Denes și alții împotriva României

La originea cauzei se afl ă cererea nr. 25862/03 îndreptat ă împotriva României, prin care cinci resortisan ț i ai acestui stat, Iuliana Dene ș , Irma Kiss, Susana Dene ș , Irma Szabo ș i Iuliana Balint („reclamantele”), au sesizat Curtea la 28 iulie 2003 în temeiul art. 34 din Conven ț ia pentru ap ă rarea drepturilor omului ș i a liber t ăț ilor fundamentale („conven ț ia”).

Reclamantele sunt reprezentate de Mircea Popovici, avocat în Zal ă u. Guvernul român („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul R ă zvan-Hor a ț iu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Reclamantele pretind o atingere adus ă dreptului lor de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, ț inând seama de imposibilitatea în care se afl ă de a beneficia de dreptul lor la desp ă gubire pentru un bun imobil, în temeiul legisla ț iei interne cu privire la restituiri.

La 16 mai 2007, Curtea a hot ă rât s ă comunice cererea Guvernului. În conformitate cu art. 29 § 3 din conven ț ie, aceasta a hot ă rât, de asemenea, c ă admisibilitatea ș i fondul cauzei vor fi examinate împreun ă . În fapt I. Circumstan ț ele cauzei

Reclamantele s-au n ă scut în 1918, 1934, 1938, 1942 ș i, respectiv, 1951 ș i locuiesc în Vâr ș olt, în jude ț ul S ă laj. Reclamanta Iuliana Dene ș este mama reclamantelor Susana Dene ș , Irma Szabo ș i Iuliana Balint. Reclamanta Irma Kiss este so ț ia supravie ț uitoare a lui Andrei Kiss, fiul lui Iacob Kiss ș i al doamnei Maria Kiss (a se vedea infra, pct. 7). A. Originea cauzei

În 1929, p ă rin ț ii reclamantei Iuliana Dene ș au cump ă rat o cot ă de 5/12 din dreptul de proprietate asupra unui bun imobil situat în Vâr ș olt ș i format dintr-o cas ă ș i din terenul afer ent („bunul”). Casa avea destina ț ia de locuin ță .

În 1935, cota r ă mas ă din bun, ș i anume 7/12 din dreptul de proprietate, a fost cump ă rat ă de reclamanta Iuliana Dene ș ș i de so ț ul acesteia, de so ț ii Iacob Kiss ș i Maria Kiss ș i de Gheorghe Peter, fratele acestei reclamante, fiecare din cele dou ă cupluri, precum ș i domnul Gheorghe Peter, de ț inând o treime din cota astfel cump ă rat ă . În urma decesului fratelui s ă u , reclamanta Iuliana Dene ș („prima reclamant ă ”) a dobândit, în calitate de mo ș tenitoare, cota acestuia. În urma decesului p ă rin ț ilor s ă i, Iacob Kiss ș i Maria Kiss, Andrei Kiss, fiul acestora, a devenit mo ș tenitorul acestora. Acesta din urm ă a decedat în 2000 l ă sând ca mo ș tenitoa re so ț ia, Irma Kiss („a doua reclamant ă ”). De asemenea, dup ă decesul so ț ului primei reclamante, aceasta din urm ă ș i cele trei fiice ale lor, reclamantele Susana Dene ș , Irma Szabo ș i Iuliana Balint, au devenit mo ș tenitoare. Doamna Iuliana Dene ș a devenit, de asemenea, mo ș tenitoar ea p ă rin ț ilor s ă i.

În 1947, bunul a fost na ț ionalizat. Casa a fost par ț ial demola t ă ș i reconstru it ă , iar ulterior transformat ă în cas ă de cultur ă ș i bibliotec ă . B. Cererea de repara ț ie întemeiat ă pe Legea nr. 112/1995

În 1996, prima reclamant ă a introdus o cerere de repara ț ie în fa ț a comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 („comisia”).

Prin decizia din 25 februarie 1997, aceasta a respins cererea pe motiv c ă bunul nu intra în domeniul de aplicare a Legii nr. 112/1995, deoarece a fost na ț ionalizat f ă r ă titlu. Reclamanta a contestat aceast ă decizie în fa ț a instan ț elor, solicitând anularea deciziei ș i restituirea bunul ui.

Prin hot ă rârea din 4 martie 1998, Judec ă toria Ș imleul Silvaniei a respins ac ț iunea. Reclamanta ș i Andrei Kiss, intervenit ulterior în procedur ă , au declarat apel, dar au renun ț at la 28 aprilie 1998. La 16 iunie 1998, Tribunalul S ă laj a luat act de aceast ă renu n ț are. C. Ac ț iunea în revendicare

La 8 iunie 1998, prima reclamant ă ș i cele trei fiice ale sale, precum ș i Andrei Kiss („litisconsor ț iul Dene ș ”), au sesizat judec ă toria cu o ac ț iune împotriva prim ă riei, în vederea obli g ă rii acesteia la plata unei desp ă gubiri pentru bun. Ace ș tia invocau faptul c ă erau mo ș tenitorii fo ș tilor proprietari ai bunului men ț ionat. La o dat ă nepreciz at ă , litisconsor ț iul Dene ș au semnalat judec ă toriei c ă ac ț iunea lor urm ă rea revendicarea bunului.

La 18 februarie 1999, judec ă toria ș i-a declinat competen ț a în favoarea tribunalului, care a admis ac ț iunea prin hot ă rârea din 24 septembrie 1999 ș i a dispus ca prim ă ria s ă pl ă teasc ă persoanelor în cauz ă 230 866 000 lei române ș ti (ROL) cu titlu de desp ă gubiri. Tribunalul a hot ă rât c ă bunul f ă cea parte din domeniul public în calitate de cas ă de cultur ă ș i c ă , prin urmare, nu putea fi restituit. Acesta a stabilit valoarea desp ă gubirilor pe baza unei expertize efectuate în spe ță .

Prin hot ă rârea din 15 iunie 2000, Curtea de Apel Cluj a admis apelul litisconsor ț iului Dene ș ș i a dispus restituirea bunului. Curtea de apel a re ț inut c ă na ț ionalizarea bunului nu era întemeiat ă pe un titlu valabil ș i c ă , prin urmare, regimul juridic al bunurilor care f ă ceau parte din domeniul public, ș i anume principiul inalienabilit ăț ii, nu era aplicabil în spe ță .

Prin hot ă rârea din 12 octombrie 2001, Curtea Suprem ă de Justi ț ie a admis recursul formulat de prim ă rie ș i a trimis cauza în fa ț a judec ă toriei, pe care o considera competent ă pentru a se pronun ț a cu privire la cauza în spe ță .

Judec ă toria a pronun ț at hot ă rârea din 17 iunie 2002, prin care a admis ac ț iunea ș i a dispus restituirea bunului. Aceast ă hot ă râre a fost confirmat ă , în urma apelului prim ă riei, prin hot ă rârea tribunalului din 5 noiembrie 2002 .

Prim ă ria a formulat recurs în fa ț a cur ț ii de apel.

Prin hot ă rârea definit iv ă din 16 mai 2003, curtea de apel a admis recursul ș i a respins ac ț iunea în revendicare a litisconsor ț iului Dene ș . Aceasta a re ț inut c ă , în temeiul art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat ă prin Ordonan ț a de urgen ță a Guvernului nr. 184/2002, bunul respectiv, având destina ț ie de interes public, f ă cea parte din proprietatea publi c ă ș i, prin urmare, ț inând seama de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 (infra, pct. 30), nu putea fi revendicat de c ă tre reclaman ț i. Curtea de apel a re ț inut, de asemenea, c ă , în conformitate cu art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în favoarea fo ș tilo r proprietari trebuie s ă se ia m ă suri reparatorii prin echivalent (infra, pct. 28) .

Reclaman ț ii au formulat contesta ț ie în anulare, care a fost respins ă prin hot ă rârea cur ț ii de apel din 12 ianuarie 2004. D. Cererea de repara ț ie întemeiat ă pe Legea nr. 10/2001

La 12 octombrie 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, prima reclamant ă a solicitat Pri m ă riei Vâr ș olt restituirea bunului. În ceea ce prive ș te construc ț iile demolate, aceasta a reclamat m ă suri reparatorii prin echivalent. La 8 februarie 2002, reclamantele au solicitat prim ă riei, în temeiul aceleia ș i legi, restituirea în natur ă a bunului.

Prin decizia din 15 februarie 2002, prim ă ria le-a respins cererile, pe motiv c ă bunul f ă cea parte din domeniul public al statului în calitate d e cas ă de cultur ă a comunei Vâr ș olt.

Prin decizia din 4 aprilie 2002, prim ă ria le-a recunoscut dreptul de a primi desp ă gubi ri în valoare de 157 570 000 ROL. Potrivit informa ț iilor oferite de Guvern, pe care reclamantele nu le-au contrazis, acestea nu au contestat decizia în fa ț a instan ț elor.

La 22 noiembrie 2005, prima reclamant ă a solicitat desp ă gubiri pentru casa demolat ă (supra, pct. 8) ș i restituirea terenului aferent .

La 14 martie 2006, prim ă ria i-a comunicat respingerea cererii sale, pe motiv c ă bunu l f ă cea parte din domeniul public, având destina ț ia de cas ă de cultur ă .

Prin scrisoarea din 11 mai 2006, prima reclamant ă a informat grefa ca r ă spuns la solicitarea acesteia de informa ț ii: „V ă aduc la cuno ș tin ță c ă nu am optat pentru acordarea de ac ț iuni la Fondul Proprieta tea , înfiin ț at în urma modif ic ă rii Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, ș i c ă , de asemenea, nu am inten ț ia s ă fac acest lucru, deoarece nu doresc s ă beneficiez decât de desp ă gubirile pe care le-am men ț ionat în conformitate cu normele intern a ț ionale, cu Conven ț ia European ă a Drepturilor Omului ș i cu Constitu ț ia României.”

Prin scrisoarea din 22 ianuarie 2007 adresat ă grefei, prima reclamant ă ș i-a reiterat cererea de a primi „desp ă gubirile materiale ș i morale de care [aceasta] fusese privat ă ”. II. Dreptu l ș i practica interne relevante

Dispozi ț iile legale relevante (inclusiv cele ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989) ș i jurisprude n ț a intern ă relevan t ă sunt descrise în hot ă rârile Brum ă rescu împotriva Românie i [(GC), nr. 28342/95, pct. 31-44, CEDO 1999-VII], Str ă in ș i al ț ii împotriva României (nr. 57001/00, pct. 19-26, CEDO 2005-VII), P ă duraru împotriva României [nr. 63252/00, pct. 23-53, CEDO 2005-XII (extrase)] ș i Tudor împotriva României (nr. 29035/05, pct. 15–20, 17 ianuarie 2008) .

Este, de asemenea, relevant art. 16 din Legea nr. 10/2001, care, în versiunea sa ini ț ial ă , era redactat dup ă cum urmeaz ă : „(1) În situa ț ia imobilelor ocupate de unit ăț i bugetare din înv ăță mânt, din s ă n ă tate, a ș ez ă minte social- culturale sau de institu ț ii publice, […] fo ș tilor proprietari li se acord ă m ă suri reparatorii prin echivalent, în condi ț iile prezentei legi. (2) Ministerele de resort, precum ș i celelalte institu ț ii publice interesate vor propune, iar Guvernul va stabili prin hot ă râre, imobilele care nu vor fi retrocedate în natur ă ș i pentru care se acord ă m ă suri reparatorii prin echivalent potrivit alin. (1). […] (4) Dispozi ț iile alin. (1) ș i (2) nu se aplic ă imobilelor preluate f ă r ă titlu valabil.”

Art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 a fost astfel modificat prin Ordonan ț a de urgen ță a Guvernului nr. 184 din 12 decembrie 2002: „Bunurile stabilite potrivit procedurii prev ă zute la alin. (2) sunt, pe durata afecta ț iunii de interes public, bunuri proprietate public ă ș i au regimul prev ă zut de lege.”

Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea public ă ș i regimul juridic al acesteia: „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile ș i imprescripti bile.” III. Textele Consiliului Eur opei

În rezolu ț ia Res(2004)3 privind hot ă rârile care relev ă o deficien ță structural ă subiacent ă , adoptat ă la 12 mai 2004, Comitetul de Mini ș tri a indicat dup ă cum urmeaz ă : „Comitetul de Mini ș tri, în conformitate cu art. 15. b din Statutul Consiliului Europei, Considerând c ă scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni mai strânse între membrii s ă i ș i c ă unul dintre mijloacele cele mai importante pentru atingerea acestui scop este ap ă rarea ș i dezvoltarea drepturilor omului ș i a libert ăț ilor fundamentale; Reafirmând u- ș i convingerea potrivit c ă reia Conven ț ia pentru ap ă rarea drepturilor omului ș i a libert ăț ilor fundamentale (d enumit ă în continuare „conven ț ia”) trebuie s ă r ă mân ă punctul de referin ță ese n ț ial în domeniul prote c ț iei drepturilor omului în Europa ș i amintindu- ș i angajamentul de a lua m ă suri vizând garantarea efica cit ăț ii pe termen lung a sistemului de control instituit de conven ț ie; Reamintind caracterul subsidiar al mecanismului de control instituit prin conven ț ie, care presupune, în conformitate cu art. 1 al acesteia, ca drepturile ș i libert ăț ile garantate prin conven ț ie s ă fie protejate în primul rând de dreptul intern ș i aplicate de autorit ăț ile n a ț ionale ; Salutând, în acest context, faptul c ă conv en ț ia face ast ă zi parte integrant ă din ordinea juridic ă inter n ă a tuturor statelor p ă r ț i; Reamintind c ă , în temeiul articolului 46 din conven ț ie, Înaltele P ă r ț i Contractante se angajeaz ă s ă respec te hot ă rârile definitive ale Cur ț ii Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare „Curtea”) în litigiile în care acestea sunt p ă r ț i ș i c ă hot ă rârea defini tiv ă a Cur ț ii este transmis ă Comitetului de Mini ș tri care supravegh eaz ă executarea acesteia; Subliniind interesul de a acorda asisten ță statului în cauz ă pentru identificarea problemelor subiacente ș i a m ă surilor de executare necesare; Considerând c ă punerea în aplicare a hot ă rârilor ar fi facilitat ă în cazul în care existen ț a unei probleme structurale ar fi deja identificat ă în hot ă rârea Cur ț ii; Având în vedere observa ț iile prezentate cu privire la acest aspect de c ă tre Curte la sesiunea Comitetului de Mini ș tri din 7 noiembrie 2002; Solici t ă Cur ț ii: I. în toat ă m ă sura posibilului, s ă identifice în hot ă rârile în care aceasta constat ă o înc ă lcare a conven ț iei ceea ce, potrivit acesteia, prezint ă o problem ă structura l ă subiac ent ă ș i sursa acestei probleme, în special atunci când aceasta poate s ă cond uc ă la cereri numeroase, astfel încât s ă acorde asiste n ță statelor pentru a g ă si solu ț ionar ea adecv at ă ș i Comitetului de Mini ș tri pentru a supraveghea executarea hot ă rârilor; II. s ă semnaleze în special orice hot ă râre care indic ă existe n ț a unei probleme structurale ș i sursa acestei probleme nu numai statului respectiv ș i Comitetului de Mini ș tri, ci ș i Parlamentului, Secretarului General al Consiliului Europei ș i Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, ș i s ă semnaleze în mod corespu nz ă tor aceste hot ă râri în baza de date a Cur ț ii. ”

Recomandarea Comitetului de Mini ș tri Rec(2004)6 cu privire la ameliorarea c ă ilor de atac interne, adoptat ă la 12 mai 2004, se cite ș te dup ă cum urmeaz ă : „Comitetul de Mini ș tri, în conformitate cu art. 15. b din Statutul Consiliului Europei, Considerând c ă scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni mai strânse între membrii s ă i ș i c ă unul dintre mijloacele cele mai importante pentru atingerea acestui scop este ap ă rarea ș i dezvoltarea drepturilor omului ș i a libert ăț ilor fundamentale; Reafirmând u- ș i convingerea potrivit c ă reia Conven ț ia pentru ap ă rarea drepturilor omului ș i a libert ăț ilor fundamentale (d enumit ă în continuare „conven ț ia”) trebuie s ă r ă mân ă punctul de referin ță ese n ț ial în domeniul prote c ț iei drepturilor omului în Europa ș i amintindu- ș i angajamentul de a lua m ă suri vizând garantarea efica cit ăț ii pe termen lung a sistemului de control instituit de conven ț ie; Reamintind caracterul subsidiar al mecanismului de control instituit prin conven ț ie, care presupune, în conformitate cu art. 1 al acesteia, ca drepturile ș i libert ăț ile garantate prin conven ț ie s ă fie protejate în primul rând de dreptul intern ș i aplicate de autorit ăț ile n a ț ionale ; Salutând, în acest context, faptul c ă conv en ț ia face ast ă zi parte integrant ă din ordinea juridic ă inter n ă a tuturor statelor p ă r ț i; Subliniind c ă , potrivit art. 13 din conven ț ie, statele membre s-au angajat s ă asigure faptul c ă orice persoan ă care are o plângere credibil ă privind înc ă lcarea drepturilor ș i libert ăț ilor sale garantate de conven ț ie are dreptul la un recurs efectiv în fa ț a unei autorit ăț i n a ț ionale ; Reamintind c ă , pe lâng ă oblig a ț ia de a asigura existen ț a unor astfel de recursuri efective în sensul jurisprud en ț ei Cur ț ii Europene a Drepturilor Omului (denumit ă în continuare „Curtea”), statele au obliga ț ia genera l ă de a solu ț iona problemele subiacente înc ă lc ă rilor constata te; Subliniind c ă este datoria statelor membre s ă se asigure c ă recursurile interne sunt efective în drept ș i în practic ă ș i c ă pot conduce la o decizie pe fondul plângerii ș i la un remediu adecvat pentru orice înc ă lcare constatat ă ; Luând not ă de faptul c ă natura ș i num ă rul cererilor transmise Cur ț ii ș i al hot ă rârilor pe care aceasta le pronun ță arat ă c ă este necesar, mai mult ca oricând, ca statele membre s ă se asigure, de manier ă eficace ș i în mod regulat c ă astfel de recursuri exist ă în toate împrejur ă rile, în special în cazul duratei excesive a procedurilor judiciar e; Estimând c ă disponibilitatea recursurilor interne efective pentru toate acuza ț iile credibile privind înc ă lc ă ri ale conv en ț iei ar trebui s ă permi t ă reducerea volumului de munc ă al Cur ț ii ca rezultat, pe de o parte, al descre ș teri i num ă rului de cauze cu care este sesizat ă , iar pe de alt ă parte, al faptului c ă tratamentul c ircumstan ț iat al cauzelor la nivel na ț ional este de natur ă s ă faciliteze examinarea lor ulterioar ă de c ă tre Curte; Subliniind c ă îmbun ă t ăț irea recursurilor la nivel na ț ional, în special în ce prive ș te cauzele repetitive, ar trebui s ă contribuie, de asemenea, la reducerea volumului de munc ă al Cur ț ii; Recoman d ă statelor membre, luând în considerare exemplele de bune practici men ț ionate în anex ă : I. s ă se asigure, printr-o revizuire constant ă , în lumina jurispruden ț ei Cur ț ii, c ă exist ă recursuri interne pent ru orice persoan ă care reclam ă , într-o manier ă credib il ă , o înc ă lcare a conven ț iei ș i c ă aceste recursuri sunt efective, în m ă sura în care pot conduce la o decizie pe fondul plângerii ș i la un remediu adecvat pentru fiecare înc ă lcare constatat ă ; II. s ă reexamineze, ca urmare a hot ă rârilor Cur ț ii care relev ă defici en ț e structurale sau generale în dreptul sau practica statului, eficien ț a remediilor interne existente ș i, în m ă sura în care este necesar, s ă creeze remedii efective pentru a evita prezentarea la Curte a cauzelor repetitive; III. s ă acorde o aten ț ie particula r ă , în leg ă tur ă cu punctele I ș i II de mai sus, existen ț ei recursurilor efective în caz de reclama ț ie credibil ă privind durata excesiv ă a procedurilor jurisdic ț ionale ; Mandate az ă Secretarul General al Consiliului Europei s ă ia m ă surile necesare pentru acordarea asisten ț ei corespu nz ă toare statelor membre care o solicit ă , pentru a le ajuta s ă pun ă în aplicare prezenta recomandare.” În drep t I. Observa ț ie preliminar ă

Curtea observ ă c ă reclamanta Irma Kiss nu a fost parte în procedura solu ț ionat ă prin hot ă rârea din 16 mai 2003, în ciuda calit ăț ii sale de mo ș tenitoare a so ț ului s ă u, Andrei Kiss, decedat în 2000, prin urmare, în timpul acestei proceduri (supra, pct. 7, 12 ș i 18). Cu toate acestea, Curtea observ ă c ă reclamanta în cauz ă a fost men ț iona t ă în decizia din 4 aprilie 2002 a Prim ă riei Vâr ș olt (supra, pct. 20 ș i 22).

Prin urmare, Curtea consider ă c ă aceast ă reclamant ă poate avea locus standi în spe ță . II. Cu privire la pretinsa înc ă lcare a art. 1 din Protocolul nr. 1

Reclamantele se plâng de faptul c ă , pân ă în prezent, nu au putut s ă beneficieze de dreptul lor la desp ă gubire recunoscut prin hot ă rârea din 16 mai 2003 a Cur ț ii de Apel Cluj, cu înc ă lcarea dreptului lor la respectarea bunurilor. Acestea invoc ă art. 1 din Protocolul nr. 1 la conv en ț ie, redactat dup ă cum urmeaz ă : „Orice perso an ă fizi c ă sau juridic ă are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauz ă de utilitate public ă ș i în condi ț iile prev ă zute de lege ș i de principiile generale ale dreptului interna ț ional Dispoz i ț iile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consider ă necesare pentru a reglementa folosin ț a bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribu ț ii, sau a amenzilor.” A. Cu privire la admisibilitate

Guvernul ridic ă excep ț ia de incompatibilitate ratione materi ae , considerând c ă reclamantele nu de ț ineau nici un „bun”, nici o speran ță legiti m ă de a ob ț ine restituirea bunului respectiv. Guvernul sublini az ă , în aceast ă priv in ță , c ă hot ă rârea din 17 iunie 2002, prin care a fost admis ă ac ț iunea în revendicare, a fost înlocuit ă de hot ă rârea din 16 mai 2003, prin care a fost respins ă ac ț iunea respecti v ă . Potrivit Guvernului, aceast ă ulti m ă hot ă râre nu a recunoscut dreptul persoanelor în cauz ă de a ob ț ine o desp ă gubire. Prin urmare, reclamantele nu sunt decât simple solicitante privind restituirea bunului lor sau acordarea desp ă gubirilor [ Pentia ș i Pentia împotriva României (dec.) (nr. 57539/00, 23 martie 2006].

Reclamantele nu au prezentat observa ț ii ca r ă spuns la cele ale Guvernului.

Curtea consider ă c ă excep ț ia de incompatibilitate ratione materiae este strâns legat ă d e fondul cap ă tului de cerere al reclamantelor, astfel încât este necesar s ă fie unit ă cu fondul. De asemenea, Curtea constat ă c ă acest cap ă t de cerere nu este în mod v ă dit nefondat în sensul art. 35 § 3 din conven ț ie ș i c ă nu prezint ă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar s ă fie declarat admisibil. B. Cu privire la fond 1. Argumentele p ă r ț ilor

Guvernul insist ă asupra faptului c ă reclamantele au beneficiat de posibilitatea de a se adresa autorit ăț ilor administrative în vederea acord ă rii desp ă gubirilor în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat ă prin Legea nr. 247/2005. Potrivit Guvernului, mecanismul instituit de aceast ă ultim ă lege privind crearea Fondului Proprietatea este în m ă sur ă s ă ofere persoanelor în cauz ă desp ă gubiri corespunz ă toare cerin ț elor din jurispruden ț a C ur ț ii.

Acesta subliniaz ă , de asemenea, c ă prezenta spe ță se distinge de cauza Broniows ki împotriva Poloniei [(GC), nr. 31443/96, CEDO 2004-V], deoarece autorit ăț ile române au acordat reclamantelor 157 570 000 ROL, prin decizia din 4 aprilie 2002 a Prim ă riei Vâr ș olt, decizie pe care persoanele în cauz ă nu au contestat-o.

Guvernul constat ă c ă s-a men ț inut echilibrul just între interesul general ș i respectarea drepturilor individuale ale reclamante lor.

Reclamantele nu au prezentat observa ț ii ca r ă spuns . 2. Motivarea Cur ț ii a ) Cu privire la existen ț a unei ingerin ț e în dreptul la respectarea „bunurilor” reclamantelor

Curtea reaminte ș te c ă , în conformitate cu jurispruden ț a sa, un reclamant nu poate invoca o înc ă lcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la conven ț ie decât în m ă sura în care deciziile contestate se refer ă la „bunurile” sale în sensul acestei dispozi ț ii. Speran ț a de a i se recunoa ș te mo ș tenirea unui drept vechi de proprietate a c ă rui exercitare efectiv ă este de foarte mult timp imposibi l ă nu poate fi considerat ă drept un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Aceea ș i situa ț ie se aplic ă unei crean ț e condi ț ionale care se stinge prin neîndeplinirea condi ț iei [ Prince Hans-Adam II de Liechtenstein împotriva Germaniei (GC), nr. 42527/98, pct. 83, CEDO 2001-VIII] .

În schimb, atunci când un stat contractant, dup ă ratificarea conve n ț iei, inclusiv a Protocolului nr. 1, adopt ă o legisla ț ie care prevede restituirea total ă sau par ț ial ă a bunurilor confiscate în temeiul unui regim anterior, o asemenea legisla ț ie poate fi considerat ă ca generând un nou drept de proprietate protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 în cazul persoanelor care îndeplinesc condi ț iile de restituire. Acela ș i principiu se poate aplica în ceea ce prive ș te dispozitivele de restituire sau de desp ă gubire stabilite în temeiul unei legisla ț ii adoptate înainte de ratificarea conven ț iei în cazul în care o asemenea legisla ț ie r ă mâne în vigoare dup ă ratificarea Protocolului nr. 1 [a se vedea, printre altele, Kopecký împotriva Slovaciei (GC), nr. 44912/98, pct. 35 ș i 48-52, CEDO 2004-IX, Broniowski împotriva Poloniei (GC), nr. 31443/96, pct. 125, CEDO 2004-V].

În acela ș i context, Curtea a hot ă rât deja c ă , atunci când principiul restituirii propriet ăț ilor confiscate în mod abuziv a fost deja adoptat de c ă tre un stat, incertitudinea cu privire la punerea în practic ă a acestui principiu, indiferent dac ă aceasta este legislativ ă , administrati v ă sau legat ă de practicile aplicate de c ă tre autorit ăț i, este în m ă sur ă s ă genereze , atunci când persist ă în timp ș i în absen ț a unei reac ț ii coerente ș i rapide a statului, o neîndeplinire din partea acestuia din urm ă a obliga ț iei sale de a asigura beneficierea efectiv ă de dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 [ Broniowski cita t ă anterior, pct . 151; P ă duraru împotriva României , nr. 63252/00, pct. 92 ș i 112, CEDO 2005-XII (extrase)].

În spe ță , Curtea observ ă c ă , prin hot ă rârea din 16 mai 2003, Curtea de Apel Cluj a respins ac ț iunea în revendicare a reclamantelor pe motiv c ă bunul în cauz ă , având destina ț ie de interes public, f ă cea parte din domeniul public. Cu toate acestea, Curtea de Apel a re ț inut, întemeindu-se pe art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, c ă fo ș tilor proprietari trebuie s ă li se acorde m ă suri reparatorii prin echivalent. Potrivit acestei dispozi ț ii, „în situa ț ia imobilelor ocupate de unit ăț i bugetare din înv ăță mânt, din s ă n ă tate, a ș ez ă minte social-culturale sau de institu ț ii publice, […] fo ș tilor proprietari li se acord ă m ă suri reparatorii prin echivalent, în cond i ț iile prezentei legi”.

Prin urmare, Curtea consider ă c ă reclamantele, în calitate de mo ș tenitoare ale fo ș tilor proprietari ai bunului, calitate care nu le este contestat ă în spe ță , aveau un „interes patrimonial” suficient de stabilit în dreptul intern, sigur, irevocabil ș i exigibil, de a li se acorda desp ă gubiri. Un astfel de interes este legat de no ț iunea de „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la conven ț ie. Prin urmare, Curtea nu poate s ă fie de acord cu argumentul Guvernului potrivit c ă ruia prin hot ă rârea în cauz ă nu s-a recunoscut un asemenea drept reclamantelor. În conseci n ță , neplata desp ă gubirilor pân ă în prezent constituie o ingerin ță în dreptul reclamantelor la respectarea bunuri lor.

Curtea reaminte ș te c ă , în conformitate cu jurispruden ț a sa constant ă , neexecutarea unei decizii care recunoa ș te un drept de proprietate constituie o ingerin ță în sensul art. 1 primul paragraf prima tez ă din Protocolul nr. 1, care enun ță principiul general al respect ă rii propriet ăț ii (a se vedea Burdov împotriva Rusiei , nr. 59498/00, pct. 40, CEDO 2002-III, Ramadhi ș i al ț i 5 împotriva Albaniei , nr. 38222/02, pct. 76-77, 13 noiembrie 2007).

Prin urmare, Curtea trebuie s ă examineze dac ă inger in ț a pretins ă se justific ă în cadrul acestei dispozi ț ii. b) Cu privire la justificarea ingerin ț ei

Art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede, în special, ca orice ingerin ță a autorit ăț ii publice în folosi n ț a dreptului la respectarea bunurilor s ă fie legal ă . Suprema ț ia dreptului, unul dintre principiile fundamentale ale unei societ ăț i democratice, se reg ă se ș te în toate articolele conv en ț iei. Principiul legalit ăț ii presupune, de asemenea, existen ț a unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise ș i previzibile în aplicarea lor [ Beyeler împotriva Italiei (GC), nr. 33202/96, pct. 109-110, CEDO 2000-I].

În spe ță , Curtea nu consider ă necesar s ă se pronun ț e dac ă ingeri n ț a în cauz ă este legal ă în sensul no ț iunii de suprema ț ie a dreptului, ț inând seama de concluziile urm ă toare.

Pentru a stabili dac ă s-a men ț inut un echilibru just între cerin ț ele interesului general ș i imperativele a p ă r ă rii dreptului reclamantelor la respectarea bunurilor, Curtea trebuie s ă examineze dac ă termenul necesar autorit ăț ilor române pentru plata unei desp ă gubiri persoanelor în cauz ă nu le-a cauzat acestora un prejudiciu dispropor ț ionat ș i excesiv. În aceast ă privin ță , Curtea reaminte ș te c ă statele dispun de o larg ă marj ă de apreciere pentru a determina ceea ce este în interesul public, în special atunci când este vorba de adoptarea ș i de aplicarea m ă surilor de reform ă economic ă sau de justi ț ie social ă ( Ramadhi ș i al ț i 5 împotriva Albaniei, nr. 38222/02, pct. 79, 13 noiembrie 2007).

În spe ță , pân ă în prezent s-au scurs aproape ș ase ani de la hot ă rârea din 16 mai 2003 ș i aproape ș apte ani de la decizia din 4 aprilie 2002, f ă r ă ca reclaman ț ii s ă fi primit desp ă gubiri . În afar ă de aceasta, prin decizia prim ă riei din 14 martie 2006 (supra, pct. 24), cererea lor în vederea ob ț inerii de desp ă gubiri pentru cas ă a fost respins ă pe motiv c ă bunul era proprietate publi c ă , de ș i dreptul lor la desp ă gubiri pentru întregul bun (format din cas ă ș i teren) fusese recunoscut printr-o hot ă râre definiti v ă ș i chiar printr-o decizie anterioar ă a prim ă riei .

De ș i Guvernul sus ț ine c ă a fost acordat ă o desp ă gubire reclamantelor prin decizia prim ă riei din 4 aprilie 2002, Curtea subliniaz ă c ă acesta nu a prezentat niciun element care s ă dovedea sc ă faptul c ă suma respectiv ă a fost într-adev ă r pl ă tit ă persoanelor în cauz ă .

În orice caz, în ceea ce prive ș te argumentul Guvernului potrivit c ă ruia mecanismul instituit de Legea nr. 247/2005 este în m ă sur ă s ă ofere desp ă gubirile corespunz ă toare, Curtea reamint e ș te c ă s-a pronun ț at deja c ă Fondul Proprietatea nu func ț ione az ă în prezent într-un mod care s ă poat ă conduce la acordarea efectiv ă a desp ă gubirii reclamantelor (a se vedea, printre altele, Tudor , citat ă anterior, pct. 33).

În aceste condi ț ii, chiar dac ă Guvernul ar fi putut demonstra c ă inger in ț a în dreptul reclamantelor era prev ă zut ă de lege ș i servea unei cauze de utilitate public ă , Curtea consider ă c ă s-a distrus echilibrul just dintre protec ț ia propriet ăț ii reclamantelor ș i cerin ț ele interesului general ș i c ă persoanele în cauz ă au suportat o sarcin ă specia l ă ș i exorbita nt ă .

Prin urmare, Curtea respinge excep ț ia Guvernului ș i concluzioneaz ă c ă a fost înc ă lcat art. 1 din Protocolul nr. 1. III. Cu privire la celelalte pretinse înc ă lc ă ri

Invocând art. 6 § 1, 8 ș i 14 din conven ț ie, reclamantele se plâng de rezultatul procedurii solu ț ionate prin hot ă rârea din 16 mai 2003 a Cur ț ii de Apel Cluj. Reclamantele observ ă , în aceast ă priv in ță , c ă bunul a fost na ț ionalizat f ă r ă titlu valabil ș i, prin urmare, nu putea fi proprietate publ ic ă .

Având în vedere concluziile sale de la pct. 56 ș i 57 de mai sus, Curtea consider ă c ă nu este necesar s ă se pronun ț e cu privire la admisibilitatea ș i temeinicia acestor capete de cerere . IV. Cu privire la aplicarea art. 46 din conven ț ie

Art. 46 din conven ț ie prevede: „1. Înaltele p ă r ț i contractante se angajeaz ă s ă se conformeze hot ă rârilor definitive ale Cur ț ii în litigiile în care ele sunt p ă r ț i. 2. Hot ă rârea defini tiv ă a Cur ț ii este transmis ă Comitetului de Mini ș tri care supravegheaz ă executarea ei.”

Curtea constat ă c ă înc ă lcarea dreptului reclamantelor la respectarea bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, î ș i are originea într-o problem ă la scar ă lar g ă , rezulta t ă din func ț ionarea defectuoas ă a mecanismului instituit de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat ă prin Legea nr. 247/2005, care nu a reu ș it pân ă în prezent s ă acord e efectiv desp ă gubirea persoanelor beneficiare ale m ă surilor de repara ț ie prev ă zute de aceast ă lege .

Curtea reaminte ș te c ă , atunci când constat ă o înc ă lcare, statul pârât are obliga ț ia legal ă nu numai de a pl ă ti persoanelor în cauz ă sumele acordate cu titlu de repara ț ie echitabil ă pre v ă zut ă de art. 41, ci, de asemenea, de a alege, sub supravegherea Comitetului de Mini ș tri , m ă surile generale ș i/sau, dup ă caz, individuale pe care s ă le includ ă în ordinea sa juridic ă inter n ă pentru a pune cap ă t înc ă lc ă rii constatate de Curte ș i pentru a anula, pe cât posibil, conseci n ț ele acestei înc ă lc ă ri. Statul pârât este liber, sub supravegherea Comitetului de Min i ș tri, s ă - ș i aleag ă mijloacele pentru îndeplinirea obl iga ț iei sale legale în conformitate cu art. 46 din conven ț ie, cu condi ț ia ca aceste mijloace s ă fie compatibile cu concluziile con ț inute în hot ă rârea Cur ț ii ( Broniowski , citat ă anterior, pct. 192).

În ceea ce prive ș te m ă surile destinate s ă asigure caracterul efectiv al mecanismului stabilit de conven ț ie, Curtea atrage aten ț ia asupra rezolu ț iei [Res(2004)3], precum ș i asupra recoman d ă rii [Rec (2004)6] a Comitetului de Mini ș tri al Consiliului Europei, adoptate la 12 mai 2004 (supra, pct. 31-32).

De ș i, în principiu, nu este de competen ț a sa s ă defineasc ă m ă surile de redresare corespun z ă toare pentru ca statul pârât s ă - ș i îndeplineas c ă obliga ț iile în conformitate cu art. 46 din conven ț ie, având în vedere situa ț ia cu caracter structural constatat ă , Curtea observ ă c ă se impun, f ă r ă îndoia l ă , m ă suri generale la nivel na ț ional în contextul punerii în aplicare a prezentei hot ă râri ( Broniowski, cita t ă anterior, pct. 193).

Pentru a acorda asisten ță statului pârât în îndeplinirea obliga ț iilor sale în conformitate cu art. 46, Curtea a încercat s ă indice, cu titlu strict informativ, tipul m ă surilor pe care statul român ar putea s ă le ia pentru a pune cap ă t situa ț iei structurale constatate în spe ță . Aceasta consider ă c ă statul pârât trebuie s ă garanteze, în cel mai scurt termen, prin m ă suri legislative, administrative ș i bugetare corespunz ă toare, punerea în aplicare, efectiv ă ș i rapid ă , a dreptului la repara ț ie, în conformitate cu principiul suprema ț iei dreptului ș i cu principiul legalit ăț ii prote c ț iei drepturilor patrimoniale enun ț ate la art. 1 din Protocolul nr. 1, ț inând seama de principiile e nun ț ate de jurispruden ț a Cur ț ii în materie de desp ă gubiri (hot ă rârea Broniowsk i , cita t ă anterior, pct. 176 ș i 186).

În special, statul trebuie s ă adapteze procedura instituit ă de legile de repara ț ie (în prezent, Legea nr. 10/2001 ș i Legea nr. 247/2005) astfel încât aceasta s ă devi n ă într-ad ev ă r coeren t ă , accesibil ă , rapid ă ș i previzibil ă , inclusiv în ceea ce prive ș te metoda de alegere a dosarelor care vor fi înaintate comisiei centrale (a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis , Via ș u împotriva României , nr. 75951/01, pct. 82-83, 9 decembrie 2008; Faimblat împotriv a României , nr. 23066/02, pct. 53-54, 13 ianuarie 2009; Katz împotriva României , nr. 29739/03, pct. 35-36, 20 ianuarie 2009, care nu sunt înc ă definitive). V. Cu privire la aplicarea art. 41 din conven ț ie

Art. 41 din conven ț ie prevede: „În cazul în care Curtea declar ă c ă a avut loc o înc ă lcare a conven ț iei sau a protocoalelor sale ș i dac ă drept ul intern al înaltei p ă r ț i contractante nu permite decât o înl ă turare incomplet ă a consecin ț elor acestei înc ă lc ă ri, Curtea acord ă p ă r ț ii lezate, dac ă este cazul, o repara ț ie echitabil ă .” A. Prejudiciu

Reclamantele solicit ă ca prejudiciu material cu titlu principal restituirea bunului ș i cu titlu secundar acordarea sumei de 52 600 EUR reprezentând valoarea sa de pia ță . Acestea depun la dosar un raport de expertiz ă din 27 noiembrie 2007, care se referea la valoarea „fostului bun imobil cu destina ț ie de locuin ță , transformat ulterior […] în cas ă de cultur ă ”. Expertul ț ine seama de suprafa ț a casei existente înainte de na ț ionalizare, precum ș i de terenul aferent de 1 472 m 2 . Persoanele în cauz ă reclam ă , de asemenea, 100 000 EUR pentru prejudiciul mor al.

Guvernul î ș i reitereaz ă argumentul potrivit c ă ruia reclamantele nu dispun de un „bun” în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Acesta consider ă c ă , în orice caz, reclamantele nu pot pretinde decât suma re ț inu t ă de decizia prim ă riei din 4 aprilie 2002, ș i anume 157 570 000 ROL, sum ă care, actualizat ă în raport cu rata infla ț iei între aprilie 2002 ș i decembrie 2007, ar fi de 265 253 338 ROL.

În ceea ce prive ș te repara ț ia prejudiciului moral, Guvernul consider ă c ă suma solicitat ă cu acest titlu este excesiv ă ș i c ă , în orice caz, o eventual ă hot ă râre de condamnare ar putea constitui, în sine, o repara ț ie echitabil ă a prejudiciului moral ce se pretinde a fi fost suferit de reclamante.

Curtea reaminte ș te c ă o hot ă râre de constatare a unei înc ă lc ă ri implic ă pentru statul pârât obliga ț ia de a pune cap ă t înc ă lc ă rii ș i de a-i anula consecin ț ele astfel încât s ă se restabilea sc ă , pe cât posibil, situa ț ia anterioar ă acesteia [ Iatridis împotriva Greciei (repara ț ie echitab il ă ) (GC), nr. 31107/96, pct. 32, CEDO 2000-XI].

În spe ță , ț inând seama de natura înc ă lc ă rii constatate, Curtea consider ă c ă reclamantel e au suferit un prejudiciu material ș i moral, care nu este suficient compensat prin constatarea înc ă lc ă rii. Aceasta observ ă , de asemenea, c ă suma desp ă gubirilor a fost stabilit ă prin decizia prim ă riei din 4 aprilie 2002, sum ă pe care reclamantele nu au contestat-o. Prin urmare, Curtea consider ă c ă plata acestor desp ă gubiri, reactualizate pe baza ratei infla ț iei ș i completate cu o sum ă cu titlu de prejudiciu moral, ar situa persoanele în cauz ă , pe cât posibil, într-o situa ț ie echivalent ă cu cea în care s-ar afla dac ă cerin ț ele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost înc ă lcate .

Prin urmare, pe baza elementelor de care dispune ș i pronun ț ându-se în echitate, în conformitate cu art. 41 din conven ț ie, Curtea acord ă reclamantelor pentru toate prejudiciile suma de 10 000 EUR. B. Cheltuieli de judecat ă

Reclamantele solic it ă 1 600 EUR pentru cheltuielile de judecat ă ș i prezint ă anumite documente justificative în aceast ă priv in ță .

Guvernul nu se opune ca reclamantelor s ă li se acorde o sum ă corespunz ă toare cheltuielilor de judecat ă legate de procedura judiciar ă inte rn ă ș i de cea în fa ț a Cur ț ii, cu cond i ț ia ca acestea s ă fie dovedite, necesare ș i s ă aib ă leg ă tur ă cu prezenta cerere. Cu toate acestea, Guvernul consi der ă c ă reclamantele nu au justificat cheltuielile respective.

Curtea reaminte ș te c ă un reclamant nu poate ob ț ine rambursarea cheltuielilor de judecat ă decât în m ă sura în care se stabile ș te caracterul real, necesar ș i rezonabil al acestora. În spe ță , ț inând seama de criteriile men ț ionate anterior ș i de documentele justificative prezentate de reclamante, Curtea consider ă rezonabil s ă le acorde acestora 500 EUR, pentru toate cheltuielil e. C. Dobânzi moratorii

Curtea consider ă necesar ca rata dobânzilor moratorii s ă se întemeieze pe rata dobânzii facili t ăț ii de împrumut marginal practicat ă de Banca Central ă European ă , majorat ă cu trei puncte procentual e. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, 1. Une ș te cu fondul excep ț ia preliminar ă a Guvernului întemeiat ă pe incompatibilitatea ratione materiae ș i o respinge; 2. Declar ă cererea admisibil ă în ceea ce prive ș te cap ă tul de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1; 3. Hot ă r ăș te c ă a fost înc ă lcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la conven ț ie; 4. Hot ă r ăș te c ă nu este necesar s ă se pronun ț e cu privire la admisibilitatea ș i temeinicia celorlalte capete de cerere; 5. Hot ă r ăș te: a) c ă statul pârât trebuie s ă pl ă teasc ă reclamantelor, în termen de trei luni de la data r ă mânerii definitive a hot ă rârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din conven ț ie, urm ă toarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabil ă la data pl ăț ii: i) 10 000 EUR (zece mii de euro), pentru toate prejudiciile, plus orice sum ă ce poate fi dator at ă cu titlu de impozit; ii) 500 EUR (cinci sute de euro), pentru cheltuielile de judecat ă , plus orice sum ă ce poate fi dator at ă cu titlu de impozit de reclamante; b) c ă , de la expirarea termenului men ț ionat ș i pân ă la efectuarea pl ăț ii, aceast ă sum ă trebuie majorat ă cu o dobând ă simp l ă , la o rat ă ega l ă cu rata dobânzii facilit ăț ii de împrumut marginal practicat ă de Banca Central ă European ă , aplicabil ă pe parcursul acestei perioade ș i majorat ă cu trei puncte procentual e; 6. Respinge cererea de acordare a unei repara ț ii echitabile pentru celelalte capete de cerere. Redacta t ă în limba francez ă , apoi comunicat ă în scris, la 3 martie 2009, în temeiul art. 77 § 2 ș i 3 din regulament. Stanley Naismit h Grefier adjunct Josep Casadeval l Pre ș edinte