CASE OF CHIRITA v. ROMANIA

La originea cauzei se afl ă cererea nr. 37147/02 îndreptat ă împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, doamna Marioara Chiri ță („reclamanta”), a sesizat Curtea la 2 octombrie 2002 în temeiul art. 34 din Conven ț ia pentru ap ă rarea drepturilor omului ș i a libert ăț ilor fundamentale („conven ț ia”) .

Reclamanta, care a beneficiat de asisten ță judici ar ă , este reprezentat ă de Diana-Olivi a Hatneanu ș i doamna Raluca St ă ncescu-Cojocaru, avocat ș i, respectiv, jurist în Bucure ș ti. Guvernul român („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul R ă zvan- Hor a ț iu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Reclamanta formuleaz ă mai multe capete de cerere întemeiate pe art. 3, 6 , 8 ș i 34 din conv en ț ie.

Prin decizia din 6 septembrie 2007, Curtea a amânat examinarea capetelor de cerere întemeiate pe art. 3 din conven ț ie în ceea ce prive ș te relele tratamente pe care reclamanta pretinde c ă le-a suferit la momentul arest ă rii sale ș i în timpul deten ț iei în arestul Poli ț iei Municipiului Bucur e ș ti ș i pretinsa ineficien ță a anchetei desf ăș urate de Parchetul Militar Bucure ș ti cu privire la aceste incidente; a capetelor de cerere întemeiate pe art. 6 din conv en ț ie, privind pretinsa atingere adus ă dreptului de acces la o instan ță în cadrul procedurii ini ț iate de reclamant ă în temeiul Legii nr. 10/2002, precu m ș i sus ț inerile de lips ă de echitate ș i restri c ț ii cu caracter public în procedura penal ă împotriva reclamantei pentru ultraj; a capetelor de cerere întemeiate pe art. 8 din conven ț ie în ceea ce prive ș te omisiunea autorit ăț ilor Penitenciarului Târg ș or de a-i furniza reclamantei copia hot ă rârii din 20 ianuarie 2004 a Cur ț ii de Apel Bucure ș ti; în sfâr ș it, a cap ă tului de cerere întemeiat pe art. 8 ș i 34 din conv en ț ie referitor la refuzul autorit ăț ilor penitenciarelor Rahova ș i Târg ș or de a-i furniza reclamantei cele necesare pentru a coresponda cu Curtea. Prin aceea ș i decizie, Curtea a declarat cererea inadmisibil ă pentru celelalte capete de cerere .

Atât reclamanta, cât ș i Guvernul au depus observa ț ii. În fapt I. Circumstan ț ele cauzei

Reclamanta, doamna Marioara Chiri ță , este resortisant român, n ă scut ă în 1952 ș i are domiciliul în Bucure ș ti.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de c ă tre p ă r ț i, se pot rezuma dup ă cum urmea z ă . A. Originea cauzei

În urma imposibilit ăț ii mamei reclamantei de a achita valoarea unei sulte stabilite în cadrul unei proceduri de partaj, casa sa din C ă ld ă raru, comuna Cernica, a f ă cut obiectul unei execut ă ri silite.

Prin hot ă rârea definitiv ă din 21 decembrie 1988, Judec ă toria Buftea („judec ă toria”) a atribuie casa unui ter ț . Dup ă decesul mamei lor, care a survenit la o dat ă neprecizat ă , reclamanta ș i cei doi fra ț i ai s ă i, T.C. ș i I.C., au continuat s ă ocupe casa.

Între 1992 ș i 1999, executorul judec ă toresc îns ă rcinat cu executarea hot ă râri i men ț ionate a încercat în repetate rânduri s ă îi expulzeze pe ocupan ț i, îns ă f ă r ă succes.

Prin hot ă rârea din 15 septembrie 2000, judec ă toria a condamnat-o pe reclamant ă la trei ani de închisoare pentru refuzul execut ă rii unei hot ă râri judec ă tore ș ti ș i a dispus expulzarea sa din respectiva cas ă . De asemenea, fra ț ii reclamantei au fost condamna ț i la închisoare. Instan ț a a re ț inut c ă cele trei persoane au refuzat s ă respecte ordinul executorului de a p ă r ă si casa în litigiu ș i c ă au proferat amenin ță ri la adresa acestuia. De asemenea, s-a re ț inut faptul c ă reclamanta a dat foc casei pentru a nu putea fi locuit ă . Aceast ă hot ă râre a fost confirmat ă prin hot ă rârea definit iv ă din 29 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucure ș ti („tribunalul”). B. Incidentele din 20 aprilie 2001

La 20 aprilie 2001, patru agen ț i de poli ț ie de la Sec ț ia de poli ț ie Cernica, inclusiv ș efu l de post, având mandate de executare emise în temeiul hot ă rârii din 15 septembrie 2000, s-au deplasat la domiciliul reclamantei ș i al fra ț ilor s ă i. 1. Versiunea reclamantei

Conform reclamantei, amenin ță rile de viol proferate de agen ț ii de poli ț ie au obligat-o s ă se refugieze în podul casei. Agen ț ii de poli ț ie au folosit arme de foc ș i gaz cu efect paralizant. Dup ă sosirea unui deta ș ament al corpului de interven ț ie rapid ă al Poli ț iei Ilfov, agen ț ii de poli ț ie au obligat-o s ă coboare din pod, lovind-o. Ș eful Poli ț iei Cernica i-a acoperit capul cu un sa c ș i a lovit-o. La sediul Poli ț iei Ilfov, un agent de poli ț ie purtând o cagul ă a tras- o de p ă r ș i a lovit-o.

În aceea ș i zi, reclamanta a fost adus ă în fa ț a unui procuror ș i ares tat ă în conformitate cu pedeapsa stabil it ă la 15 septembrie 2000 de judec ă torie. La momentul plas ă rii sale în arestul Poli ț iei Municipiului Bucure ș ti („Poli ț ia Bucure ș ti”), agentul de poli ț ie de serviciu a observat c ă prezenta urme de violen ță ș i a fost înso ț it ă de doi agen ț i de poli ț ie la Spitalul Universitar de Urge n ță („spitalul de urg en ță ”). 2. Versiunea Guvernului

Guvernul contest ă afirma ț iile reclamantei si prezint ă C ur ț ii o versiune diferit ă a evenimentelor. Acesta a oferit o copie integral ă a dosarului întocmit împotriva reclamantei ș i fratelui s ă u, I.C., pentru ultraj (infra, procedura E). Urm ă toarele fapte reies din respectivul dosar .

La 20 aprilie 2001, cei patru agen ț i de poli ț ie de la Sec ț ia de poli ț ie din Cernica (supra, pct. 12) au redactat un raport cu privire la evenimentele din acea zi, conform c ă ruia ace ș tia s- au prezentat, în temeiul mandatelor de executare, la domiciliul reclamantei. Informate cu privire la obiectul vizitei, cele trei persoane au reac ț ionat diferit: T.C. s-a supus, în timp ce reclamanta ș i I.C. i-au înjurat pe agen ț ii de poli ț ie, i-au amenin ț at cu o furc ă ș i o sap ă , dup ă care s-au refugiat în pod. Doi agen ț i de poli ț ie l-au condus pe T.C. la comisariatul de poli ț ie, în timp ce celelalte dou ă persoane au r ă mas la fa ț a locului. Atunci când li s-a ordonat s ă coboare, I.C. ș i reclamanta a u r ă spuns aruncând cu sticle, cutii, pietre ș i obiecte din metal care au r ă nit un poli ț ist, pe C.G. (infra, pct. 19). Ș eful sec ț iei de poli ț ie, S.L., a chemat corpul de interve n ț ie rapid ă al Poli ț iei Ilfov, care, la rândul s ă u, a încercat s ă îi conving ă pe reclamant ș i pe fratele s ă u s ă coboare din pod. Persoanele în cauz ă au refuzat categoric ș i au continuat s ă arunce cu obiecte. Un agent de poli ț ie din corpul de interven ț ie rapid ă s-a urcat pe acoperi ș ul unei buc ă t ă rii situate în apropiere ș i a încercat s ă ajung ă la fereastra podului. Al ț i agen ț i de pol i ț ie din corpul de interven ț ie rapid ă s-au urcat pe acoperi ș pentru a încerca s ă intre în pod, unde era întuneric. I.C. a înfipt furca în bra ț ul drept al unui agent de poli ț ie, care s-a retras. Ceil al ț i agen ț i de poli ț ie l-au somat pe I.C. s ă înceteze agresiunile ș i l-au avertizat c ă dac ă nu se supune vor folosi gaze lacrimogene. A avut loc o a doua încercare de a p ă trunde în pod ș i un alt agent de poli ț ie a fost r ă nit în um ă r de un bolovan ș i s-a retras la rândul s ă u. Atunci au fost folosite gaze lacrimogene. Reclamanta a coborât din pod, în timp ce fratele s ă u a continuat s ă agite furca în direc ț ia poli ț i ș tilor. În final, ace ș tia i-au smuls cu mâniile goale unealta, în timp ce I.C. s-a refugiat pe acoperi ș . Ș eful grupului de interven ț ie a încercat timp de treizeci de minute s ă negocieze cu acesta, f ă r ă succes. I.C. le-a r ă spuns aruncând c ă r ă mizi ș i elemente metalice din co ș ul sobei, ceea ce i-a f ă cut pe agen ț ii de poli ț ie s ă se refugieze în curtea casei. În final, un agent de poli ț ie din grupul de interven ț ie a reu ș it s ă se urce pe acoperi ș , s ă îl imobilizeze pe I.C. ș i s ă îl fac ă s ă coboare f ă r ă a-l r ă ni. Raportul astfel întocmit a fost semnat de cei patru agen ț i de poli ț ie de la sec ț ia local ă de poli ț ie.

La sediul Poli ț iei Ilfov, reclamanta ș i fra ț ii s ă i au redactat declara ț ii în care î ș i exprimau nemul ț umirea fa ță de faptul c ă au fost expulza ț i din propria cas ă .

Tot la 20 aprilie 2001, Poli ț ia Ilfov a întocmit o not ă de constatare a faptului c ă doi agen ț i de poli ț ie din cadrul for ț elor de interven ț ie rapid ă , T.M. ș i V.M., au fost grav r ă ni ț i în timpul interve n ț iei ș i c ă au primit îngrijiri medicale la spital, pentru plag ă la nivelul bra ț ului ș i, respectiv, traumatism la nivelul um ă rului. Prin aceea ș i not ă , poli ț ia i-a propus Parchetului de pe lâng ă Jude c ă toria Buftea s ă ini ț ieze investig a ț ii împotriva reclamantei ș i fratelui s ă u , I.C., pentru ultraj. Parchetul i-a audiat pe I.C. ș i pe reclamant ă , asista ț i de un avocat; I.C. a declarat c ă sora sa ș i el s-au opus execut ă rii mandatelor ș i c ă au r ă nit doi agen ț i de poli ț ie din cadrul for ț elor speciale; reclamanta a declarat c ă a aruncat cu c ă r ă mizi, sticle ș i pietre în agen ț ii de poli ț ie, dar c ă fratele s ă u îi r ă nise pe cei doi agen ț i de poli ț ie din cadrul for ț elor de interve n ț ie rapid ă .

În aceea ș i zi, agentul de poli ț ie G.C. din cadrul poli ț iei locale (supra, pct. 16) a întocmit un raport unde preciza c ă a fost r ă nit în cadrul interven ț iei, afirma ț ie confirmat ă de un certificat medical care men ț iona existen ț a unei pl ă gi deschise la nivelul bra ț ului, produs ă d e un obiect contondent.

Tot la 20 aprilie 2001, T.M. ș i V.M. au prezentat rapoarte scrise în care au declarat c ă au fost r ă ni ț i în cadrul interven ț iei de c ă tre dou ă persoane refugiate în pod, I.C. r ă nindu-l cu o furc ă pe V.M. în bra ț , iar cele dou ă persoane men ț ionate aruncând cu obiecte contondente, dintre care unul l-a r ă nit pe T.M. în um ă r, ceea ce i-a obligat pe cei doi agen ț i de poli ț ie s ă se retrag ă ; ceilal ț i agen ț i de poli ț ie din cadrul grupului de interven ț ie rapid ă au confirmat versiunea lui V.M. ș i T.M.

Tot în aceea ș i zi, inspectoratul jude ț ean de poli ț ie, informat c ă doi age n ț i de poli ț ie din cadrul for ț elor de interven ț ie rapid ă au fost r ă ni ț i în timpul interven ț iei, a decis o cercetare la fa ț a locului. Doi agen ț i de poli ț ie, înso ț i ș i de un expert criminalist, s-au deplasat la fa ț a locului. Consta t ă rile lor, f ă cute în prezen ț a unui martor asistent, au fost consemnate într-un proces-verbal. Ace ș tia au anexat la dosar fotografii f ă cute la fa ț a locului, care prezentau o furc ă , o sap ă ș i obiecte contondente.

La 30 aprilie 2001, parchetul i-a audiat pe V.M. ș i T.M., care au repetat c ă au fost r ă ni ț i de cele dou ă persoane refugiate în pod.

Dosarul penal deschis împotriva reclamantei ș i fratelui s ă u pentru ultraj con ț ine fotografii ș i certificate medicale care atest ă r ă nile suferite de agen ț ii de poli ț ie, precum ș i fotografii ale furcii ș i altor obiecte pe care reclamanta ș i fratele s ă u le-au aruncat.

De asemenea, Guvernul a prezentat Cur ț ii o scrisoare din partea Poli ț iei Ilfov din 17 decembrie 2007, în care se preciza c ă , la 20 aprilie 2001, reclamanta s-a opus execut ă rii mandatelor, ceea ce i-a obligat pe agen ț ii de poli ț ie îns ă rcina ț i cu executarea s ă recurg ă la for ță , propor ț ional cu reac ț ia persoanei în cauz ă . 3. Documentele medicale

Guvernul a prezentat mai multe documente medicale.

În anexa la observa ț iile sale, acesta a oferit o copie a registrului consulta ț iilo r de ț inu ț ilor, de unde reiese c ă , în momentul controlului medical obligatoriu efectuat cu ocazia arest ă rii reclamantei, la 20 aprilie 2001, aceasta prezenta o hemoragie nazal ă (epistaxis) ș i un hematom la coapsa stâng ă , care a necesitat transferul s ă u la urgen ț e în vederea unei examin ă ri am ă nun ț ite .

Conform registrului consulta ț iilor de la urgen ț e, a c ă rui copie a fost trimis ă de Guvern în urma unei cereri de informa ț ii factuale a Cur ț ii, reclamanta a fost supus ă unor examin ă ri efectuate de un chirurg generalist, un neurochirurg ș i un chirurg ortoped la 20 aprilie 2001. Aceasta consemneaz ă faptul c ă persoana în cauz ă a fost victima unei agresiuni, dar c ă nu prezenta nici vreo patologie chirurgical ă acu t ă , nici leziuni osoase post-traumatice; în schimb, ea prezenta o contuzie pe partea exterioar ă a coapsei stângi, o alta în zona lombo-sacral ă , o alta pe antebra ț ul drept ș i contuzii la ambele mâini. Medicii i-au aplicat ghea ță pe diversele zone ș i nu au recomandat spitalizarea sa.

Ulterior, reclamanta a fost condus ă în arestul Poli ț iei Municipiului Bucure ș ti ș i plasat ă într-o celul ă .

Conform registrului con sulta ț iilor de ț inu ț ilor, aceasta a fost examinat ă ș i la 21, 25 ș i 27 aprilie 2001 de c ă tre un medic care i-a prescris medicamente pentru viroz ă , contuzii, distonie neurovegetat iv ă ș i dischinezie biliar ă . C. Incidentele din 8 iunie 2001 1. Versiunea reclamantei

Conform reclamantei, la 8 iunie 2001, unul dintre agen ț ii de poli ț ie, pe care l-a numit „Urmuz” a scos-o din celul ă ș i a lovit-o cu pumnii ș i picioarele pân ă ce un alt agent de poli ț ie, „Nicoleta”, i-a cerut s ă se opreasc ă . Reclamanta a le ș inat ș i Urmuz a târât-o în celula sa.

La 20 iunie 2001, reclamanta a fost transferat ă la Penitenciarul Rahova . 2. Versiunea Guvernului

Guvernul dezminte faptul c ă reclamanta a fost victima unei agresiuni la 8 iunie 2001. În acest scop, el prezint ă o scrisoare din 20 decembrie 2007, din partea Direc ț iei Generale de Poli ț ie a Municipiului Bucure ș ti, în care se preciza c ă , în urma verific ă rilor, nici un incident nu a survenit la 8 iunie 2001 sau la nici o alt ă dat ă în timpul deten ț iei reclamantei în arestul Poli ț iei Municipiului Bucure ș ti. D. Ancheta penal ă privind relele tratamente ini ț iat ă împotriva ag en ț ilor de poli ț ie

Prin scrisoarea din 27 octombrie 2001, înregistrat ă la 5 noiembrie 2001 la Parchetul Militar Bucur e ș ti, reclamanta a formulat o plângere penal ă în care denun ț a faptul c ă a fost victima unor violen ț e la 20 aprilie 2001 ș i se plângea c ă , la momentul arest ă rii sale, procurorul nu a dispus efectuarea unei expertize medico-legale. Pe de alt ă parte, aceasta men ț iona un incident survenit la 8 iunie 2001, conform c ă ruia, fiind lovit ă de al ț i de ț inu ț i, a solicitat ajutorul gardienilor ș i agentul de poli ț ie de serviciu, Urmuz, a scos-o din celul ă ș i a lovit-o cu pumnii ș i picioarel e.

La 7 noiembrie 2001, procurorul Parchetului Militar Bucure ș ti a audiat-o pe reclamant ă . Cu aceast ă ocazie, ea a solicitat începerea urm ă ririi penale pentru comportament abuziv fa ță de agen ț ii de poli ț ie de la Sec ț ia de poli ț ie Cernica care ar fi agresat-o la domiciliul s ă u la 20 aprilie 2001. Aceasta a solicitat audierea, în calitate de martori, a doi dintre vecinii s ă i, V.F. ș i V.P. De asemenea, aceasta a precizat c ă nu dispunea de un certificat medical. Aceasta nu a f ă cut nicio referire la incidentul din 8 iunie 2001.

La 4 septembrie 2002, procurorul l-a audiat pe V.F. cu privire la evenimentele din 20 aprilie 2001. Martorul a declarat c ă reclamanta ș i unul dintre fra ț ii s ă i, I.C., s-au opus execut ă rii mandatelor ș i c ă s-au refugiat în podul casei. Unul dintre agen ț ii de poli ț ie care au încercat s ă îi fac ă s ă coboare a fost r ă nit de ace ș tia cu o furc ă , ceea ce a cauzat o fractur ă a bra ț ului. De asemenea, martorul a declarat c ă agen ț ii de poli ț ie nici nu au amenin ț at-o, nici nu au lovit-o pe reclamant ă .

La 17 septembrie 2002, procurorul l-a audiat pe V.F. cu privire la acelea ș i fapte. V.P. a declarat c ă reclamanta ș i unul dintre fra ț ii s ă i, I.C., s-au opus execut ă rii mandatelor. Agen ț ii de poli ț ie sosi ț i la fa ț a locului au chemat masca ț ii ș i s-au folosit gaze lacrimogene. Ulterior, agen ț ii poli ț iei locale i-au acoperit capul reclamantei cu un sac ș i au lovit-o.

La 25 septembrie 2002, procurorul l-a audiat pe S.L., ș eful sec ț iei de poli ț ie Cernica la momentul faptelor. Acesta a declarat c ă , în aprilie 2001, acesta s-a deplasat la domiciliul reclamantei ș i al fra ț ilor acesteia pentru executarea mandatelor eliberate pe numele acestora. Având în vedere c ă persoanele în cauz ă s-au opus execut ă rii mandatelor, acesta a fost obligat s ă solicite ajutorul corpului de interven ț ie rapid ă din cadrul Poli ț iei Ilfov. Cu ocazia incidentului, trei agen ț i de poli ț ie au fost r ă ni ț i.

La 11 noiembrie 2002, Parchetul Militar Bucure ș ti a pronun ț at o decizie de neîncepere a urm ă ririi penale. Acesta a re ț inut c ă S.L. ș i al ț i agen ț i de poli ț ie de la sec ț ia de poli ț ie Cernica s-au deplasat la domiciliul reclamantei ș i al fra ț ilor s ă i pentru executarea mandatelor emise pe numele acestora în temeiul hot ă rârii din 15 septembrie 2000 a Judec ă toriei Buftea. Confrunta ț i cu o reac ț ie violent ă din partea reclamantei ș i a unuia dintre fra ț ii s ă i, care s-au refugiat pe acoperi ș ul casei ș i au r ă nit doi agen ț i de poli ț ie aruncând diverse obiecte contondente, a gen ț ii de poli ț ie s-au v ă zut obliga ț i s ă fac ă apel la trupele de jandarmi. Pe de alt ă parte, atât reclamanta, cât ș i fratele s ă u, I.C., au fost urm ă ri ț i pena l ș i condamna ț i pentru ultraj ca urmare a ac ț iunilor lor (infra, procedura E). Citând declara ț ia martorului V.F., procurorul a concluzionat c ă nu reie ș ea din probele administrate c ă agen ț ii de poli ț ie se f ă ceau vinov a ț i de vreo ac ț iune care s ă intre sub inciden ț a legii penale. Prin urmare, acesta a pronu n ț at neînceperea urm ă ririi penale, pe motiv c ă agen ț ii de poli ț ie nu au s ă vâr ș it nicio infrac ț iune .

Prin scrisoarea din 19 martie 2003, reclamanta, care era re ț inu t ă la momentul respectiv în Penitenciarul Rahova, a solicitat Parchetului Militar Bucure ș ti s ă îi comunice rezultatul investi ga ț iilor efectuate în urma plângerii sale introduse în octombrie 2001.

La 15 aprilie 2003, Parchetul Militar Bucure ș ti l-a informat pe reclamant, în scris, cu privire la solu ț ia pronun ț at ă de procuror dup ă cum urmeaz ă : „Prin decizia din 11 noiembrie 2002 a Parchetului Militar Bucure ș ti […] s-a pronun ț at neînceperea u rm ă ririi penale în ceea ce îi prive ș te pe agen ț ii de poli ț ie de la sec ț ia de poli ț ie Cernica, acuza ț i de [reclamant ă ], investiga ț iile efectuate nestabilind comiterea, de c ă tre ace ș tia, a vreunui fapt de natur ă pena l ă .”

Prin scrisoarea din 7 mai 2003, reclamanta a informat parchetul c ă a primit „r ă spunsu l abuziv prin care [acesta] a disimulat adev ă rul”; în aceea ș i scrisoare, aceasta îi comunica parchetului c ă îi „blestema pe to ț i cei care luau parte la complotul” care a dus la expulzarea s a din casa care le apar ț inuse p ă rin ț ilor s ă i.

La 19 aprilie 2005, reclamanta a fost pus ă în libertate.

Prin scrisoarea din 1 noiembrie 2005 de r ă spuns la o cerere de informa ț ii, aceasta a informat grefa Cur ț ii c ă nu a primit textul integral al deciziei de neîncepere a urm ă ririi penale din 11 noiembrie 2002.

La 14 noiembrie 2005, aceasta a solicitat Parchetului Militar s ă îi furnizeze o copie integra l ă a acestei decizii.

La 18 noiembrie 2005, parchetul i-a furnizat documentul solicitat.

În anex ă la observa ț iile sale, Guvernul a prezentat scrisoarea din 13 decembrie 2007, prin care Tribunalul Militar Bu cure ș ti a informat Parchetul Militar Bucure ș ti c ă reclamanta nu a sesizat aceast ă inst an ță cu recurs împotriva deciziei de neîncepere a urm ă ririi penale .

Prin scrisoarea din 8 decembrie 2007, Parchetul Militar Bucure ș ti a informat Guvernul, ca r ă spuns la cererea sa de informa ț ii, c ă reclamanta nu a introdus nici un recurs în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. De asemenea, acesta nota c ă , în cadrul interogatoriului din 7 noiembrie 2001, reclamanta a precizat obiectul plângerii sale, ș i anume începerea urm ă ririi penale împotriva agen ț ilor de poli ț ie de la sec ț ia de poli ț ie Cernica care ar fi agresat-o la 20 aprilie 2001, f ă r ă s ă fac ă tot u ș i vreo referire la pretinsele acte de violen ță comise împotriva sa la 8 iunie 2001. Prin urmare, pentru Parchetul Militar, investiga ț iile au fost efectuate doar în raport cu obiectul plângerii reclamantei. E. Procedura penal ă pentru ultraj ini ț iat ă împotriva recla mantei

Prin rechizitoriul din 14 mai 2001, reclamanta ș i fratele s ă u, I.C., au fost trimi ș i în judecat ă de Parchetul de pe lâng ă Judec ă toria Buftea sub acuza ț ia de ultraj cu ocazia incidentului din 20 aprilie 2001 împotriva lui V.M. ș i T.M., membri ai corpului de interven ț ie rapi d ă din cadrul Poli ț iei Ilfov. Parchetul a re ț inut în rechizitoriul s ă u c ă reclamanta ș i I.C., barica da ț i în podul casei, au aruncat cu sticle, borcane ș i c ă r ă mizi în agen ț ii de poli ț ie prezen ț i la fa ț a locului, c ă fratele reclamantei l-a în ț epat pe V.M. în bra ț cu o furc ă ș i c ă reclamanta l-a r ă nit pe T.M. în um ă r cu un obiect contondent.

În cad rul ș edin ț ei din 18 mai 2001, reclamant a ș i fratele s ă u, ambii asista ț i de un a vocat din oficiu, au fost audia ț i. Acela ș i avocat i-a asistat ulterior la toate ș edi n ț ele de judecat ă în fa ț a judec ă toriei .

I.C. a declarat c ă agen ț ii de poli ț ie i-au amenin ț at, pe el ș i pe sora sa, ș i au lovit-o pe aceasta din urm ă ; acesta a recunoscut c ă a aruncat cu obiecte în agen ț ii de poli ț ie, dar a afirmat c ă nu a atins nicio persoan ă ș i c ă a folosit o furc ă pentru a se ap ă ra; a ad ă ugat c ă agen ț ii de poli ț ie nu au precizat motivul sosirii lor la domiciliul s ă u .

Reclamanta a declarat c ă s-a refugiat în pod deoarece agen ț ii de poli ț ie au exprimat ameni n ță ri de natur ă sexua l ă ; aceasta a confirmat c ă a aruncat din pod cu obiecte în agen ț ii de pol i ț ie ș i a precizat c ă nu era în m ă sur ă , din respectivul unghi în care era, s ă vad ă dac ă a r ă nit pe cineva; aceasta a insistat pe loviturile brutale administrate de agen ț ii de poli ț ie ș i a pretins c ă urmele erau în continuare vizibile.

La 11 iulie 2001, avocatul a solicitat o expertiz ă psihiatric ă a clien ț ilor s ă i, precum ș i infor ma ț ii de la spitalul psihiatric în leg ă tur ă cu o eventual ă spitalizare a acestora; instan ț a a admis a doua cerere ș i a decis s ă se pronun ț e cu privire la prima imediat dup ă primire a infor ma ț iilor de la spital.

La 3 septembrie 2001, spitalul de psihiatrie a informat instan ț a c ă I.C. nu a fost spitalizat ș i c ă reclamanta a fost internat ă în 1999.

Prin scrisoarea înregistrat ă la judec ă torie la 5 septembrie 2001, V.M. ș i T.M. au solicitat ca ș edin ț a în cadrul c ă reia urmau s ă fie audia ț i de instan ță s ă fie ț inut ă cu u ș ile închise .

Desf ăș urarea ș edin ț ei din 5 septembrie 2001 este prezentat ă de procesul-verbal de ș edi n ță , dactilografiat pe un formular-tip cu men ț iunea „ ș edin ță publi c ă ”; reiese c ă reclamant a ș i fratele s ă u, I.C. erau prezen ț i ș i asista ț i de avocatul lor, c ă p ă r ț ile v ă t ă mate, V.M. ș i T.M., erau ș i ei prezen ț i ș i c ă parchetul a solicitat desf ăș urarea cu u ș ile închise. În continuare, procesul-verbal precizeaz ă c ă : „p ă r ț ile v ă t ă mate prezente au fost audiate, iar declara ț iile lor au fost anexate separat la dosarul cauzei”; avocatul inculpa ț ilor a solicitat, ca prob ă , efectuarea unei expertize psihiatrice pentru a stabili dac ă clie n ț ii s ă i erau în m ă sur ă s ă discearn ă implic a ț iile ac ț iunilor lor la momentul s ă vâr ș irii infrac ț iunii respective; inculpa ț ii în ș i ș i au solicitat o astfel de expertiz ă ; instan ț a a respins cererea de expertiz ă , pe motiv c ă o astfel de prob ă nu era necesar ă având în vedere r ă spunsul spitalului (supra, pct. 35); c ă , ulterior, avocatul inculp a ț ilor a solicitat audierea, în calitate de martori, a celuilalt frate al reclamantei, T.C., ș i a altor dou ă persoane prezente la incidentele din 20 aprilie 2001, M.A. ș i M.O.; c ă inst an ț a a admis cererea privind audierea martorilor ș i a amânat examinarea cauzei. Procesul- verbal al ș edin ț ei nu precizeaz ă dac ă inst an ț a a admis cererea p ă r ț ilor v ă t ă mate de a fi audiate cu u ș ile închise. Declara ț iile celor doi agen ț i de poli ț ie, care le reiau pe cele pe care le prezentase r ă în etapa urm ă ririi penale (supra, pct. 20 ș i 22), au fost dactilografiate pe formulare-tip cu men ț iunea „ ș edin ță public ă ”.

Conform reclamantei, instan ț a i-a audiat pe V.M. ș i T.M. în ș edin ță cu u ș ile închise. În obser va ț iile sale, Guvernul admite c ă ș edin ț a din 5 septembrie 2001 nu a fost public ă (supra, pct. 128).

Ș edin ț a urm ă toare a avut loc la 3 octombrie 2001, în absen ț a reclamantei, dar în prez en ț a avocatului s ă u. Instan ț a a re ț inut faptul c ă a existat o „imposibilitate de a o aduce pe inculpat ă în fa ț a instan ț ei”. Aceasta i-a audiat pe cei trei martori propu ș i de inculpa ț i sub rezerva reaudierii. T.C. a declarat c ă , la momentul sosirii agen ț ilor de poli ț ie la domiciliul s ă u la 20 aprilie 2001, acesta s-a conformat imediat cererii lor ș i c ă , prin urmare, nu era în m ă sur ă s ă precizeze ceea ce s-a întâmplat dup ă plecarea sa la sec ț ia de poli ț ie. Ceilal ț i doi martori prop u ș i de reclamant ă , M.A. ș i M.O., au declarat c ă nu au fost prezen ț i la momentul incidentelor din 20 aprilie 2001 ș i c ă au auzit în sat c ă pol i ț ia s-a deplasat la domiciliul incul pa ț ilor ș i c ă ace ș tia s-au opus execu t ă rii mandatelor .

La 23 octombrie 2001, reclamanta a adresat un memoriu instan ț ei, în care reitera faptul c ă , la 20 aprilie 2001, a fost b ă tut ă de agen ț ii de poli ț ie.

Dezbaterile au avut loc la 24 octombrie 2001. Reclamanta a solicitat un alt avocat din oficiu. Cererea a fost respins ă de instan ță ca nefondat ă . Persoana în cauz ă a solicitat anexarea la dosar a mai multor documente, printre care se num ă r ă , în special, un rechizitoriu în urma c ă ruia a fost condamnat ă înainte, precum ș i mai multe hot ă râri judec ă tore ș ti. De asemenea, inst an ț a a respins aceast ă cerere, considerând c ă documentele m en ț ionate nu erau utile. Avocatul reclamantei ș i al fratelui s ă u a solicitat instan ț ei ca pedepsele aplicate clien ț ilor s ă i s ă se orienteze spre minimul prev ă zut de lege. Inculpa ț ii au negat c ă au comis faptele de care erau acuza ț i.

Prin hot ă rârea din 24 octombrie 2001, Judec ă toria Buftea i-a condamnat pe reclamant ă ș i pe fratele s ă u, I.C., la ș ase, respectiv cinci ani de închisoare pentru ultraj. Instan ț a a considerat c ă reie ș ea din probele administrative – ș i anume procesul-verbal de constatare, fotografii, dec lara ț iile p ă r ț ilor v ă t ă mate, declara ț iile martorilor, documentele medicale – c ă , la sosirea agen ț ilor de poli ț ie de la sec ț ia local ă de poli ț ie, reclamanta ș i I.C., înarma ț i cu o furc ă ș i o sap ă , s-au refugiat în podul casei ș i au aruncat c ă r ă mizi, sticle ș i borcane în agen ț ii de pol i ț ie, astfel încât ace ș tia au fost obliga ț i s ă solicite ajutorul for ț ei de interven ț ie rapid ă a Poli ț iei Ilfov. În cadrul unei tentative de a p ă trunde în pod, doi agen ț i de poli ț ie din cadrul for ț elor de interven ț ie rapid ă , T.M. ș i V.M., au fost r ă ni ț i, unul la bra ț ul drept ș i cel ă lalt la um ă rul stâng, prin aruncarea unui obiect contondent ș i în urma unei lovituri de furc ă . De asemenea, instan ț a a re ț inut c ă , într-o prim ă eta p ă a urm ă ririi penale, dup ă ce au recunoscut c ă au aruncat diverse obiecte în agen ț ii de poli ț ie ș i c ă i-au r ă nit pe T.M. ș i pe V.M., ulterior, în fa ț a instan ț ei, reclamanta ș i I.C. au revenit asupra declara ț iilor, negând comiterea faptelor în cauz ă ; în opinia instan ț ei, o astfel de atitudine dovedea lipsa de sinceritate a persoanelor în cauz ă ; prin urmare, acesta a eliminat sus ț inerile ap ă r ă rii, ț inând seama ș i de faptul c ă reie ș ea din toate probele administrate în spe ță , inclusiv propriile m ă rturii ale inculpa ț ilor din cursul urm ă ririi penale, c ă ace ș tia au s ă vâr ș it infrac ț iunea de ultraj prin actele de violen ță împotri va agen ț ilor de poli ț ie. În sfâr ș it, în individualizarea pedepselor, instan ț a a ț inut seama de faptul c ă atât reclamanta, cât ș i fratele s ă u erau recidivi ș ti.

Persoana în cauz ă ș i fratele s ă u au introdus apel, invocând faptul c ă agen ț ii de poli ț ie i- au b ă tut la 20 aprilie 2001.

Dezbaterile au avut loc la 6 februarie 2002 în fa ț a Tribunalului Bucure ș ti. Avocatul numit din oficiu a solicitat admiterea apelului ș i, pe fond, individualizarea pedepselor pronu n ț ate în cazul clien ț ilor s ă i; inculpa ț ii au precizat c ă l ă sau cauza la aprecierea Cur ț ii.

Prin hot ă rârea din 13 februarie 2002, tribunalul a respins apelul, considerând c ă jude c ă toria a re ț inut în mod corect situa ț ia de fapt ș i c ă vino v ăț ia inculpa ț ilor reie ș ea din ansamblul probelor administrate. S-a re ț inut c ă schimbarea declar a ț iilor persoanelor în cauz ă în fa ț a judec ă toriei nu se baza pe nicio explica ț ie logic ă ș i c ă primele declar a ț ii ale acestora au fost coroborate cu celelalte probe administrate.

Fratele reclamantei a introdus recurs, reiterând motivele de apel. Reclamanta a formulat de asemenea recurs, precizând c ă urma s ă î ș i prezinte motivele în fa ț a Cur ț ii de Apel Bucure ș ti.

Dezbaterile în fa ț a cur ț ii de apel au avut loc la 16 mai 2002. Avocatul din oficiu a solicitat admiterea recursurilor c lien ț ilor s ă i, argumentând c ă deciziile insta n ț elor inferioa re erau nelegale ca urmare a unei individualiz ă ri eronate a pedepselor; prin urmare, acesta a solicitat o reducere a pedepselor aplicate clien ț ilor s ă i. Inculpa ț ii ș i-au sus ț inut nevinov ăț ia, sus ț inând c ă au fost agresa ț i de poli ț ie.

Prin hot ă rârea din 16 mai 2002, curtea de apel a respins recursurile ca nefondate ș i a confirmat temeinicia deciziilor pronun ț ate de instan ț ele inferioa re. F. Ac ț iunea în restituirea casei, introdus ă în temeiul Legii nr. 10/2001

La 16 mai 2003, în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, reclamanta a depus la Jude c ă toria Buftea o cerere de restituire a casei p ă rinte ș ti, care a fost vândut ă la licita ț ie la 21 decembrie 198 8.

Considerând c ă aceas t ă cerere reprezenta o notificare în temeiul art. 21 din legea citat ă , inst an ț a a transmis-o Prim ă riei Comunei Cernica („prim ă ria”), pe teritoriul administrativ al c ă reia se afla bunul în cauz ă .

La 7 iulie 2003, prim ă ria a informat-o pe reclamant ă c ă notificarea sa nu putea fi solu ț ionat ă , aceasta nefiind efectuat ă prin intermediul unui executor judec ă toresc, formalitate prescris ă prin Legea nr. 10/2001.

Între timp, la 15 mai 2003, în temeiul aceleia ș i legi, reclamanta a introdus la Tribunalul Bucure ș ti o ac ț iune în restituire a imobilului îndreptat ă împotriva Ministerului Finan ț elor.

Prin hot ă rârea din 16 iunie 2003, tribunalul a respins ac ț iunea ca inadmisibil ă , pe motiv c ă reclamanta nu a urmat procedura administrativ ă prealabi l ă prev ă zut ă de Legea nr. 10/2001, care cerea notificarea unei astfel de cereri de restituire autorit ăț ii administrative care de ț inea bunul în cauz ă .

Reclamanta a introdus apel împotriva acestei hot ă râri, invocând faptul c ă a ini ț iat procedura administrati v ă privind restituirea casei în litigiu ș i c ă prim ă ria nu a r ă spun s notific ă rii sale.

Prin hot ă rârea din 20 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucure ș ti („curtea de apel”) a respins ca nefondat apelul reclamantei. Aceasta a re ț inut c ă , confruntându-se cu omisiunea prim ă riei de a r ă spunde notific ă rii sale, persoana în cauz ă trebuia s ă sesizeze instan ț ele cu o ac ț iune împotriva prim ă riei prin care aceasta din urm ă era obligat ă s ă dea curs notific ă rii sale. Aceasta a concluzionat c ă ac ț iunea prin care persoana în cauz ă a solicitat instan ț elor s ă dispun ă restituirea casei era în continuare inadmisibil ă din perspectiva Legii nr. 10/2001.

Reclamanta ș i Guvernul prezint ă versiuni diferite ale comunic ă rii hot ă rârii din 20 ianuarie 2004 .

Reclamanta pretinde c ă , la 2 martie 2004, gardianul care avea sarcina de a face s ă -i parvi n ă aceas t ă hot ă râre s-a limitat la a-i citi dispozitivul ș i a întrebat-o dac ă urma s ă formuleze recurs. Aceasta nu a primit personal copia hot ă rârii pronun ț ate în apel; ulterior, a primit un formular ș i a fost obligat ă s ă î ș i redacteze recursul, f ă r ă a lua la cuno ș tin ță motivarea ho t ă rârii pronun ț ate în apel. La 9, 11 ș i 23 martie ș i 29 aprilie 2004, aceasta a solicitat o copie a hot ă rârii în cauz ă de la administra ț ia penitenciarului, f ă r ă a primi vreun r ă spuns. Aceasta a solicitat verbal motivele pentru care copia hot ă rârii nu i-a fost transmis ă ș i a fost informat ă de faptul c ă cererea sa scris ă s-a r ă t ă cit ș i c ă trebuia s ă formuleze o alta. La 30 aprilie 2004, reclamanta a solicitat din nou în scris o copie a hot ă rârii citate anterior, care i- a fost trimis ă la 28 mai 2004.

Guvernul ara t ă c ă , la 2 martie 2004, reclamantei i-a fost înmânat ă hot ă rârea în cauz ă . În aceast ă priv in ță , el prezint ă dovada de primire ș i procesul-verbal de predare, documente semnate la 2 martie 2004, aceasta men ț ionând pe document faptul c ă inte n ț iona s ă formuleze recurs. De asemenea, Guvernul a transmis Cur ț ii o copie a scrisorii din 2 martie 2004, semnat ă de reclamant ă ș i redactat ă pe un formular-tip, prin care anun ț a c ă urma s ă introduc ă un recurs împotriva hot ă rârii în cauz ă ș i c ă urma s ă prezinte în instan ță motivele recursului s ă u. În aceea ș i zi, administra ț ia penitenciarului a trimis recursul reclamantei c ă tre Curtea de Apel Bucure ș ti, care l-a primit la 18 martie 2004, astfel cum reiese din scrisoarea administra ț iei penitenciarului, de asemenea trimis ă de Guvern; ulterior, la 4 mai 2004, dosarul a fost trimis Înaltei Cur ț i de Casa ț ie ș i Justi ț ie („Înalta Curte”) în vederea examin ă rii recursului, astfel cum decurge din scrisoarea cur ț ii de apel transmis ă Guvernului ca r ă spuns la cererea sa de informa ț ii. Prin scrisoarea din 21 decembrie 2007, Administra ț ia Penitenciarului Târg ș or a informat Guvernul c ă reclamanta nu i-a adresat nicio cerere la 9, 11 ș i 23 martie ș i 29 aprilie 2004 ș i c ă singura cerere a acesteia dateaz ă din 30 aprilie 2004 ș i vizeaz ă o b ț inerea unei copii a hot ă rârii din 20 ianuarie 2004. Administra ț ia penitenciarului arat ă în aceea ș i scrisoare c ă a dat curs cererii reclamantei în mai 2004, în ciuda întârzierii sale, deoarece persoanei în cauz ă i se eliberase deja respectiva hot ă râre la 2 martie 2004. De asemenea, administra ț ia precizeaz ă c ă a trimis copia solicitat ă la momentul întoarcerii reclamantei în Penitenciarul Târg ș or, având în vedere c ă persoana în cauz ă a fost transferat ă la Penitenciarul Rahova între 5 mai 2004 ș i 19 mai 2004 pentru asigurarea prezen ț ei sale în fa ț a tribunalelor Bucure ș ti ș i Buftea la mai multe ș edin ț e în dosarele în care era parte. Guvernul a transmis C ur ț ii copia scrisorii din 30 aprilie 2004, prin care reclamanta solicita administra ț iei penitenciarului o copie a hot ă rârii din 20 ianuarie 2004; aceasta preciza c ă a solicitat deja aceast ă copie la 11 ș i 23 martie 2004. Scrisoarea în cauz ă poar t ă men ț iunea scris ă de mân ă ș i semnat ă de reclamant ă , prin care se ates t ă c ă a primit documentul solicitat la 28 mai 2004.

Prin scrisoarea din 11 ianuarie 2005, reclamanta a trimis Înaltei Cur ț i motivele recursului, care au fost înregistrate la 12 ianuarie 2005.

În cadrul ș edi n ț ei din 19 ianuarie 2005, Înalta Curte a invocat din oficiu ș i a supus dezbaterii p ă r ț ilor excep ț ia de nulitate a recursului reclamantei din lipsa unei motiv ă ri în termenul stabilit de lege. Procesul-verbal al ș edin ț ei include men ț iunea conform c ă reia reclamanta a solicitat „respingerea excep ț iei, sus ț inând c ă recursul a fost declarat ș i motivat în termenul prev ă zut de lege”.

Prin hot ă rârea pronun ț at ă în aceea ș i zi, Înalta Curte a anulat recursul reclamantei. În baza documentelor de la dosar, aceasta a re ț inut c ă hot ă rârea atacat ă a fost comunicat ă reclamantei la 2 martie 2004, c ă , în temeiul art. 303 alin. (1) ș i (2) C. proc. civ., motivele recursului ar fi trebuit formulate în cele cincisprezece zile de la data comunic ă rii ș i c ă , având în vedere faptul c ă motivele au fost prezentate la 12 ianuarie 2005, recursul a fost formulat tardiv . G. Pretinsul refuz al autorit ăț ilor penitenciarului de a-i furniza reclamantei cele necesare pentru corespond en ț a sa cu Curtea 1. Versiunea reclamantei

Reclamanta pretinde c ă , pe parcursul deten ț iei sale, coresponden ț a sa cu grefa Cur ț ii s- a desf ăș urat prin intermediul persoanelor din satul s ă u, care i-au furnizat plicurile ș i banii necesari cump ă r ă rii de timbr e.

În dou ă rânduri, reclamanta a precizat grefei c ă a solicitat autorit ăț ilor penitenciarului cele necesare pentru coresponden ț a sa cu Curtea ș i c ă a fost refuzat ă de fiecare dat ă .

Astfel, în iunie 2003, reclamanta a solicitat un plic ș i timbre directorului Penitenciarului Rahova pentru a le înlocui pe cele pe care le primise de la prietenii s ă i ș i care se deterioraser ă . Directorul i-a dat un plic, precizându-i c ă nu îi putea furniza timbre.

În cererea introdus ă la 9 martie 2004 pe lâng ă Administra ț ia Penitenciarului Târg ș or, unde a fost transferat ă , reclamanta a solicitat ș i o copie a hot ă rârii din 20 ianuarie 2004 a C ur ț ii de Apel Bucure ș ti ș i timbre, un plic ș i un formular de confirmare de primire, necesare pentru trimiterea unei cop ii a hot ă rârii citate la Curte. Reclamanta afirm ă c ă a trimis cererea la 11 martie 2004 uneia dintre cadrele penitenciarului, „doamna locotenent Corina”.

Conform reclamantei, la 19 martie 2004, unul dintre func ț ionarii serviciului de educa ț ie al penitenciarului a informat -o c ă administr a ț ia penitenciarului nu îi putea furniza timbre ș i c ă , prin urmare, trebuia s ă le ob ț in ă de la persoanele care au ajutat-o înainte.

Reclamanta nu a trimis nicio copie a cererii sale, precizând c ă nu a fost în m ă sur ă s ă fac ă o copie din cauz ă c ă nu dispunea de indigo. Totu ș i, aceasta a reprodus con ț inutul cererii sale în scrisoarea trimis ă C ur ț ii cu privire la acest fapte.

La sfâr ș itul acestei scrisori de dou ă pagini pline, reclamanta a precizat c ă trebuia s ă se opreasc ă din scris pentru c ă nu mai avea hârtie ș i c ă urma s ă trimit ă scrisoarea la grefa Cur ț ii prin intermediul unor prieteni. 2. Versiunea Guvernului

Guvernul sus ț ine c ă reclamanta nu a semnalat administra ț iei penitenciarului vr eo inger in ță în dreptul s ă u la respectarea coresponden ț ei sale ș i c ă aceasta nu a solicitat elemente necesare corespon den ț ei sale cu Curtea (supra, pct. 14 7). II. Dreptu l ș i practica intern ă relevante

Dreptul intern relevant în spe ță este descris în decizia privind admisibilitatea pronu n ț at ă în prezenta cauz ă [ Chiri ță împotriva României (dec.), nr. 37147/02, 6 septembrie 2007].

Ordonan ț a de urgen ță a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate („OUG. nr. 56/2003”), publicat ă în Monitorul Oficial ș i intrat ă în vigoare la 27 iunie 2003, prevedea la art. 8 alin. (5) faptul c ă cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de peti ț ionare ș i a dreptului la coresponden ță sunt suportate de c ă tre administr a ț ia penitenciarului în cazul în care de ț inu ț ii nu dispun de mijloacele b ă ne ș ti necesare. În temeiul art. 3 din OUG 56/2003, de ț inu ț ii puteau face plângere la judec ă torie cu o plângere împotriva m ă surilor administra ț iei penitenciarului, privitoare la exercitarea drepturilor lor. În anexa la observa ț iile sale, Guvernul a prezentat exemple de hot ă râri judec ă tore ș ti pronun ț ate în cauze care aveau ca obiect plângeri formulate, în temeiul ordona n ț ei men ț ionate, de c ă tre de ț inu ț i care pretindeau atingeri aduse drepturilor lor de pet i ț ionare ș i la coresponden ță .

De asemenea, în spe ță , este relevant art. 278 1 C. proc. pen., care a fost introdus în urma modific ă rii acestui cod prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 („Legea nr. 281/2003”), intrat ă în vigoare la 1 ianuarie 2004. Aceast ă dispo zi ț ie prevede posibilitatea contest ă rii, în fa ț a inst an ț elor, a unei ordonan ț e de încetare a urm ă ririi penale. În ceea ce prive ș te deciziile de neîncepere a urm ă ririi penale pronun ț ate de parchet înainte de intrarea în vigoare a legii men ț ionate, termenul pentru introducerea unei plângeri bazate pe art. 278 1 este de un an de la intrarea în vigoare a respectivei legi. În anexa la observa ț iile sale, Guvernul a prezentat exemple de hot ă râri judec ă tore ș ti pronun ț ate în cauze care aveau ca obiect plângeri împotriva deciziilor de neîncepere a urm ă riri pena le . În drep t I. Cu privire la pretinsele înc ă lc ă ri ale art. 3 din co nven ț ie

Reclamanta pretinde c ă a fost victima unor rele tratamente din partea agen ț ilor de pol i ț ie la 20 aprilie ș i 8 iunie 2001. De asemenea, aceasta se plânge de o lips ă de eficien ță a anchetei desf ăș urate de Parchetul Militar Bucure ș ti cu privire la aceste fapte, pe care le-a denu n ț at în plângerea sa din 5 septembrie 2001. Aceasta invoc ă art. 3 din conven ț ie, formulat d up ă cum urmeaz ă în p ă r ț ile sale relevante: „Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

Guvernul invoc ă inadmisibilitatea acestui cap ă t de cerere ca urmare a neepuiz ă rii c ă ilo r de atac interne. Conform acestuia, reclamanta a omis s ă sesizeze inst an ț a, în termenul de un an de la 1 ianuarie 2004, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., pentru a se plânge de decizia de neîncepere a urm ă ririi penale .

Acesta consider ă c ă prezenta cauz ă este diferit ă de cauza Dumitru Popescu împotriva României (nr. 1) (nr. 49234/99, pct. 52-56, 26 aprilie 2007), în m ă sura în care, în spe ță , nu a existat o perioad ă lun g ă între momentul faptelor ș i cel al intr ă rii în vigoare a Legii nr. 281/2003.

Acesta adaug ă faptul c ă reclamanta nu ș i-a men ț inut alega ț iile cu privire la incidentul din 8 iunie 2001 cu ocazia interogatoriului din 7 noiembrie 2001 ș i c ă o ac ț iune penal ă pent ru lovire ș i alte violen ț e nu poate fi ini ț iat ă decât în urma unei plângeri prealabile a persoanei v ă t ă mate .

În primul rând, reclamanta sus ț ine c ă , la data introducerii cererii sale, la 2 octombrie 2002, nu existau dispozi ț ii legale care s ă îi permit ă s ă conteste, în fa ț a instan ț ei, decizia procurorului de neîncepere a urm ă rii penale; prin urmare, aceasta consider ă c ă a epuizat c ă ile de atac disponibile la momentul respectiv.

Contrar Guvernului, persoana în cauz ă conside r ă c ă spe ț a nu trebuie diferen ț iat ă de cauza Dumitru Popescu (nr. 1) , citat ă anterior, deoarece au trecut mai mult de doi ani ș i jum ă tate între data agresiunii ș i momentul la care recursul invocat de Guvern a devenit disponibil. Pe de alt ă parte, aceasta afirm ă c ă nu a primit o copie a deciziei de neîncepere a urm ă ririi penale, ceea ce, în opinia sa, f ă cea dificil ă introducerea unei plângeri împotriva unei decizii ale c ă rei motive nu le cuno ș tea .

În sfâ r ș it, în ceea ce prive ș te evenimentele din 8 iunie 2001, ea consider ă c ă autorit ăț ile erau obligate s ă ac ț ioneze chiar dac ă aceasta nu a f ă cut trimitere la respectivele evenimente la 7 noiembrie 2001, cu ocazia audierii sale de c ă tre parchet.

Curtea reaminte ș te c ă , în conformitate cu jurispruden ț a sa constant ă , art. 35 § 1 din conv en ț ie le impune reclaman ț ilor epuizarea c ă ilor de atac disponibile în mod normal ș i suficiente în ordinea juridic ă inter n ă pentru a le permite ob ț inerea unei repara ț ii pentru înc ă lc ă rile pretinse. Cu toate acestea, subliniaz ă c ă trebuie s ă aplice respectiva regul ă ț inân d seama în mod corespunz ă tor de context, cu o anumit ă flexibilitate ș i f ă r ă un formalism excesiv. Acest lucru demonstreaz ă faptul c ă , în general, ea trebuie s ă analizeze în mod realist, nu doar ac ț iunile prev ă zute în teorie în sistemul juridic al p ă r ț ii contractante în cauz ă , ci ș i situa ț ia personal ă a reclaman ț ilor [ Selmouni împotriva Fra n ț ei (GC) , nr. 25803/94, pct. 77, CEDO 1999-V ș i L.Z. împotriva României , nr. 22383/03, pct. 20, 3 februarie 2009].

În spe ță , Curtea observ ă c ă reclamanta a introdus o plângere penal ă privind incidentel e atât din 20 aprilie 2001, cât ș i din 8 iunie 2001. De asemenea, aceasta ia act de faptul c ă , audiat ă la 7 noiembrie 2001, persoana în cauz ă nu a mai f ă cut referire la evenimentele din 8 iunie 2001, limitându-se la a solicita începerea urm ă ririi penale împotriva agen ț ilor de poli ț ie care ar fi agresat-o la 20 aprilie 2001. Prin urmare, parchetul s-a ocupat doar de evenimentele de la 20 aprilie 2001. Apoi, Curtea eviden ț iaz ă c ă parchetul a pronun ț at o decizie de neîncepere a urm ă ririi penale la 11 noiembrie 2002 ș i c ă noua cale de atac introdus ă de art. 2 78 1 C. proc. pen. a devenit disponibil ă la 1 ianuarie 2004; dup ă aceast ă dat ă , reclamanta avea la dispozi ț ie un termen de un an pentru a constata ordonan ț a de încetare a urm ă ririi penale din 11 noiembrie 2002 în fa ț a instan ț ei. Curtea reaminte ș te c ă a stabilit deja caracterul efectiv al acestei c ă i de atac în ciuda faptului c ă ea a devenit disponibil ă d up ă introducerea cererii în fa ț a sa ( Stoica împotriva României , nr. 42722/02, pct. 105-109, 4 martie 2008).

În spe ță , este incontestabil faptul c ă , la 15 aprilie 2003, autorit ăț ile i-au comunicat reclamantei, ca r ă spuns la cererea sa, solu ț ia re ț inu t ă prin decizia de neîncepere a urm ă ririi penale din 11 noiembrie 2002. Astfel, acestea au informat persoana în cauz ă într-un termen destul de scurt cu privire la rezultatul anchetei (a se vedea, a contrario , Lupa ș cu împotriva României , nr. 14526/03, pct. 40-42, 4 noiembrie 2008). De ș i, la momentul respectiv, parchetul nu i-a furnizat o copie integral ă a acestei decizii, acesta a informat-o totu ș i c ă investi ga ț iile efectuate nu au stabilit comiterea, de c ă tre agen ț ii de poli ț ie de la sec ț ia de pol i ț ie Cernica, a vreunei fapte de natur ă pena l ă (supra, pct. 40). Curtea consi der ă c ă aces te elemente erau suficiente pentru a-i permite reclamantei s ă conteste decizia de neîncepere a urm ă ririi penale în fa ț a instan ț elor, care erau competente pentru a exercita un control complet cu privire la investiga ț iile efectuate de parchet ș i pentru a administra probele. Astfel, reclamanta putea s ă se plâng ă în fa ț a acestor instan ț e atât de solu ț ia pronun ț at ă în ceea ce priv e ș te evenimentele din 20 aprilie 2001, cât ș i în ceea ce prive ș te o eventual ă omisiune a parchetului cu privire investiga ț iile care trebuie desf ăș urate în ceea ce prive ș te evenimentele din 8 iunie 2001. În plus, calea de atac prev ă zut ă de Legea nr. 281/2003 a devenit disponibil ă , precum în cauza Stoica , citat ă anterior, la mai pu ț in de trei ani de la data incidentelor; o astfel de perioad ă nu este suficient de lung ă pentru a altera în mod considerabil capacitatea martorilor ș i a persoanelor implicate în incidente de a- ș i aminti evenimentele în cauz ă [a se vedea, Stoica , citat ă anterior, pct. 106 ș i 108, ș i, a contrario, Dumitru Popescu (nr. 1), cita t ă anterior, pct. 56].

Pe de alt ă parte, pretinzând c ă autor it ăț ile nu i-au trimis o copie integral ă a deciziei de neîncepere a urm ă ririi penale, reclamanta nu a dovedit c ă a solicitat efectiv o astfel de copie înainte de 14 noiembrie 2005, în urma unei cereri de informa ț ii din partea grefei Cur ț ii, ș i c ă autorit ăț ile na ț ionale au refuzat s ă dea curs cererii sale.

În plus, contrar cauzei L.Z. (citat ă anterior, pct. 19), reclamanta nu a afirmat, ca r ă spuns la observa ț iile Guvernului, c ă nu a avut cuno ș tin ță de noua cale de atac, limitându-se la a insista asupra faptului c ă nefurnizarea de c ă tre autorit ăț i a unei copii integrale a deciziei de neîncepere a urm ă ririi penale a împiedicat-o s ă foloseas c ă aceas t ă cale de atac.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consider ă c ă trebuie s ă admit ă excep ț ia ridicat ă de Guvern ș i s ă declare aceast ă parte a cererii inadmisibil ă în temeiul art. 35 § 3 ș i 4 din conven ț ie. II. Cu privire la pretinsa înc ă lcare a art. 6 § 1 din conven ț ie

În ceea ce prive ș te ac ț iunea în restituire a casei care a apar ț inut mamei sale, introdus ă în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta consider ă c ă anularea recursului s ă u pentru lipsa moti v ă rii în termenul stabilit de lege presupune înc ă lcarea dreptului s ă u la un proces echitabil. Aceasta le repro ș eaz ă autorit ăț ilor penitenciarului faptul c ă nu i-au furnizat o copie a hot ă râri i din 20 ianuarie 2004, pronun ț at ă în apel la data pe care instan ț a de ultim resort a re ț inut-o ca punct de plecare al termenului de motivare a recursului. În plus, aceasta contest ă respinger ea ca inadmisibil ă a ac ț iunii sale de c ă tre primele instan ț e ș i în apel, considerând c ă acestea au re ț inut în mod gre ș it faptul c ă ea nu a ini ț iat procedura administra tiv ă prealabil ă . Aceasta invo c ă art. 6 § 1 din conven ț ie ale c ă rui p ă r ț i relevante în spe ță sunt formulate dup ă cum urmea z ă : „Orice perso an ă are dreptul la judecarea în mod echitabil […] a cauzei sale, de c ă tre o instan ță […], care va hot ă rî […] asupra înc ă lc ă rii drepturilor ș i obliga ț iilor sale cu caracter civil […]” A. Cu privire la admisibilitate

Curtea constat ă c ă acest cap ă t de cerere nu este în mod v ă dit nefondat în sensul art. 35 § 3 din conven ț ie. De altfel, Curtea subliniaz ă c ă acesta nu prezint ă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar s ă fie declarat admisibil. B. Cu privire la fond 1. Argumentele p ă r ț ilor a) Guvernul

Guvernul ia act de faptul c ă anularea recursului reclamantei se baza pe art. 301 ș i 303 C. proc. civ., care reglementeaz ă condi ț iile de introducere a acestei c ă i de atac. Acesta adaug ă c ă , conform art. 306 din ac ela ș i cod, nemotivarea recursului în termen de cincisprezece zile de la data notific ă rii hot ă rârii contestate antreneaz ă nulitatea recursului. Conform Guvernulu i, astfel de dispozi ț ii nu sunt incompatibile cu cerin ț ele art. 6 § 1 din conven ț ie.

Apoi, Guvernul arat ă c ă , din cauz ă c ă a semnat comunicarea, reclamanta nu poate nega faptul c ă a primit o copie a hot ă rârii cur ț ii de apel la 2 martie 2004 (supra, pct. 76) ș i a luat astfel la cuno ș tin ță de aceast ă hot ă râre, ș i c ă , prin urmare, aceasta ș i-a eviden ț iat inten ț ia de a formula recurs împotriva hot ă rârii în cauz ă . În opinia Guvernului, afirma ț ia reclamantei conform c ă reia func ț ionarul de la penitenciar a refuzat s ă îi furnizeze copia integral ă a hot ă rârii nu este conform ă realit ăț ii. De asemenea, acesta contest ă faptul c ă reclamanta a solicitat în repetate rânduri, în scris, un exemplar al hot ă rârii. Conform acestuia, persoana în cauz ă a cerut o astfel de copie abia la 30 aprilie 2004, copie care se afla, de altfel, în dosarul s ă u. Respectivul document i-a fost trimis la 28 mai 2004, dup ă întoarcerea sa la Penitenciarul Târg ș or (supra, pct. 76).

Guvernul adaug ă c ă , la 2 martie 2004, cererea de recurs a reclamantei, cu men ț iunea c ă urma s ă î ș i prezinte motivele de recurs în fa ț a instan ț ei de recurs, a fost transmis ă Cur ț ii de Apel Bucure ș ti, care a înregistrat-o la 18 martie 2004. Or, reclamanta ș i-a formulat motivele de recurs abia la 11 ianuarie 2005, care au fost introduse la dosar la 12 ianuarie 2005.

Chiar dac ă presupunem c ă comunicarea hot ă rârii din 20 ianuarie 2004 s-a f ă cut pentru prima dat ă la 28 mai 2008, reclamanta ș i-a prezentat motivele de recurs cu o întârziere de cel p u ț in ș apte luni, în timp ce termenul prev ă zut de Codul de procedur ă civi l ă era de cincisprezece zile de la notificarea deciziei contestate. Conform Guvernului, persoana în cauz ă avea obliga ț ia general ă de a cunoa ș te dispozi ț iile legale ș i de a le respecta ( nemo censetur ignorare legem ).

Guvernul a concluzionat c ă inst an ț ele na ț ionale nu au înc ă lcat dreptul reclamantei de a accede la o instan ță . b) Reclamanta

Reclamanta reiterea z ă c ă , la 2 martie 2004, doar a z ă rit o copie a hot ă rârii din 20 ianuarie 2004 a Cur ț ii de Apel Bucure ș ti, prin u ș a întredeschis ă a celulei sale, pentru c ă aceasta era practica în Penitenciarul Târg ș or; apoi paznicul a întrebat-o dac ă inten ț iona s ă formuleze recurs ș i i-a cerut s ă scrie o astfel de declara ț ie. Reclamanta insist ă asupra faptului c ă a solicitat o copie a hot ă rârii la 9, 11 ș i 23 martie ș i 29 ș i 30 aprilie 2004. Cu toate acestea, nu a putut face copii ale cererilor sale. Aceasta î ș i justific ă întârzierea cu care a formulat motive de recurs prin situa ț ia sa vulnerabil ă : în penitenciar, a avut mari dificult ăț i în a ob ț ine cele necesare introducerii unei ac ț iuni în fa ț a instan ț ei; pe de alt ă parte, din cauza lipsei de resurse financiare, nu a fost reprezentat ă de un avocat; aceasta consider ă c ă , chiar dac ă ar fi putut, teoretic, s ă o b ț in ă asisten ță judicia r ă , ar fi fost nevoie de proceduri greoaie ș i încete ș i c ă , din câte ș tia, în orice caz, instan ț ele române ș ti ș i Baroul Bucure ș ti acordau foarte rar acest beneficiu în cadrul procedurilor civile.

De asemenea, în cazul s ă u, termenul de cincisprezece zile pentru motivarea recursului s ă u a fost prea scurt. Dup ă p ă rerea sa, dispozi ț iile Codului de procedur ă civi l ă au fost aplicate în mod automat, f ă r ă nicio considerare a circumstan ț elor spe ț ei. În aceast ă privin ță , ea citeaz ă cauza Pérez de Rada Cavanilles împotriva Spaniei (28 octombrie 1998, pct. 49, Culegere de hot ă râri ș i decizii 1998-VIII) . 2. Motivarea Cur ț ii

Curtea reaminte ș te c ă autorit ăț ile na ț ionale, în special tribunalele ș i cur ț ile de apel, sunt cele care au, în primul rând, competen ț a de a interpreta legisla ț ia intern ă . Acest lucru este deosebit de adev ă rat în ceea ce prive ș te interpretarea de c ă tre instan ț e a normelor de natur ă procedura l ă , precum termenele care reglementeaz ă depunerea documentelor sau introduc erea recursurilor (a se vedea, mutatis mutandis, Tejedor García împotriva Spaniei , 16 decembrie 1997, pct. 31, Culegere 1997-VIII). Pe de alt ă parte, Curtea reaminte ș te c ă legisl a ț ia referitoare la formalit ăț ile ș i termenele care trebuie respectate pentru a formula un recurs vizea z ă asigurarea bunei administr ă ri a justi ț iei ș i respectarea, în special, a principiului securit ăț ii juridice. Persoanele în cauz ă trebuie s ă se a ș tepte ca aceste reguli s ă fie aplicate ( Rodriguez Valin împotriva Spanie i , nr. 47792/99, pct. 22, 11 octombrie 2001). Cu toate acestea, reglementarea în cauz ă , sau aplicarea acesteia, nu trebuie s ă împiedice justi ț iabilul s ă se prevaleze de o cale de atac disponibil ă ( Miragall Escolano ș i al ț ii împotriva Spaniei , nr. 38366/97, 38688/97, 40777/98, 40843/98, 41015/98, 41400/98, 41446/98, 41484/98, 41487/98 ș i 41509/98, pct. 36, CEDO 2000-I).

Aplicând aceste principii prezentei spe ț e, Curtea observ ă c ă , în dreptul românesc, potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de cincisprezece zile; în conformitate cu art. 303 alin. (1) din acela ș i cod, motivele recursului trebuie formulate înainte de expirarea termenului de recurs; conform art. 303 alin. (2), termenul pentru depunerea motivelor recursului se socot e ș te de la comunicarea hot ă rârii atacate.

Curtea ia act de faptul c ă p ă r ț ile au puncte de vedere divergente cu privire la data comun ic ă rii hot ă rârii din 20 ianuarie 2004: Guvernul sus ț ine c ă aceas t ă comunicare s-a f ă cut la 2 martie 2004, în timp ce reclamanta o plaseaz ă la 28 mai 2004. De asemenea, Curtea evid en ț iaz ă faptul c ă inst an ț a na ț iona l ă suprem ă , sesizat ă cu recursul formulat de reclamant ă , a considerat, în baza documentelor de la dosar, c ă hot ă rârea în cauz ă i-a fost notificat ă reclamantei la 2 martie 2004 ș i c ă , prin urmare, prin depunerea motivelor sale de recurs la 12 ianuarie 2005, aceasta nu a respectat termenul prev ă zut de lege. Data de 2 martie 2004 reiese, pe de alt ă parte, din dovada notific ă rii hot ă rârii prezentate de Guvern, document datat ș i semnat de reclamant ă .

În orice caz, în fa ț a instan ț ei supreme, reclamanta nici nu a avansat o alt ă dat ă pentru comunicarea hot ă rârii judec ă tore ș ti contestate, nici nu a invocat vreun motiv care s ă o fi împiedicat s ă formuleze motivele de recurs în termenul prev ă zut de lege.

În m ă sura în care reclamanta pretinde c ă a solicitat o copie a hot ă rârii în repetate rânduri du p ă 2 martie 2004 ș i c ă aceasta i-a fost comunicat ă la 28 mai 2004, Curtea consider ă c ă acest argument, prezentat pentru prima dat ă în fa ț a sa, nu poate conduce la concluzia c ă persoanei în cauz ă nu i s-a comunicat hot ă rârea la 2 martie 2004, lucru re ț inut de reclamant ă în notificarea sa ș i de Înalta Curtea în ho t ă rârea din 19 ianuarie 2004.

Chiar dac ă presupunem c ă hot ă rârea în cauz ă nu i-a fost comunicat ă pentru prima oar ă reclamantei decât la 28 mai 2004, Curtea observ ă c ă , în orice caz, persoana în cauz ă a formulat motive de recurs la peste ș ase luni de la aceast ă dat ă , în loc de cele cincisprezece zile ale termenului legal.

Spre deosebire de reclamant ă , Curtea consider ă c ă un termen de cincisprezece zile pentru motivarea recursului este de obicei suficient. În cauza citat ă de persoana în cauz ă , persoana dispunea doar de un termen deosebit de scurt, de trei zile pentru a introduce recursul ( Pérez de Rada Cavanilles , citat ă anterior, pct. 46-47; a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis , Rodriguez Valin , citat ă anterior, pct. 28). Bineîn ț eles, un astfel de termen de cincisprezece zile poate pune probleme pentru persoanele aflate în deten ț ie care, în conseci n ță , nu au acces la consiliere ca o persoan ă în libertate. Totu ș i, în spe ță , astfel cum admite chiar reclamanta (supra, pct. 111), aceasta ar fi putut solicita accesul la asisten ț a judicia r ă ; or, dosarul nu include nici un indiciu cu privire la un astfel de demers, nici la vreun refuz din partea autorit ăț ilor în aceast ă priv in ță . În orice caz, reclamanta nu ș i-a sus ț inu t aleg a ț iile conform c ă rora procedurile care vizau ob ț inerea beneficiului asi sten ț ei judiciare erau greoaie, iar acest beneficiu era rar acordat în cadrul procedurilor civile. Din aceste motive, Curtea nu consider ă necesar ă solu ț ionarea chestiunii dac ă termenul de cincisprezece zile era prea scurt pentru un de ț inut .

În concluzie, Curtea consider ă c ă aplicarea de c ă tre Înalta Curte a normelor referitoare la termenul prev ă zut de lege pentru motivarea recursului nu a adus atingere dreptului reclamantei de a accede la o instan ță (a se vedea, a contrario, Miragall Escolano ș i al ț ii , citat ă anterior, pct. 38).

Prin urmare, nu a fost înc ă lcat art. 6 § 1 din conven ț ie. III. Cu privire la pretinsa înc ă lcare a art. 8 din conven ț ie

F ă r ă a invoca vreun articol din conven ț ie, reclamanta se plânge de un refuz din partea administra ț iei penitenciarului de a-i pune la dispozi ț ie o copie a hot ă rârii pronun ț ate în apel la 20 ianuarie 2004 în cadrul procedurii pe care a ini ț iat-o în temeiul Legii nr. 10/2001. Curtea consider ă c ă acest cap ă t de cerere se întemeiaz ă pe art. 8 din conven ț ie.

Totu ș i, având în vedere faptul c ă alega ț iile reclamantei cu privire la acest punct vizea z ă în esen ță acelea ș i aspecte ca cele deja examinate din perspectiva art. 6 § 1 din conv en ț ie, Curtea consider ă c ă nu trebuie examinate admisibilitatea ș i temeinicia acestui cap ă t de cerere (a se vedea, printre altele, mutatis mutandis , Glod împotriva României , nr. 41134/98, pct. 46, 16 septembrie 2003, Albina împotriva României , nr. 57808/00, pct. 42, 28 aprilie 2005, Lungoci împotriva României , nr. 62710/00, pct. 48, 26 ianuarie 2006, ș i Iorga împotriva României , nr. 4227/02, pct. 60, 25 ianuarie 2007). IV. Cu privire la pretinsa înc ă lcare a art. 6 § 1 ș i 3 d) din conven ț ie

În ceea ce prive ș te procedura penal ă împotriva sa pentru ultraj, finalizat ă prin hot ă rârea din 16 mai 2002 a Cur ț ii de Apel Bucure ș ti, reclamanta se plânge de faptul c ă inst an ț a a respins toate cererile sale de audiere a martorilor ap ă r ă rii ș i nu a administrat probele privind sus ț inerile sale de rele tratamente. Repro ș ând Judec ă toriei Buftea decizia de a organiza ș edin ț a din 5 septembrie 2001 cu u ș ile închise, în cursul c ă reia au fost audiate p ă r ț ile civile, aceasta conside r ă ș i c ă i-a fost înc ă lcat dreptul s ă u conform c ă ruia cauza sa s ă fie examinat ă public. În sfâr ș it, aceasta se plânge de faptul c ă , în cadrul ș edin ț ei din 3 octombrie 2001, nu a fost adus ă în fa ț a respectivei instan ț e. Reclamanta invoc ă art. 6 § 1 ș i 3 d) din conv en ț ie, ale c ă rui p ă r ț i relevante în spe ță sunt formulate dup ă cum urmeaz ă : „1. Orice persoan ă are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public […] a cauzei sale [...] de c ă tre o instan ță [...] care va hot ă rî [...] asupra temeiniciei oric ă rei acuza ț ii în materie penal ă îndreptate împotriva sa. 3. Orice acuzat are, în special, dreptul: d) s ă întrebe sau s ă solicite audierea martorilor acuz ă rii ș i s ă o b ț in ă citarea ș i audierea martorilor ap ă r ă rii în acelea ș i condi ț ii ca ș i martorii acuz ă rii.” A. Cu privire la admisibilitate

Curtea constat ă c ă aceste capete de cerere nu sunt în mod v ă dit nefondate în sensul art. 35 § 3 din conven ț ie. De asemenea, Curtea constat ă c ă acestea nu prezint ă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar s ă fie declarate admisibile. B. Cu privire la fond 1. Argumentele p ă r ț ilor a) Guvernul

Guvernul sus ț ine c ă , dac ă reclamanta nu a fost prezent ă la ș edin ț a din 3 octombrie 2001, aceasta s-a datorat unei imposibilit ăț i obiective de asigurare a prezen ț ei sale ș i c ă , pe de alt ă parte, aceasta a asistat la toate ș edi n ț ele în fa ț a instan ț elor. Apoi, acesta afirm ă c ă to ț i martorii ap ă r ă rii au fost audia ț i de instan ță în prezen ț a avocatului reclamantei ș i c ă aceasta din urm ă nu a solicitat reaudierea lor în prezen ț a sa, de ș i a solicitat alte probe în ș edi n ț a din 24 octombrie 2004. Prin urmare, aceasta a avut posibilitatea de a se ap ă ra de o manier ă echitab il ă . Declara ț iile sale au fost respinse de instan ță din cauza versiunilor contradictorii prezentate de aceasta în fa ț a parchetului ș i tribunalului, ceea ce a contribuit la deteriorarea credibilit ăț ii sale ( Asch împotriva Austriei , 26 aprilie 1991, pct. 29, seria A nr. 203). Pe de alt ă parte, reclamanta nu a solicitat alte probe în apel ș i recurs.

Guvernul arat ă c ă , în cauza Erkan Orhan împotriva Turciei (nr. 19497/02, pct. 29-31, 1 martie 2007), Curtea a stabilit înc ă lcarea art. 6 § 1 din conv en ț ie pe motiv c ă la nicio etap ă a procedurii persoana în cauz ă nu a beneficiat de audiere în fa ț a instan ț elor interne. Acesta precizea z ă c ă , în spe ță , spre deosebire de cauza citat ă anterior, reclamanta a fost audiat ă în prim ă inst an ță de c ă tre Judec ă toria Buftea. Acesta adaug ă c ă rolul Cur ț ii nu este de a se pronu n ț a cu privire la culpabilitatea reclamantei sau cu privire la chestiunea de a ș ti dac ă inst an ț ele na ț ionale au apreciat în mod corect faptele ș i au aplicat legea, ci de a examina sus ț inerile reclamantei conform c ă rora desf ăș urarea procedurii în ansamblu nu i-a garantat un proces echitabil (a se vedea, mutatis mutandis, Donadzé împotriva Georgiei , nr. 74644/01, pct. 30-31, 7 martie 2006).

În ceea ce prive ș te caracterul nepublic al ș edin ț ei din 5 septembrie 2001, Guvernul sus ț ine c ă este singura ș edin ță care nu a fost public ă , decizie care a r ă spuns cererii p ă r ț ilo r v ă t ă mate – agen ț ii de poli ț ie – ș i a procurorului. Conform Guvernului, o ș edi n ță cu u ș ile închise a ap ă rut ca necesar ă pentru a proteja demnitatea ș i via ț a privat ă a p ă r ț ilor v ă t ă mate. În orice caz, nici reclamanta, nici avocatul s ă u nu s-au opus deciziei instan ț ei de a desf ăș ura ș edi n ț a în cauz ă cu u ș ile închise. b) Reclamanta

Reclamanta consider ă c ă decizia instan ț ei de a desf ăș ura o ș edin ță cu u ș ile închise este nelegal ă ș i c ă motivele unei astfel de decizii nu apar în procesul-verbal al ș edi n ț ei; prin urmare, opinia Guvernului conform c ă reia instan ț a dorea s ă protejeze demnitatea ș i via ț a privat ă a agen ț ilor de poli ț ie este doar o specula ț ie. În orice caz, aceasta nu d ă crezar e argumentului conform c ă ruia demnitatea sau via ț a privat ă a agen ț ilor de poli ț ie era în joc, v ă t ă m ă rile care i se repro ș au nefiind, în opinia sa, decât consecin ț a ac ț iunilor acestora în calitate de agen ț i în exercitarea func ț iunii; în plus, având în vedere c ă era vorba de sus ț ineri de rele tratamente din partea agen ț ilor statului, publicul avea, în opinia sa, dreptul de a fi informat.

Reclamanta se mir ă de m ă sura solicitat ă pentru protec ț ia demnit ăț ii ș i vie ț ii private a agen ț ilor de poli ț ie doar pentru ș edi n ț a din 5 septembrie 2001 ș i pentru niciuna dintre ș edi n ț ele ulterioare.

În ceea ce prive ș te ș edi n ț a din 3 octombrie 2001, desf ăș ura t ă în absen ț a sa, reclamanta consider ă c ă Guvernul nu a precizat în ce consta „imposibilitatea obiectiv ă ” (supra, pct. 126) men ț ionat ă . Aceasta consider ă c ă decizia judec ă toriei de a audia martorii „sub rezerva unei noi audieri” nu se baza pe nicio dispozi ț ie legal ă , ci reprezenta o practic ă vag ă ș i regretabil ă a inst an ț elor române ș ti, având în vedere c ă nici o alt ă audiere a martorilor nu a avut loc în prez en ț a sa.

Reclamanta sus ț ine c ă judec ă toria trebuia s ă o informeze cu privire la posibilitatea solic it ă rii unei noi audieri a martorilor. Aceasta prezint ă cererea din 24 octombrie 2001 care viza desemnarea unui alt avocat ca indiciu al lipsei de comunicare dintre ea ș i avocatul în cauz ă ș i ca semn c ă nu ș i-a putut exercita drepturile procedurale.

În concluzie, aceasta reitereaz ă faptul c ă instan ț ele nu au ț inut seama de sus ț ineril e sale privind relele tratamente aplicate de agen ț ii de poli ț ie ș i a c ă ror victim ă a fost. 2. Motivarea Cur ț ii

Întrucât cerin ț ele de la art. 6 § 3 reprezint ă aspecte specifice ale dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1, Curtea va examina plângerile reclamantei din punct de vedere al acestor dou ă texte coroborate.

Aceasta reaminte ș te c ă admisibilitatea probelor intr ă în primul rând sub inciden ț a normelor de drept intern ș i c ă , în principiu, instan ț ele na ț ionale trebuie s ă evalueze probele administrate. Sarcina C ur ț ii const ă în a cerceta dac ă procedura examinat ă în ansamblul s ă u , inclusiv modul de prezentare a mijloacelor de prob ă , a avut un caracter echitabil [a se vedea, printre mul ț i al ț ii, Asch , citat ă anterior, pct. 26, Stanca împotriva României (dec.), nr. 59028/00, 27 aprilie 2004].

În spe ță , Curtea observ ă c ă inst an ț ele na ț ionale au condamnat-o pe reclamant ă pentru ultraj, bazându-se pe ansamblul probelor administrate. În m ă sura în care reclamanta pretinde c ă aceste instan ț e au respins cererile sale care vizau audierea martorilor ap ă r ă rii, Curtea obse rv ă c ă cei trei martori propu ș i de persoana în cauz ă au fost audia ț i de judec ă torie la 3 octombrie 2001 (supra, pct. 57). De ș i reclamanta nu a fost adus ă la aceast ă ș edi n ță , Curtea ia act de faptul c ă avocatul s ă u era prezent ș i c ă , prin urmare, a fost informat c ă respectivi i martori au fost audia ț i „sub rezerva unei noi audieri”. La ș edi n ț a urm ă toare, din 24 octombrie 2001, nici reclamanta, nici avocatul s ă u nu au solicitat o nou ă audiere a martorilor în cauz ă . În orice caz, reclamanta nu s-a plâns prin intermediul c ă ilor de atac, de care s-a folosit prin faptul c ă martorii pe care i-a propus au fost audia ț i în absen ț a sa, iar ea nu a contestat în nici un fel m ă rturiile acestora.

În m ă sura în care reclamanta repro ș eaz ă instan ț elor faptul c ă nu au administrat probe legate de alega ț iile sale de rele tratamente, Curtea ia act, în primul rând, de faptul c ă , în decla ra ț ia sa în fa ț a procurorului ș i în prezen ț a unui avocat, reclamanta nu a pretins c ă a suferit rele tratamente din partea agen ț ilor de poli ț ie (supra, pct. 18). Apoi, în fa ț a instan ț elor na ț ionale, persoana în cauz ă a ar ă tat c ă agen ț ii de poli ț ie au agresat-o, f ă r ă a furniza totu ș i vreun element care s ă îi sus ț in ă plângerea ș i f ă r ă a solicita administrarea vreunei probe speciale în aceast ă privin ță , nici în fa ț a judec ă toriei, nici în fa ț a instan ț elor superioare, de ș i a fost asistat ă de un avocat la fiecare etap ă a procedurii ș i putea formula cereri de probe. În plus, sus ț inerile de rele tratamente nu au fost confirmate de cei trei martori pe care reclamanta îns ăș i i-a propus, persoanele în cauz ă declarând c ă nu au fost prezente la momentul incidentelor (supra, pct. 57). În orice caz, instan ț ele na ț ionale au respins sus ț inerile ap ă r ă rii reclamantei, considerâ nd c ă modificarea declara ț iilor sale, f ă r ă vreo explica ț ie logic ă ș i nefiind întemeiate pe vreun motiv real, denotau lips ă de sinceritate (supra, pct. 60 ș i 63).

În ceea ce prive ș te ș edin ț a din 5 septembrie 2001, Curtea ia act de faptul c ă nu reiese din procesul-verbal al ș edin ț ei c ă aceasta s-a desf ăș urat cu u ș ile închise, cu atât mai mult cu cât procesul-verbal al declara ț iilor p ă r ț ilor v ă t ă mate par s ă men ț ioneze o ș edin ță public ă . De asemenea, nu exist ă niciun element care s ă stabileasc ă dac ă judec ă toria s-a pronun ț at cu privire la cererea celor doi agen ț i de poli ț ie care viza audierea lor cu u ș ile închise. Totu ș i, având în vedere c ă Guvernul recunoa ș te c ă ș edin ț a a avut loc cu u ș ile închise, Curtea admite c ă s-a procedat astfel în spe ță .

În aceast ă priv in ță , ea reaminte ș te c ă dreptul fiec ă rei persoane la „audierea în mod public” a cauzei sale presupune, în principiu, dreptul la un „public”. Prin transparen ț a pe care o acord ă administ r ă rii justi ț iei, publicitatea procedurii ajut ă la atingerea scopului art. 6 § 1, ș i anume un proces echitabil, a c ă rui garantare se num ă r ă printre principiile oric ă rei societ ăț i democratice ( Pretto ș i al ț ii împotriva Italiei , 8 decembrie 1983, pct. 21, seria A nr. 71, ș i Erkan Orhan, cita t ă anterior, pct. 27). Pe de alt ă parte, mijloacele de prob ă trebuie prezentate, în mod normal, acuzatului în ș edin ță public ă , în vederea unei dezbateri contradictorii [a se vedea, printre altele, Gauthier împotriva Fran ț ei (dec.), nr. 61178/00, 24 iunie 2003].

În spe ță , Curtea constat ă c ă , în mod similar Guvernului, ș edin ț a din 5 septembrie 2001 a fost singura desf ăș ura t ă cu u ș ile închise. În aceste condi ț ii, dosarul nu include nici un document care s ă permit ă s ă se re ț in ă c ă judec ă toria ș i-a motivat decizia de a desf ăș ura ș edi n ț a cu u ș ile închise. Cu toate acestea, Curtea eviden ț iaz ă c ă declara ț iile p ă r ț ilor v ă t ă mat e f ă cute cu ocazia acestei ș edi n ț e ș i care se limitau la a reitera declara ț iile pe care acestea din urm ă le-au f ă cut în fa ț a parchetului au fost furnizate la dosar, astfel încât avocatul reclamantei putea avea acces la ele ș i, dup ă caz, le putea contesta. Reclamanta nu s-a plâns niciodat ă folosind c ă ile de atac de caracterul nepublic al ș edin ț ei în cauz ă ș i nu a pretins c ă afirma ț iile p ă r ț ilor v ă t ă mate erau false. În orice caz, declara ț iile celor doi agen ț i de poli ț ie nu au reprezentat nici singura prob ă , nici proba determinant ă în condamnarea persoanei în cauz ă ; din contr ă , aceast ă condamnare s-a întemeiat pe un ansamblu de mijloace de prob ă o b ț inut e atât la stadiul instrument ă rii, cât ș i în fa ț a instan ț ei, ș i anume: procesul-verbal de constatare, fotografiile, dec lara ț iile p ă r ț ilor v ă t ă mate, declara ț iile martorilor ș i documentele medicale.

În plus, reclamanta a fost audiat ă de judec ă torie.

Prin urmare, Curtea consider ă c ă nici faptul c ă ș edi n ț a din 5 septembrie 2001 s-a des f ăș urat cu u ș ile închise, nici absen ț a reclamantei la ș edin ț a din 3 octombrie 2001 nu au afectat echitatea proc edurii.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consider ă c ă procedura urmat ă în spe ță , considerat ă în ansamblu, a r ă spuns cerin ț elor unui proces echitabil.

Prin urmare, a fost înc ă lcat art. 6 § 1 ș i 3 d) din conven ț ie. V. Cu privire la pretinsele înc ă lc ă ri ale art. 8 ș i 34 din conven ț ie

Reclamanta se plânge de refuzul autorit ăț ilor penitenciarului de la Penitenciarul Rahova în iunie 2003 ș i al celor de la Penitenciarul Târg ș or în martie 2004 de a-i furniza plicurile ș i timbrele necesare coresponden ț ei sale cu Curtea. Capetele de cerere ale reclamantei trebuie examinate din perspectiva art. 8 ș i 34 din conven ț ie, formulate dup ă cum urmea z ă : Art. 8 „1. Orice persoan ă are dreptul la respectarea vie ț ii sale private ș i de familie, a domiciliului s ă u ș i a corespond en ț ei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorit ăț i publice în exercitarea acestui drept decât în m ă sura în care acest amestec este prev ă zut de lege ș i dac ă constituie o m ă sur ă care, într-o societate democratic ă , este necesar ă pentru securitatea n a ț iona l ă , siguran ț a public ă , bun ă starea economic ă a ță rii, ap ă rarea ordinii ș i prevenirea faptelor penale, protejarea s ă n ă t ăț ii sau a moralei, ori protejarea drepturilor ș i libert ăț ilor altora.” Art. 34 „Curtea poate fi sesizat ă printr-o cerere de c ă tre orice persoan ă fizic ă , orice organiza ț ie neguvername ntal ă sau orice grup de particulari care se pretinde victim ă a unei înc ă lc ă ri de c ă tre una dintre înaltele p ă r ț i contractante a drepturilor recunoscute în conven ț ie sau în protocoalele sale. Înaltele p ă r ț i contractante se angajea z ă s ă nu împiedice prin nicio m ă sur ă exerc i ț iul eficace al acestui drept.” 1. Argumentele p ă r ț ilor a) Guvernul

Guvernul consider ă c ă , începând cu 27 iunie 2003, reclamanta se putea folosi de dispo zi ț iile OUG nr. 56/2003, ceea ce îi permite s ă formuleze o plângere în fa ț a instan ț ei pentru a- ș i prezenta cap ă tul de cerere întemeiat pe dreptul s ă u la respectarea coresponden ț ei sale. Acesta sus ț ine c ă o astfel de cale reprezenta un recurs efectiv ș i prezint ă în aceast ă priv in ță exemple de decizii ale instan ț elor (supra, pct. 89).

Acesta adaug ă c ă reclamanta nu a semnalat personalului penitenciarului nereguli cu privire la dreptul s ă u la respectarea coresponden ț ei sale. În aceast ă priv in ță , el prezint ă o scrisoare din 21 noiembrie 2007 a Administra ț iei Na ț ionale a Penitenciarelor. Având în vedere num ă rul de scrisori trimise Cur ț ii ș i altor institu ț ii, acesta consider ă c ă persoan a interesat ă a dispus de cele necesare coresponden ț ei sale. În plus, acesta deduce din scrisoarea din 21 decembrie 2007 a Penitenciarului Târg ș or c ă reclamanta nu a solicitat hârtie, plicuri sau timbre.

Pe de alt ă parte, între 30 aprilie 2004 ș i 19 aprilie 2005, reclamanta a avut bani în contul s ă u, ș i anume 134 964 lei române ș ti (ROL) care proveneau din salarii ș i 429 096 ROL care proveneau din alte surse; la 28 mai 2004, aceasta a f ă cut cump ă r ă turi de 136 000 RO L; la 19 aprilie 2005, data repunerii sale în libertate, aceasta avea în cont 15 lei române ș ti noi.

Având în vedere resursele financiare de care dispunea reclamanta, Guvernul consider ă c ă nu se poate repro ș a administra ț iei penitenciarului faptul c ă nu i-a asigurat persoanei în cauz ă cele necesare coresponden ț ei sale cu Curtea. Chiar dac ă presupunem c ă reclamanta nu dispunea de mijloace pentru a ș i le procura, direc ț ia penitenciarului nu putea asigura furnizarea acestora din oficiu, o cerere scris ă din partea persoanei în ca uz ă fiind necesar ă .

În sfâr ș it, Guvernul precizeaz ă c ă , în 2004, 348 de plicuri timbrate au fost furnizate persoanelor private de libertate, iar în 2005, 299. Prin urmare, acesta consider ă c ă prezent a cauz ă difer ă de cauza Cotle ț împotriva României (nr. 38565/97, 3 iunie 2003). b) Reclamanta

Conform reclamantei, calea indicat ă de Guvern, ș i anume folosirea dispozi ț iilor OUG nr. 56/2003, nu reprezenta un recurs efectiv, o ac ț iune în fa ț a unei instan ț e care presupune o perioad ă de timp incompatibil ă cu termenele stricte stabilite pentru a se adresa Cur ț ii. De asemenea, cauza sa nu trebuie diferen ț iat ă de cauza Cotle ț .

Aceasta adaug ă c ă dispunea doar de o sum ă infim ă de aproximativ 10 euro. 2. Motivarea Cur ț ii

Curtea observ ă c ă , în opinia reclamantei, refuzul pe care îl repro ș eaz ă penitenciarelor în ceea ce prive ș te asigurarea celor necesare pentru coresponden ț a sa cu Curtea dateaz ă din iunie 2003 ș i din martie 2004. Începând cu 27 iunie 2003, data intr ă rii în vigoare a OUG nr. 56/2003, reclamanta avea posibilitatea de a sesiza judec ă toria cu o plângere împotriva unui astfel de refuz, ceea ce nu a f ă cut .

În aceast ă priv in ță , Curtea reaminte ș te c ă a stabilit deja eficien ț a respectivei c ă i de atac, care s ă îi permit ă persoanei în cauz ă s ă ridice în fa ț a instan ț elor interne un cap ă t de cerere întemeiat pe o înc ă lcare a dreptului s ă u la respectarea coresponden ț ei ( Petrea împotriv a României , nr. 4792/03, pct. 35-36, 29 aprilie 2008).

Rezult ă c ă , în m ă sura în care se întemeiaz ă pe art. 8 al conven ț iei, aceast ă parte a cererii trebuie respins ă , în conformitate cu art. 35 § 1 ș i 4 din conven ț ie, pentru neepuizarea c ă ilor interne de atac.

În ceea ce prive ș te pretinsa înc ă lcare a dreptului de recurs individual (art. 34 din conv en ț ie), Curtea reaminte ș te c ă , pentru ca mecanismul de recurs individual s ă fie eficient, este de cea mai mare importan ță ca reclaman ț ii, declara ț i sau poten ț iali, s ă fie liberi s ă comunice cu Curtea, f ă r ă ca autorit ăț ile s ă -i preseze în vreun fel s ă - ș i retrag ă sau s ă - ș i modifice plângerile [ Cotle ț , citat ă anterior, pct. 69, Iambor împotriva României (nr. 1) , nr. 64536/01, pct. 212, 24 iunie 2008, ș i Gagiu împotriva României , nr. 63258/00, pct. 94, 24 februarie 2009 ].

În spe ță , având în vedere toate documentele de la dosar, Curtea nu poate re ț ine c ă autorit ăț ile au exercitat acte de intimidare a reclamantei care s ă o fac ă s ă î ș i retrag ă sau modifice cererea [a se vedea, de asemenea, Rupa împotriva României (nr. 1) , nr. 58478/00, pct. 244, 16 decembrie 2008, ș i, a contrario , Cotle ț , citat ă anterior, pct. 70-71, Kniaze v împotriva Rusiei , nr. 25948/05, pct. 117-118, 8 noiembrie 2007, Iambor (nr.1) , citat ă anterior, pct. 217, ș i G agiu , citat ă anterior, pct. 97]. În orice caz, Curtea nu consider ă ca stabilit faptul c ă , în spe ță , coresponde n ț a reclamantei a fost împiedicat ă de autorit ăț i în vreun fel ( Mogo ș împotriva României , nr. 20420/02, pct. 130-132, 13 octombrie 2005).

Prin urmare, Curtea consider ă c ă este necesar s ă se declare acest cap ă t de cerere admisibil, dar concluzi oneaz ă în sensul c ă statul pârât nu a înc ă lcat obliga ț iile care îi reveneau în temeiul art. 34 din conven ț ie. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, 1. Decla r ă cererea admis ibil ă în ceea ce prive ș te capetele de cerere întemeiate pe art. 6 § 1 (dreptul de a accede la o instan ță ), pe art. 6 § 1 ș i 3 d) (echitatea procedurii) ș i pe art. 34 din conv en ț ie ș i inadmisibil ă pentru capetele de cerere întemeiate pe art. 3 ș i 8 (interzicerea relelor tratamente, refuzul autorit ăț ilor penitenciarului de a-i furniza reclamantei cele nece sare coresponde n ț ei sale cu Curt ea ș i împiedicarea dreptului de recurs individual); 2. Hot ă r ăș te c ă nu a fost înc ă lcat art. 6 § 1 din conven ț ie; 3. Hot ă r ăș te c ă a fost înc ă lcat articolul 6 § 1 ș i art. 6 § 3 d) din conven ț ie; 4. Hot ă r ăș te c ă nu a fost înc ă lcat art. 34 din conven ț ie; 5. Hot ă r ăș te c ă nu este necesar s ă examineze separat admisibilitatea ș i temeinicia ca p ă tului de cerere întemeiat pe art. 8 din conven ț ie (refuzul autorit ăț ilor penitenciarului de a-i furniza reclamantei hot ă rârea din 20 ianuarie 2004 a Cur ț ii de Apel Bucure ș ti) ; Redacta t ă în limba francez ă , apoi comunicat ă în scris, la 29 septembrie 2009, în temeiul art. 77 § 2 ș i 3 din regulament. Stanley Naismit h Grefier adjunct Josep Casadeval l Pre ș edinte