CASE OF DENES AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER

CASE OF DENES AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2009)

Sec

ț

ia a treia

CAUZA DENE

Ș Ș

I AL

Ț

II ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 25862/03)

Hot

ă

râr

e

Strasbourg

3 martie 2009

H

ot

ă

rârea devine definitiv

ă

în condi

ț

iile prev

ă

zute la art. 44 § 2 din conven

ț

ie. Aceasta

poate suferi modific

ă

ri de form

ă

.

În cauza Dene

ș ș

i al

ț

ii împotriva României,

Curtea Europea

n

ă

a Drepturilor Omului (S

ec

ț

ia a treia), reunit

ă

într-o camer

ă

compus

ă

din:

Josep Casadevall,

pre

ș

edinte

, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M.

Zupa

n

è

i

è

, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra,

judec

ă

tori

,

ș

i Stanley

Naismith,

grefier adjunct de sec

ț

ie

,

d

up

ă

ce a deliberat în camera de consiliu, la 10 februarie 2009,

pronu

n

ță

prezenta hot

ă

râre, adopta

t

ă

la aceea

ș

i dat

ă

:

Procedur

a

ă

cererea nr. 25862/03 îndreptat

ă

împotriva României, prin care

cinci resortisan

ț

i ai acestui stat, Iuliana Dene

ș

, Irma Kiss, Susana Dene

ș

, Irma Szabo

ș

i

Iuliana Balint („reclamantele”), au sesizat Curtea la 28 iulie 2003 în temeiul art. 34 din

Conven

ț

ia pentru ap

ă

rarea drepturilor omului

ș

i a liber

t

ăț

ilor fundamentale („conven

ț

ia”).

ă

u. Guvernul român

(„Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul R

ă

zvan-Hor

a

ț

iu Radu, din

cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

ă

dreptului lor de proprietate garantat de art. 1 din

Protocolul nr. 1,

ț

inând seama de imposibilitatea în care se afl

ă

de a beneficia de dreptul lor la

desp

ă

gubire pentru un bun imobil, în temeiul legisla

ț

iei interne cu privire la restituiri.

ă

rât s

ă

comunice cererea Guvernului. În conformitate cu

art. 29 § 3 din conven

ț

ie, aceasta a hot

ă

rât, de asemenea, c

ă

admisibilitatea

ș

i fondul cauzei

vor fi examinate împreun

ă

.

În fapt

I. Circumstan

ț

ele cauzei

ă

scut în 1918, 1934, 1938, 1942

ș

i, respectiv, 1951

ș

i locuiesc în

Vâr

ș

olt, în jude

ț

ul S

ă

laj. Reclamanta Iuliana Dene

ș

este mama reclamantelor Susana Dene

ș

,

Irma Szabo

ș

i Iuliana Balint. Reclamanta Irma Kiss este so

ț

ia supravie

ț

uitoare a lui Andrei

Kiss, fiul lui Iacob Kiss

ș

i al doamnei Maria Kiss (a se vedea infra, pct. 7).

A. Originea cauzei

ă

rin

ț

ii reclamantei Iuliana Dene

ș

au cump

ă

rat o cot

ă

de 5/12 din dreptul de

proprietate asupra unui bun imobil situat în Vâr

ș

olt

ș

i format dintr-o cas

ă ș

i din terenul afer

ent

(„bunul”). Casa avea destina

ț

ia de locuin

ță

.

ă

mas

ă

din bun,

ș

i anume 7/12 din dreptul de proprietate, a fost cump

ă

rat

ă

de reclamanta Iuliana Dene

ș ș

i de so

ț

ul acesteia, de so

ț

ii Iacob Kiss

ș

i Maria Kiss

ș

i de

Gheorghe Peter, fratele acestei reclamante, fiecare din cele dou

ă

cupluri, precum

ș

i domnul

Gheorghe Peter, de

ț

inând o treime din cota astfel cump

ă

rat

ă

. În urma decesului fratelui s

ă

u

,

reclamanta Iuliana Dene

ș

(„prima reclamant

ă

”) a dobândit, în calitate de mo

ș

tenitoare, cota

acestuia. În urma decesului p

ă

rin

ț

ilor s

ă

i, Iacob Kiss

ș

i Maria Kiss, Andrei Kiss, fiul acestora,

a devenit mo

ș

tenitorul acestora. Acesta din urm

ă

a decedat în 2000 l

ă

sând ca mo

ș

tenitoa

re

so

ț

ia, Irma Kiss („a doua reclamant

ă

”). De asemenea, dup

ă

decesul so

ț

ului primei reclamante,

aceasta din urm

ă ș

i cele trei fiice ale lor, reclamantele Susana Dene

ș

, Irma Szabo

ș

i Iuliana

Balint, au devenit mo

ș

tenitoare. Doamna Iuliana Dene

ș

a devenit, de asemenea, mo

ș

tenitoar

ea

p

ă

rin

ț

ilor s

ă

i.

ț

ionalizat. Casa a fost par

ț

ial demola

t

ă ș

i reconstru

it

ă

, iar ulterior

transformat

ă

în cas

ă

de cultur

ă ș

i bibliotec

ă

.

B. Cererea de repara

ț

ie întemeiat

ă

pe Legea nr. 112/1995

ă

a introdus o cerere de repara

ț

ie în fa

ț

a comisiei de aplicare a

Legii nr. 112/1995 („comisia”).

ă

bunul nu intra

în domeniul de aplicare a Legii nr. 112/1995, deoarece a fost na

ț

ionalizat f

ă

r

ă

titlu.

Reclamanta a contestat aceast

ă

decizie în fa

ț

a instan

ț

elor, solicitând anularea deciziei

ș

i

restituirea bunul

ui.

ă

rârea din 4 martie 1998, Judec

ă

toria

Ș

imleul Silvaniei a respins ac

ț

iunea.

Reclamanta

ș

i Andrei Kiss, intervenit ulterior în procedur

ă

, au declarat apel, dar au renun

ț

at la

28 aprilie 1998. La 16 iunie 1998, Tribunalul S

ă

laj a luat act de aceast

ă

renu

n

ț

are.

C. Ac

ț

iunea în revendicare

ă ș

i cele trei fiice ale sale, precum

ș

i Andrei Kiss

(„litisconsor

ț

iul Dene

ș

”), au sesizat judec

ă

toria cu o ac

ț

iune împotriva prim

ă

riei, în vederea

obli

g

ă

rii acesteia la plata unei desp

ă

gubiri pentru bun. Ace

ș

tia invocau faptul c

ă

erau

mo

ș

tenitorii fo

ș

tilor proprietari ai bunului men

ț

ionat. La o dat

ă

nepreciz

at

ă

, litisconsor

ț

iul

Dene

ș

au semnalat judec

ă

toriei c

ă

ac

ț

iunea lor urm

ă

rea revendicarea bunului.

ă

toria

ș

i-a declinat competen

ț

a în favoarea tribunalului,

care a admis ac

ț

iunea prin hot

ă

rârea din 24 septembrie 1999

ș

i a dispus ca prim

ă

ria s

ă

pl

ă

teasc

ă

persoanelor în cauz

ă

230 866 000 lei române

ș

ti (ROL) cu titlu de desp

ă

gubiri.

Tribunalul a hot

ă

rât c

ă

bunul f

ă

cea parte din domeniul public în calitate de cas

ă

de cultur

ă ș

i

c

ă

, prin urmare, nu putea fi restituit. Acesta a stabilit valoarea desp

ă

gubirilor pe baza unei

expertize efectuate în spe

ță

.

ă

rârea din 15 iunie 2000, Curtea de Apel Cluj a admis apelul litisconsor

ț

iului

Dene

ș ș

i a dispus restituirea bunului. Curtea de apel a re

ț

inut c

ă

na

ț

ionalizarea bunului nu era

întemeiat

ă

pe un titlu valabil

ș

i c

ă

, prin urmare, regimul juridic al bunurilor care f

ă

ceau parte

din domeniul public,

ș

i anume principiul inalienabilit

ăț

ii, nu era aplicabil în spe

ță

.

ă

rârea din 12 octombrie 2001, Curtea Suprem

ă

de Justi

ț

ie a admis recursul

formulat de prim

ă

rie

ș

i a trimis cauza în fa

ț

a judec

ă

toriei, pe care o considera competent

ă

pentru a se pronun

ț

a cu privire la cauza în spe

ță

.

ă

toria a pronun

ț

at hot

ă

rârea din 17 iunie 2002, prin care a admis ac

ț

iunea

ș

i a

dispus restituirea bunului. Aceast

ă

hot

ă

râre a fost confirmat

ă

, în urma apelului prim

ă

riei, prin

hot

ă

rârea tribunalului din 5 noiembrie 2002

.

ă

ria a formulat recurs în fa

ț

a cur

ț

ii de apel.

ă

rârea definit

iv

ă

din 16 mai 2003, curtea de apel a admis recursul

ș

i a respins

ac

ț

iunea în revendicare a litisconsor

ț

iului Dene

ș

. Aceasta a re

ț

inut c

ă

, în temeiul art. 16 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat

ă

prin Ordonan

ț

a de urgen

ță

a

Guvernului nr. 184/2002, bunul respectiv, având destina

ț

ie de interes public, f

ă

cea parte din

proprietatea publi

c

ă ș

i, prin urmare,

ț

inând seama de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998

(infra, pct. 30), nu putea fi revendicat de c

ă

tre reclaman

ț

i. Curtea de apel a re

ț

inut, de

asemenea, c

ă

, în conformitate cu art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în favoarea fo

ș

tilo

r

proprietari trebuie s

ă

se ia m

ă

suri reparatorii prin echivalent (infra, pct. 28)

.

ț

ii au formulat contesta

ț

ie în anulare, care a fost respins

ă

prin hot

ă

rârea cur

ț

ii

de apel din 12 ianuarie 2004.

D. Cererea de repara

ț

ie întemeiat

ă

pe Legea nr. 10/2001

ă

a solicitat

Pri

m

ă

riei Vâr

ș

olt restituirea bunului. În ceea ce prive

ș

te construc

ț

iile demolate, aceasta a

reclamat m

ă

suri reparatorii prin echivalent. La 8 februarie 2002, reclamantele au solicitat

prim

ă

riei, în temeiul aceleia

ș

i legi, restituirea în natur

ă

a bunului.

ă

ria le-a respins cererile, pe motiv c

ă

bunul

f

ă

cea parte din domeniul public al statului în calitate d

e cas

ă

de cultur

ă

a comunei Vâr

ș

olt.

ă

ria le-a recunoscut dreptul de a primi desp

ă

gubi

ri

în valoare de 157 570 000 ROL. Potrivit informa

ț

iilor oferite de Guvern, pe care reclamantele

nu le-au contrazis, acestea nu au contestat decizia în fa

ț

a instan

ț

elor.

ă

a solicitat desp

ă

gubiri pentru casa demolat

ă

(supra, pct. 8)

ș

i restituirea terenului aferent

.

ă

ria i-a comunicat respingerea cererii sale, pe motiv c

ă

bunu

l

f

ă

cea parte din domeniul public, având destina

ț

ia de cas

ă

de cultur

ă

.

ă

a informat grefa ca r

ă

spuns la

solicitarea acesteia de informa

ț

ii:

„V

ă

aduc la cuno

ș

tin

ță

c

ă

nu am optat pentru acordarea de ac

ț

iuni la Fondul

Proprieta

tea

, înfiin

ț

at în urma

modif

ic

ă

rii Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005,

ș

i c

ă

, de asemenea, nu am inten

ț

ia s

ă

fac acest lucru,

deoarece nu doresc s

ă

beneficiez decât de desp

ă

gubirile pe care le-am men

ț

ionat în conformitate cu normele

intern

a

ț

ionale, cu Conven

ț

ia European

ă

a Drepturilor Omului

ș

i cu Constitu

ț

ia României.”

ă

grefei, prima reclamant

ă ș

i-a reiterat

cererea de a primi „desp

ă

gubirile materiale

ș

i morale de care [aceasta] fusese privat

ă

”.

II. Dreptu

l

ș

i practica interne relevante

ț

iile legale relevante (inclusiv cele ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic

al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989)

ș

i

jurisprude

n

ț

a intern

ă

relevan

t

ă

sunt descrise în hot

ă

rârile

Brum

ă

rescu împotriva Românie

i

[(GC), nr. 28342/95, pct. 31-44, CEDO 1999-VII],

Str

ă

in

ș

i al

ț

ii împotriva României

(nr.

57001/00, pct. 19-26, CEDO 2005-VII),

P

ă

duraru împotriva României

[nr. 63252/00, pct.

23-53, CEDO 2005-XII (extrase)]

ș

i

Tudor împotriva României

(nr. 29035/05, pct. 15–20, 17

ianuarie 2008)

.

ț

ial

ă

,

era redactat dup

ă

cum urmeaz

ă

:

„(1) În situa

ț

ia imobilelor ocupate de unit

ăț

i bugetare din înv

ăță

mânt, din s

ă

n

ă

tate, a

ș

ez

ă

minte social-

culturale sau de institu

ț

ii publice, […] fo

ș

tilor proprietari li se acord

ă

m

ă

suri reparatorii prin echivalent, în

condi

ț

iile prezentei legi.

(2) Ministerele de resort, precum

ș

i celelalte institu

ț

ii publice interesate vor propune, iar Guvernul va stabili

prin hot

ă

râre, imobilele care nu vor fi retrocedate în natur

ă ș

i pentru care se acord

ă

m

ă

suri reparatorii prin

echivalent potrivit alin. (1).

[…]

(4) Dispozi

ț

iile alin. (1)

ș

i (2) nu se aplic

ă

imobilelor preluate f

ă

r

ă

titlu valabil.”

ț

a de urgen

ță

a Guvernului nr. 184 din 12 decembrie 2002:

„Bunurile stabilite potrivit procedurii prev

ă

zute la alin. (2) sunt, pe durata afecta

ț

iunii de interes public,

bunuri proprietate public

ă ș

i au regimul prev

ă

zut de lege.”

ă

ș

i regimul juridic al acesteia:

„Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile

ș

i imprescripti

bile.”

III. Textele Consiliului Eur

opei

ț

ia Res(2004)3 privind hot

ă

rârile care relev

ă

o deficien

ță

structural

ă

subiacent

ă

, adoptat

ă

la 12 mai 2004, Comitetul de Mini

ș

tri a indicat dup

ă

cum urmeaz

ă

:

„Comitetul de Mini

ș

tri, în conformitate cu art. 15.

b

din Statutul Consiliului Europei,

Considerând c

ă

scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni mai strânse între membrii s

ă

i

ș

i c

ă

unul

dintre mijloacele cele mai importante pentru atingerea acestui scop este ap

ă

rarea

ș

i dezvoltarea drepturilor

omului

ș

i a libert

ăț

ilor fundamentale;

Reafirmând

u-

ș

i convingerea potrivit c

ă

reia Conven

ț

ia pentru ap

ă

rarea drepturilor omului

ș

i a libert

ăț

ilor

fundamentale (d

enumit

ă

în continuare „conven

ț

ia”) trebuie s

ă

r

ă

mân

ă

punctul de referin

ță

ese

n

ț

ial în domeniul

prote

c

ț

iei drepturilor omului în Europa

ș

i amintindu-

ș

i angajamentul de a lua m

ă

suri vizând garantarea

efica

cit

ăț

ii pe termen lung a sistemului de control instituit de conven

ț

ie;

Reamintind caracterul subsidiar al mecanismului de control instituit prin conven

ț

ie, care presupune, în

conformitate cu art. 1 al acesteia, ca drepturile

ș

i libert

ăț

ile garantate prin conven

ț

ie s

ă

fie protejate în primul

rând de dreptul intern

ș

i aplicate de autorit

ăț

ile n

a

ț

ionale

;

Salutând, în acest context, faptul c

ă

conv

en

ț

ia face ast

ă

zi parte integrant

ă

din ordinea juridic

ă

inter

n

ă

a

tuturor statelor p

ă

r

ț

i;

Reamintind c

ă

, în temeiul articolului 46 din conven

ț

ie, Înaltele P

ă

r

ț

i Contractante se angajeaz

ă

s

ă

respec

te

hot

ă

rârile definitive ale Cur

ț

ii Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare „Curtea”) în litigiile în

care acestea sunt p

ă

r

ț

i

ș

i c

ă

hot

ă

rârea defini

tiv

ă

a Cur

ț

ii este transmis

ă

Comitetului de Mini

ș

tri care

supravegh

eaz

ă

executarea acesteia;

Subliniind interesul de a acorda asisten

ță

statului în cauz

ă

pentru identificarea problemelor subiacente

ș

i a

m

ă

surilor de executare necesare;

Considerând c

ă

punerea în aplicare a hot

ă

rârilor ar fi facilitat

ă

în cazul în care existen

ț

a unei probleme

structurale ar fi deja identificat

ă

în hot

ă

rârea Cur

ț

ii;

Având în vedere observa

ț

iile prezentate cu privire la acest aspect de c

ă

tre Curte la sesiunea Comitetului de

Mini

ș

tri din 7 noiembrie 2002;

Solici

t

ă

Cur

ț

ii:

I. în toat

ă

m

ă

sura posibilului, s

ă

identifice în hot

ă

rârile în care aceasta constat

ă

o înc

ă

lcare a conven

ț

iei ceea

ce, potrivit acesteia, prezint

ă

o problem

ă

structura

l

ă

subiac

ent

ă ș

i sursa acestei probleme, în special atunci când

aceasta poate s

ă

cond

uc

ă

la cereri numeroase, astfel încât s

ă

acorde asiste

n

ță

statelor pentru a g

ă

si solu

ț

ionar

ea

adecv

at

ă ș

i Comitetului de Mini

ș

tri pentru a supraveghea executarea hot

ă

rârilor;

II. s

ă

semnaleze în special orice hot

ă

râre care indic

ă

existe

n

ț

a unei probleme structurale

ș

i sursa acestei

probleme nu numai statului respectiv

ș

i Comitetului de Mini

ș

tri, ci

ș

i Parlamentului, Secretarului General al

Consiliului Europei

ș

i Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei,

ș

i s

ă

semnaleze în mod

corespu

nz

ă

tor aceste hot

ă

râri în baza de date a Cur

ț

ii.

”

ș

tri Rec(2004)6 cu privire la ameliorarea c

ă

ilor de

atac interne, adoptat

ă

la 12 mai 2004, se cite

ș

te dup

ă

cum urmeaz

ă

:

„Comitetul de Mini

ș

tri, în conformitate cu art. 15.

b

din Statutul Consiliului Europei,

Considerând c

ă

scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni mai strânse între membrii s

ă

i

ș

i c

ă

unul

dintre mijloacele cele mai importante pentru atingerea acestui scop este ap

ă

rarea

ș

i dezvoltarea drepturilor

omului

ș

i a libert

ăț

ilor fundamentale;

Reafirmând

u-

ș

i convingerea potrivit c

ă

reia Conven

ț

ia pentru ap

ă

rarea drepturilor omului

ș

i a libert

ăț

ilor

fundamentale (d

enumit

ă

în continuare „conven

ț

ia”) trebuie s

ă

r

ă

mân

ă

punctul de referin

ță

ese

n

ț

ial în domeniul

prote

c

ț

iei drepturilor omului în Europa

ș

i amintindu-

ș

i angajamentul de a lua m

ă

suri vizând garantarea

efica

cit

ăț

ii pe termen lung a sistemului de control instituit de conven

ț

ie;

Reamintind caracterul subsidiar al mecanismului de control instituit prin conven

ț

ie, care presupune, în

conformitate cu art. 1 al acesteia, ca drepturile

ș

i libert

ăț

ile garantate prin conven

ț

ie s

ă

fie protejate în primul

rând de dreptul intern

ș

i aplicate de autorit

ăț

ile n

a

ț

ionale

;

Salutând, în acest context, faptul c

ă

conv

en

ț

ia face ast

ă

zi parte integrant

ă

din ordinea juridic

ă

inter

n

ă

a

tuturor statelor p

ă

r

ț

i;

Subliniind c

ă

, potrivit art. 13 din conven

ț

ie, statele membre s-au angajat s

ă

asigure faptul c

ă

orice persoan

ă

care are o plângere credibil

ă

privind înc

ă

lcarea drepturilor

ș

i libert

ăț

ilor sale garantate de conven

ț

ie are dreptul la

un recurs efectiv în fa

ț

a unei autorit

ăț

i n

a

ț

ionale

;

Reamintind c

ă

, pe lâng

ă

oblig

a

ț

ia de a asigura existen

ț

a unor astfel de recursuri efective în sensul

jurisprud

en

ț

ei Cur

ț

ii Europene a Drepturilor Omului (denumit

ă

în continuare „Curtea”), statele au obliga

ț

ia

genera

l

ă

de a solu

ț

iona problemele subiacente înc

ă

lc

ă

rilor constata

te;

Subliniind c

ă

este datoria statelor membre s

ă

se asigure c

ă

recursurile interne sunt efective în drept

ș

i în

practic

ă ș

i c

ă

pot conduce la o decizie pe fondul plângerii

ș

i la un remediu adecvat pentru orice înc

ă

lcare

constatat

ă

;

Luând not

ă

de faptul c

ă

natura

ș

i num

ă

rul cererilor transmise Cur

ț

ii

ș

i al hot

ă

rârilor pe care aceasta le

pronun

ță

arat

ă

c

ă

este necesar, mai mult ca oricând, ca statele membre s

ă

se asigure, de manier

ă

eficace

ș

i în

mod regulat c

ă

astfel de recursuri exist

ă

în toate împrejur

ă

rile, în special în cazul duratei excesive a procedurilor

judiciar

e;

Estimând c

ă

disponibilitatea recursurilor interne efective pentru toate acuza

ț

iile credibile privind înc

ă

lc

ă

ri ale

conv

en

ț

iei ar trebui s

ă

permi

t

ă

reducerea volumului de munc

ă

al Cur

ț

ii ca rezultat, pe de o parte, al descre

ș

teri

i

num

ă

rului de cauze cu care este sesizat

ă

, iar pe de alt

ă

parte, al faptului c

ă

tratamentul c

ircumstan

ț

iat al cauzelor

la nivel na

ț

ional este de natur

ă

s

ă

faciliteze examinarea lor ulterioar

ă

de c

ă

tre Curte;

Subliniind c

ă

îmbun

ă

t

ăț

irea recursurilor la nivel na

ț

ional, în special în ce prive

ș

te cauzele repetitive, ar trebui

s

ă

contribuie, de asemenea, la reducerea volumului de munc

ă

al Cur

ț

ii;

Recoman

d

ă

statelor membre, luând în considerare exemplele de bune practici men

ț

ionate în anex

ă

:

I. s

ă

se asigure, printr-o revizuire constant

ă

, în lumina jurispruden

ț

ei Cur

ț

ii, c

ă

exist

ă

recursuri interne pent

ru

orice persoan

ă

care reclam

ă

, într-o manier

ă

credib

il

ă

, o înc

ă

lcare a conven

ț

iei

ș

i c

ă

aceste recursuri sunt efective,

în m

ă

sura în care pot conduce la o decizie pe fondul plângerii

ș

i la un remediu adecvat pentru fiecare înc

ă

lcare

constatat

ă

;

II. s

ă

reexamineze, ca urmare a hot

ă

rârilor Cur

ț

ii care relev

ă

defici

en

ț

e structurale sau generale în dreptul sau

practica statului, eficien

ț

a remediilor interne existente

ș

i, în m

ă

sura în care este necesar, s

ă

creeze remedii

efective pentru a evita prezentarea la Curte a cauzelor repetitive;

III. s

ă

acorde o aten

ț

ie particula

r

ă

, în leg

ă

tur

ă

cu punctele I

ș

i II de mai sus, existen

ț

ei recursurilor efective în

caz de reclama

ț

ie credibil

ă

privind durata excesiv

ă

a procedurilor jurisdic

ț

ionale

;

Mandate

az

ă

Secretarul General al Consiliului Europei s

ă

ia m

ă

surile necesare pentru acordarea asisten

ț

ei

corespu

nz

ă

toare statelor membre care o solicit

ă

, pentru a le ajuta s

ă

pun

ă

în aplicare prezenta recomandare.”

În drep

t

I. Observa

ț

ie preliminar

ă

ă

c

ă

reclamanta Irma Kiss nu a fost parte în procedura solu

ț

ionat

ă

prin

hot

ă

rârea din 16 mai 2003, în ciuda calit

ăț

ii sale de mo

ș

tenitoare a so

ț

ului s

ă

u, Andrei Kiss,

decedat în 2000, prin urmare, în timpul acestei proceduri (supra, pct. 7, 12

ș

i 18). Cu toate

acestea, Curtea observ

ă

c

ă

reclamanta în cauz

ă

a fost men

ț

iona

t

ă

în decizia din 4 aprilie 2002

a Prim

ă

riei Vâr

ș

olt (supra, pct. 20

ș

i 22).

ă

c

ă

aceast

ă

reclamant

ă

poate avea

locus standi

în spe

ță

.

II. Cu privire la pretinsa înc

ă

lcare a art. 1 din Protocolul nr. 1

ă

, pân

ă

în prezent, nu au putut s

ă

beneficieze de

dreptul lor la desp

ă

gubire recunoscut prin hot

ă

rârea din 16 mai 2003 a Cur

ț

ii de Apel Cluj, cu

înc

ă

lcarea dreptului lor la respectarea bunurilor. Acestea invoc

ă

art. 1 din Protocolul nr. 1 la

conv

en

ț

ie, redactat dup

ă

cum urmeaz

ă

:

„Orice perso

an

ă

fizi

c

ă

sau juridic

ă

are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de

proprietatea sa decât pentru cauz

ă

de utilitate public

ă ș

i în condi

ț

iile prev

ă

zute de lege

ș

i de principiile generale

ale dreptului interna

ț

ional

Dispoz

i

ț

iile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consider

ă

necesare

pentru a reglementa folosin

ț

a bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a

altor contribu

ț

ii, sau a amenzilor.”

A. Cu privire la admisibilitate

ă

excep

ț

ia de incompatibilitate

ratione materi

ae

, considerând c

ă

reclamantele nu de

ț

ineau nici un „bun”, nici o speran

ță

legiti

m

ă

de a ob

ț

ine restituirea bunului

respectiv. Guvernul sublini

az

ă

, în aceast

ă

priv

in

ță

, c

ă

hot

ă

rârea din 17 iunie 2002, prin care a

fost admis

ă

ac

ț

iunea în revendicare, a fost înlocuit

ă

de hot

ă

rârea din 16 mai 2003, prin care a

fost respins

ă

ac

ț

iunea respecti

v

ă

. Potrivit Guvernului, aceast

ă

ulti

m

ă

hot

ă

râre nu a recunoscut

dreptul persoanelor în cauz

ă

de a ob

ț

ine o desp

ă

gubire. Prin urmare, reclamantele nu sunt

decât simple solicitante privind restituirea bunului lor sau acordarea desp

ă

gubirilor [

Pentia

ș

i

Pentia împotriva României

(dec.) (nr. 57539/00, 23 martie 2006].

ț

ii ca r

ă

spuns la cele ale Guvernului.

ă

c

ă

excep

ț

ia de incompatibilitate

ratione materiae

este strâns legat

ă

d

e

fondul cap

ă

tului de cerere al reclamantelor, astfel încât este necesar s

ă

fie unit

ă

cu fondul. De

asemenea, Curtea constat

ă

c

ă

acest cap

ă

t de cerere nu este în mod v

ă

dit nefondat în sensul art.

35 § 3 din conven

ț

ie

ș

i c

ă

nu prezint

ă

niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este

necesar s

ă

fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

ă

r

ț

ilor

ă

asupra faptului c

ă

reclamantele au beneficiat de posibilitatea de a se

adresa autorit

ăț

ilor administrative în vederea acord

ă

rii desp

ă

gubirilor în temeiul Legii nr.

10/2001, astfel cum a fost modificat

ă

prin Legea nr. 247/2005. Potrivit Guvernului,

mecanismul instituit de aceast

ă

ultim

ă

lege privind crearea Fondului

Proprietatea

este în

m

ă

sur

ă

s

ă

ofere persoanelor în cauz

ă

desp

ă

gubiri corespunz

ă

toare cerin

ț

elor din jurispruden

ț

a

C

ur

ț

ii.

ă

, de asemenea, c

ă

prezenta spe

ță

se distinge de cauza

Broniows

ki

împotriva Poloniei

[(GC), nr. 31443/96, CEDO 2004-V], deoarece autorit

ăț

ile române au

acordat reclamantelor 157 570 000 ROL, prin decizia din 4 aprilie 2002 a Prim

ă

riei Vâr

ș

olt,

decizie pe care persoanele în cauz

ă

nu au contestat-o.

ă

c

ă

s-a men

ț

inut echilibrul just între interesul general

ș

i respectarea

drepturilor individuale ale reclamante

lor.

ț

ii ca r

ă

spuns

.

ț

ii

a

)

Cu privire la existen

ț

a unei ingerin

ț

e în dreptul la respectarea „bunurilor”

reclamantelor

ș

te c

ă

, în conformitate cu jurispruden

ț

a sa, un reclamant nu poate

invoca o înc

ă

lcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la conven

ț

ie decât în m

ă

sura în care deciziile

contestate se refer

ă

la „bunurile” sale în sensul acestei dispozi

ț

ii. Speran

ț

a de a i se recunoa

ș

te

mo

ș

tenirea unui drept vechi de proprietate a c

ă

rui exercitare efectiv

ă

este de foarte mult timp

imposibi

l

ă

nu poate fi considerat

ă

drept un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Aceea

ș

i

situa

ț

ie se aplic

ă

unei crean

ț

e condi

ț

ionale care se stinge prin neîndeplinirea condi

ț

iei [

Prince

Hans-Adam II de Liechtenstein împotriva Germaniei

(GC), nr. 42527/98, pct. 83, CEDO

2001-VIII]

.

ă

ratificarea conve

n

ț

iei, inclusiv a

Protocolului nr. 1, adopt

ă

o legisla

ț

ie care prevede restituirea total

ă

sau par

ț

ial

ă

a bunurilor

confiscate în temeiul unui regim anterior, o asemenea legisla

ț

ie poate fi considerat

ă

ca

generând un nou drept de proprietate protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 în cazul

persoanelor care îndeplinesc condi

ț

iile de restituire. Acela

ș

i principiu se poate aplica în ceea

ce prive

ș

te dispozitivele de restituire sau de desp

ă

gubire stabilite în temeiul unei legisla

ț

ii

adoptate înainte de ratificarea conven

ț

iei în cazul în care o asemenea legisla

ț

ie r

ă

mâne în

vigoare dup

ă

ratificarea Protocolului nr. 1 [a se vedea, printre altele,

Kopecký împotriva

Slovaciei

(GC), nr. 44912/98, pct. 35

ș

i 48-52, CEDO 2004-IX,

Broniowski împotriva

Poloniei

(GC), nr. 31443/96, pct. 125, CEDO 2004-V].

ș

i context, Curtea a hot

ă

rât deja c

ă

, atunci când principiul restituirii

propriet

ăț

ilor confiscate în mod abuziv a fost deja adoptat de c

ă

tre un stat, incertitudinea cu

privire la punerea în practic

ă

a acestui principiu, indiferent dac

ă

aceasta este legislativ

ă

,

administrati

v

ă

sau legat

ă

de practicile aplicate de c

ă

tre autorit

ăț

i, este în m

ă

sur

ă

s

ă

genereze

,

atunci când persist

ă

în timp

ș

i în absen

ț

a unei reac

ț

ii coerente

ș

i rapide a statului, o

neîndeplinire din partea acestuia din urm

ă

a obliga

ț

iei sale de a asigura beneficierea efectiv

ă

de dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1

[

Broniowski

cita

t

ă

anterior, pct

.

151;

P

ă

duraru împotriva României

, nr. 63252/00, pct. 92

ș

i 112, CEDO 2005-XII (extrase)].

ță

, Curtea observ

ă

c

ă

, prin hot

ă

rârea din 16 mai 2003, Curtea de Apel Cluj a

respins ac

ț

iunea în revendicare a reclamantelor pe motiv c

ă

bunul în cauz

ă

, având destina

ț

ie

de interes public, f

ă

cea parte din domeniul public. Cu toate acestea, Curtea de Apel a re

ț

inut,

întemeindu-se pe art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, c

ă

fo

ș

tilor proprietari trebuie s

ă

li se

acorde m

ă

suri reparatorii prin echivalent. Potrivit acestei dispozi

ț

ii, „în situa

ț

ia imobilelor

ocupate de unit

ăț

i bugetare din înv

ăță

mânt, din s

ă

n

ă

tate, a

ș

ez

ă

minte social-culturale sau de

institu

ț

ii publice, […] fo

ș

tilor proprietari li se acord

ă

m

ă

suri reparatorii prin echivalent, în

cond

i

ț

iile prezentei legi”.

ă

c

ă

reclamantele, în calitate de mo

ș

tenitoare ale fo

ș

tilor

proprietari ai bunului, calitate care nu le este contestat

ă

în spe

ță

, aveau un „interes

patrimonial” suficient de stabilit în dreptul intern, sigur, irevocabil

ș

i exigibil, de a li se acorda

desp

ă

gubiri. Un astfel de interes este legat de no

ț

iunea de „bun” în sensul art. 1 din Protocolul

nr. 1 la conven

ț

ie. Prin urmare, Curtea nu poate s

ă

fie de acord cu argumentul Guvernului

potrivit c

ă

ruia prin hot

ă

rârea în cauz

ă

nu s-a recunoscut un asemenea drept reclamantelor. În

conseci

n

ță

, neplata desp

ă

gubirilor pân

ă

în prezent constituie o ingerin

ță

în dreptul

reclamantelor la respectarea bunuri

lor.

ș

te c

ă

, în conformitate cu jurispruden

ț

a sa constant

ă

, neexecutarea unei

decizii care recunoa

ș

te un drept de proprietate constituie o ingerin

ță

în sensul art. 1 primul

paragraf prima tez

ă

din Protocolul nr. 1, care enun

ță

principiul general al respect

ă

rii

propriet

ăț

ii (a se vedea

Burdov împotriva Rusiei

, nr. 59498/00, pct. 40, CEDO 2002-III,

Ramadhi

ș

i al

ț

i 5 împotriva Albaniei

, nr. 38222/02, pct. 76-77, 13 noiembrie 2007).

ă

examineze dac

ă

inger

in

ț

a pretins

ă

se justific

ă

în cadrul

acestei dispozi

ț

ii.

b) Cu privire la justificarea ingerin

ț

ei

ță

a autorit

ăț

ii publice în

folosi

n

ț

a dreptului la respectarea bunurilor s

ă

fie legal

ă

. Suprema

ț

ia dreptului, unul dintre

principiile fundamentale ale unei societ

ăț

i democratice, se reg

ă

se

ș

te în toate articolele

conv

en

ț

iei. Principiul legalit

ăț

ii presupune, de asemenea, existen

ț

a unor norme de drept intern

suficient de accesibile, precise

ș

i previzibile în aplicarea lor [

Beyeler împotriva Italiei

(GC),

nr. 33202/96, pct. 109-110, CEDO 2000-I].

ță

, Curtea nu consider

ă

necesar s

ă

se pronun

ț

e dac

ă

ingeri

n

ț

a în cauz

ă

este legal

ă

în sensul no

ț

iunii de suprema

ț

ie a dreptului,

ț

inând seama de concluziile urm

ă

toare.

ă

s-a men

ț

inut un echilibru just între cerin

ț

ele interesului general

ș

i

imperativele a

p

ă

r

ă

rii dreptului reclamantelor la respectarea bunurilor, Curtea trebuie s

ă

examineze dac

ă

termenul necesar autorit

ăț

ilor române pentru plata unei desp

ă

gubiri

persoanelor în cauz

ă

nu le-a cauzat acestora un prejudiciu dispropor

ț

ionat

ș

i excesiv. În

aceast

ă

privin

ță

, Curtea reaminte

ș

te c

ă

statele dispun de o larg

ă

marj

ă

de apreciere pentru a

determina ceea ce este în interesul public, în special atunci când este vorba de adoptarea

ș

i de

aplicarea m

ă

surilor de reform

ă

economic

ă

sau de justi

ț

ie social

ă

(

Ramadhi

ș

i al

ț

i 5 împotriva

Albaniei,

nr. 38222/02, pct. 79, 13 noiembrie 2007).

ță

, pân

ă

în prezent s-au scurs aproape

ș

ase ani de la hot

ă

rârea din 16 mai 2003

ș

i

aproape

ș

apte ani de la decizia din 4 aprilie 2002, f

ă

r

ă

ca reclaman

ț

ii s

ă

fi primit desp

ă

gubiri

.

În afar

ă

de aceasta, prin decizia prim

ă

riei din 14 martie 2006 (supra, pct. 24), cererea lor în

vederea ob

ț

inerii de desp

ă

gubiri pentru cas

ă

a fost respins

ă

pe motiv c

ă

bunul era proprietate

publi

c

ă

, de

ș

i dreptul lor la desp

ă

gubiri pentru întregul bun (format din cas

ă ș

i teren) fusese

recunoscut printr-o hot

ă

râre definiti

v

ă ș

i chiar printr-o decizie anterioar

ă

a prim

ă

riei

.

ș

i Guvernul sus

ț

ine c

ă

a fost acordat

ă

o desp

ă

gubire reclamantelor prin decizia

prim

ă

riei din 4 aprilie 2002, Curtea subliniaz

ă

c

ă

acesta nu a prezentat niciun element care s

ă

dovedea

sc

ă

faptul c

ă

suma respectiv

ă

a fost într-adev

ă

r pl

ă

tit

ă

persoanelor în cauz

ă

.

ș

te argumentul Guvernului potrivit c

ă

ruia mecanismul

instituit de Legea nr. 247/2005 este în m

ă

sur

ă

s

ă

ofere desp

ă

gubirile corespunz

ă

toare, Curtea

reamint

e

ș

te c

ă

s-a pronun

ț

at deja c

ă

Fondul

Proprietatea

nu func

ț

ione

az

ă

în prezent într-un

mod care s

ă

poat

ă

conduce la acordarea efectiv

ă

a desp

ă

gubirii reclamantelor (a se vedea,

printre altele,

Tudor

, citat

ă

anterior, pct. 33).

ț

ii, chiar dac

ă

Guvernul ar fi putut demonstra c

ă

inger

in

ț

a în dreptul

reclamantelor era prev

ă

zut

ă

de lege

ș

i servea unei cauze de utilitate public

ă

, Curtea consider

ă

c

ă

s-a distrus echilibrul just dintre protec

ț

ia propriet

ăț

ii reclamantelor

ș

i cerin

ț

ele interesului

general

ș

i c

ă

persoanele în cauz

ă

au suportat o sarcin

ă

specia

l

ă ș

i exorbita

nt

ă

.

ț

ia Guvernului

ș

i concluzioneaz

ă

c

ă

a fost înc

ă

lcat

art. 1 din Protocolul nr. 1.

III. Cu privire la celelalte pretinse înc

ă

lc

ă

ri

ș

i 14 din conven

ț

ie, reclamantele se plâng de rezultatul procedurii

solu

ț

ionate prin hot

ă

rârea din 16 mai 2003 a Cur

ț

ii de Apel Cluj. Reclamantele observ

ă

, în

aceast

ă

priv

in

ță

, c

ă

bunul a fost na

ț

ionalizat f

ă

r

ă

titlu valabil

ș

i, prin urmare, nu putea fi

proprietate publ

ic

ă

.

ș

i 57 de mai sus, Curtea consider

ă

c

ă

nu

este necesar s

ă

se pronun

ț

e cu privire la admisibilitatea

ș

i temeinicia acestor capete de cerere

.

IV. Cu privire la aplicarea art. 46 din conven

ț

ie

ț

ie prevede:

„1. Înaltele p

ă

r

ț

i contractante se angajeaz

ă

s

ă

se conformeze hot

ă

rârilor definitive ale Cur

ț

ii în litigiile în care

ele sunt p

ă

r

ț

i.

ă

rârea defini

tiv

ă

a Cur

ț

ii este transmis

ă

Comitetului de Mini

ș

tri care supravegheaz

ă

executarea ei.”

ă

c

ă

înc

ă

lcarea dreptului reclamantelor la respectarea bunurilor, astfel

cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, î

ș

i are originea într-o problem

ă

la scar

ă

lar

g

ă

,

rezulta

t

ă

din func

ț

ionarea defectuoas

ă

a mecanismului instituit de Legea nr. 10/2001, astfel

cum a fost modificat

ă

prin Legea nr. 247/2005, care nu a reu

ș

it pân

ă

în prezent s

ă

acord

e

efectiv desp

ă

gubirea persoanelor beneficiare ale m

ă

surilor de repara

ț

ie prev

ă

zute de aceast

ă

lege

.

ș

te c

ă

, atunci când constat

ă

o înc

ă

lcare, statul pârât are obliga

ț

ia legal

ă

nu numai de a pl

ă

ti persoanelor în cauz

ă

sumele acordate cu titlu de repara

ț

ie echitabil

ă

pre

v

ă

zut

ă

de art. 41, ci, de asemenea, de a alege, sub supravegherea Comitetului de Mini

ș

tri

,

m

ă

surile generale

ș

i/sau, dup

ă

caz, individuale pe care s

ă

le includ

ă

în ordinea sa juridic

ă

inter

n

ă

pentru a pune cap

ă

t înc

ă

lc

ă

rii constatate de Curte

ș

i pentru a anula, pe cât posibil,

conseci

n

ț

ele acestei înc

ă

lc

ă

ri. Statul pârât este liber, sub supravegherea Comitetului de

Min

i

ș

tri, s

ă

-

ș

i aleag

ă

mijloacele pentru îndeplinirea obl

iga

ț

iei sale legale în conformitate cu

art. 46 din conven

ț

ie, cu condi

ț

ia ca aceste mijloace s

ă

fie compatibile cu concluziile

con

ț

inute în hot

ă

rârea Cur

ț

ii

(

Broniowski

, citat

ă

anterior, pct. 192).

ș

te m

ă

surile destinate s

ă

asigure caracterul efectiv al mecanismului

stabilit de conven

ț

ie, Curtea atrage aten

ț

ia asupra rezolu

ț

iei [Res(2004)3], precum

ș

i asupra

recoman

d

ă

rii [Rec (2004)6] a Comitetului de Mini

ș

tri al Consiliului Europei, adoptate la 12

mai 2004 (supra, pct. 31-32).

ș

i, în principiu, nu este de competen

ț

a sa s

ă

defineasc

ă

m

ă

surile de redresare

corespun

z

ă

toare pentru ca statul pârât s

ă

-

ș

i îndeplineas

c

ă

obliga

ț

iile în conformitate cu art. 46

din conven

ț

ie, având în vedere situa

ț

ia cu caracter structural constatat

ă

, Curtea observ

ă

c

ă

se

impun, f

ă

r

ă

îndoia

l

ă

, m

ă

suri generale la nivel na

ț

ional în contextul punerii în aplicare a

prezentei hot

ă

râri (

Broniowski,

cita

t

ă

anterior, pct. 193).

ță

statului pârât în îndeplinirea obliga

ț

iilor sale în conformitate

cu art. 46, Curtea a încercat s

ă

indice, cu titlu strict informativ, tipul m

ă

surilor pe care statul

român ar putea s

ă

le ia pentru a pune cap

ă

t situa

ț

iei structurale constatate în spe

ță

. Aceasta

consider

ă

c

ă

statul pârât trebuie s

ă

garanteze, în cel mai scurt termen, prin m

ă

suri legislative,

administrative

ș

i bugetare corespunz

ă

toare, punerea în aplicare, efectiv

ă ș

i rapid

ă

, a dreptului

la repara

ț

ie, în conformitate cu principiul suprema

ț

iei dreptului

ș

i cu principiul legalit

ăț

ii

prote

c

ț

iei drepturilor patrimoniale enun

ț

ate la art. 1 din Protocolul nr. 1,

ț

inând seama de

principiile e

nun

ț

ate de jurispruden

ț

a Cur

ț

ii în materie de desp

ă

gubiri (hot

ă

rârea

Broniowsk

i

,

cita

t

ă

anterior, pct. 176

ș

i 186).

ă

adapteze procedura instituit

ă

de legile de repara

ț

ie (în

prezent, Legea nr. 10/2001

ș

i Legea nr. 247/2005) astfel încât aceasta s

ă

devi

n

ă

într-ad

ev

ă

r

coeren

t

ă

, accesibil

ă

, rapid

ă ș

i previzibil

ă

, inclusiv în ceea ce prive

ș

te metoda de alegere a

dosarelor care vor fi înaintate comisiei centrale (a se vedea, de asemenea,

mutatis mutandis

,

Via

ș

u împotriva României

, nr. 75951/01, pct. 82-83, 9 decembrie 2008;

Faimblat împotriv

a

României

, nr. 23066/02, pct. 53-54, 13 ianuarie 2009;

Katz împotriva României

, nr. 29739/03,

pct. 35-36, 20 ianuarie 2009, care nu sunt înc

ă

definitive).

V. Cu privire la aplicarea art. 41 din conven

ț

ie

ț

ie prevede:

„În cazul în care Curtea declar

ă

c

ă

a avut loc o înc

ă

lcare a conven

ț

iei sau a protocoalelor sale

ș

i dac

ă

drept

ul

intern al înaltei p

ă

r

ț

i contractante nu permite decât o înl

ă

turare incomplet

ă

a consecin

ț

elor acestei înc

ă

lc

ă

ri,

Curtea acord

ă

p

ă

r

ț

ii lezate, dac

ă

este cazul, o repara

ț

ie echitabil

ă

.”

A. Prejudiciu

ă

ca prejudiciu material cu titlu principal restituirea bunului

ș

i cu

titlu secundar acordarea sumei de 52 600 EUR reprezentând valoarea sa de pia

ță

. Acestea

depun la dosar un raport de expertiz

ă

din 27 noiembrie 2007, care se referea la valoarea

„fostului bun imobil cu destina

ț

ie de locuin

ță

, transformat ulterior […] în cas

ă

de cultur

ă

”.

Expertul

ț

ine seama de suprafa

ț

a casei existente înainte de na

ț

ionalizare, precum

ș

i de terenul

aferent de 1 472 m

2

. Persoanele în cauz

ă

reclam

ă

, de asemenea, 100 000 EUR pentru

prejudiciul mor

al.

ș

i reitereaz

ă

argumentul potrivit c

ă

ruia reclamantele nu dispun de un „bun”

în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Acesta consider

ă

c

ă

, în orice caz, reclamantele

nu pot pretinde decât suma re

ț

inu

t

ă

de decizia prim

ă

riei din 4 aprilie 2002,

ș

i anume

157 570 000

ROL, sum

ă

care, actualizat

ă

în raport cu rata infla

ț

iei între aprilie 2002

ș

i

decembrie 2007, ar fi de 265 253 338 ROL.

ș

te repara

ț

ia prejudiciului moral, Guvernul consider

ă

c

ă

suma solicitat

ă

cu acest titlu este excesiv

ă ș

i c

ă

, în orice caz, o eventual

ă

hot

ă

râre de condamnare ar putea

constitui, în sine, o repara

ț

ie echitabil

ă

a prejudiciului moral ce se pretinde a fi fost suferit de

reclamante.

ș

te c

ă

o hot

ă

râre de constatare a unei înc

ă

lc

ă

ri implic

ă

pentru statul

pârât obliga

ț

ia de a pune cap

ă

t înc

ă

lc

ă

rii

ș

i de a-i anula consecin

ț

ele astfel încât s

ă

se

restabilea

sc

ă

, pe cât posibil, situa

ț

ia anterioar

ă

acesteia [

Iatridis împotriva Greciei

(repara

ț

ie

echitab

il

ă

) (GC), nr. 31107/96, pct. 32, CEDO 2000-XI].

ță

,

ț

inând seama de natura înc

ă

lc

ă

rii constatate, Curtea consider

ă

c

ă

reclamantel

e

au suferit un prejudiciu material

ș

i moral, care nu este suficient compensat prin constatarea

înc

ă

lc

ă

rii. Aceasta observ

ă

, de asemenea, c

ă

suma desp

ă

gubirilor a fost stabilit

ă

prin decizia

prim

ă

riei din 4 aprilie 2002, sum

ă

pe care reclamantele nu au contestat-o. Prin urmare, Curtea

consider

ă

c

ă

plata acestor desp

ă

gubiri, reactualizate pe baza ratei infla

ț

iei

ș

i completate cu o

sum

ă

cu titlu de prejudiciu moral, ar situa persoanele în cauz

ă

, pe cât posibil, într-o situa

ț

ie

echivalent

ă

cu cea în care s-ar afla dac

ă

cerin

ț

ele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost

înc

ă

lcate

.

ș

i pronun

ț

ându-se în echitate, în

conformitate cu art. 41 din conven

ț

ie, Curtea acord

ă

reclamantelor pentru toate prejudiciile

suma de 10 000 EUR.

B. Cheltuieli de judecat

ă

it

ă

1 600 EUR pentru cheltuielile de judecat

ă ș

i prezint

ă

anumite

documente justificative în aceast

ă

priv

in

ță

.

ă

li se acorde o sum

ă

corespunz

ă

toare

cheltuielilor de judecat

ă

legate de procedura judiciar

ă

inte

rn

ă ș

i de cea în fa

ț

a Cur

ț

ii, cu

cond

i

ț

ia ca acestea s

ă

fie dovedite, necesare

ș

i s

ă

aib

ă

leg

ă

tur

ă

cu prezenta cerere. Cu toate

acestea, Guvernul consi

der

ă

c

ă

reclamantele nu au justificat cheltuielile respective.

ș

te c

ă

un reclamant nu poate ob

ț

ine rambursarea cheltuielilor de

judecat

ă

decât în m

ă

sura în care se stabile

ș

te caracterul real, necesar

ș

i rezonabil al acestora.

În spe

ță

,

ț

inând seama de criteriile men

ț

ionate anterior

ș

i de documentele justificative

prezentate de reclamante, Curtea consider

ă

rezonabil s

ă

le acorde acestora 500 EUR, pentru

toate cheltuielil

e.

C. Dobânzi moratorii

ă

necesar ca rata dobânzilor moratorii s

ă

se întemeieze pe rata dobânzii

facili

t

ăț

ii de împrumut marginal practicat

ă

de Banca Central

ă

European

ă

, majorat

ă

cu trei

puncte procentual

e.

Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,

ș

te cu fondul excep

ț

ia preliminar

ă

a Guvernului întemeiat

ă

pe incompatibilitatea

ratione materiae

ș

i o respinge;

ă

cererea admisibil

ă

în ceea ce prive

ș

te cap

ă

tul de cerere întemeiat pe art. 1 din

Protocolul nr. 1;

ă

r

ăș

te c

ă

a fost înc

ă

lcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la conven

ț

ie;

ă

r

ăș

te c

ă

nu este necesar s

ă

se pronun

ț

e cu privire la admisibilitatea

ș

i temeinicia

celorlalte capete de cerere;

ă

r

ăș

te:

a) c

ă

statul pârât trebuie s

ă

pl

ă

teasc

ă

reclamantelor, în termen de trei luni de la data

r

ă

mânerii definitive a hot

ă

rârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din conven

ț

ie, urm

ă

toarele

sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabil

ă

la data

pl

ăț

ii:

i) 10 000 EUR (zece mii de euro), pentru toate prejudiciile, plus orice sum

ă

ce poate fi

dator

at

ă

cu titlu de impozit;

ii) 500 EUR (cinci sute de euro), pentru cheltuielile de judecat

ă

, plus orice sum

ă

ce poate fi

dator

at

ă

cu titlu de impozit de reclamante;

b) c

ă

, de la expirarea termenului men

ț

ionat

ș

i pân

ă

la efectuarea pl

ăț

ii, aceast

ă

sum

ă

trebuie majorat

ă

cu o dobând

ă

simp

l

ă

, la o rat

ă

ega

l

ă

cu rata dobânzii facilit

ăț

ii de împrumut

marginal practicat

ă

de Banca Central

ă

European

ă

, aplicabil

ă

pe parcursul acestei perioade

ș

i

majorat

ă

cu trei puncte procentual

e;

ț

ii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redacta

t

ă

în limba francez

ă

, apoi comunicat

ă

în scris, la 3 martie 2009, în temeiul art. 77 §

2

ș

i 3 din regulament.

Stanley Naismit

h

Grefier adjunct

Josep Casadeval

l

Pre

ș

edinte