CASE OF BICAN v. ROMANIA

La originea cauzei se afl ă cererea nr. 37338/02 îndreptat ă împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Gheorghe Bican („reclamantul”), a sesizat Curtea la 23 septembrie 2002 în temeiul art. 34 din Conven ț ia pentru ap ă rarea drepturilor omului ș i a libert ăț ilor fundamentale („conven ț ia” ) .

Guvernul român („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul R ă zvan-Hor a ț iu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe .

În temeiul art. 6 § 1 ș i al art. 8 din conv en ț ie, reclamantul se plânge, în special, de durata excesi v ă a unei proceduri având ca obiect revizuirea unei ho t ă râri de revocare a ado p ț iei sale.

La 4 aprilie 2008, Curtea a hot ă rât s ă comunice cererea Guvernului. În conformitate cu art. 29 § 3 din conven ț ie, aceasta a hot ă rât, de asemenea, c ă admisibilitatea ș i fondul cauzei vor fi examinate împreun ă . În fapt I. Circumstan ț ele cauzei

Reclamantul s-a n ă scut în 1931 ș i locuie ș te în Tulcea. Este un fost controlor financiar, pensionat. A. Adop ț ia reclamantului ș i revocarea ulterioar ă a adop ț iei sale

La 31 ianuarie 1934, Tribunalul Ialomi ț a a autorizat adop ț ia reclamantului, atunci în vârst ă de trei ani, de c ă tre so ț ii Stanca ș i Petcu Bican. Reclamantul a dobândit numele de familie al p ă rin ț ilor s ă i adoptivi, ș i anume Bican.

P ă rin ț ii adoptivi ai reclamantului erau ță rani fermieri în comuna Independen ț a, jude ț ul C ă l ă ra ș i. Dup ă venirea la putere a Partidului Comunist, tat ă l reclamantului, Petcu Bican, a fost înscris în registrele chiaburilor pe perioada 1949-1951.

Prin hot ă rârea din 14 iulie 1952 a Tribunalului Ialomi ț a, Petcu Bican a fost condamnat la opt ani de închisoare ș i la confiscarea unor diverse cantit ăț i de produse agricole pe motiv c ă nu d ă duse statului cotele obligatorii de produse agricole la care era obligat.

Prin hot ă rârea din 28 noiembrie 1956 a Tribunalului Popular C ă l ă ra ș i, lui Petcu Bican i- au fost confiscate toate bunurile imobile ș i mobile situate în comuna Independen ț a, ș i anume, printre altele, un teren cu o suprafa ță de 25,50 ha, casa, dependin ț ele ș i efectivul de animal e.

La cererea reclamantului, atunci în vârst ă de 28 de ani, Tribunalul Popular Tulcea a revocat, prin hot ă rârea din 24 iulie 1959, adop ț ia reclamantului ș i a anulat hot ă rârea din 31 ianuarie 1934. Instan ț a a dispus ca persoana în cauz ă s ă revin ă la numele de familie pe care îl avusese înainte de adop ț ie, ș i anume Marinescu. Aceasta a re ț inut c ă p ă rin ț ii adoptivi ai reclamantului au avut o purtare urât ă , c ă nu au tratat reclamantul ca pe propriul copil, ci l-au folosit pentru munca în cas ă , iar acesta din urm ă a trebuit s ă lucreze pentru alte persoane pentru a putea tr ă i. Instan ț a nu a audiat p ă rin ț ii adoptivi, ci doar reclamantul ș i doi martori, S.B. ș i E.M., ș i a re ț inut m ă rturia acestora, potrivit c ă reia so ț ii Bican nu au oferit o educa ț ie ș colar ă reclamantului ș i nu l-au sus ț inut din punct de vedere material.

Din dou ă certificate, din 13 noiembrie 1992 ș i din 5 aprilie 1993, eliberate de arhivele statului, reiese c ă ultima men ț iune care ap ă rea cu privire la tat ă l reclamantului în registrele anilor 1949-1959 privind chiaburii era c ă persoana în cauz ă „plecase din comun ă ” ș i „disp ă ruse”. B. Cererea de revizuire a hot ă rârii prin care se revoc ă adop ț ia reclamant ului 1. Primul ciclu procedural

La 30 iulie 1991, reclamantul a sesizat Judec ă toria Tulcea („judec ă toria”) cu o cerere de revizuire – cale de atac extraordinar ă – a hot ă rârii din 24 iulie 1959 prin care a fost revoca t ă adop ț ia sa. Acesta a subliniat c ă , dup ă venirea la putere a Partidului Comunist, p ă rin ț ii s ă i adoptivi au suferit numeroase persecu ț ii, deoarece au fost considera ț i chiaburi. Reclamantul ad ă uga c ă aceste persecu ț ii nu se limitau numai la p ă rin ț i, ci c ă el însu ș i a primit în mod constant, la locul de munc ă , amenin ță ri cu concedierea, datorit ă originilor sale sociale. Afirma c ă , din acest motiv, a fost constrâns s ă ac ț ioneze astfel ș i a solicitat revocarea adop ț iei de c ă tre familia Bican pentru a- ș i reg ă si originile „s ă n ă toase” ș i pentru a sc ă pa, astfel, de persec u ț iile regimului comunist. Reclamantul sublinia c ă m ă rturiile celor doi martori pe care îi chemase s ă îi sus ț in ă cererea de revocare a adop ț iei erau false.

Judec ă toria a audiat S.B. ș i un alt martor, R.I., care au recunoscut c ă reclamantul i- a convins pe S.B. ș i E.M. s ă depu n ă m ă rturie fals ă în procesul pentru revocarea ado p ț iei.

Prin hot ă rârea din 8 octombrie 1991, judec ă toria a declarat cererea de revizuire inadmisibi l ă , în lipsa unei hot ă râri definitive de condamnare pentru m ă rturie fals ă .

Prin hot ă rârea din 12 decembrie 1991, Tribunalul Tulcea („tribunalul”) a admis recursul formulat de reclamant împotriva hot ă rârii din 8 octombrie 1991 ș i a trimis cauza în fa ț a judec ă toriei. Tribunalul a re ț inut c ă , la 25 iulie 1991, s-a pronun ț at o hot ă râre de neîncepere a urm ă ririi penale în privin ț a s ă vâr ș irii infrac ț iunii de m ă rturie fals ă împotriva S. B. ș i E.M., în cadrul procesului din 1959, ca urmare a prescrierii r ă spunderii penale a acestora, dar ș i ca urmare a emiterii unui decret de gra ț iere în 1988. Or, în acest caz, în care devenise imposibi l ă angajarea r ă spunderii penale a martorilor fal ș i, era de competen ț a instan ț ei s ă stabileasc ă dac ă infrac ț iunea de m ă rturie fals ă a fost s ă vâr ș it ă cu scopul de a acorda hot ă râri i jude c ă tore ș ti contestate un temei fac tual f ă r ă leg ă tur ă cu realitatea.

Sesizat ă din nou, judec ă toria s-a pronun ț at la 21 aprilie 1992, respingând ca nefondat ă cererea de revizuire formulat ă de reclamant. Instan ț a a re ț inut c ă , în pofida faptului c ă decizi a de revocare a adop ț iei s-a întemeiat pe m ă rturii false, situa ț ia de fapt re ț inu t ă era real ă , ș i anume c ă men ț inerea adop ț iei d ă una reclamantului, ca urmare a persecu ț iilor la care era supus din partea regimului comunist. Astfel, revocarea adop ț iei era în interesul acestuia. În schimb, jude c ă toria a considerat imoral ca reclamantul s ă o b ț in ă satisfa c ț ie în urma cererii sale de revizuire, deoarece p ă rea c ă acesta nu urm ă rea decât recuperarea propriet ăț ilor de ț inute de p ă rin ț ii s ă i adoptivi, în timp ce înainte, într-un moment dificil, a hot ă rât f ă r ă scrupule s ă îi renege, tot în avantajul s ă u .

Prin hot ă rârea din 21 iulie 1992, tribunalul a respins recursul reclamantului împotriva hot ă rârii din 21 aprilie 1992, re ț inând c ă nimeni nu poate invoca propria rea-voin ță pentru a o b ț ine câ ș tig de cauz ă într-un litigiu; or, în spe ță , reclamantul însu ș i era cel care i-a determinat pe martori s ă depun ă m ă rturie fals ă . 2. Al doilea ciclu procedural

În urma unei modific ă ri legislative a procedurii civile – introducerea unui nou grad de jurisdi c ț ie (infra, pct. 54) –, reclamantul a formulat, la 10 septembrie 1993, un recurs împotriva hot ă rârii din 21 iulie 1992.

Prin hot ă rârea din 4 noiembrie 1993, Curtea de Apel Constan ț a („curtea de apel”) a admis recursul pentru viciu de procedur ă , pe motiv c ă nici p ă rin ț ii adoptivi ai reclamantului, nici eventualii lor succesori nu au fost cita ț i de c ă tre instan ț e. Curtea de apel a hot ă rât, de asemenea, s ă trimit ă dosarul în fa ț a judec ă toriei pentru examinarea cauzei pe fond, indicându- i acesteia c ă nu putea s ă considere drept imoral ă cererea reclamantului, din cauza st ă rii de for ță majo r ă în care se afla acesta la momentul în care a solicitat revocarea adop ț iei.

Sesizat ă din nou, judec ă toria a amânat cauza la 2 ș i 22 decembrie 1993, la cererea reclamantului, astfel încât acesta s ă poat ă desemna un avocat ș i s ă î ș i preg ă teasc ă ap ă rarea.

La 29 decembrie 1993, judec ă toria a solicitat reclamantului, prezent ș i asistat de un avocat, info rma ț ii cu privire la p ă rin ț ii s ă i adoptivi; persoana în cauz ă a precizat c ă ace ș tia din urm ă au decedat, f ă r ă s ă fi avut nici copii, nici fra ț i sau surori. În continuare, judec ă toria a ridicat din oficiu problema competen ț ei sale; cu aceast ă ocazie, reclamantul a apreciat c ă respectiva compete n ță revenea tribunalului. În aceea ș i zi, judec ă toria ș i-a declinat competen ț a ș i a trimis cauza în fa ț a tribunalul ui.

La 22 martie 1994, tribunalul ș i-a declinat în sens invers competen ț a în favoarea jude c ă toriei .

Sesizat ă de conflictul de competen ță , curtea de apel a decis, prin încheierea din 22 iunie 1994, c ă , în spe ță , tribunalul era competent, ț inând seama de noile dispozi ț ii procedurale, ș i a trimis cauza acestuia. Reclamantul a formulat o contesta ț ie în anulare, cale de atac extraordinar ă , împotriva încheierii din 22 iunie 1994, considerând c ă jude c ă toria era cea competen t ă în spe ță , ș i nu tribunalul. Prin hot ă rârea din 8 noiembrie 1994, curtea de apel a respins contesta ț ia în anulare.

În urma încheierii din 22 iunie 1994, tribunalul a înregistrat dosarul la 7 iulie 1994 ș i a stabilit o ș edin ță pentru 22 septembrie 1994, dat ă la care examinarea cauzei a fost suspendat ă datorit ă abse n ț ei reclamantulu i.

Procedura a fost reluat ă la 7 februarie 1995, la cererea reclamantului. La aceast ă dat ă a avut loc o ș edi n ță , în cursul c ă reia persoana în cauz ă a ridicat excep ț ia de necompeten ță materia l ă a tribunalului, considerând c ă jude c ă toria era cea care era competent ă ; tribunalul a respins exce p ț ia, re ț inând c ă aceas t ă probl em ă fusese deja solu ț ionat ă prin încheierea din 22 iunie 1994.

În cursul ș edi n ț ei din 9 februarie 1995, tribunalul a decis s ă amâne cauza, solicitând reclamantului s ă depun ă certificatele de deces ale p ă rin ț ilor s ă i adoptivi, Petcu ș i Stanca Bican ș i s ă precizeze ultimul domiciliu al a cestora.

La 6 martie 1995, tribunalul a respins cererea reclamantului privind recuzarea unui jude c ă tor din completul de jud ecat ă .

La 7 martie 1995, tribunalul a constatat c ă certificatele de deces ale lui Petcu ș i Stanca Bican se aflau deja în dosarul cauzei, primul fiind decedat în 1975, iar a doua în 1959. Insta n ț a a decis s ă amâne cauza pentru a solicita informa ț ii cu privire la existen ț a unor eventuali succesori la oficiile de stare civil ă din comunele din locurile de na ș tere ș i de deces ale lui Petcu ș i Stanca Bican. Nu a fost identificat niciun succesor.

La 23 martie 1995, tribunalul a respins cererea reclamantului privind recuzarea unui alt jude c ă tor.

Prin hot ă rârea din 28 aprilie 1995, tribunalul a admis cererea de revizuire formulat ă d e reclamant ș i a reformat h ot ă rârea din 24 iulie 1959 a Judec ă toriei Populare Tulcea, respingân d cererea de revocare a adop ț iei sale. S-a hot ă rât, de asemenea, ca reclamantul s ă reia numele p ă rin ț ilor s ă i adoptivi, ș i anume Bican. Grefa Tribunalului Tulcea a precizat c ă hot ă rârea devenise definit iv ă ș i irevocabil ă prin neapelare la 21 iulie 1995.

La 24 iulie 1995, reclamantul a ob ț inut rectificarea certificatului s ă u de na ș tere, prin înscrierea sa sub numele de Bican. La 28 mai 1996, so ț ia sa a luat, de asemenea, numele de Bican . 3. Redeschiderea proce durii

La 20 noiembrie 1997, A.P. ș i I.P. au introdus apel împotriva hot ă rârii din 28 aprilie 1995. Ace ș tia au subliniat c ă , în calitatea lor de succesori ai lui Petcu Bican (ca nepo ț i ai acestuia, ș i anume copiii surorii sale), ar fi trebuit s ă fie cita ț i în procedur ă ș i c ă reclamantul a trecut sub t ă cere în mod con ș tient existen ț a lor în fa ț a instan ț elor. Ace ș tia au ad ă ugat c ă , prin solicitarea rev oc ă rii adop ț iei din 1959, reclamantul a ales s ă î ș i renege tat ă l adoptiv, sustr ă gându-se astfel obliga ț iei sale de a acorda ajutor acestuia atunci când se afla în dificultate. În plus, ace ș tia considerau c ă singurul motiv care l-a determinat pe reclamant s ă solicite revizuirea hot ă rârii prin care era anulat ă adop ț ia era voin ț a de a recupera propriet ăț ile p ă rin ț ilor s ă i adoptivi.

La 26 noiembrie 1997, A.P. a formulat, de asemenea, o cerere de suspendare temporar ă a execut ă rii hot ă rârii din 28 aprilie 1995 pân ă la examinarea apelului, pe motiv c ă reclaman tul ar fi solicitat ș i ar fi ob ț inut reconstituirea unui drept de proprietate asupra anumitor terenuri care apar ț ineau lui Petcu Bican.

La 27 noiembrie 1997, reclamantul a primit o copie a motivelor de apel, comunicarea fiindu-i f ă cut ă sub numele de Marinescu; acela ș i nume ap ă rea în motivele de apel. Ulterior, reclamantul a fost desemnat de c ă tre instan ț e cu numele de Bican pe parcursul întregii proceduri, cu excep ț ia ș edin ț elor de judecat ă din 5 ș i 19 februarie 1998 ț inute în fa ț a cur ț ii de apel (infra, pct. 35 ș i 36), în care a fost desemnat cu numele de „Marinescu (Bican)”.

Prin încheierea din 5 februarie 1998, curtea de apel a admis cererea formulat ă la 26 noiembrie 1997 de c ă tre A.P. ș i a dispus suspendarea provizorie a execut ă rii hot ă rârii din 28 aprilie 1995; încheierea men ț ionat ă a fost confirmat ă prin hot ă rârea definit iv ă din 10 februarie 1999 a Cur ț ii Supreme de Justi ț ie („Curtea Suprem ă ”), care a respins recursul formulat de reclamant; acesta din urm ă a introdus o contesta ț ie în anulare împotriva hot ă rârii din 10 februarie 1999; contesta ț ia respectiv ă a fost respins ă prin hot ă rârea din 25 aprilie 2000 a C ur ț ii Supreme; o a doua contesta ț ie în anulare formulat ă de reclamant, de aceast ă dat ă împotriva hot ă rârii din 25 aprilie 2000, a fost respins ă prin hot ă rârea din 7 noiembrie 2000 a C ur ț ii Supreme.

La 19 februarie 1998, reclamantul a solicitat suspendarea examin ă rii apelului pe motiv c ă formulase plângeri penale împotriva A.P. ș i P.I., pe care îi acuza c ă ar fi f ă cut declara ț ii mincinoase în scopul ob ț inerii unei copii a hot ă rârii din 28 aprilie 1995 (infra, pct. 52). Curtea de apel a admis cererea.

La 18 mai 1998, A.P. ș i I.P. au solicitat reluarea examin ă rii cauzei, iar curtea de apel le-a admis cererea.

Prin hot ă rârea din 25 iunie 1998, curtea de apel a respins excep ț ia de tardivitate a apelului ridicat ă de reclamant, a admis apelul împotriva hot ă rârii din 28 aprilie 1995 ș i a trimis cauza în fa ț a tribunalului, pentru a-i introduce în procedur ă pe succesorii lui Petcu Bican, ș i anume A.P. ș i I.P .

Reclamantul a formulat recurs împotriva hot ă rârii din 25 iunie 1998, subliniind c ă ac ț iunea în revocarea adop ț iei era o ac ț iune personal ă ș i c ă eventualii succesori ai p ă rin ț ilo r adoptivi nu aveau calitatea de a sta în justi ț ie. De asemenea, acesta considera c ă hot ă rârea din 28 aprilie 1995 a r ă mas definitiv ă ș i a fost pus ă în executare, dobândind autoritate de lucru judecat. Prin urmare, aceasta nu mai putea fi contestat ă la doi ani de la executarea sa.

Prin hot ă rârea din 24 februarie 1999, Curtea Suprem ă a respins recursul formulat de reclamant. Aceasta a re ț inut c ă decizia de revocare a adop ț iei a fost pronun ț at ă în 1959 în urma unei proceduri îndreptate împotriva p ă rin ț ilor adoptivi. Prin urmare, revizuirea acestei decizii ar fi trebuit considerat ă în cadrul unei proceduri în care s ă fi fost cita ț i ș i p ă rin ț ii adoptivi sau succesorii acestora .

În urma hot ă rârii din 25 iunie 1998 a cur ț ii de apel, confirmat ă la 24 februarie 1999, de c ă tre Curtea Suprem ă , cauza a fost înregistrat ă pe rolul tribunalului la 17 mai 1999.

La 23 iunie 1999, reclamantul a solicitat tribunalului s ă suspende examinarea cau zei, pe motiv c ă depusese la Ministerul Justi ț iei un memoriu în vederea introducerii de c ă tre Procurorul general al României a unui recurs în anulare, cale extraordinar ă de atac, împotriva hot ă rârii din 24 februarie 1999. În aceea ș i zi, tribunalul a admis cererea reclamantului ș i a suspendat examinarea cauzei.

Procedura a fost reluat ă la 29 martie 2001, la solicitarea A.P. ș i I.P .

La 25 aprilie 2001, tribunalul a respins o cerere a reclamantului privind recuzarea grefierei de ș edin ță .

La 26 aprilie 2001, tribunalul a acordat o amânare pentru viciu de procedur ă .

Dezbaterile au avut loc la 31 mai 2001, iar tribunalul a amânat pronun ț area hot ă râri i, cauza fiind supus ă deliber ă rii.

Prin hot ă rârea din 11 iunie 2001, acesta a admis cererea de revizuire a reclamantului împotriva deciziei din 24 iulie 1959, a respins fosta cerere de revocare a adop ț iei ș i a stabilit c ă persoana în cauz ă trebuia s ă revi n ă la numele de familie al p ă rin ț ilor s ă i adoptivi, ș i anume Bican, în ziua în care hot ă rârea r ă mânea definiti v ă . Tribunalul a re ț inut c ă reclaman tul solicitase revocarea adop ț iei sub constrângere, într-o situa ț ie de for ță majo r ă ș i c ă aceas t ă cerere a fost admis ă pe baza unor m ă rturii false .

La 1 octombrie 2001, A.P. ș i I.P. au formulat recurs împotriva hot ă rârii din 11 iunie 2 001.

Prin hot ă rârea din 26 martie 2002, curtea de apel a respins recursul invocând lipsa cali t ăț ii de a sta în justi ț ie în ceea ce prive ș te A.P . ș i I.P . C. Celelalte proceduri

Prin scrisoarea din 8 mai 2000, Inspectoratul Jude ț ean de Poli ț ie C ă l ă ra ș i a solicitat Inspectoratului Jude ț ean de Poli ț ie Tulcea s ă îi comunice dac ă domnul „Bican Gheorghe, fost Marinescu […], figura în registrele spitalelor din jude ț ul Tulcea ca suferind de boli psihice ș i, dac ă da, cu ce diagnostic”. Guvernul arat ă , în observa ț iile sale, c ă aceste informa ț ii au fost solicitate în cadrul procedurii penale declan ș ate de c ă tre ter ț i împotriva reclamantului ș i încheiate prin încetarea urm ă ririi penale (infra, pct. 53 ).

Dup ă ce autorit ăț ile administrative locale au refuzat s ă îi elibereze un titlu de proprietate asupra unui teren care apar ț inuse tat ă lui s ă u adoptiv, prin hot ă rârea definit iv ă din 18 octombrie 2000, Curtea de Apel Bucure ș ti a admis ac ț iunea reclamantului ș i a dispus eliberarea de c ă tre Comisia Jude ț ean ă C ă l ă ra ș i a unui titlu de proprietate asupra unei supraf e ț e de 10 ha.

La 13 noiembrie 1997, la 6 ianuarie 1998 ș i la 12 octombrie 1999, reclamantul a sesizat Parchetul de pe lâng ă Jude c ă toria C ă l ă ra ș i („parchetul”) cu plângeri penale împotriva A.P. ș i I.P., acuzându-i c ă ar fi f ă cut declara ț ii mincinoase în vederea ob ț inerii unei copii a hot ă râri i din 28 aprilie 1995. La date neprecizate, s-a dispus neînceperea urm ă ririi penale fa ță de A.P. ș i I.P .

De asemenea, la 27 ianuarie 2000, ace ș tia din urm ă au sesizat parchetul cu o plângere pena l ă împotriva reclamantului pentru calomnie, fals ș i uz de fals. Parchetul a dispus neînceperea u rm ă ririi penale la 1 august 2000. II. Dreptul intern relevant

Legea nr. 59/1993 a modificat Codul de procedur ă civi l ă , prin introducerea unei a doua c ă i de atac împotriva hot ă rârilor judec ă tore ș ti. Potrivit art. 5 din aceast ă lege, hot ă rârile r ă mase definitive între 30 iunie 1992 ș i 30 iunie 1993 puteau face obiectul noii c ă i de atac în termen de nou ă zeci de zile de la intrarea în vigoare a legii respective, ș i anume pân ă la 26 iulie 1993. Legea men ț ionat ă a stabilit, de asemenea, competen ț a judec ă toriilor pentru examinarea cererilor privind revocarea unei adop ț ii. În afar ă de aceasta, cererile de revizuire a hot ă rârilor pronun ț ate înainte de intrarea în vigoare a legii trebuie examinate de instan ț a competent ă , potrivit acestei legi, pentru pronun ț area hot ă rârii care face obiectul revizuirii. În drep t I. Cu privire la pretinsa înc ă lcare a art. 6 § 1 din conven ț ie

Invocând art. 6 § 1 din conven ț ie, reclamantul se plânge de durata excesiv ă a procedurii privind revizuirea deciziei de revocare a adop ț iei sale. P ă r ț ile relevante ale dispozi ț iei invocate sunt redactate dup ă cum urmeaz ă : „Orice perso an ă are dreptul la judecarea [...] într-un termen rezonabil a cauzei sale, de c ă tre o instan ță [...] , care va hot ă rî [...] asupra înc ă lc ă rii drepturilor ș i obliga ț iilor sale cu caracter civil [...]”

Guvernul observ ă c ă numai perioada ulterioar ă ratific ă rii conven ț iei de c ă tre România, la 20 iunie 1994, poate fi luat ă în considerare pentru examinarea duratei procedurii. Având în vedere c ă procedura a luat sfâr ș it la 26 martie 2002, acesta consider ă c ă perioada respectiv ă este de ș ape ani, opt luni ș i ș ase zile. În continuare, Guvernul subliniaz ă c ă au existat dou ă subperioade pe parcursul c ă rora cauza nu s-a aflat în fa ț a instan ț elor ( ș i anume, între 21 iulie 1992 ș i 10 septembrie 1993 ș i între 28 aprilie 1995 ș i 20 noiembrie 1997). Acesta constat ă c ă , d up ă 20 iunie 1994, durata real ă a procedurii este de cinci ani, o lun ă ș i dou ă sprezece zil e.

Reclamantul respinge argumentele Guvernul ui.

În primul rând, Curtea observ ă c ă procedura urmat ă în spe ță se refer ă la o cale extraordinar ă de atac (revizuirea) introdus ă în 1991 împotriva unei hot ă râri definitive pronu n ț ate în 1959. De ș i conven ț ia nu garanteaz ă , în sine, dreptul la revizuirea unui proces ( Iosif ș i al ț ii împotriva României , nr. 10443/03, pct. 85, 20 decembrie 2007), cu toate acestea, având în vedere c ă instan ț ele na ț ionale au recurs la o examinare pe fond a cauzei, cu conseci n ț e asupra drepturilor civile ale reclamantului, Curtea consider ă c ă art. 6 § 1 din conv en ț ie este aplicabil în spe ță .

Prin urmare, aceasta trebuie s ă verifice dac ă procedura în cauz ă a respectat „termenul rezonabil” pre v ă zut de aceast ă dispoz i ț ie.

Curtea consider ă , ca ș i Guvernul, c ă perioada care trebuie luat ă în considerare nu a debutat decât la 20 iunie 1994, odat ă cu ratificarea conven ț iei de c ă tre România ș i recunoa ș terea recursului individual. Cu toate acestea, Curtea va ț ine seama de stadiul în care se afla procedura la data respectiv ă . Procedura s-a încheiat la 26 martie 2002. Cu toate acestea, vor fi luate în considerare numai perioadele pe parcursul c ă rora cauza a fost într- adev ă r pendinte în fa ț a instan ț elor [a se vedea, mutatis mutandis , Seregina împotriva Rusiei , nr. 12793/02, pct. 92, 30 noiembrie 2006; C er ă ceanu împotriva României (nr. 1) , nr. 31250/02, pct. 46-52, 4 martie 2008]. Reiese c ă procedura care trebuie luat ă în considerare a fost format ă din dou ă perioade. Prima a început la 20 iunie 1994 ș i s-a încheiat la 28 aprilie 1995; a doua a început în privin ț a reclamantului la 27 noiembrie 1997, dat ă la care acesta din urm ă a primit o copie a motivelor apelului formulat de A.P. ș i I.P., ș i s-a încheiat la 26 martie 2002. Prin urmare, procedura în litigiu a durat în total aproximativ cinci ani ș i do u ă luni. A. Cu privire la admisibilitate

Ț inând seama de toate elementele de care dispune, Curtea constat ă c ă acest cap ă t de cerere nu este în mod v ă dit nefondat în sensul art. 35 § 3 din conven ț ie. De altfel, Curtea subliniaz ă c ă acesta nu prezint ă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar s ă fie declarat admisibil. B. Cu privire la fond

Guvernul arat ă c ă , de ș i instan ț ele na ț ionale s-au confruntat cu anumite dificult ăț i în urma modific ă rilor legislative survenite în 1993 privind competen ț a instan ț elor ș i c ă ile de atac, acestea au ac ț ionat, totu ș i, cu promptitudine, astfel încât nu au existat lungi perioade de inactivitate care s ă poat ă fi imputate acestora. În plus, în prima parte a procedurii, instan ț ele au f ă cut toate demersurile posibile pentru identificarea eventualilor succesori ai p ă rin ț ilo r adoptivi ai reclamantului, în timp ce acesta, de ș i a avut cuno ș tin ță despre exist en ț a unor astfel de succesori, ș i anume A.P. ș i I.P., nepo ț i ai p ă rin ț ilor s ă i adoptivi, nu a adus aceast ă infor ma ț ie la cuno ș tin ț a instan ț elor. Prin urmare, apelul introdus de c ă tre A.P. ș i I.P. la 20 noiembrie 1997 se datoreaz ă conduitei eronate a reclamantului.

Guvernul insist ă asupra faptului c ă acest comportament al reclamantului a contribuit la prelungirea procedurii. Astfel, acesta a solicitat de dou ă ori suspendarea exam in ă rii cauzei, iar A.P. ș i I.P. au solicitat de fiecare dat ă reluarea procedurii, nu îns ă ș i reclamantul. Perioadele de suspendare imputabile doar acestuia din urm ă totalizeaz ă aproape doi ani; în plus, reclamantul a invocat de nenum ă rate ori aceea ș i excep ț ie ș i a utilizat mai multe c ă i extraordinare de atac împotriva hot ă rârilor pronun ț ate în spe ță .

Reclamantul respinge argumentele Guvernului. Acesta consider ă c ă apelul introdus la 22 noiembrie 1997 a constituit un abuz, întrucât nici A.P., nici I.P. nu aveau calitatea de a sta în justi ț ie; reclamantul consider ă , de asemenea, c ă nu era obligat s ă comunice ins tan ț elor infor ma ț ii cu privire la eventualii succesori ai p ă rin ț ilor s ă i adoptivi, deoarece procedura se referea exclusiv la drepturile sale cu caracter nepatrimonial ș i, prin urmare, nu se referea decât la el.

Curtea reaminte ș te c ă , în general, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciaz ă în func ț ie de circumstan ț ele cauzei ș i având în vedere criteriile consacrate de jurisprude n ț a sa, în special complexitatea cauzei, conduita reclaman ț ilor ș i cea a autorit ăț ilo r competente, precum ș i miza litigiului pentru persoanele în cauz ă [ Frydlender împotriva Fra n ț ei (GC), nr. 30979/96, pct. 43, CEDO 2000-VII].

În spe ță , cauza se referea la revizuirea unei hot ă râri judec ă tor e ș ti pronun ț ate în 1959, prin care era revocat ă ado p ț ia reclamantului. Prin urmare, prezenta o oarecare complexitate, având în vedere vechimea faptelor.

În ceea ce prive ș te conduita autorit ăț ilor, Curtea subliniaz ă c ă ș edi n ț ele au fost în general stabilite la intervale rezonabile, iar instan ț ele nu au avut perioade mari de inactivitate în examinarea cauzei.

În ceea ce prive ș te miza litigiului, Curtea reaminte ș te c ă este necesar ă o promptitudine specia l ă în materie de stare ș i capacitate a persoanelor ( Bock împotriva Germani ei , 29 martie 1989, pct. 49, seria A nr. 150). În spe ță , reclamantul, persoan ă majo r ă , dorea s ă î ș i restabilea sc ă descenden ț a fa ță de p ă rin ț ii s ă i adoptivi, deceda ț i în 1959 ș i 1975. Dup ă o prim ă parte a procedurii, încheiat ă la 28 aprilie 1995, reclamantul a reluat numele acestora din urm ă ș i a solicitat rectificarea certificatului s ă u de na ș tere. Ulterior, dup ă introducerea de c ă tre doi ter ț i a unui apel împotriva hot ă rârii din 28 aprilie 1995, curtea de apel a pronun ț at, la 5 februarie 1998, suspendarea provizorie a execut ă rii hot ă rârii respective. Cu toate acestea, Curtea observ ă c ă inst an ț ele na ț ionale au desemnat reclamantul cu numele de Bican, ș i anume numele p ă rin ț ilor s ă i adoptivi, pe parcursul întregii proceduri, cu excep ț ia a dou ă ș edin ț e ț inute în fa ț a cur ț ii de apel (supra, pct. 34), în cadrul c ă rora a fost desemnat cu numele de „Marinescu (Bican)”. În afar ă de aceasta, nu exist ă în dosar niciun indiciu prin care s ă se determine c ă reclamantul a încetat în mod efectiv s ă poarte numele de Bican du p ă pronu n ț area încheierii din 5 februarie 1998. Prin urmare, având în vedere circumstan ț ele cauzei, persoana în cauz ă nu poate pretinde c ă s-a aflat într-o situa ț ie de incertitudine deosebit ă cu privire la numele s ă u de familie. În m ă sura în care reclamantul inten ț iona s ă revendice drepturile de mo ș tenire a tat ă lui s ă u adoptiv (infra, pct. 75), Curtea reaminte ș te c ă din art. 8 din conven ț ie nu se poate deduce un drept de a fi recunoscut, în scopuri succesorale, drept mo ș tenitorul unei persoane decedate ( Haas împotriva Ță rilor de Jos , nr. 36983/97, pct. 43, CEDO 2004-I).

În ceea ce prive ș te ac ț iunile reclamantului, Curtea observ ă , mai întâi, c ă examinare a cauzei a fost suspendat ă între 22 septembrie 1994 ș i 7 februarie 1995 datorit ă abse n ț ei reclamantului (supra, pct. 24-25); în continuare, procedura a fost suspendat ă între 19 februarie 1998 ș i 18 mai 1998 la solicitarea reclamantului, care introdusese plângeri penale împotriva A.P. ș i I.P. (supra, pct. 36-37). De asemenea, examinarea cauzei a fost suspendat ă între 23 iunie 1999 ș i 29 martie 2001 la solicitarea persoanei în cauz ă , care pretindea c ă a depus un memoriu la Ministerul Justi ț iei în vederea introducerii unei ac ț iuni în anulare de c ă tre Procurorul general al României (supra, pct. 42-43). În plus, dac ă procedura a fost reluat ă d up ă ultimele dou ă suspen d ă ri, acest lucru avut loc la cererea oponen ț ilor reclamantului, deoare ce acesta din urm ă nu a ar ă tat niciun interes în reînceperea procedurii men ț ionate. În afar ă d e aceasta, plângerile sale penale s-au încheiat prin decizii de neîncepere a urm ă rii penale; în ceea ce prive ș te memoriul privind introducerea unei ac ț iuni în anulare, reclamantul nu a men ț ionat care a fost r ă spunsul Ministerului Justi ț iei la memoriul respectiv. Cele trei suspen d ă ri ale examin ă rii cauzei au totalizat aproximativ doi ani ș i patru luni, perioad ă care nu poate fi imp utat ă autor it ăț ilor judiciare, ci reclamantului însu ș i.

În plus, Curtea subliniaz ă c ă reclamantul a epuizat c ă ile de atac disponibile pentru contestarea hot ă rârilor pronun ț ate. De asemenea, acesta a formulat c ă i de atac extraordinare împotriva încheierilor din 22 iunie 1994 ș i 5 februarie 1998 (supra, pct. 23 ș i 35) ș i a recuzat doi judec ă tori, precum ș i o grefier ă (supra, pct. 27, 29 ș i 44). Persoana în cauz ă a ridicat excep ț ia de necompeten ță mater ial ă a tribunalului, de ș i considerase ini ț ial c ă inst an ț a respectiv ă era cea competent ă ș i de ș i curtea de apel sol u ț ionase, de altfel, conflictul negativ de compet en ță în favoarea tribunalului men ț ionat (supra, pct. 21, 23 ș i 25).

În aceste condi ț ii, comportamentul reclamantului a contribuit în mod sigur la prelungirea procedurii [ Hussin împotriva Belgiei (dec.), nr. 70807/01, 6 mai 2004; a contrari o , Mikuli č împotriva Cr oa ț iei , nr. 53176/99, pct. 45, CEDO 2002-I].

În concluzie, Curtea reitereaz ă c ă , de ș i nu se poate imputa reclamantului c ă a utilizat diverse c ă i de atac interne pentru a- ș i ap ă ra drepturile ( Erkner ș i Hofauer împotriva Austriei , 23 aprilie 1987, pct. 68, seria A nr. 117), cu toate acestea, conduita persoanei în cauz ă constituie un fapt obiectiv, care nu poate fi imputat statului pârât. Prin urmare, este necesar s ă se stabileas c ă dac ă termenul rezonabil a fost sau nu dep ăș it [ Hadjikostova împotriva Bulgari ei (nr. 2) , nr. 44987/98, pct. 40, 22 iulie 2004], întrucât numai lipsa de promptitudine imputabil ă autorit ăț ilor judiciare competente poate s ă conduc ă la constatarea unei dep ăș iri a termenului rezonabil contrar conven ț iei [ Brechos împotriva Greciei (dec.), nr. 7632/04, 11 aprilie 2006; Zabelina împotriva Ucrainei (dec.), nr. 31094/02, 15 ianuarie 2008].

Astfel, având în vedere toate circumstan ț ele cauzei, Curtea consider ă c ă dura ta procedurii urmate în spe ță a respectat cerin ț a unui termen rezonabil.

Prin urmare, nu a fost înc ă lcat art. 6 § 1 din conven ț ie. II. Cu privire la pretinsa înc ă lcare a art. 8 din conven ț ie

Invocând în esen ță art. 8 din conven ț ie, reclamantul pretinde c ă a cunoscut o stare de „teroare psihologic ă ” datorit ă prelungirii excesive a procedurii, înainte de a ob ț ine în cele din urm ă câ ș tig de cauz ă . În aceast ă privin ță , reclamantul se plânge c ă durata nerezonabil ă a procedurii l-a situat într-o stare de incertitudine, c ă a fost expus dispre ț ului autorit ăț ilor ș i a l A.P. ș i I.P., care l-ar fi considerat drept un impostor care folosea un nume la care nu avea dreptul, astfel încât poli ț ia a solicitat spitalelor informa ț ii pentru a afla dac ă suferea sau nu de boli psihice. De ș i a ob ț inut înregistrarea numelui Bican în actele sale de stare civil ă , în executarea hot ă rârii din 28 aprilie 1995, acesta afirm ă c ă a fost apoi „privat de drepturile sale civile”, deoarece instan ț ele l-au desemnat cu numele de Marinescu, în ciuda faptului c ă „se numea în continuare Bican”. Reclamantul observ ă , de asemenea, c ă lungimea procedurii l-a prejudiciat ș i cu privire la drepturile patrimoniale pe care le revendica drept mo ș tenire a tat ă lui s ă u adoptiv, deoarece autorit ăț ile administrative locale au întârziat s ă îi elibereze un titlu de proprietate. Dispozi ț ia invocat ă în esen ță de c ă tre reclamant este redactat ă astfel : „1. Orice persoan ă are dreptul la respectarea vie ț ii sale private ș i de familie, a domiciliului s ă u ș i a corespond en ț ei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorit ăț i publice în exercitarea acestui drept decât în m ă sura în care acest amestec este prev ă zut de lege ș i dac ă constituie o m ă sur ă care, într-o societate democratic ă , este necesar ă pentru securitatea n a ț iona l ă , siguran ț a public ă , bun ă starea economic ă a ță rii, ap ă rarea ordinii ș i prevenirea faptelor penale, protejarea s ă n ă t ăț ii sau a moralei, ori protejarea drepturilor ș i libert ăț ilor altora.” A. Cu privire la admisibilitate

Ț inând seama de toate elementele de care dispune, Curtea constat ă c ă acest cap ă t de cerere nu este în mod v ă dit nefondat în sensul art. 35 § 3 din conven ț ie. De altfel, Curtea subliniaz ă c ă acesta nu prezint ă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar s ă fie declarat admisibil. B. Cu privire la fond

În primul rând, Guvernul observ ă c ă , dac ă în cazul primei ș edin ț e de judecat ă d up ă apelul din 22 noiembrie 1997, reclamantul a fost citat s ă compa r ă sub numele de Marinescu, acest lucru s-a datorat faptului c ă A.P. ș i I.P. au indicat acest nume în apelul lor, iar instan ț ele nu pot s ă cenzureze numele men ț ionate de c ă tre p ă r ț i în propriile cereri. În orice caz, pentru ș edi n ț ele ulterioare, reclamantul a fost identificat prin numele Bican; acela ș i lucru este valabil pentru scrisorile de la diverse autorit ăț i. Guvernul adaug ă c ă , din informa ț iile oferite de reclamant, nu reiese c ă acesta din urm ă ar fi fost obligat s ă solicite schimbarea numelui s ă u în urma admiterii apelului lui A.P. ș i I.P. pri n hot ă rârea din 25 iunie 1998.

Cu privire la faptul c ă Inspectoratul Jude ț ean de Poli ț ie C ă l ă ra ș i a solicitat informa ț ii despre reclamant (supra, pct. 50), Guvernul observ ă c ă aceste demersuri nu aveau nicio leg ă tur ă cu procedura referitoare la revocarea adop ț iei reclamantului, ci au fost f ă cute ca urmare a unei plângeri penale pentru fals în declara ț ii ș i calomnie pe care A.P. ș i I.P. au depus-o împotriva reclamantului – plângerea care s-a solu ț ionat la 1 aprilie 2000 printr-o decizie de neîncepere a urm ă ririi penale .

În continuare, Guvernul apreciaz ă c ă exist ă diferen ț e majore între prezenta spe ță ș i cauza Mikuli č cita t ă anterior, în care Curtea a sanc ț ionat absen ț a în sistemul croat a mijloacelor de constrângere a unei persoane implicate într-o ac ț iune în stabilirea paternit ăț ii s ă se conformeze unui ordin al insta n ț ei prin care se dispunea efectuarea testelor ADN, împreun ă cu absen ț a altor mijloace datorit ă c ă rora o autoritate independent ă poate s ă se pronun ț e rapid cu privire la o ac ț iune de acest gen. Într-adev ă r, sistemul românesc dispune de toate mijloacele necesare pentru solu ț ionarea cererii de revizuire formulate de c ă tre reclamant.

În plus, procedura urmat ă în spe ță , astfel cum a fost redeschis ă în urma apelului introdus de c ă tre A.P. ș i I.P., nu a avut nicio consecin ță asupra numelui reclamantului ș i vie ț ii sale private ș i nu a schimbat situa ț ia stabilit ă prin hot ă rârea pronun ț at ă în 1995. Potrivit Guvernului, o eventual ă incertitudine cu privire la rezultatul unei proceduri este inerent ă ori c ă rei introduceri a un ei ac ț iuni în instan ță , dar nu poate fi interpretat ă ca o ingerin ță în via ț a privat ă a reclamantului.

Reclamantul afirm ă c ă a suferit o „persecu ț ie psihologic ă ” datorit ă duratei excesive a procedurii. Acesta sus ț ine c ă autorit ăț ile l-au considerat nebun, informându-se în privin ț a sa la spitale, ș i c ă au refuzat s ă îi recunoasc ă dreptul de proprietate asupra terenurilor care apar ț inuse r ă tat ă lui s ă u adoptiv.

Curtea observ ă c ă acest cap ă t de cerere este legat în mod direct de cel întemeiat pe durata procedurii. Având în vedere concluziile sale de la pct. 73-74 supra, aceasta consider ă c ă nu se ridic ă nicio problem ă separ at ă în temeiul art. 8 din conven ț ie [a se vedea, printre altele, Laino împotriva Italiei (GC), nr. 33158/96, pct. 25, CEDO 1999-I; Ruianu împotriva României , nr. 34647/97, pct. 75, 17 iunie 2003; Balcan împotriva Românie i , nr. 37380/03, pct. 150, 29 iulie 2008]. De altfel, eventualele repercusiuni ale duratei procedurii în litigiu asupra vie ț ii private ș i de familie a reclamantului au fost luate în considerare în temeiul mizei procedurii în cadrul evalu ă rii duratei acesteia (a se vedea, mutatis mutandis , Maršále k împotriva Republicii Ceh e , nr. 8153/04, pct. 55, 4 aprilie 2006). III. Cu privire la celelalte pretinse înc ă lc ă ri

În temeiul art. 6, reclamantul se plânge de faptul c ă hot ă rârea din 28 aprilie 1995, care era definitiv ă ș i dobândise autoritate de lucru judecat, a fost înlocuit ă în urma unui apel introdus la 20 noiembrie 1997, la mai mult de doi ani de la punerea sa în executare.

În plus, acesta se plânge c ă doi ter ț i, A.P. ș i I.P., au fost cita ț i în procedura de revizuire, de ș i aceasta se referea la starea sa civil ă ș i nu la drepturi patrimoniale. Reclamantul sus ț ine c ă A.P. ș i I.P. nu puteau reprezenta interesele p ă rin ț ilor s ă i adoptivi, deoarece ei în ș i ș i au cons im ț it, în 1959, la solicitarea revoc ă rii adop ț iei, pentru a sc ă pa de persecu ț iile regimului comunist.

Tot în temeiul art. 6, reclamantul contest ă aprecierea faptelor ș i aplicarea dreptului intern, astfel cum au fost efectuate de instan ț ele na ț ionale pe parcursul întregii proceduri, în hot ă rârile care îi erau nefavorabile.

În primul rând, Curtea observ ă c ă reclamantului i-au fost admise, în cele din urm ă , toate preten ț iile privind reconstituirea filia ț iei sale adoptive ș i reluarea numelui p ă rin ț ilor s ă i adopti vi.

În orice caz, ț inând seama de toate elementele de care dispune ș i în m ă sura în care este competent ă s ă se pronun ț e asupra preten ț iilor formulate, Curtea constat ă c ă nu s-a adus nici o atingere drepturilor ș i libert ăț ilor garantate de conven ț ie sau de protocoalele la aceasta.

Reiese c ă acest cap ă t de cerere trebuie respins ca fiind în mod v ă dit nefondat, în temeiul art. 35 § 3 ș i 4 din conven ț ie. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, 1. Decla r ă cererea admisib il ă în ceea ce prive ș te capetele de cerere privind durata procedurii (art. 6 § 1 din conven ț ie) ș i dreptul la respectarea vie ț ii private ș i de familie (art. 8 din conven ț ie) ș i inadmisibil ă pentru celelalte capete de cerere ; 2. Hot ă r ăș te c ă nu a fost înc ă lcat art. 6 § 1 din conven ț ie; 3. H ot ă r ăș te c ă nu se ridic ă nicio problem ă separ at ă în temeiul art. 8 din conven ț ie. Redacta t ă în limba francez ă , apoi comunicat ă în scris, la 22 septembrie 2009, în temeiul art. 77 § 2 ș i 3 din regulament. Santiago Que sada Grefie r Josep Casadeval l Pre ș edinte