CASE OF BICAN v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

CASE OF BICAN v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2009)

Sec

ț

ia a treia

CAUZA BICAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 37338/02)

Hot

ă

râr

e

Strasbourg

22 septembrie 2009

H

ot

ă

rârea devine definitiv

ă

în condi

ț

iile prev

ă

zute la art. 44 § 2 din conven

ț

ie. Aceasta

poate suferi modific

ă

ri de form

ă

.

În cauza Bican împotriva României,

Curtea Europea

n

ă

a Drepturilor Omului (Sec

ț

ia a treia), reunit

ă

într-o camer

ă

compus

ă

din

Josep Casadevall,

pre

ș

edinte

, Elisabet Fura, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupan

č

i

č

, Alvina

Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra,

judec

ă

tori

,

ș

i Santiago Quesada,

grefier de

sec

ț

ie

,

d

up

ă

ce a deliberat în camera de consiliu, la 1 septembrie 2009,

pronu

n

ță

prezenta hot

ă

râre, adopta

t

ă

la aceea

ș

i dat

ă

:

Procedur

a

ă

cererea nr. 37338/02 îndreptat

ă

împotriva României, prin care

un resortisant al acestui stat, domnul Gheorghe Bican („reclamantul”), a sesizat Curtea la 23

septembrie 2002 în temeiul art. 34 din Conven

ț

ia pentru ap

ă

rarea drepturilor omului

ș

i a

libert

ăț

ilor fundamentale („conven

ț

ia”

)

.

R

ă

zvan-Hor

a

ț

iu Radu,

din cadrul Ministerului Afacerilor Externe

.

ș

i al art. 8 din conv

en

ț

ie, reclamantul se plânge, în special, de durata

excesi

v

ă

a unei proceduri având ca obiect revizuirea unei ho

t

ă

râri de revocare a ado

p

ț

iei sale.

ă

rât s

ă

comunice cererea Guvernului. În conformitate cu

art. 29 § 3 din conven

ț

ie, aceasta a hot

ă

rât, de asemenea, c

ă

admisibilitatea

ș

i fondul cauzei

vor fi examinate împreun

ă

.

În fapt

I. Circumstan

ț

ele cauzei

ă

scut în 1931

ș

i locuie

ș

te în Tulcea. Este un fost controlor financiar,

pensionat.

A. Adop

ț

ia reclamantului

ș

i revocarea ulterioar

ă

a adop

ț

iei sale

ț

a a autorizat adop

ț

ia reclamantului, atunci în

vârst

ă

de trei ani, de c

ă

tre so

ț

ii Stanca

ș

i Petcu Bican. Reclamantul a dobândit numele de

familie al p

ă

rin

ț

ilor s

ă

i adoptivi,

ș

i anume Bican.

ă

rin

ț

ii adoptivi ai reclamantului erau

ță

rani fermieri în comuna Independen

ț

a, jude

ț

ul

C

ă

l

ă

ra

ș

i. Dup

ă

venirea la putere a Partidului Comunist, tat

ă

l reclamantului, Petcu Bican, a

fost înscris în registrele chiaburilor pe perioada 1949-1951.

ă

rârea din 14 iulie 1952 a Tribunalului Ialomi

ț

a, Petcu Bican a fost condamnat la

opt ani de închisoare

ș

i la confiscarea unor diverse cantit

ăț

i de produse agricole pe motiv c

ă

nu d

ă

duse statului cotele obligatorii de produse agricole la care era obligat.

ă

rârea din 28 noiembrie 1956 a Tribunalului Popular C

ă

l

ă

ra

ș

i, lui Petcu Bican i-

au fost confiscate toate bunurile imobile

ș

i mobile situate în comuna Independen

ț

a,

ș

i anume,

printre altele, un teren cu o suprafa

ță

de 25,50 ha, casa, dependin

ț

ele

ș

i efectivul de animal

e.

ă

de 28 de ani, Tribunalul Popular Tulcea a

revocat, prin hot

ă

rârea din 24 iulie 1959, adop

ț

ia reclamantului

ș

i a anulat hot

ă

rârea din 31

ianuarie 1934. Instan

ț

a a dispus ca persoana în cauz

ă

s

ă

revin

ă

la numele de familie pe care îl

avusese înainte de adop

ț

ie,

ș

i anume Marinescu. Aceasta a re

ț

inut c

ă

p

ă

rin

ț

ii adoptivi ai

reclamantului au avut o purtare urât

ă

, c

ă

nu au tratat reclamantul ca pe propriul copil, ci l-au

folosit pentru munca în cas

ă

, iar acesta din urm

ă

a trebuit s

ă

lucreze pentru alte persoane

pentru a putea tr

ă

i. Instan

ț

a nu a audiat p

ă

rin

ț

ii adoptivi, ci doar reclamantul

ș

i doi martori,

S.B.

ș

i E.M.,

ș

i a re

ț

inut m

ă

rturia acestora, potrivit c

ă

reia so

ț

ii Bican nu au oferit o educa

ț

ie

ș

colar

ă

reclamantului

ș

i nu l-au sus

ț

inut din punct de vedere material.

ă

certificate, din 13 noiembrie 1992

ș

i din 5 aprilie 1993, eliberate de arhivele

statului, reiese c

ă

ultima men

ț

iune care ap

ă

rea cu privire la tat

ă

l reclamantului în registrele

anilor 1949-1959 privind chiaburii era c

ă

persoana în cauz

ă

„plecase din comun

ă

”

ș

i

„disp

ă

ruse”.

B. Cererea de revizuire a hot

ă

rârii prin care se revoc

ă

adop

ț

ia reclamant

ului

ă

toria Tulcea („judec

ă

toria”) cu o cerere

de revizuire – cale de atac extraordinar

ă

– a hot

ă

rârii din 24 iulie 1959 prin care a fost

revoca

t

ă

adop

ț

ia sa. Acesta a subliniat c

ă

, dup

ă

venirea la putere a Partidului Comunist,

p

ă

rin

ț

ii s

ă

i adoptivi au suferit numeroase persecu

ț

ii, deoarece au fost considera

ț

i chiaburi.

Reclamantul ad

ă

uga c

ă

aceste persecu

ț

ii nu se limitau numai la p

ă

rin

ț

i, ci c

ă

el însu

ș

i a primit

în mod constant, la locul de munc

ă

, amenin

ță

ri cu concedierea, datorit

ă

originilor sale sociale.

Afirma c

ă

, din acest motiv, a fost constrâns s

ă

ac

ț

ioneze astfel

ș

i a solicitat revocarea adop

ț

iei

de c

ă

tre familia Bican pentru a-

ș

i reg

ă

si originile „s

ă

n

ă

toase”

ș

i pentru a sc

ă

pa, astfel, de

persec

u

ț

iile regimului comunist. Reclamantul sublinia c

ă

m

ă

rturiile celor doi martori pe care

îi chemase

s

ă

îi sus

ț

in

ă

cererea de revocare a adop

ț

iei erau false.

ă

toria a audiat S.B.

ș

i un alt martor, R.I., care au recunoscut c

ă

reclamantul i-

a

convins pe S.B.

ș

i E.M. s

ă

depu

n

ă

m

ă

rturie fals

ă

în procesul pentru revocarea ado

p

ț

iei.

ă

rârea din 8 octombrie 1991, judec

ă

toria a declarat cererea de revizuire

inadmisibi

l

ă

, în lipsa unei hot

ă

râri definitive de condamnare pentru m

ă

rturie fals

ă

.

ă

rârea din 12 decembrie 1991, Tribunalul Tulcea („tribunalul”) a admis

recursul formulat de reclamant împotriva hot

ă

rârii din 8 octombrie 1991

ș

i a trimis cauza în

fa

ț

a judec

ă

toriei. Tribunalul a re

ț

inut c

ă

, la 25 iulie 1991, s-a pronun

ț

at o hot

ă

râre de

neîncepere a urm

ă

ririi penale în privin

ț

a s

ă

vâr

ș

irii infrac

ț

iunii de m

ă

rturie fals

ă

împotriva S.

B.

ș

i E.M., în cadrul procesului din 1959, ca urmare a prescrierii r

ă

spunderii penale a acestora,

dar

ș

i ca urmare a emiterii unui decret de gra

ț

iere în 1988. Or, în acest caz, în care devenise

imposibi

l

ă

angajarea r

ă

spunderii penale a martorilor fal

ș

i, era de competen

ț

a instan

ț

ei s

ă

stabileasc

ă

dac

ă

infrac

ț

iunea de m

ă

rturie fals

ă

a fost s

ă

vâr

ș

it

ă

cu scopul de a acorda hot

ă

râri

i

jude

c

ă

tore

ș

ti contestate un temei fac

tual f

ă

r

ă

leg

ă

tur

ă

cu realitatea.

ă

din nou, judec

ă

toria s-a pronun

ț

at la 21 aprilie 1992, respingând ca nefondat

ă

cererea de revizuire formulat

ă

de reclamant. Instan

ț

a a re

ț

inut c

ă

, în pofida faptului c

ă

decizi

a

de revocare a adop

ț

iei s-a întemeiat pe m

ă

rturii false, situa

ț

ia de fapt re

ț

inu

t

ă

era real

ă

,

ș

i

anume c

ă

men

ț

inerea adop

ț

iei d

ă

una reclamantului, ca urmare a persecu

ț

iilor la care era supus

din partea regimului comunist. Astfel, revocarea adop

ț

iei era în interesul acestuia. În schimb,

jude

c

ă

toria a considerat imoral ca reclamantul s

ă

o

b

ț

in

ă

satisfa

c

ț

ie în urma cererii sale de

revizuire, deoarece p

ă

rea c

ă

acesta nu urm

ă

rea decât recuperarea propriet

ăț

ilor de

ț

inute de

p

ă

rin

ț

ii s

ă

i adoptivi, în timp ce înainte, într-un moment dificil, a hot

ă

rât f

ă

r

ă

scrupule s

ă

îi

renege, tot în avantajul s

ă

u

.

ă

rârea din 21 iulie 1992, tribunalul a respins recursul reclamantului împotriva

hot

ă

rârii din 21 aprilie 1992, re

ț

inând c

ă

nimeni nu poate invoca propria rea-voin

ță

pentru a

o

b

ț

ine câ

ș

tig de cauz

ă

într-un litigiu; or, în spe

ță

, reclamantul însu

ș

i era cel care i-a determinat

pe martori s

ă

depun

ă

m

ă

rturie fals

ă

.

ă

ri legislative a procedurii civile – introducerea unui nou grad de

jurisdi

c

ț

ie (infra, pct. 54) –, reclamantul a formulat, la 10 septembrie 1993, un recurs

împotriva hot

ă

rârii din 21 iulie 1992.

ă

rârea din 4 noiembrie 1993, Curtea de Apel Constan

ț

a („curtea de apel”) a

admis recursul pentru viciu de procedur

ă

, pe motiv c

ă

nici p

ă

rin

ț

ii adoptivi ai reclamantului,

nici eventualii lor succesori nu au fost cita

ț

i de c

ă

tre instan

ț

e. Curtea de apel a hot

ă

rât, de

asemenea, s

ă

trimit

ă

dosarul în fa

ț

a judec

ă

toriei pentru examinarea cauzei pe fond, indicându-

i acesteia c

ă

nu putea s

ă

considere drept imoral

ă

cererea reclamantului, din cauza st

ă

rii de

for

ță

majo

r

ă

în care se afla acesta la momentul în care a solicitat revocarea adop

ț

iei.

ă

din nou, judec

ă

toria a amânat cauza la 2

ș

i 22 decembrie 1993, la cererea

reclamantului, astfel încât acesta s

ă

poat

ă

desemna un avocat

ș

i s

ă

î

ș

i preg

ă

teasc

ă

ap

ă

rarea.

ă

toria a solicitat reclamantului, prezent

ș

i asistat de un

avocat, info

rma

ț

ii cu privire la p

ă

rin

ț

ii s

ă

i adoptivi; persoana în cauz

ă

a precizat c

ă

ace

ș

tia din

urm

ă

au decedat, f

ă

r

ă

s

ă

fi avut nici copii, nici fra

ț

i sau surori. În continuare, judec

ă

toria a

ridicat din oficiu problema competen

ț

ei sale; cu aceast

ă

ocazie, reclamantul a apreciat c

ă

respectiva compete

n

ță

revenea tribunalului. În aceea

ș

i zi, judec

ă

toria

ș

i-a declinat competen

ț

a

ș

i a trimis cauza în fa

ț

a tribunalul

ui.

ș

i-a declinat în sens invers competen

ț

a în favoarea

jude

c

ă

toriei

.

ă

de conflictul de competen

ță

, curtea de apel a decis, prin încheierea din 22

iunie 1994, c

ă

, în spe

ță

, tribunalul era competent,

ț

inând seama de noile dispozi

ț

ii

procedurale,

ș

i a trimis cauza acestuia. Reclamantul a formulat o contesta

ț

ie în anulare, cale

de atac extraordinar

ă

, împotriva încheierii din 22 iunie 1994, considerând c

ă

jude

c

ă

toria era

cea competen

t

ă

în spe

ță

,

ș

i nu tribunalul. Prin hot

ă

rârea din 8 noiembrie 1994, curtea de apel a

respins contesta

ț

ia în anulare.

ș

i a

stabilit o

ș

edin

ță

pentru 22 septembrie 1994, dat

ă

la care examinarea cauzei a fost suspendat

ă

datorit

ă

abse

n

ț

ei reclamantulu

i.

ă

la 7 februarie 1995, la cererea reclamantului.

La aceast

ă

dat

ă

a

avut loc o

ș

edi

n

ță

, în cursul c

ă

reia persoana în cauz

ă

a ridicat excep

ț

ia de necompeten

ță

materia

l

ă

a tribunalului, considerând c

ă

jude

c

ă

toria era cea care era competent

ă

; tribunalul a

respins exce

p

ț

ia, re

ț

inând c

ă

aceas

t

ă

probl

em

ă

fusese deja solu

ț

ionat

ă

prin încheierea din 22

iunie 1994.

ș

edi

n

ț

ei din 9 februarie 1995, tribunalul a decis s

ă

amâne cauza, solicitând

reclamantului s

ă

depun

ă

certificatele de deces ale p

ă

rin

ț

ilor s

ă

i adoptivi, Petcu

ș

i Stanca Bican

ș

i s

ă

precizeze ultimul domiciliu al a

cestora.

jude

c

ă

tor din completul de jud

ecat

ă

.

ă

certificatele de deces ale lui Petcu

ș

i Stanca

Bican se aflau deja în dosarul cauzei, primul fiind decedat în 1975, iar a doua în 1959.

Insta

n

ț

a a decis s

ă

amâne cauza pentru a solicita informa

ț

ii cu privire la existen

ț

a unor

eventuali succesori la oficiile de stare civil

ă

din comunele din locurile de na

ș

tere

ș

i de deces

ale lui Petcu

ș

i Stanca Bican. Nu a fost identificat niciun succesor.

jude

c

ă

tor.

ă

rârea din 28 aprilie 1995, tribunalul a admis cererea de revizuire formulat

ă

d

e

reclamant

ș

i a reformat h

ot

ă

rârea din 24 iulie 1959 a Judec

ă

toriei Populare Tulcea, respingân

d

cererea de revocare a adop

ț

iei sale. S-a hot

ă

rât, de asemenea, ca reclamantul s

ă

reia numele

p

ă

rin

ț

ilor s

ă

i adoptivi,

ș

i anume Bican. Grefa Tribunalului Tulcea a precizat c

ă

hot

ă

rârea

devenise definit

iv

ă ș

i irevocabil

ă

prin neapelare la 21 iulie 1995.

ț

inut rectificarea certificatului

s

ă

u de na

ș

tere, prin

înscrierea sa sub numele de Bican. La 28 mai 1996, so

ț

ia sa a luat, de asemenea, numele de

Bican

.

durii

ș

i I.P. au introdus apel împotriva hot

ă

rârii din 28 aprilie

ș

tia au subliniat c

ă

, în calitatea lor de succesori ai lui Petcu Bican (ca nepo

ț

i ai

acestuia,

ș

i anume copiii surorii sale), ar fi trebuit s

ă

fie cita

ț

i în procedur

ă ș

i c

ă

reclamantul a

trecut sub t

ă

cere în mod con

ș

tient existen

ț

a lor în fa

ț

a instan

ț

elor. Ace

ș

tia au ad

ă

ugat c

ă

, prin

solicitarea rev

oc

ă

rii adop

ț

iei din 1959, reclamantul a ales s

ă

î

ș

i renege tat

ă

l adoptiv,

sustr

ă

gându-se astfel obliga

ț

iei sale de a acorda ajutor acestuia atunci când se afla în

dificultate. În plus, ace

ș

tia considerau c

ă

singurul motiv care l-a determinat pe reclamant s

ă

solicite revizuirea hot

ă

rârii prin care era anulat

ă

adop

ț

ia era voin

ț

a de a recupera propriet

ăț

ile

p

ă

rin

ț

ilor s

ă

i adoptivi.

ă

a execut

ă

rii hot

ă

rârii din 28 aprilie 1995 pân

ă

la examinarea apelului, pe motiv c

ă

reclaman

tul

ar fi solicitat

ș

i ar fi ob

ț

inut reconstituirea unui drept de proprietate asupra anumitor terenuri

care apar

ț

ineau lui Petcu Bican.

fiindu-i f

ă

cut

ă

sub numele de Marinescu; acela

ș

i nume ap

ă

rea în motivele de apel. Ulterior,

reclamantul a fost desemnat de c

ă

tre instan

ț

e cu numele de Bican pe parcursul întregii

proceduri, cu excep

ț

ia

ș

edin

ț

elor de judecat

ă

din 5

ș

i 19 februarie 1998

ț

inute în fa

ț

a cur

ț

ii de

apel (infra, pct. 35

ș

i 36), în care a fost desemnat cu numele de „Marinescu (Bican)”.

ă

la 26

noiembrie 1997 de c

ă

tre A.P.

ș

i a dispus suspendarea provizorie a execut

ă

rii hot

ă

rârii din 28

aprilie 1995; încheierea men

ț

ionat

ă

a fost confirmat

ă

prin hot

ă

rârea definit

iv

ă

din 10 februarie

1999 a Cur

ț

ii Supreme de Justi

ț

ie („Curtea Suprem

ă

”), care a respins recursul formulat de

reclamant; acesta din urm

ă

a introdus o contesta

ț

ie în anulare împotriva hot

ă

rârii din 10

februarie 1999; contesta

ț

ia respectiv

ă

a fost respins

ă

prin hot

ă

rârea din 25 aprilie 2000 a

C

ur

ț

ii Supreme; o a doua contesta

ț

ie în anulare formulat

ă

de reclamant, de aceast

ă

dat

ă

împotriva hot

ă

rârii din 25 aprilie 2000, a fost respins

ă

prin hot

ă

rârea din 7 noiembrie 2000 a

C

ur

ț

ii Supreme.

ă

rii apelului pe motiv

c

ă

formulase plângeri penale împotriva A.P.

ș

i P.I., pe care îi acuza c

ă

ar fi f

ă

cut declara

ț

ii

mincinoase în scopul ob

ț

inerii unei copii a hot

ă

rârii din 28 aprilie 1995 (infra, pct. 52). Curtea

de apel a admis cererea.

ș

i I.P. au solicitat reluarea examin

ă

rii cauzei, iar curtea de apel

le-a admis cererea.

ă

rârea din 25 iunie 1998, curtea de apel a respins excep

ț

ia de tardivitate a

apelului ridicat

ă

de reclamant, a admis apelul împotriva hot

ă

rârii din 28 aprilie 1995

ș

i a

trimis cauza în fa

ț

a tribunalului, pentru a-i introduce în procedur

ă

pe succesorii lui Petcu

Bican,

ș

i anume A.P.

ș

i I.P

.

ă

rârii din 25 iunie 1998, subliniind c

ă

ac

ț

iunea în revocarea adop

ț

iei era o ac

ț

iune personal

ă ș

i c

ă

eventualii succesori ai p

ă

rin

ț

ilo

r

adoptivi nu aveau calitatea de a sta în justi

ț

ie. De asemenea, acesta considera c

ă

hot

ă

rârea din

28 aprilie 1995 a r

ă

mas definitiv

ă ș

i a fost pus

ă

în executare, dobândind autoritate de lucru

judecat. Prin urmare, aceasta nu mai putea fi contestat

ă

la doi ani de la executarea sa.

ă

rârea din 24 februarie 1999, Curtea Suprem

ă

a respins recursul formulat de

reclamant. Aceasta a re

ț

inut c

ă

decizia de revocare a adop

ț

iei a fost pronun

ț

at

ă

în 1959 în

urma unei proceduri îndreptate împotriva p

ă

rin

ț

ilor adoptivi. Prin urmare, revizuirea acestei

decizii ar fi trebuit considerat

ă

în cadrul unei proceduri în care s

ă

fi fost cita

ț

i

ș

i p

ă

rin

ț

ii

adoptivi sau succesorii acestora

.

ă

rârii din 25 iunie 1998 a cur

ț

ii de apel, confirmat

ă

la 24 februarie 1999, de

c

ă

tre Curtea Suprem

ă

, cauza a fost înregistrat

ă

pe rolul tribunalului la 17 mai 1999.

ă

suspende examinarea cau

zei,

pe motiv c

ă

depusese la Ministerul Justi

ț

iei un memoriu în vederea introducerii de c

ă

tre

Procurorul general al României a unui recurs în anulare, cale extraordinar

ă

de atac, împotriva

hot

ă

rârii din 24 februarie 1999. În aceea

ș

i zi, tribunalul a admis cererea reclamantului

ș

i a

suspendat examinarea cauzei.

ă

la 29 martie 2001, la solicitarea A.P.

ș

i I.P

.

grefierei de

ș

edin

ță

.

ă

.

ț

area hot

ă

râri

i,

cauza fiind supus

ă

deliber

ă

rii.

ă

rârea din 11 iunie 2001, acesta a admis cererea de revizuire a reclamantului

împotriva deciziei din 24 iulie 1959, a respins fosta cerere de revocare a adop

ț

iei

ș

i a stabilit

c

ă

persoana în cauz

ă

trebuia s

ă

revi

n

ă

la numele de familie al p

ă

rin

ț

ilor s

ă

i adoptivi,

ș

i anume

Bican, în ziua în care hot

ă

rârea r

ă

mânea definiti

v

ă

. Tribunalul a re

ț

inut c

ă

reclaman

tul

solicitase revocarea adop

ț

iei sub constrângere, într-o situa

ț

ie de for

ță

majo

r

ă ș

i c

ă

aceas

t

ă

cerere a fost admis

ă

pe baza unor m

ă

rturii false

.

ș

i I.P. au formulat recurs împotriva hot

ă

rârii din 11 iunie

2

001.

ă

rârea din 26 martie 2002, curtea de apel a respins recursul invocând lipsa

cali

t

ăț

ii de a sta în justi

ț

ie în ceea ce prive

ș

te A.P

.

ș

i I.P

.

C. Celelalte proceduri

ț

ean de Poli

ț

ie C

ă

l

ă

ra

ș

i a solicitat

Inspectoratului Jude

ț

ean de Poli

ț

ie Tulcea s

ă

îi comunice dac

ă

domnul „Bican Gheorghe, fost

Marinescu […], figura în registrele spitalelor din jude

ț

ul Tulcea ca suferind de boli psihice

ș

i,

dac

ă

da, cu ce diagnostic”. Guvernul arat

ă

, în observa

ț

iile sale, c

ă

aceste informa

ț

ii au fost

solicitate în cadrul procedurii penale declan

ș

ate de c

ă

tre ter

ț

i împotriva reclamantului

ș

i

încheiate prin încetarea urm

ă

ririi penale (infra, pct. 53

).

ă

ce autorit

ăț

ile administrative locale au refuzat s

ă

îi elibereze un titlu de

proprietate asupra unui teren care apar

ț

inuse tat

ă

lui s

ă

u adoptiv, prin hot

ă

rârea definit

iv

ă

din

18 octombrie 2000, Curtea de Apel Bucure

ș

ti a admis ac

ț

iunea reclamantului

ș

i a dispus

eliberarea de c

ă

tre Comisia Jude

ț

ean

ă

C

ă

l

ă

ra

ș

i a unui titlu de proprietate asupra unei supraf

e

ț

e

de 10 ha.

ș

i la 12 octombrie 1999, reclamantul a sesizat

Parchetul de pe lâng

ă

Jude

c

ă

toria C

ă

l

ă

ra

ș

i („parchetul”) cu plângeri penale împotriva A.P.

ș

i

I.P., acuzându-i c

ă

ar fi f

ă

cut declara

ț

ii mincinoase în vederea ob

ț

inerii unei copii a hot

ă

râri

i

din 28 aprilie 1995. La date neprecizate, s-a dispus neînceperea urm

ă

ririi penale fa

ță

de A.P.

ș

i I.P

.

ș

tia din urm

ă

au sesizat parchetul cu o plângere

pena

l

ă

împotriva reclamantului pentru calomnie, fals

ș

i uz de fals. Parchetul a dispus

neînceperea u

rm

ă

ririi penale la 1 august 2000.

II. Dreptul intern relevant

ă

civi

l

ă

, prin introducerea unei a doua

c

ă

i de atac împotriva hot

ă

rârilor judec

ă

tore

ș

ti. Potrivit art. 5 din aceast

ă

lege, hot

ă

rârile

r

ă

mase definitive între 30 iunie 1992

ș

i 30 iunie 1993 puteau face obiectul noii c

ă

i de atac în

termen de nou

ă

zeci de zile de la intrarea în vigoare a legii respective,

ș

i anume pân

ă

la 26

iulie 1993. Legea men

ț

ionat

ă

a stabilit, de asemenea, competen

ț

a judec

ă

toriilor pentru

examinarea cererilor privind revocarea unei adop

ț

ii. În afar

ă

de aceasta, cererile de revizuire a

hot

ă

rârilor pronun

ț

ate înainte de intrarea în vigoare a legii trebuie examinate de instan

ț

a

competent

ă

, potrivit acestei legi, pentru pronun

ț

area hot

ă

rârii care face obiectul revizuirii.

În drep

t

I. Cu privire la pretinsa înc

ă

lcare a art. 6 § 1 din conven

ț

ie

ț

ie, reclamantul se plânge de durata excesiv

ă

a procedurii

privind revizuirea deciziei de revocare a adop

ț

iei sale. P

ă

r

ț

ile relevante ale dispozi

ț

iei

invocate sunt redactate dup

ă

cum urmeaz

ă

:

„Orice perso

an

ă

are dreptul la judecarea [...] într-un termen rezonabil a cauzei sale, de c

ă

tre o instan

ță

[...]

,

care va hot

ă

rî [...] asupra înc

ă

lc

ă

rii drepturilor

ș

i obliga

ț

iilor sale cu caracter civil [...]”

ă

c

ă

numai perioada ulterioar

ă

ratific

ă

rii conven

ț

iei de c

ă

tre România,

la 20 iunie 1994, poate fi luat

ă

în considerare pentru examinarea duratei procedurii. Având în

vedere c

ă

procedura a luat sfâr

ș

it la 26 martie 2002, acesta consider

ă

c

ă

perioada respectiv

ă

este de

ș

ape ani, opt luni

ș

i

ș

ase zile. În continuare, Guvernul subliniaz

ă

c

ă

au existat dou

ă

subperioade pe parcursul c

ă

rora cauza nu s-a aflat în fa

ț

a instan

ț

elor (

ș

i anume, între 21 iulie

1992

ș

i 10 septembrie 1993

ș

i între 28 aprilie 1995

ș

i 20 noiembrie 1997). Acesta constat

ă

c

ă

,

d

up

ă

20 iunie 1994, durata real

ă

a procedurii este de cinci ani, o lun

ă ș

i dou

ă

sprezece zil

e.

ui.

ă

c

ă

procedura urmat

ă

în spe

ță

se refer

ă

la o cale

extraordinar

ă

de atac (revizuirea) introdus

ă

în 1991 împotriva unei hot

ă

râri definitive

pronu

n

ț

ate în 1959. De

ș

i conven

ț

ia nu garanteaz

ă

, în sine, dreptul la revizuirea unui proces

(

Iosif

ș

i al

ț

ii împotriva României

, nr. 10443/03, pct. 85, 20 decembrie 2007), cu toate acestea,

având în vedere c

ă

instan

ț

ele na

ț

ionale au recurs la o examinare pe fond a cauzei, cu

conseci

n

ț

e asupra drepturilor civile ale reclamantului, Curtea consider

ă

c

ă

art. 6 § 1 din

conv

en

ț

ie este aplicabil în spe

ță

.

ă

verifice dac

ă

procedura în cauz

ă

a respectat „termenul

rezonabil” pre

v

ă

zut de aceast

ă

dispoz

i

ț

ie.

ă

, ca

ș

i Guvernul, c

ă

perioada care trebuie luat

ă

în considerare nu a

debutat decât la 20 iunie 1994, odat

ă

cu ratificarea conven

ț

iei de c

ă

tre România

ș

i

recunoa

ș

terea recursului individual. Cu toate acestea, Curtea va

ț

ine seama de stadiul în care

se afla procedura la data respectiv

ă

. Procedura s-a încheiat la 26 martie 2002. Cu toate

acestea, vor fi luate în considerare numai perioadele pe parcursul c

ă

rora cauza a fost într-

adev

ă

r

pendinte

în fa

ț

a instan

ț

elor [a se vedea,

mutatis mutandis

,

Seregina împotriva Rusiei

,

nr. 12793/02, pct. 92, 30 noiembrie 2006;

C

er

ă

ceanu împotriva României (nr. 1)

, nr.

31250/02, pct. 46-52, 4 martie 2008]. Reiese c

ă

procedura care trebuie luat

ă

în considerare a

fost format

ă

din dou

ă

perioade. Prima a început la 20 iunie 1994

ș

i s-a încheiat la 28 aprilie

1995; a doua a început în privin

ț

a reclamantului la 27 noiembrie 1997, dat

ă

la care acesta din

urm

ă

a primit o copie a motivelor apelului formulat de A.P.

ș

i I.P.,

ș

i s-a încheiat la 26 martie

ș

i do

u

ă

luni.

A. Cu privire la admisibilitate

61.

Ț

inând seama de toate elementele de care dispune, Curtea constat

ă

c

ă

acest cap

ă

t de

cerere nu este în mod v

ă

dit nefondat în sensul art. 35 § 3 din conven

ț

ie. De altfel, Curtea

subliniaz

ă

c

ă

acesta nu prezint

ă

niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar

s

ă

fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

ă

c

ă

, de

ș

i instan

ț

ele na

ț

ionale s-au confruntat cu anumite dificult

ăț

i în

urma modific

ă

rilor legislative survenite în 1993 privind competen

ț

a instan

ț

elor

ș

i c

ă

ile de

atac, acestea au ac

ț

ionat, totu

ș

i, cu promptitudine, astfel încât nu au existat lungi perioade de

inactivitate care s

ă

poat

ă

fi imputate acestora. În plus, în prima parte a procedurii, instan

ț

ele

au f

ă

cut toate demersurile posibile pentru identificarea eventualilor succesori ai p

ă

rin

ț

ilo

r

adoptivi ai reclamantului, în timp ce acesta, de

ș

i a avut cuno

ș

tin

ță

despre exist

en

ț

a unor astfel

de succesori,

ș

i anume A.P.

ș

i I.P., nepo

ț

i ai p

ă

rin

ț

ilor s

ă

i adoptivi, nu a adus aceast

ă

infor

ma

ț

ie la cuno

ș

tin

ț

a instan

ț

elor. Prin urmare, apelul introdus de c

ă

tre A.P.

ș

i I.P. la 20

noiembrie 1997 se datoreaz

ă

conduitei eronate a reclamantului.

ă

asupra faptului c

ă

acest comportament al reclamantului a contribuit la

prelungirea procedurii. Astfel, acesta a solicitat de dou

ă

ori suspendarea exam

in

ă

rii cauzei, iar

A.P.

ș

i I.P. au solicitat de fiecare dat

ă

reluarea procedurii, nu îns

ă ș

i reclamantul. Perioadele

de suspendare imputabile doar acestuia din urm

ă

totalizeaz

ă

aproape doi ani; în plus,

reclamantul a invocat de nenum

ă

rate ori aceea

ș

i excep

ț

ie

ș

i a utilizat mai multe c

ă

i

extraordinare de atac împotriva hot

ă

rârilor pronun

ț

ate în spe

ță

.

ă

c

ă

apelul introdus la

22 noiembrie 1997 a constituit un abuz, întrucât nici A.P., nici I.P. nu aveau calitatea de a sta

în justi

ț

ie; reclamantul consider

ă

, de asemenea, c

ă

nu era obligat s

ă

comunice ins

tan

ț

elor

infor

ma

ț

ii cu privire la eventualii succesori ai p

ă

rin

ț

ilor s

ă

i adoptivi, deoarece procedura se

referea exclusiv la drepturile sale cu caracter nepatrimonial

ș

i, prin urmare, nu se referea decât

la el.

ș

te c

ă

, în general, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se

apreciaz

ă

în func

ț

ie de circumstan

ț

ele cauzei

ș

i având în vedere criteriile consacrate de

jurisprude

n

ț

a sa, în special complexitatea cauzei, conduita reclaman

ț

ilor

ș

i cea a autorit

ăț

ilo

r

competente, precum

ș

i miza litigiului pentru persoanele în cauz

ă

[

Frydlender împotriva

Fra

n

ț

ei

(GC), nr. 30979/96, pct. 43, CEDO 2000-VII].

ță

, cauza se referea la revizuirea unei hot

ă

râri judec

ă

tor

e

ș

ti pronun

ț

ate în 1959,

prin care era revocat

ă

ado

p

ț

ia reclamantului. Prin urmare, prezenta o oarecare complexitate,

având în vedere vechimea faptelor.

ș

te conduita autorit

ăț

ilor, Curtea subliniaz

ă

c

ă ș

edi

n

ț

ele au fost în

general stabilite la intervale rezonabile, iar instan

ț

ele nu au avut perioade mari de inactivitate

în examinarea cauzei.

ș

te miza litigiului, Curtea reaminte

ș

te c

ă

este necesar

ă

o promptitudine

specia

l

ă

în materie de stare

ș

i capacitate a persoanelor (

Bock împotriva Germani

ei

, 29 martie

1989, pct. 49, seria A nr. 150). În spe

ță

, reclamantul, persoan

ă

majo

r

ă

, dorea s

ă

î

ș

i

restabilea

sc

ă

descenden

ț

a fa

ță

de p

ă

rin

ț

ii s

ă

i adoptivi, deceda

ț

i în 1959

ș

i 1975. Dup

ă

o prim

ă

parte a procedurii, încheiat

ă

la 28 aprilie 1995, reclamantul a reluat numele acestora din urm

ă

ș

i a solicitat rectificarea certificatului s

ă

u de na

ș

tere. Ulterior, dup

ă

introducerea de c

ă

tre doi

ter

ț

i a unui apel împotriva hot

ă

rârii din 28 aprilie 1995, curtea de apel a pronun

ț

at, la 5

februarie 1998, suspendarea provizorie a execut

ă

rii hot

ă

rârii respective. Cu toate acestea,

Curtea observ

ă

c

ă

inst

an

ț

ele na

ț

ionale au desemnat reclamantul cu numele de Bican,

ș

i anume

numele p

ă

rin

ț

ilor s

ă

i adoptivi, pe parcursul întregii proceduri, cu excep

ț

ia a dou

ă ș

edin

ț

e

ț

inute în fa

ț

a cur

ț

ii de apel (supra, pct. 34), în cadrul c

ă

rora a fost desemnat cu numele de

„Marinescu (Bican)”. În afar

ă

de aceasta, nu exist

ă

în dosar niciun indiciu prin care s

ă

se

determine c

ă

reclamantul a încetat în mod efectiv s

ă

poarte numele de Bican du

p

ă

pronu

n

ț

area

încheierii din 5 februarie 1998. Prin urmare, având în vedere circumstan

ț

ele cauzei, persoana

în cauz

ă

nu poate pretinde c

ă

s-a aflat într-o situa

ț

ie de incertitudine deosebit

ă

cu privire la

numele s

ă

u de familie. În m

ă

sura în care reclamantul inten

ț

iona s

ă

revendice drepturile de

mo

ș

tenire a tat

ă

lui s

ă

u adoptiv (infra, pct. 75), Curtea reaminte

ș

te c

ă

din art. 8 din conven

ț

ie

nu se poate deduce un drept de a fi recunoscut, în scopuri succesorale, drept mo

ș

tenitorul unei

persoane decedate (

Haas împotriva

Ță

rilor de Jos

, nr. 36983/97, pct. 43, CEDO 2004-I).

ș

te ac

ț

iunile reclamantului, Curtea observ

ă

, mai întâi, c

ă

examinare

a

cauzei a fost suspendat

ă

între 22 septembrie 1994

ș

i 7 februarie 1995 datorit

ă

abse

n

ț

ei

reclamantului (supra, pct. 24-25); în continuare, procedura a fost suspendat

ă

între 19 februarie

1998

ș

i 18 mai 1998 la solicitarea reclamantului, care introdusese plângeri penale împotriva

A.P.

ș

i I.P. (supra, pct. 36-37). De asemenea, examinarea cauzei a fost suspendat

ă

între 23

iunie 1999

ș

i 29 martie 2001 la solicitarea persoanei în cauz

ă

, care pretindea c

ă

a depus un

memoriu la Ministerul Justi

ț

iei în vederea introducerii unei ac

ț

iuni în anulare de c

ă

tre

Procurorul general al României (supra, pct. 42-43). În

plus, dac

ă

procedura a fost reluat

ă

d

up

ă

ultimele dou

ă

suspen

d

ă

ri, acest lucru avut loc la cererea oponen

ț

ilor reclamantului, deoare

ce

acesta din urm

ă

nu a ar

ă

tat niciun interes în reînceperea procedurii men

ț

ionate. În afar

ă

d

e

aceasta, plângerile sale penale s-au încheiat prin decizii de neîncepere a urm

ă

rii penale; în

ceea ce prive

ș

te memoriul privind introducerea unei ac

ț

iuni în anulare, reclamantul nu a

men

ț

ionat care a fost r

ă

spunsul Ministerului Justi

ț

iei la memoriul respectiv. Cele trei

suspen

d

ă

ri ale examin

ă

rii cauzei au totalizat aproximativ doi ani

ș

i patru luni, perioad

ă

care

nu poate fi imp

utat

ă

autor

it

ăț

ilor judiciare, ci reclamantului însu

ș

i.

ă

c

ă

reclamantul a epuizat c

ă

ile de atac disponibile pentru

contestarea hot

ă

rârilor pronun

ț

ate. De asemenea, acesta a formulat c

ă

i de atac extraordinare

împotriva încheierilor din 22 iunie 1994

ș

i 5 februarie 1998 (supra, pct. 23

ș

i 35)

ș

i a recuzat

doi judec

ă

tori, precum

ș

i o grefier

ă

(supra, pct. 27, 29

ș

i 44). Persoana în cauz

ă

a ridicat

excep

ț

ia de necompeten

ță

mater

ial

ă

a tribunalului, de

ș

i considerase ini

ț

ial c

ă

inst

an

ț

a

respectiv

ă

era cea competent

ă ș

i de

ș

i curtea de apel sol

u

ț

ionase, de altfel, conflictul negativ de

compet

en

ță

în favoarea tribunalului men

ț

ionat (supra, pct. 21, 23

ș

i 25).

ț

ii, comportamentul reclamantului a contribuit în mod sigur la

prelungirea procedurii [

Hussin împotriva Belgiei

(dec.), nr. 70807/01, 6 mai 2004;

a

contrari

o

,

Mikuli

č

împotriva Cr

oa

ț

iei

, nr. 53176/99, pct. 45, CEDO 2002-I].

ă

c

ă

, de

ș

i nu se poate imputa reclamantului c

ă

a utilizat

diverse c

ă

i de atac interne pentru a-

ș

i ap

ă

ra drepturile (

Erkner

ș

i Hofauer împotriva Austriei

,

23 aprilie 1987, pct. 68, seria A nr. 117), cu toate acestea, conduita persoanei în cauz

ă

constituie un fapt obiectiv, care nu poate fi imputat statului pârât. Prin urmare, este necesar s

ă

se stabileas

c

ă

dac

ă

termenul rezonabil a fost sau nu dep

ăș

it [

Hadjikostova împotriva Bulgari

ei

(nr. 2)

, nr. 44987/98, pct. 40, 22 iulie 2004], întrucât numai lipsa de promptitudine imputabil

ă

autorit

ăț

ilor judiciare competente poate s

ă

conduc

ă

la constatarea unei dep

ăș

iri a termenului

rezonabil contrar conven

ț

iei [

Brechos împotriva Greciei

(dec.), nr. 7632/04, 11 aprilie 2006;

Zabelina împotriva Ucrainei

(dec.), nr. 31094/02, 15 ianuarie 2008].

ț

ele cauzei, Curtea consider

ă

c

ă

dura

ta

procedurii urmate în spe

ță

a respectat cerin

ț

a unui termen rezonabil.

ă

lcat art. 6 § 1 din conven

ț

ie.

II. Cu privire la pretinsa înc

ă

lcare a art. 8 din conven

ț

ie

ță

art. 8 din conven

ț

ie, reclamantul pretinde c

ă

a cunoscut o stare de

„teroare psihologic

ă

” datorit

ă

prelungirii excesive a procedurii, înainte de a ob

ț

ine în cele din

urm

ă

câ

ș

tig de cauz

ă

. În aceast

ă

privin

ță

, reclamantul se plânge c

ă

durata nerezonabil

ă

a

procedurii l-a situat într-o stare de incertitudine, c

ă

a fost expus dispre

ț

ului autorit

ăț

ilor

ș

i a

l

A.P.

ș

i I.P., care l-ar fi considerat drept un impostor care folosea un nume la care nu avea

dreptul, astfel încât poli

ț

ia a solicitat spitalelor informa

ț

ii pentru a afla dac

ă

suferea sau nu de

boli psihice. De

ș

i a ob

ț

inut înregistrarea numelui Bican în actele sale de stare civil

ă

, în

executarea hot

ă

rârii din 28 aprilie 1995, acesta afirm

ă

c

ă

a fost apoi „privat de drepturile sale

civile”, deoarece instan

ț

ele l-au desemnat cu numele de Marinescu, în ciuda faptului c

ă

„se

numea în continuare Bican”. Reclamantul observ

ă

, de asemenea, c

ă

lungimea procedurii l-a

prejudiciat

ș

i cu privire la drepturile patrimoniale pe care le revendica drept mo

ș

tenire a

tat

ă

lui s

ă

u adoptiv, deoarece autorit

ăț

ile administrative locale au întârziat s

ă

îi elibereze un

titlu de proprietate. Dispozi

ț

ia invocat

ă

în esen

ță

de c

ă

tre reclamant este redactat

ă

astfel

:

„1. Orice persoan

ă

are dreptul la respectarea vie

ț

ii sale private

ș

i de familie, a domiciliului s

ă

u

ș

i a

corespond

en

ț

ei sale.

ăț

i publice în exercitarea acestui drept decât în m

ă

sura în care acest

amestec este prev

ă

zut de lege

ș

i dac

ă

constituie o m

ă

sur

ă

care, într-o societate democratic

ă

, este necesar

ă

pentru

securitatea n

a

ț

iona

l

ă

, siguran

ț

a public

ă

, bun

ă

starea economic

ă

a

ță

rii, ap

ă

rarea ordinii

ș

i prevenirea faptelor

penale, protejarea s

ă

n

ă

t

ăț

ii sau a moralei, ori protejarea drepturilor

ș

i libert

ăț

ilor altora.”

A. Cu privire la admisibilitate

76.

Ț

inând seama de toate elementele de care dispune, Curtea constat

ă

c

ă

acest cap

ă

t de

cerere nu este în mod v

ă

dit nefondat în sensul art. 35 § 3 din conven

ț

ie. De altfel, Curtea

subliniaz

ă

c

ă

acesta nu prezint

ă

niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar

s

ă

fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

ă

c

ă

, dac

ă

în cazul primei

ș

edin

ț

e de judecat

ă

d

up

ă

apelul din 22 noiembrie 1997, reclamantul a fost citat s

ă

compa

r

ă

sub numele de Marinescu,

acest lucru s-a datorat faptului c

ă

A.P.

ș

i I.P. au indicat acest nume în apelul lor, iar instan

ț

ele

nu pot s

ă

cenzureze numele men

ț

ionate de c

ă

tre p

ă

r

ț

i în propriile cereri. În orice caz, pentru

ș

edi

n

ț

ele ulterioare, reclamantul a fost identificat prin numele Bican; acela

ș

i lucru este valabil

pentru scrisorile de la diverse autorit

ăț

i. Guvernul adaug

ă

c

ă

, din informa

ț

iile oferite de

reclamant, nu reiese c

ă

acesta din urm

ă

ar fi fost obligat s

ă

solicite schimbarea numelui s

ă

u în

urma admiterii apelului lui A.P.

ș

i I.P. pri

n hot

ă

rârea din 25 iunie 1998.

privire la faptul c

ă

Inspectoratul Jude

ț

ean de Poli

ț

ie C

ă

l

ă

ra

ș

i a solicitat informa

ț

ii

despre reclamant (supra, pct. 50), Guvernul observ

ă

c

ă

aceste demersuri nu aveau nicio

leg

ă

tur

ă

cu procedura referitoare la revocarea adop

ț

iei reclamantului, ci au fost f

ă

cute ca

urmare a unei plângeri penale pentru fals în declara

ț

ii

ș

i calomnie pe care A.P.

ș

i I.P. au

depus-o împotriva reclamantului – plângerea care s-a solu

ț

ionat la 1 aprilie 2000 printr-o

decizie de neîncepere a urm

ă

ririi penale

.

ă

c

ă

exist

ă

diferen

ț

e majore între prezenta spe

ță ș

i

cauza

Mikuli

č

cita

t

ă

anterior, în care Curtea a sanc

ț

ionat absen

ț

a în sistemul croat a

mijloacelor de constrângere a unei persoane implicate într-o ac

ț

iune în stabilirea paternit

ăț

ii s

ă

se conformeze unui ordin al insta

n

ț

ei prin care se dispunea efectuarea testelor ADN, împreun

ă

cu absen

ț

a altor mijloace datorit

ă

c

ă

rora o autoritate independent

ă

poate s

ă

se pronun

ț

e rapid

cu privire la o ac

ț

iune de acest gen. Într-adev

ă

r, sistemul românesc dispune de toate

mijloacele necesare pentru solu

ț

ionarea cererii de revizuire formulate de c

ă

tre reclamant.

ă

în spe

ță

, astfel cum a fost redeschis

ă

în urma apelului

introdus de c

ă

tre A.P.

ș

i I.P., nu a avut nicio consecin

ță

asupra numelui reclamantului

ș

i vie

ț

ii

sale private

ș

i nu a schimbat situa

ț

ia stabilit

ă

prin hot

ă

rârea pronun

ț

at

ă

în 1995. Potrivit

Guvernului, o eventual

ă

incertitudine cu privire la rezultatul unei proceduri este inerent

ă

ori

c

ă

rei introduceri a un

ei ac

ț

iuni în instan

ță

, dar nu poate fi interpretat

ă

ca o ingerin

ță

în via

ț

a

privat

ă

a reclamantului.

ă

c

ă

a suferit o „persecu

ț

ie psihologic

ă

” datorit

ă

duratei excesive a

procedurii. Acesta sus

ț

ine c

ă

autorit

ăț

ile l-au considerat nebun, informându-se în privin

ț

a sa la

spitale,

ș

i c

ă

au refuzat s

ă

îi recunoasc

ă

dreptul de proprietate asupra terenurilor care

apar

ț

inuse

r

ă

tat

ă

lui s

ă

u adoptiv.

ă

c

ă

acest cap

ă

t de cerere este legat în mod direct de cel întemeiat pe

durata procedurii. Având în vedere concluziile sale de la pct. 73-74 supra, aceasta consider

ă

c

ă

nu se ridic

ă

nicio problem

ă

separ

at

ă

în temeiul art. 8 din conven

ț

ie [a se vedea, printre

altele,

Laino împotriva Italiei

(GC), nr. 33158/96, pct. 25, CEDO 1999-I;

Ruianu împotriva

României

, nr. 34647/97, pct. 75, 17 iunie 2003;

Balcan împotriva Românie

i

, nr. 37380/03,

pct. 150, 29 iulie 2008]. De altfel, eventualele repercusiuni ale duratei procedurii în litigiu

asupra vie

ț

ii private

ș

i de familie a reclamantului au fost luate în considerare în temeiul mizei

procedurii în cadrul evalu

ă

rii duratei acesteia (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Maršále

k

împotriva Republicii Ceh

e

, nr. 8153/04, pct. 55, 4 aprilie 2006).

III. Cu privire la celelalte pretinse înc

ă

lc

ă

ri

ă

hot

ă

rârea din 28 aprilie 1995, care

era definitiv

ă ș

i dobândise autoritate de lucru judecat, a fost înlocuit

ă

în urma unui apel

introdus la 20 noiembrie 1997, la mai mult de doi ani de la punerea sa în executare.

ă

doi ter

ț

i, A.P.

ș

i I.P., au fost cita

ț

i în procedura de revizuire,

de

ș

i aceasta se referea la starea sa civil

ă ș

i nu la drepturi patrimoniale. Reclamantul sus

ț

ine c

ă

A.P.

ș

i I.P. nu puteau reprezenta interesele p

ă

rin

ț

ilor s

ă

i adoptivi, deoarece ei în

ș

i

ș

i au

cons

im

ț

it, în 1959, la solicitarea revoc

ă

rii adop

ț

iei, pentru a sc

ă

pa de persecu

ț

iile regimului

comunist.

ă

aprecierea faptelor

ș

i aplicarea dreptului

intern, astfel cum au fost efectuate de instan

ț

ele na

ț

ionale pe parcursul întregii proceduri, în

hot

ă

rârile care îi erau nefavorabile.

ă

c

ă

reclamantului i-au fost admise, în cele din urm

ă

,

toate preten

ț

iile privind reconstituirea filia

ț

iei sale adoptive

ș

i reluarea numelui p

ă

rin

ț

ilor s

ă

i

adopti

vi.

ț

inând seama de toate elementele de care dispune

ș

i în m

ă

sura în care este

competent

ă

s

ă

se pronun

ț

e asupra preten

ț

iilor formulate, Curtea constat

ă

c

ă

nu s-a adus nici o

atingere drepturilor

ș

i libert

ăț

ilor garantate de conven

ț

ie sau de protocoalele la aceasta.

ă

acest cap

ă

t de cerere trebuie respins ca fiind în mod v

ă

dit nefondat, în

temeiul art. 35

ș

i 4 din conven

ț

ie.

Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,

1.

Decla

r

ă

cererea admisib

il

ă

în ceea ce prive

ș

te capetele de cerere privind durata

procedurii (art. 6 § 1 din conven

ț

ie)

ș

i dreptul la respectarea vie

ț

ii private

ș

i de familie (art. 8

din conven

ț

ie)

ș

i inadmisibil

ă

pentru celelalte capete de cerere

;

2.

Hot

ă

r

ăș

te

c

ă

nu a fost înc

ă

lcat art. 6 § 1 din conven

ț

ie;

3.

H

ot

ă

r

ăș

te

c

ă

nu se ridic

ă

nicio problem

ă

separ

at

ă

în temeiul art. 8 din conven

ț

ie.

Redacta

t

ă

în limba francez

ă

, apoi comunicat

ă

în scris, la 22 septembrie 2009, în temeiul

art. 77 § 2

ș

i 3 din regulament.

Santiago Que

sada

Grefie

r

Josep Casadeval

l

Pre

ș

edinte