CASE OF IOAN v. ROMANIA

La originea cauzei se afl ă cererea nr. 31005/03 îndreptat ă împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, doamna Rada Ioan („reclamanta”), a sesizat Curtea la 21 august 2003 în temeiul art. 34 din Conven Ń ia pentru ap ă rarea drepturilor omului ꢀ i a libert ăŃ ilor fundamentale („conven Ń ia”) .

Guvernul român („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul R ă zvan-H ora Ń iu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Reclamanta pretinde, în special, o înc ă lcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a imposibil it ăŃ ii de a beneficia de un teren înscris pe un titlu de proprietate care i-a fost eliberat la 4 august 1994.

La 16 martie 2007, Cu rtea a hot ă rât s ă comunice Guvernului cererea. În conformitate cu art. 29 § 3 din conven Ń ie, aceasta a hot ă rât, de asemenea, c ă admisibilitatea ꢀ i fondul cauzei vor fi examinate împreun ă . ÎN FAPT

În 1991, a intrat în vigoare Legea fondului funciar nr. 18/1991 („Legea nr. 18/1991”) având ca obiect restituirea, în favoarea fo ꢀ tilor proprietari, a unor b unuri de Ń inute de per soane public e.

În temeiul acestei legi, reclamanta ꢀ i alte ꢀ ase persoane au prezentat comisiei locale din comuna Oarja, responsabil ă pentru aplicarea legii respective („comisia local ă ”), în calitatea lor de mo ꢀ tenitori ai G.T.I., o cerere privind un teren situat pe teritoriul comunei respective.

Prin decizia din 5 iunie 1991, comisia jude Ń ean ă Arg e ꢀ pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 („comisia jude Ń ean ă ”) a confirmat existen Ń a unui teren de 417 ha în patrimoniul comunei Oarja, precum ꢀ i propunerile f ă cute de comisia local ă din Oarja privind reconstituirea dreptului de proprietate al anumitor persoane particulare asupra acestui teren. De asemenea, cererea reclamantei privind reconstituirea dreptului de proprietate al acesteia asupra unui teren a fost confirmat ă de c ă tre comisia jude Ń ean ă .

Prin decizia administrativ ă din 13 aprilie 1992, r eclamanta ꢀ i alte ꢀ ase persoane au intrat în posesia unui teren de 5,40 ha care era situat la marginea autostr ă zii Buc ure ꢀ ti-Pit e ꢀ ti ꢀ i din care 7 714 mp apar Ń ineau reclamantei. La 4 august 1994, acestea au ob Ń inut titlul administrativ de proprietate asupra acestui teren. Reclamanta a exploatat ea îns ăꢀ i terenul având suprafa Ń a de 7 714 mp pân ă la 13 noiembrie 2001, dat ă la care a încheiat un contract de închiriere cu o societate agricol ă pe o perioad ă de trei ani.

Comunele Oarja ꢀ i Bradu sunt învecinate.

La 31 octombrie 2000, întemeindu-se pe art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea ꢀ i completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, comisia local ă din Bradu pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 („comisia local ă din Bradu”) a introdus în fa Ń a Jude c ă toriei Arge ꢀ o ac Ń iune în anularea deciziei comisiei jude Ń ene din 5 iunie 1991. La 9 noiembrie 2000, comisia local ă din Bra du ꢀ i-a preciza t ac Ń iunea ꢀ i a solicitat anularea deciziei respective în ceea ce prive ꢀ te partea în care se confirma existen Ń a, în patrimoniul comunei Oarja, a unui teren de 194 ha din ter enul de 417 ha men Ń ionat anterior, pe motiv c ă acest teren apa r Ń inuse întotdeauna comunei Bradu. Terenul având suprafa Ń a de 194 ha era situat la marginea autostr ă zii Bucure ꢀ ti-Pit e ꢀ ti, parcela nr. 2 ꢀ i loturile 11, 18, 21, 23, 24 ꢀ i 25 din parcela nr. 3. Terenul atribuit reclamantei în 1992 era situat în lotul 11 din parcela nr. 3. Reclamanta nu a fost parte la aceast ă proced ur ă .

Prin hot ă rârea din 16 noiembrie 2000, instan Ń a a admis ac Ń iunea ꢀ i a anulat, pe baza unui raport de e xpertiz ă , partea din decizia din 5 iunie 1991 referitoare la existen Ń a unui teren de 194 ha în patrimoniul comunei Oarja, considerând c ă , potrivit probelor furnizate de c ă tre p ă r Ń i, terenul respectiv f ă cuse întotdeauna parte din patrimoniul comunei Bradu.

Comisia jude Ń ean ă a formulat apel împotriva acestei hot ă râri, dar nu l-a motivat. ꢁ i Parchetul de p e lâng ă Jude c ă toria Pite ꢀ ti a formulat apel împotriva acestei hot ă râri, subliniind c ă respectiva comisie local ă din Bradu nu avea interesul de a ac Ń iona ꢀ i c ă jude c ă toria nu f ă cuse cercet ă ri cu privire la situa Ń ia juridic ă actual ă a terenului respectiv.

Prin hot ă rârea din 22 martie 2001, Tribunalul Arge ꢀ a anulat apelul comisiei jude Ń ene invocând lipsa motiv ă rii ꢀ i a admis apelul parchetului. Instan Ń a a re Ń inut c ă respectiva c omisie loca l ă din Bradu era un ter Ń în raport cu actul pentru care se solicita anularea, c ă aceasta ar fi trebuit s ă respecte dispozi Ń iile prev ă zute la art. 60 din Legea nr. 18/1991 ꢀ i s ă ini Ń ieze o proce dur ă de drept comun. Tribunalul a considerat c ă respectiva comisie din Bradu ar fi trebuit, ini Ń ial, s ă conteste reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea comunei Bradu, iar, ulterior, s ă introdu c ă o ac Ń iune numai împotriva comunei Oarja.

Tribunalul a considerat, de asemenea, c ă art. III alin. (1) lit. a) nu se referea decât la nulitatea absolut ă a actelor de reconstituire sau de constituire eliberate unei persoane fizice, ꢀ i nu la cea a actelor eliberate de c ă tre comisiile jude Ń ene unei comisii locale. În plu s, tribunalul a re Ń inut c ă respectiva comisie local ă din Bradu a introdus ac Ń iunea la nou ă ani dup ă ce decizia contestat ă a produs efecte juridice, terenul în litigiu a intrat în circuitul civil, iar dreptul de proprietate al anumitor persoane particulare asupra unor parcele din acest teren a fost reconstituit. Acesta a subliniat c ă anularea deciziei din 5 iunie 1991 ar aduce atingere dreptului de proprietate al persoanelor particulare care au ob Ń inut în mod legal reconstituirea dreptului lor de proprietate.

Comisia local ă din Bradu a formulat recurs împotriva acestei hot ă râri, subliniind c ă avea un interes de a ac Ń iona ꢀ i c ă terenul respectiv apar Ń inuse întotdeauna comunei Bradu.

Prin hot ă rârea din 19 septembrie 2001, Curtea de Apel Pite ꢀ ti a admis acest recurs ꢀ i a anulat partea din decizia contestat ă referitoare la terenul de 194 ha. Curtea de Apel a re Ń inut c ă , potrivit art. II din Legea nr. 169/1997, dispozi Ń iile acestei legi nu puteau s ă adu c ă atinge re titlurilor de proprietate ꢀ i celorlalte acte eliberate în conformitate cu Legea nr. 18/1991. Cu toate acestea, Curtea de Apel a apreciat c ă decizia comisiei jude Ń ene din 5 iunie 1991 aducea atingere Legii nr. 18/1991, pe motiv c ă aceasta confirma dreptul de proprietate al comisiei locale din Oarja asupra terenului de 194 ha, de ꢀ i aceasta din urm ă nu era proprietara legitim ă a terenului. Astfel, decizia contestat ă aducea atingere drepturilor persoanelor particulare din Bradu, al c ă ror drept de proprietate trebuia reconstituit în cadrul satului.

La 21 martie 2002, comisia local ă din Bradu ꢀ i comisia jude Ń ean ă au reconstituit dreptul de proprietate al lui D.M. asupra unui teren de 5 ha din care f ă cea parte terenul reclamantei. La 24 aprilie ꢀ i 7 iulie 2003, D.M. a vândut terenul c ă tre societatea comercial ă F. ꢀ i P.A.M.

În cursul anului 2002, societatea agricol ă care exploata terenul reclamantei a informat- o pe aceasta din urm ă c ă era împiedicat ă de c ă tre ter Ń i s ă utilizeze bunul. Cu ocazia demersurilor efectuate la prim ă rie ꢀ i la societatea comercial ă F., reclamanta a fost informat ă , la o dat ă nepreciz at ă , c ă terenul respectiv fusese transferat în patrimoniul comunei Bradu, care reconstituise dreptul de proprietate asupra acestuia în favoarea unor ter Ń i. La 3 iulie 2003, reclamanta ꢀ i alte familii care se aflau în aceea ꢀ i situa Ń ie au fost convocate la prim ă rie, unde senatorul N.C. le-a informat c ă urmau s ă le fie atribuite alte terenuri.

Din actele aflate la dosar reiese c ă nici o hot ă râre judec ă toreas c ă nu a anulat titlul de proprietate al reclamantei asupra terenului respectiv ꢀ i c ă nici o desp ă gubire nu i-a fost oferit ă acesteia pân ă în prezent. Ac Ń iunea în anularea titlului de proprietate al lui D.M.

La 28 iulie 2003, reclamanta ꢀ i ceilal Ń i titulari ai titlului de proprietate din 4 august 1994 au introdus în fa Ń a Judec ă toriei Pite ꢀ ti o ac Ń iune în anularea titlului de proprietate al lui D.M. Întrucât D.M. vânduse terenul respectiv societ ăŃ ii F., reclamanta a completat obiectul ac Ń iunii sale, la 14 ianuarie 2004, cu un cap ă t de cerere pentru revendicarea terenului de la societatea men Ń iona t ă . La 11 februarie 2004, reclaman Ń ii, printre care reclamanta, ꢀ i-a u îndreptat ac Ń iunea în revendicare împotriva P.A.M.

Prin hot ă rârea din 9 martie 2005, judec ă toria a respins ac Ń iunea, pe motiv c ă exista u dou ă titluri de proprietate asupra aceluia ꢀ i teren.

Prin hot ă rârea din 29 noiembrie 2005, Tribunalul Arge ꢀ a admis apelul p ă r Ń ilor ꢀ i a trimis cauza pentru la p rima instan Ńă , pe moti v c ă jude c ă toria n u ꢀ i-a motivat hot ă rârea ꢀ i nu a solu Ń ionat toate capetele de cerere care îi fuseser ă prezentate. Prin hot ă rârea defini tiv ă din 15 mai 2006, Curtea de Apel Pite ꢀ ti a respins recursul introdus de societatea F. împotriva hot ă rârii din 29 noiembrie 2005, considerând c ă era nefondat.

Din dosar reiese c ă respectiva cauz ă este în continuare pe rolul primei instan Ń e în fa Ń a Jude c ă toriei Pite ꢀ ti.

Art. 60 a fost abrogat de Legea nr. 247/2005 la 25 iulie 2005.

Cap. 4 din Legea nr. 18/1991 prevede o procedur ă de contestare a deciziilor comisiei jud e Ń ene de c ă tre persoanele care au solicitat reconstituirea sau constituirea dreptului lor de proprietate ꢀ i care nu sunt mul Ń umite de decizia pronun Ń at ă de comisia jude Ń ean ă . Aceste plângeri se adreseaz ă jude c ă toriei în termen de treizeci de zile de la comunicarea deciziei. B. Hot ă rârea Guvernului nr. 131/1991 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribu Ń iile ꢀ i func Ń ionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privat ă asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum ꢀ i punerea în posesie a proprietarilor Art. 34 „Pe baza documenta Ń iilor înaintate de comisiile comunale, or ăꢀ ene ꢀ ti sau municipale, comisia jude Ń ean ă , dup ă opera Ń iunea de validare, emite titlul de proprietate […].” C. Legea nr. 169/1997 pentru modificarea ꢀ i completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicat ă în Monitorul Oficial nr. 299 din 4 noiembrie 1997 Art. II „Dispo zi Ń iile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor ꢀ i altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor.” Art. III „(1) Sunt lovite de nulitate absolut ă , potrivit dispozi Ń iilor legi sla Ń iei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, urm ă toarele acte emise cu înc ă lcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndrept ăŃ ite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri [...]” ÎN DREPT

Reclamanta se plânge de imposibilitatea de a beneficia de parcela de teren înscris ă în titlul s ă u de proprietate, deoarece autorit ăŃ ile locale au eliberat un al doilea titl u de proprietate unor ter Ń i. Aceasta invoc ă art. 1 din Protocolul nr. 1 la conven Ń ie, redactat dup ă cum urmeaz ă : „Orice persoan ă fizi c ă sau juridic ă are dreptul la respectarea bunurilor sale . Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauz ă de utilitate public ă ꢀ i în condi Ń iile prev ă zute de lege ꢀ i de principiile generale ale dreptului interna Ń ional. Dispo zi Ń iile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consider ă necesar e pentru a reglementa folosin Ń a bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribu Ń ii, sau a amenzilor . ”

Guvernul respinge acest argument. A. Cu privire la admisibilitate 1. Cu privire la excep Ń ia de neepuizare a c ă ilor de atac interne

Guvernul invoc ă neepuizarea c ă ilor de atac interne de c ă tre reclamant ă , ac Ń iunea în revendicare împotriva lui D.M. ꢀ i ac Ń iunea în anularea titlului de proprietate al acestuia din urm ă fiind în continuare pe rolul instan Ń elor na Ń ionale. Acesta observ ă c ă reclamanta este proprietara terenului, în m ă sura în care titlul de proprietate al acesteia nu a fost anulat ꢀ i în m ă sura în care nici o ac Ń iune privind anularea acestuia nu este pe rolul instan Ń elor na Ń ional e. F ă când trimitere la cauza Novotny împotriva Republicii Cehe [(dec.) nr. 46148/99, 18 martie 2003], Guvern ul sus Ń ine c ă o ac Ń iune în revendicare împotriva lui D.M. ꢀ i a subdobândit orilor ar permite clarificarea situa Ń iei juridice a terenului, în m ă sura în care instan Ń ele na Ń ionale ar trebui s ă compare titlurile de proprietate ale p ă r Ń ilor în litigiu.

Guvernul eviden Ń iaz ă cele dou ă aspecte la care se refer ă ac Ń iunea în revendicare, ꢀ i anume recunoa ꢀ terea dreptului de pro prietate ꢀ i ob Ń inerea posesiei bunului imobil. O astfel de ac Ń iune nu poate fi f ă cut ă inaplica bil ă decât prin invocarea uzucapiunii de scurt ă dura t ă . Potrivit Guvernului, ac Ń iunea în revendicare implic ă , de asemenea, realizarea unei expertize pentru clarificarea situa Ń iei de facto , în m ă sura în care dou ă titluri de proprietate eliberate pentru aceea ꢀ i parcel ă men Ń ionea z ă , totu ꢀ i, suprafe Ń e diferite ꢀ i vecini diferi Ń i, cu excep Ń ia locului denumit „autostrada Bucure ꢀ ti-Pit e ꢀ ti”.

Reclamanta contest ă argumentele Guvernului.

Curtea reaminte ꢀ te faptul c ă regula ep uiz ă rii c ă ilor de atac interne urm ă re ꢀ te s ă acorde statelor contractante ocazia de a preven i sau de a repara înc ă lc ă rile ce le sunt imputat e înainte ca aceste înc ă lc ă ri s ă -i fie supuse aten Ń iei. Aceast ă regu l ă se bazeaz ă pe ipoteza c ă ordine a inter n ă ofe r ă o cale de atac efectiv ă privind pretinsa înc ă lcare ꢀ i disponibil ă atât în teorie, cât ꢀ i în practic ă la momentul faptelor, adic ă , fiind accesibil ă , putea oferi reclamantului rezolvarea cererilor sale ꢀ i prezenta perspective rezonabile de reu ꢀ it ă [a se vedea, printre altele, Sejdovic împotriva Italiei (GC), nr. 56581/00, pct. 43 ꢀ i 46, CEDO 2006-II].

Curtea reitereaz ă c ă introducerea unei ac Ń iuni în justi Ń ie împotriva unor persoane particulare nu poate constitui o cale de atac care trebuie epuizat ă de c ă tre un reclamant, a tunci când acesta din urm ă se plânge de o ac Ń iune pozitiv ă din partea autorit ăŃ ilor [a se vedea, mutatis mutandis , hot ă rârea Pine Valley Developments Ltd ꢀ i al Ń ii împotriva Irlandei din 29 noiembrie 1991, seria A nr. 222, p. 22, pct. 48, Iatridis împotriva Greciei (GC), nr. 31107/96, pct. 47 in fine , CEDO 1999–II]. Or, în spe Ńă , reclamanta se plânge de imposibilitatea de a beneficia de terenul s ă u ca urmare a ac Ń iunii auto rit ăŃ ilor administrative care au at ribuit bunul s ă u imobil unei alte persoane particulare prin eliberarea unui titlu de proprietate în favoarea acesteia din urm ă . Impunând reclamantei s ă ini Ń ieze proceduri împotriva unei persoane particulare, în timp ce propriul s ă u comportament se afl ă la originea situa Ń iei în litigiu create, statul s-ar sustrage de la obliga Ń ia pe care o are de a asigura respectarea dreptului de proprietate. În acest context, Curtea consider ă c ă respectivele c ă i de atac invocate de Guvern nu constituie c ă i de atac care trebuie epuizate.

Curtea consider ă , de asemenea, c ă prezenta cauz ă este diferit ă de cauza Novot ny , citat ă anterior, în care interven Ń ia autorit ăŃ ilor se datora refuzului reclamantului de a p ă r ă si apartamentul în care locuia în calitate de chiria ꢀ , de ꢀ i o hot ă râre judec ă toreas c ă dispuses e evacuarea acestuia. Or, în prezenta cauz ă , reclamanta nu era deloc responsabil ă de ac Ń iune a imputa t ă autor it ăŃ ilor.

Curtea reaminte ꢀ te c ă s-a pronun Ń at în situa Ń ii similare în sensul c ă nici ac Ń iunea în revendicare împotriva unei persoane particulare, nici ac Ń iunea în anularea titlului de proprietate eliberat acesteia din urm ă de c ă tre stat nu constitu ie c ă i de atac ce trebuie epuizate ( Mihai-Iulian Popescu împotriva României , nr. 2911/02, pct. 30-32, 29 septembrie 2005, ꢀ i Popescu ꢀ i Da ꢀ oveanu împotriva României , nr. 24681/03, pct. 26-29, 19 iulie 2007).

Prin urmare, este necesar s ă se resping ă excep Ń ia Guvernului. 2. Cu privire la nerespectarea termenului de ꢀ ase luni

Curtea consider ă necesar s ă examineze în spe Ńă dac ă a fost respectat termenul de ꢀ ase luni prev ă zut de art. 35 § 1 din conven Ń ie [a se vedea, mutatis mutandis, Ble č i ć împotri va Cro a Ń iei (dec.), nr. 59532/00, 30 ianuarie 2003]. Curtea reaminte ꢀ te c ă , atunci când pretinsa înc ă lcare const ă într-o situa Ń ie continu ă , termenul de ꢀ ase luni nu începe s ă curg ă decât din momentul în care aceast ă situ a Ń ie continu ă a luat sfâr ꢀ it [a se vedea, mutatis mutandis , Hornsby împotriva Greciei , hot ă râre din 19 martie 1997, Cule gere de hot ă râri ꢀ i decizii 1 997- II, p. 508, pct. 35, ꢀ i Marinakos împotriva Greciei , (dec.) nr. 49282/99, 29 martie 2000].

În spe Ńă , Curtea consider ă c ă imposibilitatea pretins ă de c ă tre reclamant ă de a beneficia, de mai mul Ń i ani, de dreptul s ă u de proprietate, recunoscut, totu ꢀ i, printr-un titlu de proprietate valabil, se interpreteaz ă drept o situa Ń ie contin u ă . Pâ n ă în prezent, reclama ntei nu i s-a restituit bunul în litigiu ꢀ i nici nu i-a fost acordat ă vreo desp ă gubire. Întrucât este vorba de o situ a Ń ie continu ă , nu îi poate fi opus, prin urmar e, termenul de ꢀ ase luni prev ă zut la art. 3 5 § 1 din conven Ń ie (a se vedea Dr ă cul e Ń împotriva României , nr. 20294/02, 6 decembrie 2007, pct. 42-44). 3. Cu privire la temeinicia cauzei

Curtea constat ă c ă acest cap ă t de cerere nu este în mod v ă dit nefondat în sensul art. 35 § 3 din conven Ń ie. De asemenea, Curtea subliniaz ă c ă acesta nu prezint ă nici un alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar s ă fie declarat admisibil. B. Cu privire la fond

Reclamanta subliniaz ă c ă titlul de proprietate i-a fost eliberat în mod legal la 4 august 1994, dar c ă se afl ă , în prezent, în imposibilitatea de a utiliza terenul ca urmare a ac Ń iunii autor it ăŃ ilor care, ini Ń ial, au transferat terenul comunei învecinate ꢀ i, ulterior, au eliberat un titlu de proprietate unui ter Ń .

Guvernul î ꢀ i reitereaz ă argumentele privind caracterul prematur al cererii ꢀ i obliga Ń ia reclamantei de a ini Ń ia o ac Ń iune în revendicare împotriva lui D.M. ꢀ i a subdobânditorilor. Potrivit acestuia, ac Ń iunea în revendicare este în favoarea securit ăŃ ii raporturilor juridice.

Curtea observ ă c ă p ă r Ń ile convin asupra faptului c ă reclamanta beneficiaz ă de un titlu de proprietate valabil asupra terenului respectiv. Aceasta reaminte ꢀ te c ă a hot ă rât deja c ă o decizie administrativ ă prin care reclaman Ń ii erau recunoscu Ń i drept titulari ai unui drept de proprietate asupra unui bun imobil se interpreta drept o crean Ńă împotriva statului român, ce putea fi considerat ă suficient de determiant ă pentru a fi calif icat ă drept „valoare patrimonial ă ” ꢀ i implica protec Ń ia art. 1 din Protocolul nr. 1 [ Manoilescu ꢀ i Dobrescu împotriva României (dec.), nr. 60861/00, pct. 88, CEDO 2005-VI ꢀ i Dr ă cul e Ń cita t ă anterior, pct. 40].

În spe Ńă , Curtea consider ă c ă decizia administrativ ă prin care reclamanta a fost recunos cut ă drept titulara unui drept de proprietate ꢀ i faptul c ă i-a fost eliberat un titlu de proprietate necontestat asupra unui teren în posesia c ă ruia a fost ꢀ i pe care l-a exploatat în mod direct sau indirect timp de peste nou ă ani au indus acesteia, pe bun ă dreptate, siguran Ń a de a putea p ă stra posesia efectiv ă ꢀ i folosin Ń a terenului. Prin urmare, Curtea consider ă c ă reclamanta avea un drept patrimonial care era interpretat drept un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

Curtea reaminte ꢀ te c ă art. 1 din Protocolul nr. 1, care are drept obiectiv principal protejarea individului împotriva oric ă rei atingeri aduse respect ă rii bunurilor proprii di n partea statului, poate, de asemenea, s ă implice obliga Ń ii pozitive ale statului cu privire la anumite m ă suri necesare protej ă rii dreptului de proprietate [ Öneryıldız împotriva Turciei (GC), nr. 48939/99, pct. 134, CEDO 2004-XII, ꢀ i Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei , nr. 48553/99, pct. 96, CEDO 2002-VII].

Pentru a aprecia conformitatea dintre conduita statului ꢀ i art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea trebuie s ă recu rg ă la o examinare global ă a diverselor interese în cauz ă , Ń inând seama de faptul c ă scopul conven Ń iei este protejarea drepturilor care sunt „concrete ꢀ i efective”. Aceasta trebuie s ă priveas c ă dincolo de aparen Ń e ꢀ i s ă caute realitatea situa Ń iei în litigiu.

Curtea reaminte ꢀ te c ă , de ꢀ i conven Ń ia nu impune statelor obliga Ń ia de a restitui b unurile confiscate, în urma adopt ă rii unei solu Ń ii de c ă tre stat, aceasta trebuie pus ă în aplicare cu o claritate ꢀ i o coeren Ńă rezonabile, astfel încât s ă se evite, pe cât posibil, insecuritatea juridic ă ꢀ i incertitudinea pentru subiectele de drept la care se refer ă m ă surile de aplicare a acestei solu Ń ii [ P ă duraru împotriva României , nr. 63252/00, pct. 92, CEDO 2005-XII (extrase)].

În cazul de fa Ńă , nu se contest ă faptul c ă reclamanta, proprietara terenulu i respectiv, pe care l-a folosit timp de peste nou ă ani, a pierdut posesia acestuia ca urmare a unei decizii a autor it ăŃ ilor prin care era transferat, f ă r ă ꢀ tirea persoanei în cauz ă , unei comune învecinate ꢀ i dup ă ce comisia jude Ń ean ă a eliberat un al doilea titlu de proprietate asupra aceluia ꢀ i teren.

Curtea observ ă c ă Legea nr. 18/1991 prevedea m ă suri de repara Ń ie în favoarea fo ꢀ tilor proprietari de terenuri care le cedaser ă cooperativelor agricole de produc Ń ie în timpul regimului comunist. În temeiul acestei legi, dreptul de proprietate al acestor persoane asupra unui teren putea fi constituit sau reconstituit.

Potrivit Cur Ń ii, faptul c ă autor it ăŃ ile competente ꢀ i-au îndeplinit fa Ńă de reclamant ă obli ga Ń ia de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul L egii nr. 18/1991 nu poate s ă le exonereze pe acestea de orice responsabilitate ulterioar ă privind atingerile aduse dreptului persoanei în cauz ă , garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, imputabile propriilor lor ac Ń iuni. Acea st ă concluzie se impune cu atât mai mult cu cât faptele din spe Ńă arat ă în mod clar c ă autor it ăŃ ile administrative locale ꢀ i jude Ń ene sunt cele care au creat ꢀ i au între Ń inut situa Ń ia în litigiu .

Curtea observ ă c ă , la momentul reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantei ꢀ i al punerii sale în posesie asupra terenului, ꢀ i anume în 1992, comisia local ă era singura compet ent ă s ă stabileas c ă amplasamentul terenului asupra c ă ruia trebuia s ă fie reconstituit dreptul reclamantei ( Glod împotriva României , nr. 41134/98, pct. 39, 16 septembrie 2003 ꢀ i Hauler împotriva României , nr. 67703/01, pct. 21, 34-36, 12 iulie 2007). Prin urmare, era sarcina acesteia s ă se asigure c ă terenul respectiv f ă cea într-adev ă r parte din patrimoniul comunei. De asemenea, comisia jude Ń ean ă a confirmat existen Ń a terenului de 194 ha în patrimoniul comunei Oarja. Prin urmare, Curtea constat ă c ă autor it ăŃ ile administrative au avut ocazia s ă verifice dac ă sunt într-adev ă r întrunite condi Ń iile pentru eliberarea titlului de proprietate ꢀ i s ă previ n ă crearea unui drept de proprietate contrar legii ( Gashi împotriva Cro a Ń iei , nr. 32457/05, pct. 39, 13 decembrie 2007).

Dup ă reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, reclamanta avea încrederea legitim ă c ă putea beneficia netulburat ă de dreptul s ă u de proprietat e. Nou ă ani mai târziu, perioad ă pe parcursul c ă reia aceasta a exploatat terenul, autorit ăŃ ile locale au ini Ń iat demersuri pentru a clarifica situa Ń ia juridic ă a terenului.

În plus, Curtea consider ă c ă era sarcina autorit ăŃ ilor locale ꢀ i jude Ń ene, competente s ă asigure reconstituirea efectiv ă a dreptului de proprietate al reclamantei, s ă adu c ă la cuno ꢀ tin Ń a acesteia, printr-o decizie formal ă , motivele modific ă rii amplasamentului terenului s ă u, ꢀ i s ă fac ă demersurile necesare pentru a se asigura c ă dreptul de proprietate valabil al acesteia, recunoscut în temeiul Legii nr. 18/1991, este concret ꢀ i efectiv ( mutatis mutandis , Ioachimescu ꢀ i Ion împotriva României , nr. 18013/03, pct. 31, 12 octombrie 2006 ꢀ i Grosu împotriva României , nr. 2611/02, pct. 52, 28 iunie 2007).

Curtea observ ă , în aceast ă privi n Ńă , c ă art. II din Legea nr. 169/1997 prevedea c ă modif ic ă rile aduse Legii nr. 18/1991 nu puteau aduce atingere drepturilor de proprietate reconstituite, cu respectarea prevederilor acestei legi. Pentru modificarea situa Ń iilor juridice create, se putea invoca doar nulitatea absolut ă a actelor eliberate unor persoane fizice, pentru nerespectarea dispozi Ń iilor Legii nr. 18/1991. Prin urmare, constatarea nulit ăŃ ii absolute constituia prealabil ul adopt ă rii oric ă rui nou act juridic în temeiul noii legi, pentru a asigura o coere n Ńă în aplicarea dispozi Ń iilor legale. Or, în spe Ńă , de ꢀ i instan Ń ele na Ń ionale au constatat nulitatea unui act administrativ în favoarea comisiei locale, titlul administrativ al reclamantei nu a fost contestat în justi Ń ie. În plus, Guvernul recunoa ꢀ te în mod explicit c ă reclamanta a r ă mas proprietara terenului ꢀ i c ă aceasta î ꢀ i întemeiaz ă ap ă rarea pe acest fapt.

De ꢀ i nu este de competen Ń a Cur Ń ii s ă examineze conformitatea dintre titlul reclamantei sau cel al ter Ń ului respectiv ꢀ i dispozi Ń iile Legii nr. 18/1991 ꢀ i nici s ă hot ă ras c ă dac ă amplasamentul terenului a fost stabilit în mod corect, aceasta nu poate decât s ă constate c ă , în prezent, exist ă dou ă titluri de proprietate valabile asupra aceluia ꢀ i teren, fapt ce o situeaz ă pe reclam ant ă în imposibilitatea de a beneficia de propriul bun ( Popescu ꢀ i Da ꢀ ovea nu , citat ă anterior, pct. 36, ꢀ i, a contrario, Vel ikovi ꢀ i al Ń ii împotriva Bu lgariei , nr. 43278/98, 45 437/99, 48014/99, 48380/99, 51362/99, 53367/99, 60036/00, 73465/01 ꢀ i 194/02, pct. 159, 15 martie 2007 ).

Curtea poate accepta c ă anularea deciziei în partea cu privire la terenul de 194 ha era neces ar ă pentru a se asigura reconstituirea dreptului de proprietate al locuitorilor din Bradu, în lipsa c ă reia ace ꢀ tia ar fi putut, de asemenea, s ă se plâng ă de înc ă lcarea dreptului lor de proprietate, în m ă sura în care aveau dreptul s ă li se elibereze titluri de proprietate ( a contrario, Gashi cita t ă anterior, pct. 40). Cu toate acestea, Curtea reaminte ꢀ te c ă a hot ă rât c ă atenua rea anumitor înc ă lc ă ri nu trebuie s ă creeze noi prejudicii dispropor Ń ionate (a se vedea, mutati s mutand is , Pincová ꢀ i Pinc , nr. 36548/97, CEDO 2002-VIII, pct. 58, ꢀ i Raicu împotriva Român iei , nr. 28104/03, pct. 25, 19 octombrie 2006) ꢀ i c ă erorile autorit ăŃ ilor administrative nu trebuie suportate ex clusiv de c ă tre persoanele particulare respective. Beneficiarul unui titlu administrativ de proprietate necontestat ꢀ i care a avut posesia unui teren pe parcursul a nou ă ani nu trebuie s ă suporte consecin Ń ele sistemului administrativ instituit, care a condus, în spe Ńă , la coexisten Ń a a dou ă titluri administrative asupra aceluia ꢀ i teren, aducând astfel atingere principiului securit ăŃ ii raporturilor juridice.

În afar ă de aceasta, trebuie s ă se constate c ă , de ꢀ i este titulara unui titlu de proprietate valabil, reclamanta este privat ă de terenul s ă u de peste cinci ani, f ă r ă s ă fi primit nici des p ă gubiri, nici teren echivalent pân ă în prezent, ꢀ i c ă autor it ăŃ ile locale nu au avut nici o ini Ń iati v ă pentru a pune cap ă t acestei situa Ń ii, de care sunt, totu ꢀ i, responsabile (a se vedea, Dr ă cul e Ń cita t ă anterior, pct. 50, ꢀ i, mutatis mutandis, Sabin Popescu î mpotriva României , nr. 48102/99, pct. 80, 81, 2 martie 2004).

Aceste elemente sunt suficiente Cur Ń ii pentru a constata c ă statul nu ꢀ i-a respectat obli ga Ń ia de a asigura constituirea dreptului de proprietate al reclamantei, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin urmare, a existat ꢀ i exist ă în continuare o înc ă lcare a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Reclamanta denun Ńă o înc ă lcare a art. 6 din conven Ń ie, pe mot iv c ă nu a fost chemat ă s ă interv in ă în procedura care a luat sfâr ꢀ it prin hot ă rârea Cur Ń ii de Apel Ploie ꢀ ti din 19 septembrie 2001.

Guvernul ridic ă excep Ń ia întemeiat ă pe lipsa calit ăŃ ii de victim ă a reclamantei, în m ă sura în care aceasta nu era parte la procedur ă . Acesta consider ă , de asemenea, c ă art. 6 din conv en Ń ie nu este aplicabil în spe Ńă , în m ă sura în care procedura nu se referea la drepturile ꢀ i obli ga Ń iile cu caracter civil în temeiul c ă rora reclamanta putea s ă se pretind ă titula r ă . Guvernul observ ă , de asemenea, c ă procesul civil este guvernat de regula disponibilit ăŃ ii, ceea ce implic ă faptul c ă instan Ń ele nu pot extinde ex officio cadrul procesual în privin Ń a ter Ń ilor.

Chiar dac ă este prezentat în fa Ń a Cur Ń ii în termenul de ꢀ ase luni impus de art. 35 din conv en Ń ie, Curtea subliniaz ă c ă acest cap ă t de cerere este legat de cel examinat mai sus ꢀ i trebuie, prin urmare, s ă fie, de asemenea, declarat admisibil.

Având în vedere constatarea sa cu privire la art. 1 din P rotocolul nr. 1 (a se vedea supra pct. 48-57), Curtea consider ă c ă nu este necesar s ă se examineze dac ă a fost înc ă lcat ă , în spe Ńă , aceast ă dispoz i Ń ie.

Art. 41 din conven Ń ie prevede: „În cazul în care Curtea declar ă c ă a avut loc o înc ă lcare a conven Ń iei sau a protocoalelor sale ꢀ i dac ă dreptu l intern al înaltei p ă r Ń i contractante nu permite decât o înl ă turare incomplet ă a consecin Ń elor acestei înc ă lc ă ri, Curtea acord ă p ă r Ń ii lezate, dac ă este cazul, o repara Ń ie echitabil ă .”

Reclamanta solicit ă , cu titlu de prejudiciu material, 3 394 285 000 lei române ꢀ ti vechi (ROL), reprezentând valoarea p ă r Ń ii sale din teren, precum ꢀ i 1 000 000 000 ROL , reprezentând valoarea produc Ń iei pentru perioada cuprins ă între 2003 ꢀ i 2007. Aceasta solicit ă , de asemenea, 200 000 000 ROL cu titlu de prejudiciu moral ꢀ i 200 000 000 ROL pentru cheltuielile de judecat ă suportat e.

Guvernul consider ă c ă , în m ă sura în care nu s-a stabilit cu certitudine c ă terenul de 5,4 ha men Ń ionat în titlul de proprietate a fost ocupat în întregime de c ă tre ter Ń i ꢀ i în m ă sura în care nu s-a efectuat nici un partaj între reclamant ă ꢀ i ceila l Ń i coproprietari, nu se po ate preciza amploarea prejudiciului material. Acesta observ ă c ă , în cadrul procedurii interne privind anularea titlului de proprietate, a fost realizat ă o expertiz ă . Aceasta stabile ꢀ te valoarea terenului în litigiu la 2 376 000 ROL ꢀ i nu a fost contestat ă de c ă tre reclamant ă . Prin urmare, pe baza acestei expertize, valoarea terenului apar Ń inând reclamantei ar fi de 339 428,57 lei româ ne ꢀ ti noi (RON). În ceea ce prive ꢀ te lipsa de folosin Ńă , Guvernul consider ă c ă cea mai bun ă repa ra Ń ie este restitution in int egrum ꢀ i c ă , în acest caz, nu ar trebui acordat ă nici o s um ă cu acest titlu. Cu privire la prejudiciul moral, Guvernul consider ă c ă nu exist ă nici o leg ă tur ă de cauzalitate între pretinsele înc ă lc ă ri ale conven Ń iei ꢀ i prejudiciul moral pretins. În orice caz, acesta apreciaz ă c ă suma solicitat ă este excesiv ă ꢀ i c ă o constatare a înc ă lc ă rii ar putea constitui, în sine, o repara Ń ie suficient ă a prejudiciului moral pretins.

Curtea consider ă c ă , în circumstan Ń ele cauzei, întrebarea cu privire la aplicarea art. 41 din conven Ń ie nu este relevant ă . Prin urmare, este necesar s ă nu se pronun Ń e asupra întreb ă rii ꢀ i s ă se stabileasc ă procedura ulterioar ă , Ń inând seama de eventualitatea unui aco rd între statul pârât ꢀ i reclamant ă (art. 75 § 1 din regulament). PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE, 1. Decl ar ă cererea admisibil ă ; 2. Hot ă r ăꢀ te c ă a fost înc ă lcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la conven Ń ie; 3. Hot ă r ăꢀ te c ă nu este necesar s ă se examineze cap ă tul de cerere întemeiat pe art. 6 din conv en Ń ie; 4. Hot ă r ăꢀ te c ă întrebarea cu privire la aplicarea art. 41 din conven Ń ie nu este relevant ă ; în conse cin Ńă , a) amâ n ă pron un Ń area asupra acestei întreb ă ri; b) solici t ă Guvernului ꢀ i reclamantei s ă îi adreseze în scris, în termen de trei luni de la data la care hot ă rârea devine definitiv ă , în conformitate cu art. 44 § 2 din conven Ń ie, observa Ń iile lor cu privire la aceast ă întrebar e ꢀ i, în special, s ă o informeze asupra oric ă rui acord la care ar putea ajunge; c) amâ n ă pron un Ń area asupra procedurii ulterioare ꢀ i dele g ă pre ꢀ edintelui camerei sarcina de a o stabili dup ă caz . Redac tat ă în limba fran cez ă , apoi comunicat ă în scris, la 1 iulie 2008, în temeiul ar t. 77 § 2 ꢀ i 3 din regulament. Santiago Quesada Grefi er Josep Casadevall Pre ꢀ edint e