiar de stat […] poate fi contestat ă la Ministerul Finan ț elor în termen de 15 zile de la data comunic ă rii sale. Ministerul Finan ț elor trebuie s ă solu ț ioneze contesta ț ia printr-o decizie motivat ă în termen de 60 de zile de la data sesiz ă rii. ” Art. 9. „Decizia Ministerului Finan ț elor poate fi contestat ă la instan ț a judec ă torea sc ă indic at ă prin legea specia l ă asupra impozitelor ș i taxelor contestate, în termen de 15 zile de la comunicarea sa. Atunci când legea special ă nu indic ă insta n ț a judec ă toreas c ă compet ent ă s ă decid ă asupra contesta ț iei, aceasta din urm ă este depus ă la curtea de apel competent ă pentru zona de domiciliu a interesatului [...]. Se poate formula recurs împotriva deciziei cur ț ii de apel sau a judec ă toriei la Curtea suprem ă de justi ț ie sau, dup ă caz, la tribunal în termen de 15 zile de la data comunic ă rii sale”. În drept I. Cu privire la pretinsa înc ă lcare a art. 6 § 1 din conven ț ie

Reclamantul se plânge de înc ă lcarea dreptului de acces la o instan ță din cauza cuantumului ridicat al taxei judiciare de timbru comparativ cu veniturile lunare ale familiei sale. El invoc ă articolul 6 § 1 din conven ț ie, care prevede astfel în p ă r ț ile sale pertinente: „Orice persoan ă are dreptul la judecarea în mod echitabil […] de c ă tre o instan ță […] care va hot ă rî asupra înc ă lc ă rii drepturilor ș i obliga ț iilor sale cu caracter civil […].” A. Cu privire la admisibilitate 1. Cu privire la excep ț ia de neepuizare a c ă ilor de atac interne

Guvernul invoc ă neepuizarea c ă ilor de atac interne. El subliniaz ă c ă reclamantul ar fi putut contesta cuantumul taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 18 din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 24 din Ordinul nr. 2214/1997 ș i art. 4-9 din Legea nr. 105/1997, dar el a omis s ă introd uc ă o asemenea cerere la instan ț a judec ă toreasc ă . Cererea reclamantului trebuia s ă fie trans mis ă de instan ț a judec ă toreasc ă autor it ăț ii administrative pentru a hot ă rî asupra cererii.

Reclamantul nu a prezentat observa ț ii asupra acestui punct.

Curtea consider ă c ă exce p ț ia Guvernului este strâns legat ă de plângerea pe care reclamantul o întemeiaz ă pe art. 6 § 1 din conven ț ie, astfel încât trebuie al ă turat ă fondului (a se vedea, mutatis mutandis , Gnahoré împotriva Fran ț ei , nr. 40031/98, pct. 26, CEDO 2000-IX). 5 2. Cu privire la temeinicia cap ă tului de cerere

Curtea constat ă , în lumina tuturor elementelor de care are cuno ș tin ță , c ă acest cap ă t de cerere nu este în mod v ă dit nefondat în sensul art. 35 § 3 din conven ț ie. De asemenea, Curtea sublin iaz ă c ă acesta nu prezint ă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar s ă fie declarat admisibil. B. Cu privire la fond

Citând cauzele Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii (hot ă rârea din 21 februarie 1975, seria A nr. 18, p. 11, pct. 16-18) ș i Kreuz împotriva Poloniei (nr. 28249/95, pct. 52-55, CEDO 2001-VI), Guvernul reaminte ș te c ă dreptul de acces la o instan ță nu este absolut ș i c ă unele restric ț ii financiare pot fi compatibile cu articolul 6 § 1 din conven ț ie. Bazându-se pe jurispr uden ț a Cur ț ii ( Tolstoy-Miloslavsky împotriva Regatului Unit al Marii Britanii , hot ă rârea din 13 iulie 1995, seria A nr. 316-B, p. 80-81, pct. 61-67 ș i Kreuz citat ă anterior, pct. 59-60) ș i a Comisiei [ Philis împotriva Greciei ( decizie), nr. 18989/91, 12 octombrie 1994], Guvernul men ț ionea z ă c ă stabilirea cheltuielilor de judecat ă propo r ț ionale cu sumele cerute în cadrul ac ț iunilor civile nu poate constitui, în sine, o piedic ă în calea dreptului de acces la o instan ță . De asemenea, aceasta vizeaz ă s ă asigure o bun ă gestionare a justi ț iei .

În privin ț a cuantumului acestor cheltuieli, Guvernul subliniaz ă c ă nu era exagerat ă în m ă sura în care era mai pu ț in ridicat ă decât pensia medie lunar ă în România, ș i anume 1 103 834 lei, adic ă 55 EUR, precum ș i decât pensia medie anual ă pe ț ar ă , ș i anume 13 246 008 lei, adic ă 665 EUR.

Reclamantul nu a prezentat observa ț ii ca r ă spuns la cele ale Guvernului. 34.Curtea aminte ș te c ă art. 6 § 1 din conven ț ie garanteaz ă dreptul ca o instan ță s ă ia la cun o ș tin ță orice contesta ț ie referitoare la drepturile ș i obliga ț iile cu caracter civil ale unei persoane. El consacr ă astfel un „drept la o instan ță ”, din care dreptul de acces, ș i anume dreptul de a sesiza instan ț a civil ă , nu constituie decât un aspect.

Cu toate acestea, la fel ca Guvernul, Curtea admite c ă , conform jurispruden ț ei sale constante, „dreptul la o instan ță ” nu este absolut. El se preteaz ă la restric ț ii, deoarece dispune prin îns ăș i natura sa o reglementare a statului care are posibilitatea de a alege mijloacele de folosit în acest scop. În aceast ă privin ță , Curtea aminte ș te c ă nu a exclus niciodat ă c ă interesele unei bune gesti on ă ri a justi ț iei ar putea justifica impunerea unei restric ț ii financiare accesului unei persoane la o instan ță ( Tolstoy-Milosl avsky , citat ă anterior, p. 80-81, pct. 61 ș i urm., ș i Kreu z , citat ă anterior, pct. 59).

În ciuda marjei de apreciere de care dispune statul în domeniu, Curtea subliniaz ă c ă o limitare a accesului la o instan ță nu este în concordan ță cu art. 6 § 1 decât dac ă vizea z ă un scop legitim ș i dac ă exist ă un raport rezonabil de propor ț ionalitate între mijloacele folosite ș i scopul vizat ( Kreuz citat ă anterior, pct. 54-55; Tinnelly & Sons Ltd ș i al ț ii ș i McElduff ș i al ț ii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii , hot ă rârea din 10 iulie 1998, Culegere de hot ă râri ș i decizii 1998-IV, p.1660, pct. 72).

În cazul în spe ță , reclamantului i s-a anulat, pentru neplata taxei judiciare de timbru, apelul împotriva hot ă rârii Judec ă toriei Bucure ș ti din 18 aprilie 2000 prin care s-a respins cererea de restituire a bunurilor confiscate în timpul regimului comunist.

În ceea ce prive ș te în special cerin ț a de a pl ă ti instan ț elor civile o tax ă judici ar ă privind cererile cu care au fost sesizate, nu poate fi considerat ă o restric ț ie la dreptul de acces la o instan ță care ar fi, în sine, incompatibil ă cu art. 6 § 1 din conven ț ie.

Cu toate acestea, Curtea reitereaz ă c ă cuantumul cheltuielilor, apreciat în cadrul circums tan ț elor unei anumite cauze, inclusiv solvabilitatea reclamantului ș i faza procedurii în 6 care este impus ă restric ț ia respectiv ă , sunt factori de luat în calcul pentru a stabili dac ă partea în cauz ă a beneficiat de dreptul s ă u de acces la o instan ță sau dac ă , din cauza cuantumului cheltuielilor, accesul la o instan ță a fost restrâns astfel încât dreptul a fost atins în chiar substan ț a lui ( Tolstoy-Milosl avsky , citat ă anterior, p. 80-81, pct. 63 ș i urm., ș i Kreuz , citat ă anterior, pct. 60).

Curtea mai aminte ș te c ă , în privin ț a aprecierii respect ă rii criteriilor sus-men ț ionate, ea nu se poate substitui autorit ăț ilor interne competente pentru a stabili care sunt cele mai bune mijloace de a reglementa accesul la justi ț ie, nici nu poate evalua faptele care au condus aceste autori t ăț i s ă adopte o asemenea decizie în locul alteia. Rolul s ă u este de a controla, prin prisma conven ț iei, deciziile luate de aceste autorit ăț i în exercitarea puterii lor de apreciere ș i de a verifica conformitatea cu conven ț ia a consecin ț elor ce decurg de aici ( Kreuz, citat ă anterior, pct. 56).

Curtea noteaz ă c ă , în dreptul român, cuantumul taxei judiciare de timbru este stabilit sub forma unui procent din valoarea aflat ă în litigiu. A ș adar este propor ț ional cu suma indicat ă de reclamant. În privin ț a scopului legitim urm ă rit, curtea poate admite c ă un asemenea sistem vizea z ă s ă restrân g ă che m ă rile abuzive în judecat ă ș i s ă strâ ng ă fonduri pentru bugetul justi ț iei. În consec in ță , trebuie examinat caracterul propor ț ional al restrângerii la dreptul de acces la o instan ță în prezenta cauz ă , datorit ă cuantumului taxei ceru te.

În cazul reclamantului, taxa datorat ă se ridica la 426 307 lei, adic ă 21 EUR. Chiar dac ă aceas t ă sum ă nu pare foarte important ă la prima vedere, ea a reprezentat totu ș i o sum ă consider abil ă pentru reclamant, adic ă toate veniturile lunare ale familiei sale. Conform declar a ț iilor de venituri anexate la prezenta cerere, reclamantul beneficia de o pensie în sum ă de 444.310 lei, adic ă 22 EUR, iar so ț ia sa nu avea venituri.

Pe baza principiului conform c ă ruia Conven ț ia are drept scop protejarea drepturilor neteoretice sau iluzorii, ci concrete ș i efective ( Artico împotriva Italiei , hot ă rârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, pct. 33), Curtea estimeaz ă c ă cuantumul taxei reprezenta o sarcin ă exces iv ă pentru reclamant, în m ă sura în care veniturile sale erau mai mici decât pensia medie din România, ș i anume 55 EUR ș i este greu de imaginat cum ar fi putut s ă ob ț in ă prin mijloace proprii suma impus ă . De altfel, Curtea constat ă c ă reclamantul a renun ț at la o parte din cererea sa din cauza imposibilit ăț ii financiare de a pl ă ti taxa judiciar ă de timbru (supra, pct. 12).

Curtea aminte ș te de asemenea c ă dreptul la un grad dublu de jurisdic ț ie în materie civil ă nu este garantat de conven ț ie ș i c ă statele pot prevedea limit ă ri mai stricte în apel, cu scopul de a scuti instan ț ele de recurs de cauzele f ă r ă perspe ctiv ă de succes sau de o importan ță minor ă . Cu toate acestea, ea a considerat deja c ă restr ic ț iile care sunt pur financiare sau care, a ș a cum este cazul în prezenta cauz ă , nu vizeaz ă deloc motivele de apel sau temeinicia sa, trebuie s ă fac ă obiectul unei examin ă ri mai riguroase pentru a promova interesele justi ț iei ( Podbielski ș i PPU Populure împotriva Poloniei , nr. 39199/98, 26 iunie 2005, pct. 65).

Curtea trebuie s ă examineze, de asemenea, dac ă modali t ăț ile procedurale prev ă zute în dreptul intern referitoare la impunerea ș i la scutirea de taxe judiciare pot trece drept suficient de previzibile în ochii unui justi ț iabil ( Levages Prestations Services împotriva Fran ț ei , hot ă rârea din 23 octombrie 1996, Culegere 1996-V, p. 1543, pct. 42, ș i V.M. împotriva Bulgariei , nr. 45723/99, pct. 48, 8 iunie 2006).

Curtea relev ă în aceast ă privi n ță c ă regulile pertinente ale dreptului intern prev ă d clar ipotezele în care o tax ă este datorat ă , modalit ăț ile sale de calcul ș i consecin ț ele în caz de neplat ă . Reclamantul putea deci pe bun ă dreptate s ă se a ș tepte la aplicarea acestor reguli.

Este adev ă rat c ă sistemul na ț ional prevedea pentru persoanele care nu dispuneau de resurse suficiente posibilitatea de a ob ț ine o scutire de la taxa judiciar ă de timbru. Cu toate acestea, Curtea constat ă c ă , la vremea respectiv ă , Ministerul Finan ț elor trebuia s ă evalueze, în fiecare caz concret, capacitatea unui reclamant de a pl ă ti taxa. Ori, în prezenta cauz ă , respectivul minister era parte în procedur ă ș i nu prezenta, prin urmare, garan ț iile de independen ță ș i de 7 impa r ț ialitate necesare pentru a îndeplini cerin ț ele conven ț iei [ Weissman ș i al ț ii împotriva României (decizie), nr. 63945/00, 28 septembrie 2004]. Din dispozi ț iile Legii nr. 146/1997 nu reiese c ă refuzul scutirii ar fi putut face obiectul unei contesta ț ii la vreo instan ță (a se vedea, mutatis mutandis , V.M. cita t ă anterior, pct. 54). Între altele, Guvernul nu a demonstrat c ă reclamantul dispunea de un recurs eficient în fa ț a autorit ăț ii judiciare pentru a i se examina decizia de refuz de scutire ș i pentru a se pronun ț a o decizie motivat ă ț inând cont de situa ț ia sa deoseb it ă .

Curtea constat ă c ă Guvernul inv oc ă neepuizarea c ă ilor de atac interne, men ț ionând c ă reclamantul ar fi trebuit s ă conteste cuantumul taxei judiciare de timbru în temeiul art. 18 din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 24 din Ordinul nr. 2214/1997 ș i art. 4-9 din Legea nr. 105/1997. Ori, Curtea observ ă în aceast ă privi n ță c ă reclamantul contest ă nu cuantumul taxei judiciare de timbru, ci imposibilitatea de a ob ț ine o scutire ț inând cont de veniturile sale. În consec in ță , trebuie respins ă excep ț ia de neepuizare a c ă ilor de atac interne ridicat ă de Guvern.

Cu toate acestea, Curtea constat ă c ă taxa judiciar ă de timbru era stabilit ă de instan ță . În aceste condi ț ii, contestarea unei decizii pronun ț ate de o instan ță na ț iona l ă la o autoritate administr ativ ă putea pune, de asemenea, la îndoial ă independe n ț a justi ț iei.

Curtea constat ă c ă Legea nr. 146/1997 a fost modificat ă de Legea nr. 195/2004 care prevede c ă acordarea scutirilor, reducerilor sau e ș alon ă rilor pentru plata taxelor judiciare de timbru este de competen ț a instan ț elor. De altfel, persoanelor în cauz ă li se permite în prezent s ă conteste cuantumul taxei judiciare de timbru direct la instan ță (supra, pct. 24).

Pe baza acestor elemente ș i dup ă o apreciere global ă a faptelor, Curtea estimeaz ă c ă , în spe ță , statul nu ș i-a îndeplinit obliga ț iile de a reglementa dreptul de acces la o instan ță într-un mod conform cerin ț elor art. 6 § 1 din conven ț ie ș i c ă a dep ăș it astfel marja de apreciere de care dispune în domeniu.

Prin urmare, trebuie respins ă exce p ț ia de neepuizare a c ă ilor de atac interne ridicat ă de Guvern ș i s ă se constate c ă s-a înc ă lcat art. 6 § 1 din conven ț ie. II. Cu privire la pretinsa înc ă lcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1

Reclamantul sus ț ine în fine c ă s-a înc ă lcat art. 1 din Protocolul nr. 1, din acelea ș i motive citate anterior, men ț ionând c ă se afl ă în imposibilitatea de a i se restitui bunurile confiscate în 1980, atât bunurile care au f ă cut obiectul procedurii de restituire, cât ș i cele a c ă ror restituire nu a fost cerut ă în fa ț a instan ț elor na ț ionale (a se vedea supra, pct. 9). Art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede urm ă toarel e: „Orice persoan ă fizi c ă sau juridic ă are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauz ă de utilitate public ă ș i în condi ț iile prev ă zute de lege ș i de principiile generale ale dreptului interna ț iona l. Dispo zi ț iile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consider ă necesare pentru a reglementa folosin ț a bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contr ibu ț ii, sau a amenzilor.”

Guvernul consider ă c ă aceas t ă plângere a reclamantului este incompatibil ă ration ae temporis cu dispozi ț iile conven ț iei ș i Protocolului nr. 1. În subsidiar, el pledeaz ă pent ru neepuizarea c ă ilor de atac interne. În ce prive ș te fondul, el consider ă c ă procedura intern ă nu privea „bunurile actuale” ale reclamantului.

Reclamantul nu a prezentat observa ț ii ca r ă spuns asupra acestui punct. A. În ce prive ș te bunurile care nu au f ă cut obiectul procedurii interne 8

În privin ț a bunurilor care nu au f ă cut obiectul ac ț iunii de restituire, Curtea nu consi der ă necesar în acest caz s ă se pronun ț e asupra epuiz ă rii c ă ilor de atac interne sau asupra competen ț ei sale rationae temporis deoarece con sider ă c ă aceast ă plângere este inadmisibil ă din motivele care urmeaz ă .

Curtea relev ă c ă , în spe ță , confiscarea a fost f ă cut ă de autorit ăț ile din România în cursul anului 1980, adic ă înainte de 20 iunie 1994, data intr ă rii în vigoare a conven ț iei privind România. Curtea nu este a ș adar competent ă rationae temporis s ă examineze cir cumstan ț ele confi sc ă rii sau efectele continue produse pân ă ast ă zi [cf. Malhous împotriva Republicii Cehe (decizie), nr. 33071/96, 13 decembrie 2000, CEDO 2000-XII]. Ea consider ă c ă , în aceste condi ț ii, nu se pune deloc problema înc ă lc ă rii continue a conven ț iei de c ă tre autorit ăț ilor române ș i ce poate avea efecte asupra limitelor temporare ce ț in de competen ț a Cur ț ii (cf., mutatis muta ndis , Prin ț ul Hans-Adam II de Liechtenstein împotriva Germaniei , citat ă anterior, pct. 85).

În urma acestei m ă suri de confiscare, reclamantul nu a fost în m ă sur ă s ă exercite vreun drept oarecare de proprietate asupra bunurilor în cauz ă . Prin urmare, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, nu se poate considera c ă reclamantul a p ă strat un drept de proprietate sau un drept la restituire reprezentând o „speran ță legit im ă ” în sensul jurispruden ț ei Cur ț ii.

Reiese c ă aceast ă parte a plângerii ce prive ș te bunurile care nu au f ă cut obiectul procedurii interne este incompatibil ă ratione materiae cu dispozi ț iile conven ț iei, în sensul articolului 35 § 3 ș i trebuie s ă fie respins ă cu aplicarea articolului 35 § 4. B. În ceea ce prive ș te bunurile care au f ă cut obiectul procedurii interne

Curtea consider ă c ă acest cap ă t de cerere este legat direct de cap ă tul de cerere examinat din punctul de vedere al art. 6 § 1 din conven ț ie. Ț inând cont de concluziile ce figure az ă supra, pct. 52 ș i 53, consider ă c ă nu trebuie s ă deci d ă asupra admisibi lit ăț ii ș i temeiniciei sale (a se vedea , mutatis mutandis , între altele, Glod împotriva României , nr. 41134/98, pct. 46, 16 septembrie 2003, Albina împotriva României , nr. 57808/00, pct. 42, 28 aprilie 2005 ș i Lungoci împotriva României , nr. 62710/00, pct. 48, 26 ianuarie 2006). III. Cu privire la aplicarea art. 41 din conven ț ie

Art. 41 din conven ț ie prevede: „În cazul în care Curtea declar ă c ă a avut loc o înc ă lcare a conven ț iei sau a protocoalelor sale ș i dac ă dreptu l intern al înaltei p ă r ț i contractante nu permite decât o înl ă turare incomplet ă a consecin ț elor acestei înc ă lc ă ri, Curtea acor d ă p ă r ț ii lezate, dac ă este cazul, o repara ț ie echitabil ă .” A. Prejudiciu

Reclamantul solicit ă cu titlu de prejudiciu material restituirea sumelor de 2 100 USD, 763 465 lei ș i a autovehiculului care ar fi putut s ă -i fie restituite dac ă ac ț iunea sa nu ar fi fost anul at ă pentru neplata taxei judiciare de timbru. El nu cere nicio repara ț ie cu titlu de prejudiciu moral.

Guvernul consider ă c ă Curtea nu poate face specula ț ii asupra rezultatului procedurii interne ș i aminte ș te c ă dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunurilor confiscate nu a fost stabilit ( Lungoci cita t ă anterior, pct. 53, ș i Vlasia Grigore Vasilescu împotriva României , nr. 60868/00, pct. 50, 8 iunie 2006). De altfel, acesta consider ă c ă reclamantul nu a demonstrat c ă prejudiciul invocat ar fi rezultat din faptul c ă nu a avut acces la o instan ță [ Philis împotri va 9 Greciei (nr. 1), hot ă rârea din 27 august 1991, seria A nr. 209, pag. 25, pct. 71 ș i Kreuz cita t ă anterior, pct. 71].

Pe baza elementelor de care dispune, Curtea concluzioneaz ă c ă reclamantul nu a dovedit c ă dauna materia l ă invoc at ă este rezultatul efectiv al respingerii ac ț iunii sale pentru neplata taxei judiciare de timbru [a se vedea, mutatis mutandis , Kudla împotriva Poloniei ( GC), nr. 30210/96, pct. 164, CEDO 2000-XI]. În orice caz, Curtea nu poate face specula ț ii asupra rezultatului procedurii interne ( Teltronic – CATV împotriva Poloniei , nr. 48140/99, pct. 69, 10 ianuarie 2006). În consecin ță , nimic nu justific ă acordarea unei desp ă gubiri pentru acest cap ă t de cerere. În privin ț a prejudiciului moral, Curtea constat ă c ă reclamantul nu a cerut repara ț ia unui eventual prejudiciu moral. Prin urmare, Curtea nu acord ă nicio sum ă cu acest titlu. B. Cheltuieli de judecat ă

Reclamantul a beneficiat de asisten ță juridic ă pentru care avocatul va primi suma de 350 EUR cu acest titlu. Nu s-a cerut rambursarea altor cheltuieli ș i taxe . 66. . În conformitate cu jurispruden ț a Cur ț ii, un reclamant nu poate ob ț ine rambursarea cheltuielilor de judecat ă decât în m ă sura în care se stabile ș te caracterul real, necesar ș i rezonabil al acestora. Prin urmare, în cazul în spe ță , Curtea nu acord ă reclamantului nici o sum ă cu acest titlu . C . Dobânzi moratorii

Curtea consider ă necesar ca rata dobânzilor moratorii s ă se întemeieze pe rata dobânzii facilit ăț ii de împrumut marginal practicat ă de Banca Central ă Europea n ă , majorat ă cu trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, 1. Decla r ă cererea admisibil ă în ceea ce prive ș te cap ă tul de cerere întemeiat pe art. 6 § 1 din conven ț ie ș i inadmisibil ă în ceea ce prive ș te cap ă tul de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 pentru bunurile care nu au f ă cut obiectul procedurii interne; 2. Hot ă r ăș te c ă s-a înc ă lcat articolul 6 § 1 din conven ț ie 3. Hot ă r ăș te c ă nu este necesar s ă hot ă rasc ă asupra admisi bilit ăț ii ș i temeiniciei cap ă tului de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 pentru bunurile care au f ă cut obiectul procedurii intern e; 4. Respinge cererea de repara ț ie echitabil ă . Redactat ă în francez ă , apoi comunicat ă în scris la data de 25 ianuarie 2007 cu aplicarea articolului 77 §§ 2 ș i 3 al regulamentului. Fato ș Araci Boštjan M. Zupan č i č Pre ș edinte Grefie r