CASE OF IOAN v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER

CASE OF IOAN v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2008)

SEC

ł

IA A TREIA

CAUZA IOAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 31005/03)

HOT

Ă

RÂR

E

(fond

)

STRASB

OURG

1 iulie 2008

HOT

Ă

RÂRE DEFINITIV

Ă

01/12/2

008

Hot

ă

rârea devine definitiv

ă

în condi

Ń

iile prev

ă

zute la art. 44 § 2 din conven

Ń

ie. Aceasta

poate suferi modific

ă

ri de form

ă

.

În cauza Ioan împotriva României,

Curtea European

ă

a Drepturilor Omul

ui (Sec

Ń

ia a treia), reunit

ă

într-o camer

ă

comp

us

ă

din

Josep Casadevall

,

pre

ꢀ

edin

te

, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupan

č

i

č

, Alvina Gyulumyan, Egbert

Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power,

jude

c

ă

tori,

ꢀ

i Santiago Quesada,

grefier de sec

Ń

ie

,

dup

ă

ce a deliberat în camera de consiliu, la 10 iunie 2008,

pron

un

Ńă

prezenta hot

ă

râre, adoptat

ă

la aceea

ꢀ

i dat

ă

:

PROCEDU

RA

ă

cererea nr. 31005/03 îndreptat

ă

împotriva României,

prin care

un resortisant al acestui stat, doamna Rada Ioan („reclamanta”), a sesizat Curtea la 21 august

2003 în temeiul art. 34 din Conven

Ń

ia pentru ap

ă

rarea drepturilor omului

ꢀ

i a libert

ăŃ

ilor

fundamentale

(„conven

Ń

ia”)

.

R

ă

zvan-H

ora

Ń

iu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

ă

lcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a

imposibil

it

ăŃ

ii de a beneficia de un teren înscris pe un titlu de proprietate care i-a fost eliberat

la 4 august 1994.

rtea a hot

ă

rât s

ă

comunice Guvernului cererea. În conformitate cu

art. 29 § 3 din conven

Ń

ie, aceasta a hot

ă

rât, de asemenea, c

ă

admisibilitatea

ꢀ

i fondul cauzei

vor fi examinate împreun

ă

.

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTAN

ł

ELE CAUZEI

ă

scut în 1949

ꢀ

i are domiciliul la Greci, România.

având ca obiect restituirea, în favoarea fo

ꢀ

tilor proprietari, a unor b

unuri de

Ń

inute de per

soane

public

e.

ꢀ

i alte

ꢀ

ase persoane au prezentat comisiei locale din

comuna Oarja, responsabil

ă

pentru aplicarea legii respective („comisia local

ă

”), în calitatea

lor de mo

ꢀ

tenitori ai G.T.I., o cerere privind un teren situat pe teritoriul comunei respective.

Ń

ean

ă

Arg

e

ꢀ

pentru aplicarea Legii nr.

18/1991 („comisia jude

Ń

ean

ă

”) a confirmat existen

Ń

a unui teren de 417 ha în patrimoniul

comunei Oarja, precum

ꢀ

i propunerile f

ă

cute de comisia local

ă

din Oarja privind

reconstituirea dreptului de proprietate al anumitor persoane particulare asupra acestui teren.

De asemenea, cererea reclamantei privind reconstituirea dreptului de proprietate al acesteia

asupra unui teren a fost confirmat

ă

de c

ă

tre comisia jude

Ń

ean

ă

.

ă

din 13 aprilie 1992, r

eclamanta

ꢀ

i alte

ꢀ

ase persoane au

intrat

în posesia unui teren de 5,40 ha care era situat la marginea autostr

ă

zii Buc

ure

ꢀ

ti-Pit

e

ꢀ

ti

ꢀ

i din

care 7 714 mp apar

Ń

ineau reclamantei. La 4 august 1994, acestea au ob

Ń

inut titlul administrativ

de proprietate asupra acestui teren. Reclamanta a exploatat ea îns

ăꢀ

i terenul având suprafa

Ń

a

de 7 714 mp pân

ă

la 13 noiembrie 2001, dat

ă

la care a încheiat un contract de închiriere cu o

societate agricol

ă

pe o perioad

ă

de trei ani.

ꢀ

i Bradu sunt învecinate.

pentru modificarea

ꢀ

i completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, comisia local

ă

din

Bradu pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 („comisia local

ă

din Bradu”) a introdus în fa

Ń

a

Jude

c

ă

toriei Arge

ꢀ

o ac

Ń

iune în anularea deciziei comisiei jude

Ń

ene din 5 iunie 1991. La 9

noiembrie 2000, comisia local

ă

din Bra

du

ꢀ

i-a preciza

t ac

Ń

iunea

ꢀ

i a solicitat anularea

deciziei

respective în ceea ce prive

ꢀ

te partea în care se confirma existen

Ń

a, în patrimoniul comunei

Oarja, a unui teren de 194 ha din ter

enul de 417 ha men

Ń

ionat anterior, pe motiv c

ă

acest teren

apa

r

Ń

inuse întotdeauna comunei Bradu. Terenul având suprafa

Ń

a de 194 ha era situat la

marginea autostr

ă

zii Bucure

ꢀ

ti-Pit

e

ꢀ

ti, parcela nr. 2

ꢀ

i loturile 11, 18, 21, 23, 24

ꢀ

i 25 din

parcela nr. 3. Terenul atribuit reclamantei în 1992 era situat în lotul 11 din parcela nr. 3.

Reclamanta nu a fost parte la aceast

ă

proced

ur

ă

.

ă

rârea din 16 noiembrie 2000, instan

Ń

a a admis ac

Ń

iunea

ꢀ

i a anulat, pe baza

unui raport de e

xpertiz

ă

, partea din decizia din 5 iunie 1991 referitoare la existen

Ń

a unui teren

de 194 ha în patrimoniul comunei Oarja, considerând c

ă

, potrivit probelor furnizate de c

ă

tre

p

ă

r

Ń

i, terenul respectiv f

ă

cuse întotdeauna parte din patrimoniul comunei Bradu.

Ń

ean

ă

a formulat apel împotriva acestei hot

ă

râri, dar nu l-a motivat.

ꢁ

i

Parchetul de p

e lâng

ă

Jude

c

ă

toria Pite

ꢀ

ti a formulat apel împotriva acestei hot

ă

râri, subliniind

c

ă

respectiva comisie local

ă

din Bradu nu avea interesul de a ac

Ń

iona

ꢀ

i c

ă

jude

c

ă

toria nu

f

ă

cuse cercet

ă

ri cu privire la situa

Ń

ia juridic

ă

actual

ă

a terenului respectiv.

ă

rârea din 22 martie 2001, Tribunalul Arge

ꢀ

a anulat apelul comisiei jude

Ń

ene

invocând lipsa

motiv

ă

rii

ꢀ

i a admis apelul parchetului. Instan

Ń

a a re

Ń

inut c

ă

respectiva c

omisie

loca

l

ă

din Bradu era un ter

Ń

în raport cu actul pentru care se solicita anularea, c

ă

aceasta ar fi

trebuit s

ă

respecte dispozi

Ń

iile prev

ă

zute la art. 60 din Legea nr. 18/1991

ꢀ

i s

ă

ini

Ń

ieze o

proce

dur

ă

de drept comun. Tribunalul a considerat c

ă

respectiva comisie din Bradu ar fi

trebuit, ini

Ń

ial, s

ă

conteste reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea comunei Bradu,

iar, ulterior, s

ă

introdu

c

ă

o ac

Ń

iune numai împotriva comunei Oarja.

ă

art. III alin. (1) lit. a) nu se referea decât la

nulitatea absolut

ă

a actelor de reconstituire sau de constituire eliberate

unei persoane fizice,

ꢀ

i

nu la cea a actelor eliberate de c

ă

tre comisiile

jude

Ń

ene unei comisii locale. În plu

s, tribunalul

a re

Ń

inut c

ă

respectiva comisie local

ă

din Bradu a introdus ac

Ń

iunea la nou

ă

ani dup

ă

ce

decizia contestat

ă

a produs efecte juridice, terenul în litigiu a intrat în circuitul civil, iar

dreptul de proprietate al anumitor persoane particulare asupra unor parcele din acest teren a

fost reconstituit. Acesta a subliniat c

ă

anularea deciziei din 5 iunie 1991 ar aduce atingere

dreptului de proprietate al persoanelor particulare care au ob

Ń

inut în mod legal reconstituirea

dreptului lor de proprietate.

ă

din Bradu a formulat recurs împotriva acestei hot

ă

râri, subliniind c

ă

avea un interes de a ac

Ń

iona

ꢀ

i c

ă

terenul respectiv apar

Ń

inuse întotdeauna comunei Bradu.

ă

rârea din 19 septembrie 2001, Curtea de Apel Pite

ꢀ

ti a admis acest recurs

ꢀ

i a

anulat partea din decizia contestat

ă

referitoare la terenul de 194 ha. Curtea de Apel a re

Ń

inut

c

ă

, potrivit art. II din Legea nr. 169/1997, dispozi

Ń

iile acestei legi nu puteau s

ă

adu

c

ă

atinge

re

titlurilor de proprietate

ꢀ

i celorlalte acte eliberate în conformitate cu Legea nr. 18/1991. Cu

toate acestea, Curtea de Apel a apreciat c

ă

decizia comisiei jude

Ń

ene din 5 iunie 1991 aducea

atingere Legii nr. 18/1991, pe motiv c

ă

aceasta confirma dreptul de proprietate al comisiei

locale din Oarja asupra terenului de 194 ha, de

ꢀ

i aceasta din urm

ă

nu era proprietara legitim

ă

a terenului. Astfel, decizia contestat

ă

aducea atingere drepturilor persoanelor particulare din

Bradu, al c

ă

ror drept de proprietate trebuia reconstituit în cadrul satului.

ă

din Bradu

ꢀ

i comisia jude

Ń

ean

ă

au reconstituit

dreptul de proprietate al lui D.M. asupra unui teren de 5 ha din care f

ă

cea parte terenul

reclamantei. La 24 aprilie

ꢀ

i 7 iulie 2003, D.M. a vândut terenul c

ă

tre societatea comercial

ă

F.

ꢀ

i P.A.M.

ă

care exploata terenul reclamantei a informat-

o pe aceasta din urm

ă

c

ă

era împiedicat

ă

de c

ă

tre ter

Ń

i s

ă

utilizeze bunul. Cu ocazia

demersurilor efectuate la prim

ă

rie

ꢀ

i la societatea comercial

ă

F., reclamanta a fost informat

ă

,

la o dat

ă

nepreciz

at

ă

, c

ă

terenul respectiv fusese transferat în patrimoniul comunei Bradu, care

reconstituise dreptul de proprietate asupra acestuia în favoarea unor ter

Ń

i. La 3 iulie 2003,

reclamanta

ꢀ

i alte familii care se aflau în aceea

ꢀ

i situa

Ń

ie au fost convocate la prim

ă

rie, unde

senatorul N.C. le-a informat c

ă

urmau s

ă

le fie atribuite alte terenuri.

ă

nici o hot

ă

râre judec

ă

toreas

c

ă

nu a anulat titlul de

proprietate al reclamantei asupra terenului respectiv

ꢀ

i c

ă

nici o desp

ă

gubire nu i-a fost oferit

ă

acesteia pân

ă

în prezent.

Ac

Ń

iunea în anularea titlului de proprietate al lui D.M.

ꢀ

i ceilal

Ń

i titulari ai titlului de proprietate din 4 august

1994 au introdus în fa

Ń

a Judec

ă

toriei Pite

ꢀ

ti o ac

Ń

iune în anularea titlului de proprietate al lui

D.M. Întrucât D.M. vânduse terenul respectiv societ

ăŃ

ii F., reclamanta a completat obiectul

ac

Ń

iunii sale, la 14 ianuarie 2004, cu un cap

ă

t de cerere pentru revendicarea terenului de la

societatea men

Ń

iona

t

ă

. La 11 februarie 2004, reclaman

Ń

ii, printre care reclamanta,

ꢀ

i-a

u

îndreptat ac

Ń

iunea în revendicare împotriva P.A.M.

ă

rârea din 9 martie 2005, judec

ă

toria a respins ac

Ń

iunea, pe motiv c

ă

exista

u

dou

ă

titluri de proprietate asupra aceluia

ꢀ

i teren.

ă

rârea din 29 noiembrie 2005, Tribunalul Arge

ꢀ

a admis apelul p

ă

r

Ń

ilor

ꢀ

i a

trimis cauza pentru la p

rima instan

Ńă

, pe moti

v c

ă

jude

c

ă

toria n

u

ꢀ

i-a motivat

hot

ă

rârea

ꢀ

i nu a

solu

Ń

ionat toate capetele de cerere care îi fuseser

ă

prezentate. Prin hot

ă

rârea defini

tiv

ă

din 15

mai 2006, Curtea de Apel Pite

ꢀ

ti a respins recursul introdus de societatea F. împotriva

hot

ă

rârii din 29 noiembrie 2005, considerând c

ă

era nefondat.

ă

respectiva cauz

ă

este în continuare pe rolul primei instan

Ń

e în fa

Ń

a

Jude

c

ă

toriei Pite

ꢀ

ti.

II. DREPTUL INTERN RELEVANT

Legea fondului funciar nr. 18/1991

Art.

8

„(1) Stabilirea dreptului de proprietate privat

ă

asupra terenurilor care se g

ă

sesc în patrimoniul cooper

ativelor

agricole de produc

Ń

ie se face în condi

Ń

iile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau

constituirea acestui drept.

(2) De prevederile legii beneficiaz

ă

membrii cooperatori care au adus p

ă

mânt în cooperativa agricol

ă

de

produc

Ń

ie sau c

ă

rora li s-a preluat în orice mod teren de c

ă

tre aceasta, precum

ꢀ

i, în condi

Ń

iile legii civile,

mo

ꢀ

tenitorii acestora [...]”

Art. 11

„(1) În scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestui

a, atribuirii efective

a terenurilor celor îndrept

ăŃ

i

Ń

i

ꢀ

i eliber

ă

rii titlurilor de proprietate, în fiecare comun

ă

, ora

ꢀ

sau municipiu, se

constituie […] o comisie condus

ă

de primar.

(2) Comisiile comunale, or

ăꢀ

ene

ꢀ

ti sau municipale vor func

Ń

iona sub îndrumarea unei comisii jude

Ń

ene,

numi

t

ă

prin decizia prefecturii

ꢀ

i condus

ă

de prefect.

(4) Comisia jude

Ń

ean

ă

este competent

ă

s

ă

solu

Ń

ioneze contesta

Ń

iile

ꢀ

i s

ă

valideze sau s

ă

invalideze m

ă

surile

stabilite de comisiile subordonate.

(5) Împotriva hot

ă

rârii comisiei jude

Ń

ene, cel nemul

Ń

umit poate face plângere la judec

ă

toria în raza c

ă

reia este

situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cuno

ꢀ

tin

Ńă

de solu

Ń

ia dat

ă

de comisia jude

Ń

ean

ă

.

(8) Controlul judec

ă

toresc se limiteaz

ă

exclusiv la aplicarea corect

ă

a dispozi

Ń

iilor imperative din prezenta

lege cu privire la dreptul de a ob

Ń

ine titlul de proprietate, la întinderea suprafe

Ń

ei de teren ce se cuvine

ꢀ

i, dac

ă

este cazul, la exactitatea reducerii acestei suprafe

Ń

e, potrivit legii.”

Art. 60

„Ter

Ń

ii care au fost v

ă

t

ă

ma

Ń

i în drepturile lor prin hot

ă

rârea comisiei

jude

Ń

ene sau prin ordinul prefectului ori

în alt mod, prin acte administrative prealabile ordinului, cum este cazul prop

unerilor primarului,

ꢀ

i care nu avea

u

interes de a se adresa acestor organe, având deja un titlu de proprietate privat

ă

asupra terenului, ori li se

recunoscuse un asemenea drept, potrivit legii, nu pot folosi decât calea ac

Ń

iunilor de drept comun, petitorii sau,

dup

ă

caz, posesorii, în special revendicarea,

ꢀ

i nu procedura prev

ă

zut

ă

în acest capitol [cap. 4].”

ă

de contestare a deciziilor comisiei

jud

e

Ń

ene de c

ă

tre persoanele care au solicitat reconstituirea sau constituirea dreptului lor de

proprietate

ꢀ

i care nu sunt mul

Ń

umite de decizia pronun

Ń

at

ă

de comisia jude

Ń

ean

ă

. Aceste

plângeri se adreseaz

ă

jude

c

ă

toriei în termen de treizeci de zile de la comunicarea deciziei.

B. Hot

ă

rârea Guvernului nr. 131/1991

pentru aprobarea Regulamentului privind

procedura de constituire, atribu

Ń

iile

ꢀ

i func

Ń

ionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de

proprietate privat

ă

asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de

proprietate, precum

ꢀ

i punerea în posesie a proprietarilor

Art. 34

„Pe baza documenta

Ń

iilor înaintate de comisiile comunale, or

ăꢀ

ene

ꢀ

ti sau municipale, comisia jude

Ń

ean

ă

,

dup

ă

opera

Ń

iunea de validare, emite titlul de proprietate […].”

C. Legea nr. 169/1997 pentru modificarea

ꢀ

i completarea Legii fondului funciar nr.

18/1991, publicat

ă

în Monitorul Oficial nr. 299 din 4 noiembrie 1997

Art. II

„Dispo

zi

Ń

iile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un

fel titlurilor

ꢀ

i altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991,

la data întocmirii lor.”

Art. III

„(1) Sunt lovite de nulitate absolut

ă

, potrivit dispozi

Ń

iilor legi

sla

Ń

iei civile aplicabile la data încheierii actului

juridic, urm

ă

toarele acte emise cu înc

ă

lcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu

erau îndrept

ăŃ

ite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri

[...]”

ÎN DREPT

I. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNC

Ă

LCARE A ART. 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 LA

CONVE

N

ł

IE

ă

în

titlul s

ă

u de proprietate, deoarece autorit

ăŃ

ile locale au eliberat un al doilea titl

u de proprietate

unor ter

Ń

i. Aceasta invoc

ă

art. 1 din Protocolul nr. 1 la conven

Ń

ie, redactat dup

ă

cum urmeaz

ă

:

„Orice persoan

ă

fizi

c

ă

sau juridic

ă

are dreptul la respectarea bunurilor sale

.

Nimeni nu poate fi lipsit de

proprietatea sa decât pentru cauz

ă

de utilitate public

ă ꢀ

i în condi

Ń

iile prev

ă

zute de lege

ꢀ

i de principiile generale

ale dreptului interna

Ń

ional.

Dispo

zi

Ń

iile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consider

ă

necesar

e

pentru a reglementa folosin

Ń

a bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a

altor contribu

Ń

ii, sau a amenzilor

.

”

A. Cu privire la admisibilitate

Ń

ia de neepuizare a c

ă

ilor de atac interne

ă

neepuizarea c

ă

ilor de atac interne de c

ă

tre reclamant

ă

, ac

Ń

iunea în

revendicare împotriva lui D.M.

ꢀ

i ac

Ń

iunea în anularea titlului de proprietate al acestuia din

urm

ă

fiind în continuare pe rolul instan

Ń

elor na

Ń

ionale. Acesta observ

ă

c

ă

reclamanta este

proprietara terenului, în m

ă

sura în care titlul de proprietate al acesteia nu a fost anulat

ꢀ

i în

m

ă

sura în care nici o ac

Ń

iune privind anularea acestuia nu este pe rolul instan

Ń

elor na

Ń

ional

e.

F

ă

când trimitere la cauza

Novotny împotriva Republicii Cehe

[(dec.) nr. 46148/99, 18 martie

2003], Guvern

ul sus

Ń

ine c

ă

o ac

Ń

iune în revendicare împotriva

lui D.M.

ꢀ

i a subdobândit

orilor

ar permite clarificarea situa

Ń

iei juridice a terenului, în m

ă

sura în care instan

Ń

ele na

Ń

ionale ar

trebui s

ă

compare titlurile de proprietate ale p

ă

r

Ń

ilor în litigiu.

Ń

iaz

ă

cele dou

ă

aspecte la care se refer

ă

ac

Ń

iunea în revendicare,

ꢀ

i

anume recunoa

ꢀ

terea dreptului de pro

prietate

ꢀ

i ob

Ń

inerea posesiei bunului imobil.

O astfel de

ac

Ń

iune nu poate fi f

ă

cut

ă

inaplica

bil

ă

decât prin invocarea uzucapiunii de scurt

ă

dura

t

ă

.

Potrivit Guvernului, ac

Ń

iunea în revendicare implic

ă

, de asemenea, realizarea unei expertize

pentru clarificarea situa

Ń

iei

de facto

, în m

ă

sura în care dou

ă

titluri de proprietate eliberate

pentru aceea

ꢀ

i parcel

ă

men

Ń

ionea

z

ă

, totu

ꢀ

i, suprafe

Ń

e diferite

ꢀ

i vecini diferi

Ń

i, cu excep

Ń

ia

locului denumit „autostrada Bucure

ꢀ

ti-Pit

e

ꢀ

ti”.

ă

argumentele Guvernului.

ꢀ

te faptul c

ă

regula ep

uiz

ă

rii c

ă

ilor de atac interne urm

ă

re

ꢀ

te s

ă

acorde

statelor contractante ocazia de a preven

i sau de a repara înc

ă

lc

ă

rile ce le sunt imputat

e înainte

ca aceste înc

ă

lc

ă

ri s

ă

-i fie supuse aten

Ń

iei. Aceast

ă

regu

l

ă

se bazeaz

ă

pe ipoteza c

ă

ordine

a

inter

n

ă

ofe

r

ă

o cale de atac efectiv

ă

privind pretinsa înc

ă

lcare

ꢀ

i disponibil

ă

atât în teorie, cât

ꢀ

i în practic

ă

la momentul faptelor, adic

ă

, fiind accesibil

ă

, putea oferi reclamantului

rezolvarea cererilor sale

ꢀ

i prezenta perspective rezonabile de reu

ꢀ

it

ă

[a se vedea, printre

altele,

Sejdovic împotriva Italiei

(GC), nr. 56581/00, pct. 43

ꢀ

i 46, CEDO 2006-II].

ă

c

ă

introducerea unei ac

Ń

iuni în justi

Ń

ie împotriva unor persoane

particulare nu poate constitui o cale de atac care

trebuie epuizat

ă

de c

ă

tre un reclamant, a

tunci

când acesta din urm

ă

se plânge de o ac

Ń

iune pozitiv

ă

din partea autorit

ăŃ

ilor [a se vedea,

mutatis mutandis

, hot

ă

rârea

Pine Valley Developments Ltd

ꢀ

i al

Ń

ii împotriva Irlandei

din 29

noiembrie 1991, seria A nr. 222, p.

22, pct. 48,

Iatridis împotriva

Greciei

(GC), nr. 31107/96,

pct. 47

in fine

, CEDO 1999–II]. Or, în spe

Ńă

, reclamanta se plânge de imposibilitatea de a

beneficia de terenul s

ă

u ca urmare a ac

Ń

iunii auto

rit

ăŃ

ilor administrative care au at

ribuit bunul

s

ă

u imobil unei alte persoane particulare prin eliberarea unui titlu de proprietate în favoarea

acesteia din urm

ă

. Impunând reclamantei s

ă

ini

Ń

ieze proceduri împotriva unei persoane

particulare, în timp ce propriul s

ă

u comportament se afl

ă

la originea situa

Ń

iei în litigiu create,

statul s-ar sustrage de la obliga

Ń

ia pe care o are de a asigura respectarea dreptului de

proprietate. În acest context, Curtea consider

ă

c

ă

respectivele c

ă

i de atac invocate de Guvern

nu constituie c

ă

i de atac care trebuie epuizate.

ă

, de asemenea, c

ă

prezenta cauz

ă

este diferit

ă

de cauza

Novot

ny

, citat

ă

anterior, în care interven

Ń

ia autorit

ăŃ

ilor se datora refuzului reclamantului de a p

ă

r

ă

si

apartamentul în care locuia în calitate de chiria

ꢀ

, de

ꢀ

i o hot

ă

râre judec

ă

toreas

c

ă

dispuses

e

evacuarea acestuia. Or, în prezenta cauz

ă

, reclamanta nu era deloc responsabil

ă

de ac

Ń

iune

a

imputa

t

ă

autor

it

ăŃ

ilor.

ꢀ

te c

ă

s-a pronun

Ń

at în situa

Ń

ii similare în sensul c

ă

nici ac

Ń

iunea în

revendicare împotriva unei persoane particulare, nici ac

Ń

iunea în anularea titlului de

proprietate eliberat acesteia din urm

ă

de c

ă

tre stat nu constitu

ie c

ă

i de atac ce trebuie

epuizate

(

Mihai-Iulian Popescu împotriva României

, nr. 2911/02, pct. 30-32, 29 septembrie 2005,

ꢀ

i

Popescu

ꢀ

i Da

ꢀ

oveanu împotriva României

, nr. 24681/03, pct. 26-29, 19 iulie 2007).

ă

se resping

ă

excep

Ń

ia Guvernului.

ꢀ

ase luni

ă

necesar s

ă

examineze în spe

Ńă

dac

ă

a fost respectat termenul de

ꢀ

ase

luni prev

ă

zut de art. 35 § 1 din conven

Ń

ie [a se vedea,

mutatis mutandis, Ble

č

i

ć

împotri

va

Cro

a

Ń

iei

(dec.), nr. 59532/00, 30 ianuarie 2003]. Curtea reaminte

ꢀ

te c

ă

, atunci când pretinsa

înc

ă

lcare const

ă

într-o situa

Ń

ie continu

ă

, termenul de

ꢀ

ase luni nu începe s

ă

curg

ă

decât din

momentul în care aceast

ă

situ

a

Ń

ie continu

ă

a luat sfâr

ꢀ

it [a se vedea,

mutatis mutandis

,

Hornsby împotriva Greciei

, hot

ă

râre din 19 martie 1997, Cule

gere de hot

ă

râri

ꢀ

i decizii 1

997-

II, p. 508, pct. 35,

ꢀ

i

Marinakos împotriva Greciei

, (dec.) nr. 49282/99, 29 martie 2000].

Ńă

, Curtea consider

ă

c

ă

imposibilitatea pretins

ă

de c

ă

tre reclamant

ă

de a

beneficia, de mai mul

Ń

i ani, de dreptul s

ă

u de proprietate, recunoscut, totu

ꢀ

i, printr-un titlu de

proprietate valabil, se interpreteaz

ă

drept o situa

Ń

ie contin

u

ă

. Pâ

n

ă

în prezent, reclama

ntei nu i

s-a restituit bunul în litigiu

ꢀ

i nici nu i-a fost acordat

ă

vreo desp

ă

gubire. Întrucât este vorba de

o situ

a

Ń

ie continu

ă

, nu îi poate fi opus, prin urmar

e, termenul de

ꢀ

ase luni prev

ă

zut la art. 3

5 §

1 din conven

Ń

ie (a se vedea

Dr

ă

cul

e

Ń

împotriva României

, nr. 20294/02, 6 decembrie 2007,

pct. 42-44).

ă

c

ă

acest cap

ă

t de cerere nu este în mod v

ă

dit nefondat în sensul art. 35

Ń

ie. De asemenea, Curtea subliniaz

ă

c

ă

acesta nu prezint

ă

nici un alt motiv de

inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar s

ă

fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

ă

c

ă

titlul de proprietate i-a fost eliberat în mod legal la 4 august

1994, dar c

ă

se afl

ă

, în prezent, în imposibilitatea de a utiliza terenul ca urmare a ac

Ń

iunii

autor

it

ăŃ

ilor care, ini

Ń

ial, au transferat terenul comunei învecinate

ꢀ

i, ulterior, au eliberat un

titlu de proprietate unui ter

Ń

.

ꢀ

i reitereaz

ă

argumentele privind caracterul prematur al cererii

ꢀ

i obliga

Ń

ia

reclamantei de a ini

Ń

ia o ac

Ń

iune în revendicare împotriva lui D.M.

ꢀ

i a subdobânditorilor.

Potrivit acestuia, ac

Ń

iunea în revendicare este în favoarea securit

ăŃ

ii raporturilor juridice.

ă

c

ă

p

ă

r

Ń

ile convin asupra faptului c

ă

reclamanta beneficiaz

ă

de un titlu

de proprietate valabil asupra terenului respectiv. Aceasta reaminte

ꢀ

te c

ă

a hot

ă

rât deja c

ă

o

decizie administrativ

ă

prin care reclaman

Ń

ii erau recunoscu

Ń

i drept titulari ai unui drept de

proprietate asupra unui bun imobil se interpreta drept o crean

Ńă

împotriva statului român, ce

putea fi considerat

ă

suficient de determiant

ă

pentru a fi calif

icat

ă

drept „valoare patrimonial

ă

”

ꢀ

i implica protec

Ń

ia art. 1 din Protocolul nr. 1 [

Manoilescu

ꢀ

i Dobrescu împotriva României

(dec.), nr. 60861/00, pct. 88, CEDO 2005-VI

ꢀ

i

Dr

ă

cul

e

Ń

cita

t

ă

anterior, pct. 40].

Ńă

, Curtea consider

ă

c

ă

decizia administrativ

ă

prin care reclamanta a fost

recunos

cut

ă

drept titulara unui drept de proprietate

ꢀ

i faptul c

ă

i-a fost eliberat un titlu de

proprietate necontestat asupra unui teren în posesia c

ă

ruia a fost

ꢀ

i pe care l-a exploatat în

mod direct sau indirect timp de peste nou

ă

ani au indus acesteia, pe bun

ă

dreptate, siguran

Ń

a

de a putea p

ă

stra posesia efectiv

ă ꢀ

i folosin

Ń

a terenului. Prin urmare, Curtea consider

ă

c

ă

reclamanta avea un drept patrimonial care era interpretat drept un bun în sensul art. 1 din

Protocolul nr. 1.

ꢀ

te c

ă

art. 1 din Protocolul nr. 1, care are drept obiectiv principal

protejarea individului împotriva oric

ă

rei atingeri aduse respect

ă

rii bunurilor proprii di

n partea

statului, poate, de asemenea, s

ă

implice obliga

Ń

ii pozitive ale statului cu privire la anumite

m

ă

suri necesare protej

ă

rii dreptului de proprietate [

Öneryıldız împotriva Turciei

(GC), nr.

48939/99, pct. 134, CEDO 2004-XII,

ꢀ

i

Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei

, nr.

48553/99, pct. 96, CEDO 2002-VII].

ꢀ

i art. 1 din Protocolul nr. 1,

Curtea trebuie s

ă

recu

rg

ă

la o examinare global

ă

a diverselor interese în cauz

ă

,

Ń

inând seama

de faptul c

ă

scopul conven

Ń

iei este protejarea drepturilor care sunt „concrete

ꢀ

i efective”.

Aceasta trebuie s

ă

priveas

c

ă

dincolo de aparen

Ń

e

ꢀ

i s

ă

caute realitatea situa

Ń

iei în litigiu.

ꢀ

te c

ă

, de

ꢀ

i conven

Ń

ia nu impune statelor

obliga

Ń

ia de a restitui b

unurile

confiscate, în urma adopt

ă

rii unei solu

Ń

ii de c

ă

tre stat, aceasta trebuie pus

ă

în aplicare cu o

claritate

ꢀ

i o coeren

Ńă

rezonabile, astfel încât s

ă

se evite, pe cât posibil, insecuritatea juridic

ă ꢀ

i

incertitudinea pentru subiectele de drept la care se refer

ă

m

ă

surile de aplicare a acestei solu

Ń

ii

[

P

ă

duraru împotriva României

, nr. 63252/00, pct. 92, CEDO 2005-XII (extrase)].

Ńă

, nu se contest

ă

faptul c

ă

reclamanta, proprietara terenulu

i respectiv, pe

care l-a folosit timp de peste nou

ă

ani, a pierdut posesia acestuia ca urmare a unei decizii a

autor

it

ăŃ

ilor prin care era transferat, f

ă

r

ă ꢀ

tirea persoanei în cauz

ă

, unei comune învecinate

ꢀ

i

dup

ă

ce comisia jude

Ń

ean

ă

a eliberat un al doilea titlu de proprietate asupra aceluia

ꢀ

i teren.

ă

c

ă

Legea nr. 18/1991 prevedea m

ă

suri de repara

Ń

ie în favoarea fo

ꢀ

tilor

proprietari de terenuri care le cedaser

ă

cooperativelor agricole de produc

Ń

ie în timpul

regimului comunist. În temeiul acestei legi, dreptul de proprietate al acestor persoane asupra

unui teren putea fi constituit sau reconstituit.

Ń

ii, faptul c

ă

autor

it

ăŃ

ile competente

ꢀ

i-au îndeplinit fa

Ńă

de reclamant

ă

obli

ga

Ń

ia de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul L

egii nr. 18/1991 nu poate s

ă

le

exonereze pe acestea de orice responsabilitate ulterioar

ă

privind atingerile aduse dreptului

persoanei în cauz

ă

, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, imputabile propriilor lor ac

Ń

iuni.

Acea

st

ă

concluzie se impune cu atât mai mult cu cât faptele din spe

Ńă

arat

ă

în mod clar c

ă

autor

it

ăŃ

ile administrative locale

ꢀ

i jude

Ń

ene sunt cele care au creat

ꢀ

i au între

Ń

inut situa

Ń

ia în

litigiu

.

ă

c

ă

, la momentul reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantei

ꢀ

i

al punerii sale în posesie asupra terenului,

ꢀ

i anume în 1992, comisia local

ă

era singura

compet

ent

ă

s

ă

stabileas

c

ă

amplasamentul terenului asupra c

ă

ruia trebuia s

ă

fie reconstituit

dreptul reclamantei (

Glod împotriva României

, nr. 41134/98, pct. 39, 16 septembrie 2003

ꢀ

i

Hauler împotriva României

, nr. 67703/01, pct. 21, 34-36, 12 iulie 2007). Prin urmare, era

sarcina acesteia s

ă

se asigure c

ă

terenul respectiv f

ă

cea într-adev

ă

r parte din patrimoniul

comunei. De asemenea, comisia jude

Ń

ean

ă

a confirmat existen

Ń

a terenului de 194 ha în

patrimoniul comunei Oarja. Prin urmare, Curtea constat

ă

c

ă

autor

it

ăŃ

ile administrative au avut

ocazia s

ă

verifice dac

ă

sunt într-adev

ă

r întrunite condi

Ń

iile pentru eliberarea titlului de

proprietate

ꢀ

i s

ă

previ

n

ă

crearea unui drept de proprietate contrar legii (

Gashi împotriva

Cro

a

Ń

iei

, nr. 32457/05, pct. 39, 13 decembrie 2007).

ă

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, reclamanta avea

încrederea legitim

ă

c

ă

putea beneficia netulburat

ă

de dreptul s

ă

u de proprietat

e. Nou

ă

ani mai

târziu, perioad

ă

pe parcursul c

ă

reia aceasta a exploatat terenul, autorit

ăŃ

ile locale au ini

Ń

iat

demersuri pentru a clarifica situa

Ń

ia juridic

ă

a terenului.

ă

c

ă

era sarcina autorit

ăŃ

ilor locale

ꢀ

i jude

Ń

ene, competente s

ă

asigure reconstituirea efectiv

ă

a dreptului de proprietate al

reclamantei, s

ă

adu

c

ă

la cuno

ꢀ

tin

Ń

a

acesteia, printr-o decizie formal

ă

, motivele modific

ă

rii amplasamentului terenului s

ă

u,

ꢀ

i s

ă

fac

ă

demersurile necesare pentru a se asigura c

ă

dreptul de proprietate valabil al acesteia,

recunoscut în temeiul Legii nr. 18/1991, este concret

ꢀ

i efectiv (

mutatis mutandis

,

Ioachimescu

ꢀ

i Ion împotriva României

, nr. 18013/03, pct. 31, 12 octombrie 2006

ꢀ

i

Grosu

împotriva României

, nr. 2611/02, pct. 52, 28 iunie 2007).

ă

, în aceast

ă

privi

n

Ńă

, c

ă

art. II din Legea nr. 169/1997 prevedea c

ă

modif

ic

ă

rile aduse Legii nr. 18/1991 nu puteau aduce atingere drepturilor de proprietate

reconstituite, cu respectarea prevederilor acestei legi. Pentru modificarea situa

Ń

iilor juridice

create, se putea invoca doar nulitatea absolut

ă

a actelor eliberate unor persoane fizice, pentru

nerespectarea dispozi

Ń

iilor Legii nr. 18/1991. Prin urmare, constatarea nulit

ăŃ

ii absolute

constituia prealabil

ul adopt

ă

rii oric

ă

rui nou act juridic în temeiul noii legi, pentru a asigura o

coere

n

Ńă

în aplicarea dispozi

Ń

iilor legale. Or, în spe

Ńă

, de

ꢀ

i instan

Ń

ele na

Ń

ionale au constatat

nulitatea unui act administrativ în favoarea comisiei locale, titlul administrativ al reclamantei

nu a fost contestat în justi

Ń

ie. În plus, Guvernul recunoa

ꢀ

te în mod explicit c

ă

reclamanta a

r

ă

mas proprietara terenului

ꢀ

i c

ă

aceasta î

ꢀ

i întemeiaz

ă

ap

ă

rarea pe acest fapt.

ꢀ

i nu este de competen

Ń

a Cur

Ń

ii s

ă

examineze conformitatea dintre titlul reclamantei

sau cel al ter

Ń

ului respectiv

ꢀ

i dispozi

Ń

iile Legii nr. 18/1991

ꢀ

i nici s

ă

hot

ă

ras

c

ă

dac

ă

amplasamentul terenului a fost stabilit în mod corect,

aceasta nu poate decât s

ă

constate

c

ă

, în

prezent, exist

ă

dou

ă

titluri de proprietate valabile asupra aceluia

ꢀ

i teren, fapt ce o situeaz

ă

pe

reclam

ant

ă

în imposibilitatea de a beneficia de propriul bun (

Popescu

ꢀ

i Da

ꢀ

ovea

nu

, citat

ă

anterior, pct. 36,

ꢀ

i,

a contrario, Vel

ikovi

ꢀ

i al

Ń

ii împotriva Bu

lgariei

, nr. 43278/98, 45

437/99,

48014/99, 48380/99, 51362/99, 53367/99, 60036/00, 73465/01

ꢀ

i 194/02, pct. 159, 15 martie

2007

).

ă

anularea deciziei în partea cu privire la terenul de 194 ha era

neces

ar

ă

pentru a se asigura reconstituirea dreptului de proprietate al locuitorilor din Bradu, în

lipsa c

ă

reia ace

ꢀ

tia ar fi putut, de asemenea, s

ă

se plâng

ă

de înc

ă

lcarea dreptului lor de

proprietate, în m

ă

sura în care aveau dreptul s

ă

li se elibereze titluri de proprietate (

a contrario,

Gashi

cita

t

ă

anterior, pct. 40). Cu toate acestea, Curtea reaminte

ꢀ

te c

ă

a hot

ă

rât c

ă

atenua

rea

anumitor înc

ă

lc

ă

ri nu trebuie s

ă

creeze noi prejudicii dispropor

Ń

ionate (a se vedea,

mutati

s

mutand

is

,

Pincová

ꢀ

i Pinc

, nr. 36548/97, CEDO 2002-VIII, pct. 58,

ꢀ

i

Raicu împotriva

Român

iei

, nr. 28104/03, pct. 25, 19 octombrie 2006)

ꢀ

i c

ă

erorile autorit

ăŃ

ilor administrative

nu trebuie suportate ex

clusiv de c

ă

tre persoanele particulare respective. Beneficiarul unui titlu

administrativ de proprietate necontestat

ꢀ

i care a avut posesia unui teren pe parcursul a nou

ă

ani nu trebuie s

ă

suporte consecin

Ń

ele sistemului administrativ instituit, care a condus, în

spe

Ńă

, la coexisten

Ń

a a dou

ă

titluri administrative asupra aceluia

ꢀ

i teren, aducând astfel

atingere principiului securit

ăŃ

ii raporturilor juridice.

ă

de aceasta, trebuie s

ă

se constate c

ă

, de

ꢀ

i este titulara unui titlu de proprietate

valabil, reclamanta este privat

ă

de terenul s

ă

u de peste cinci ani, f

ă

r

ă

s

ă

fi primit nici

des

p

ă

gubiri, nici teren echivalent pân

ă

în prezent,

ꢀ

i c

ă

autor

it

ăŃ

ile locale nu au avut nici o

ini

Ń

iati

v

ă

pentru a pune cap

ă

t acestei situa

Ń

ii, de care sunt, totu

ꢀ

i, responsabile (a se vedea,

Dr

ă

cul

e

Ń

cita

t

ă

anterior, pct. 50,

ꢀ

i,

mutatis mutandis, Sabin Popescu î

mpotriva României

, nr.

48102/99, pct. 80, 81, 2 martie 2004).

Ń

ii pentru a constata c

ă

statul nu

ꢀ

i-a respectat

obli

ga

Ń

ia de a asigura constituirea dreptului de proprietate al reclamantei, garantat de art. 1 din

Protocolul nr. 1.

ꢀ

i exist

ă

în continuare o înc

ă

lcare a art. 1 din Protocolul nr. 1.

II. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNC

Ă

LCARE A ART. 6 § 1 DIN CONVEN

ł

IE

Ńă

o înc

ă

lcare a art. 6 din

conven

Ń

ie, pe mot

iv c

ă

nu a fost chemat

ă

s

ă

interv

in

ă

în procedura care a luat sfâr

ꢀ

it prin hot

ă

rârea Cur

Ń

ii de Apel Ploie

ꢀ

ti din 19

septembrie 2001.

ă

excep

Ń

ia întemeiat

ă

pe lipsa calit

ăŃ

ii de victim

ă

a reclamantei, în

m

ă

sura în care aceasta nu era parte la procedur

ă

. Acesta consider

ă

, de asemenea, c

ă

art. 6 din

conv

en

Ń

ie nu este aplicabil în spe

Ńă

, în m

ă

sura în care procedura nu se referea la drepturile

ꢀ

i

obli

ga

Ń

iile cu caracter civil în temeiul c

ă

rora reclamanta putea s

ă

se pretind

ă

titula

r

ă

.

Guvernul observ

ă

, de asemenea, c

ă

procesul civil este guvernat de regula disponibilit

ăŃ

ii, ceea

ce implic

ă

faptul c

ă

instan

Ń

ele nu pot extinde

ex officio

cadrul procesual în privin

Ń

a ter

Ń

ilor.

ă

este prezentat în fa

Ń

a Cur

Ń

ii în termenul de

ꢀ

ase luni impus de art. 35 din

conv

en

Ń

ie, Curtea subliniaz

ă

c

ă

acest cap

ă

t de cerere este legat de cel examinat mai sus

ꢀ

i

trebuie, prin urmare, s

ă

fie, de asemenea, declarat admisibil.

rotocolul nr. 1 (a se vedea supra

pct. 48-57), Curtea consider

ă

c

ă

nu este necesar s

ă

se examineze dac

ă

a fost înc

ă

lcat

ă

, în

spe

Ńă

, aceast

ă

dispoz

i

Ń

ie.

III. CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN CONVEN

ł

IE

Ń

ie prevede:

„În cazul în care Curtea declar

ă

c

ă

a avut loc o înc

ă

lcare a conven

Ń

iei sau a protocoalelor sale

ꢀ

i dac

ă

dreptu

l

intern al înaltei p

ă

r

Ń

i contractante nu permite decât o înl

ă

turare incomplet

ă

a consecin

Ń

elor acestei înc

ă

lc

ă

ri,

Curtea acord

ă

p

ă

r

Ń

ii lezate, dac

ă

este cazul, o repara

Ń

ie echitabil

ă

.”

ă

, cu titlu de prejudiciu material, 3 394 285 000 lei române

ꢀ

ti vechi

(ROL), reprezentând valoarea p

ă

r

Ń

ii sale din teren, precum

ꢀ

i 1

000 000 000

ROL

,

reprezentând valoarea produc

Ń

iei pentru perioada cuprins

ă

între 2003

ꢀ

i 2007. Aceasta solicit

ă

,

de asemenea, 200

000 000

ROL cu titlu de prejudiciu moral

ꢀ

i 200

000 000

ROL pentru

cheltuielile de judecat

ă

suportat

e.

ă

c

ă

, în m

ă

sura în care nu s-a stabilit cu certitudine c

ă

terenul de 5,4

ha men

Ń

ionat în titlul de proprietate a fost ocupat în întregime de c

ă

tre ter

Ń

i

ꢀ

i în m

ă

sura în

care nu s-a efectuat nici un partaj

între reclamant

ă ꢀ

i ceila

l

Ń

i coproprietari, nu se po

ate preciza

amploarea prejudiciului material. Acesta observ

ă

c

ă

, în cadrul procedurii interne privind

anularea titlului de proprietate, a fost realizat

ă

o expertiz

ă

. Aceasta stabile

ꢀ

te valoarea

terenului în litigiu la 2 376 000 ROL

ꢀ

i nu a fost contestat

ă

de c

ă

tre reclamant

ă

. Prin urmare,

pe baza acestei expertize, valoarea terenului apar

Ń

inând reclamantei ar fi de 339 428,57 lei

româ

ne

ꢀ

ti noi (RON). În ceea ce prive

ꢀ

te lipsa de folosin

Ńă

, Guvernul consider

ă

c

ă

cea mai

bun

ă

repa

ra

Ń

ie este

restitution in int

egrum

ꢀ

i c

ă

, în acest caz, nu ar trebui acordat

ă

nici o s

um

ă

cu acest titlu.

Cu privire la prejudiciul moral, Guvernul consider

ă

c

ă

nu exist

ă

nici o leg

ă

tur

ă

de

cauzalitate între pretinsele înc

ă

lc

ă

ri ale conven

Ń

iei

ꢀ

i prejudiciul moral pretins. În orice caz,

acesta apreciaz

ă

c

ă

suma solicitat

ă

este excesiv

ă ꢀ

i c

ă

o constatare a înc

ă

lc

ă

rii ar putea

constitui, în sine, o repara

Ń

ie suficient

ă

a prejudiciului moral pretins.

ă

c

ă

, în circumstan

Ń

ele cauzei, întrebarea cu privire la aplicarea art. 41

din conven

Ń

ie nu este relevant

ă

. Prin urmare, este necesar s

ă

nu se pronun

Ń

e asupra întreb

ă

rii

ꢀ

i s

ă

se stabileasc

ă

procedura ulterioar

ă

,

Ń

inând seama de eventualitatea unui aco

rd între statul

pârât

ꢀ

i reclamant

ă

(art. 75 § 1 din regulament).

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Decl

ar

ă

cererea admisibil

ă

;

2.

Hot

ă

r

ăꢀ

te

c

ă

a fost înc

ă

lcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la conven

Ń

ie;

3.

Hot

ă

r

ăꢀ

te

c

ă

nu este necesar s

ă

se examineze cap

ă

tul de cerere întemeiat pe art. 6 din

conv

en

Ń

ie;

4.

Hot

ă

r

ăꢀ

te

c

ă

întrebarea cu privire la aplicarea art. 41 din conven

Ń

ie nu este relevant

ă

; în

conse

cin

Ńă

,

a)

amâ

n

ă

pron

un

Ń

area

asupra acestei întreb

ă

ri;

b)

solici

t

ă

Guvernului

ꢀ

i reclamantei s

ă

îi adreseze în scris, în termen de trei luni de la data

la care hot

ă

rârea devine definitiv

ă

, în conformitate cu art. 44 § 2 din conven

Ń

ie, observa

Ń

iile

lor cu privire la aceast

ă

întrebar

e

ꢀ

i, în special, s

ă

o informeze asupra oric

ă

rui acord la care ar

putea ajunge;

c)

amâ

n

ă

pron

un

Ń

area

asupra procedurii ulterioare

ꢀ

i

dele

g

ă

pre

ꢀ

edintelui camerei sarcina

de a o stabili dup

ă

caz

.

Redac

tat

ă

în limba fran

cez

ă

, apoi comunicat

ă

în scris, la 1 iulie 2008, în temeiul ar

t. 77 § 2

ꢀ

i 3 din regulament.

Santiago Quesada

Grefi

er

Josep Casadevall

Pre

ꢀ

edint

e