ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 29.09.2009 RO

CASE OF CHIRITA v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

29.09.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: No violation of Article 6 - Right to a fair trial

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF CHIRITA v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2009)

Sec

ia a treia

CAUZA CHIRI

ȚĂ

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 37147/02)

Hot

râr

Strasbourg

29 septembrie 2009

rârea devine definitiv

în condi

iile prev

zute la art. 44 § 2 din conven

ie. Aceasta

poate suferi modific

ri de form

În cauza Chiri

ță

împotriva României

Curtea Europea

a Drepturilor Omului (S

ia a treia), reunit

într-o camer

compus

din:

Josep Casadevall,

pre

edinte

, Elisabet Fura, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupan

, Alvina

Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele,

judec

tori,

i Stanley Naismith,

grefier adjunct de

sec

ce a deliberat în camera de consiliu, la 8 septembrie 2009,

pronu

ță

prezenta hot

râre, adopta

la aceea

i dat

Procedur

La originea cauzei se afl

cererea nr. 37147/02 îndreptat

împotriva României, prin care

un resortisant al acestui stat, doamna Marioara Chiri

ță

(„reclamanta”), a sesizat Curtea la 2

octombrie 2002 în temeiul art. 34 din Conven

ia pentru ap

rarea drepturilor omului

i a

libert

ăț

ilor fundamentale („conven

ia”)

Reclamanta, care a beneficiat de asisten

ță

judici

, este reprezentat

de Diana-Olivi

Hatneanu

i doamna Raluca St

ncescu-Cojocaru, avocat

i, respectiv, jurist în Bucure

ti.

Guvernul român („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul R

zvan-

Hor

iu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Reclamanta formuleaz

mai multe capete de cerere întemeiate pe art. 3, 6 , 8

i 34 din

conv

ie.

Prin decizia din 6 septembrie 2007, Curtea a amânat examinarea capetelor de cerere

întemeiate pe art. 3 din conven

ie în ceea ce prive

te relele tratamente pe care reclamanta

pretinde c

le-a suferit la momentul arest

rii sale

i în timpul deten

iei în arestul Poli

iei

Municipiului Bucur

i pretinsa ineficien

ță

a anchetei desf

ăș

urate de Parchetul Militar

Bucure

ti cu privire la aceste incidente; a capetelor de cerere întemeiate pe art. 6 din

conv

ie, privind pretinsa atingere adus

dreptului de acces la o instan

ță

în cadrul procedurii

ini

iate de reclamant

în temeiul Legii nr. 10/2002, precu

i sus

inerile de lips

de echitate

restri

ii cu caracter public în procedura penal

împotriva reclamantei pentru ultraj; a

capetelor de cerere întemeiate pe art. 8 din conven

ie în ceea ce prive

te omisiunea

autorit

ăț

ilor Penitenciarului Târg

or de a-i furniza reclamantei copia hot

rârii din 20 ianuarie

2004 a Cur

ii de Apel Bucure

ti; în sfâr

it, a cap

tului de cerere întemeiat pe art. 8

i 34 din

conv

ie referitor la refuzul autorit

ăț

ilor penitenciarelor Rahova

i Târg

or de a-i furniza

reclamantei cele necesare pentru a coresponda cu Curtea. Prin aceea

i decizie, Curtea a

declarat cererea inadmisibil

pentru celelalte capete de cerere

Atât reclamanta, cât

i Guvernul au depus observa

ii.

În fapt

I. Circumstan

ele cauzei

Reclamanta, doamna Marioara Chiri

ță

, este resortisant român, n

scut

în 1952

i are

domiciliul în Bucure

ti.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de c

tre p

i, se pot rezuma dup

cum

urmea

A. Originea cauzei

În urma imposibilit

ăț

ii mamei reclamantei de a achita valoarea unei sulte stabilite în

cadrul unei proceduri de partaj, casa sa din C

raru, comuna Cernica, a f

cut obiectul unei

execut

ri silite.

Prin hot

rârea definitiv

din 21 decembrie 1988, Judec

toria Buftea („judec

toria”) a

atribuie casa unui ter

. Dup

decesul mamei lor, care a survenit la o dat

neprecizat

reclamanta

i cei doi fra

i ai

i, T.C.

i I.C., au continuat s

ocupe casa.

10.

Între 1992

i 1999, executorul judec

toresc îns

rcinat cu executarea hot

râri

men

ionate a încercat în repetate rânduri s

îi expulzeze pe ocupan

i, îns

succes.

11.

Prin hot

rârea din 15 septembrie 2000, judec

toria a condamnat-o pe reclamant

la trei

ani de închisoare pentru refuzul execut

rii unei hot

râri judec

tore

i a dispus expulzarea sa

din respectiva cas

. De asemenea, fra

ii reclamantei au fost condamna

i la închisoare. Instan

a re

inut c

cele trei persoane au refuzat s

respecte ordinul executorului de a p

si casa în

litigiu

i c

au proferat amenin

ță

ri la adresa acestuia. De asemenea, s-a re

inut faptul c

reclamanta a dat foc casei pentru a nu putea fi locuit

. Aceast

hot

râre a fost confirmat

prin

hot

rârea definit

din 29 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucure

ti („tribunalul”).

B. Incidentele din 20 aprilie 2001

12.

La 20 aprilie 2001, patru agen

i de poli

ie de la Sec

ia de poli

ie Cernica, inclusiv

efu

de post, având mandate de executare emise în temeiul hot

rârii din 15 septembrie 2000, s-au

deplasat la domiciliul reclamantei

i al fra

ilor s

Versiunea

reclamantei

13.

Conform reclamantei, amenin

ță

rile de viol proferate de agen

ii de poli

ie au obligat-o

se refugieze în podul casei. Agen

ii de poli

ie au folosit arme de foc

i gaz cu efect

paralizant. Dup

sosirea unui deta

ament al corpului de interven

ie rapid

al Poli

iei Ilfov,

agen

ii de poli

ie au obligat-o s

coboare din pod, lovind-o.

eful Poli

iei Cernica i-a acoperit

capul cu un sa

i a lovit-o. La sediul Poli

iei Ilfov, un agent de poli

ie purtând o cagul

a tras-

o de p

i a lovit-o.

14.

În aceea

i zi, reclamanta a fost adus

în fa

a unui procuror

i ares

tat

în conformitate cu

pedeapsa stabil

la 15 septembrie 2000 de judec

torie. La momentul plas

rii sale în arestul

Poli

iei Municipiului Bucure

ti („Poli

ia Bucure

ti”), agentul de poli

ie de serviciu a observat

prezenta urme de violen

ță ș

i a fost înso

de doi agen

i de poli

ie la Spitalul Universitar de

Urge

ță

(„spitalul de urg

ță

”).

Versiunea Guvernului

15.

Guvernul contest

afirma

iile reclamantei si prezint

ii o versiune diferit

evenimentelor. Acesta a oferit o copie integral

a dosarului întocmit împotriva reclamantei

fratelui s

u, I.C., pentru ultraj (infra, procedura E). Urm

toarele fapte reies din respectivul

dosar

16.

La 20 aprilie 2001, cei patru agen

i de poli

ie de la Sec

ia de poli

ie din Cernica (supra,

pct. 12) au redactat un raport cu privire la evenimentele din acea zi, conform c

ruia ace

tia s-

au prezentat, în temeiul mandatelor de executare, la domiciliul reclamantei. Informate cu

privire la obiectul vizitei, cele trei persoane au reac

ionat diferit: T.C. s-a supus, în timp ce

reclamanta

i I.C. i-au înjurat pe agen

ii de poli

ie, i-au amenin

at cu o furc

ă ș

i o sap

, dup

care s-au refugiat în pod. Doi agen

i de poli

ie l-au condus pe T.C. la comisariatul de poli

ie,

în timp ce celelalte dou

persoane au r

mas la fa

a locului. Atunci când li s-a ordonat s

coboare, I.C.

i reclamanta a

u r

spuns aruncând cu sticle, cutii, pietre

i obiecte din metal

care

au r

nit un poli

ist, pe C.G. (infra, pct. 19).

eful sec

iei de poli

ie, S.L., a chemat corpul de

interve

ie rapid

al Poli

iei Ilfov, care, la rândul s

u, a încercat s

îi conving

pe reclamant

pe fratele s

u s

coboare din pod. Persoanele în cauz

au refuzat categoric

i au continuat s

arunce cu obiecte. Un agent de poli

ie din corpul de interven

ie rapid

s-a urcat pe acoperi

unei buc

rii situate în apropiere

i a încercat s

ajung

la fereastra podului. Al

i agen

i de

pol

ie din corpul de interven

ie rapid

s-au urcat pe acoperi

pentru a încerca s

intre în pod,

unde era întuneric. I.C. a înfipt furca în bra

ul drept al unui agent de poli

ie, care s-a retras.

Ceil

i agen

i de poli

ie l-au somat pe I.C. s

înceteze agresiunile

i l-au avertizat c

dac

se supune vor folosi gaze lacrimogene. A avut loc o a doua încercare de a p

trunde în pod

un alt agent de poli

ie a fost r

nit în um

r de un bolovan

i s-a retras la rândul s

u. Atunci au

fost folosite gaze lacrimogene. Reclamanta a coborât din pod, în timp ce fratele s

u a

continuat s

agite furca în direc

ia poli

tilor. În final, ace

tia i-au smuls cu mâniile goale

unealta, în timp ce I.C. s-a refugiat pe acoperi

eful grupului de interven

ie a încercat timp

de treizeci de minute s

negocieze cu acesta, f

succes. I.C. le-a r

spuns aruncând c

mizi

i elemente metalice din co

ul sobei, ceea ce i-a f

cut pe agen

ii de poli

ie s

se refugieze în

curtea casei. În final, un agent de poli

ie din grupul de interven

ie a reu

it s

se urce pe

acoperi

, s

îl imobilizeze pe I.C.

i s

îl fac

coboare f

a-l r

ni. Raportul astfel întocmit

a fost semnat de cei patru agen

i de poli

ie de la sec

ia local

de poli

ie.

17.

La sediul Poli

iei Ilfov, reclamanta

i fra

ii s

i au redactat declara

ii în care î

exprimau nemul

umirea fa

ță

de faptul c

au fost expulza

i din propria cas

18.

Tot la 20 aprilie 2001, Poli

ia Ilfov a întocmit o not

de constatare a faptului c

doi

agen

i de poli

ie din cadrul for

elor de interven

ie rapid

, T.M.

i V.M., au fost grav r

i în

timpul interve

iei

i c

au primit îngrijiri medicale la spital, pentru plag

la nivelul bra

ului

i, respectiv, traumatism la nivelul um

rului. Prin aceea

i not

, poli

ia i-a propus Parchetului

de pe lâng

Jude

toria Buftea s

ini

ieze investig

ii împotriva reclamantei

i fratelui s

I.C., pentru ultraj. Parchetul i-a audiat pe I.C.

i pe reclamant

, asista

i de un avocat; I.C. a

declarat c

sora sa

i el s-au opus execut

rii mandatelor

i c

au r

nit doi agen

i de poli

ie din

cadrul for

elor speciale; reclamanta a declarat c

a aruncat cu c

mizi, sticle

i pietre în

agen

ii de poli

ie, dar c

fratele s

u îi r

nise pe cei doi agen

i de poli

ie din cadrul for

elor de

interve

ie rapid

19.

În aceea

i zi, agentul de poli

ie G.C. din cadrul poli

iei locale (supra, pct. 16) a întocmit

un raport unde preciza c

a fost r

nit în cadrul interven

iei, afirma

ie confirmat

de un

certificat medical care men

iona existen

a unei pl

gi deschise la nivelul bra

ului, produs

un obiect contondent.

20.

Tot la 20 aprilie 2001, T.M.

i V.M. au prezentat rapoarte scrise în care au declarat c

au fost r

i în cadrul interven

iei de c

tre dou

persoane refugiate în pod, I.C. r

nindu-l cu o

furc

pe V.M. în bra

, iar cele dou

persoane men

ionate aruncând cu obiecte contondente,

dintre care unul l-a r

nit pe T.M. în um

r, ceea ce i-a obligat pe cei doi agen

i de poli

ie s

retrag

; ceilal

i agen

i de poli

ie din cadrul grupului de interven

ie rapid

au confirmat

versiunea lui V.M.

i T.M.

21.

Tot în aceea

i zi, inspectoratul jude

ean de poli

ie, informat c

doi age

i de poli

ie din

cadrul for

elor de interven

ie rapid

au fost r

i în timpul interven

iei, a decis o cercetare la

a locului. Doi agen

i de poli

ie, înso

i de un expert criminalist, s-au deplasat la fa

locului. Consta

rile lor, f

cute în prezen

a unui martor asistent, au fost consemnate într-un

proces-verbal.

Ace

tia au anexat la dosar fotografii f

cute la fa

a locului, care prezentau o

furc

, o sap

ă ș

i obiecte contondente.

22.

La 30 aprilie 2001, parchetul i-a audiat pe V.M.

i T.M., care au repetat

au fost r

de cele dou

persoane refugiate în pod.

23.

Dosarul penal deschis împotriva reclamantei

i fratelui s

u pentru ultraj con

ine

fotografii

i certificate medicale care atest

nile suferite de agen

ii de poli

ie, precum

fotografii ale furcii

i altor obiecte pe care reclamanta

i fratele s

u le-au aruncat.

24.

De asemenea, Guvernul a prezentat Cur

ii o scrisoare din partea Poli

iei Ilfov din 17

decembrie 2007, în care se preciza c

, la 20 aprilie 2001, reclamanta s-a opus execut

rii

mandatelor, ceea ce i-a obligat pe agen

ii de poli

ie îns

rcina

i cu executarea s

recurg

for

ță

, propor

ional cu reac

ia persoanei în cauz

Documentele medicale

25.

Guvernul a prezentat mai multe documente medicale.

26.

În anexa la observa

iile sale, acesta a oferit o copie a registrului consulta

iilo

inu

ilor, de unde reiese c

, în momentul controlului medical obligatoriu efectuat cu ocazia

arest

rii reclamantei, la 20 aprilie 2001, aceasta prezenta o hemoragie nazal

(epistaxis)

i un

hematom la coapsa stâng

, care a necesitat transferul s

u la urgen

e în vederea unei examin

nun

ite

27.

Conform registrului consulta

iilor de la urgen

e, a c

rui copie a fost trimis

de Guvern

în urma unei cereri de informa

ii factuale a Cur

ii, reclamanta a fost supus

unor examin

efectuate de un chirurg generalist, un neurochirurg

i un chirurg ortoped la 20 aprilie 2001.

Aceasta consemneaz

faptul c

persoana în cauz

a fost victima unei agresiuni, dar c

prezenta nici vreo patologie chirurgical

acu

, nici leziuni osoase post-traumatice; în schimb,

ea prezenta o contuzie pe partea exterioar

a coapsei stângi, o alta în zona lombo-sacral

, o

alta pe antebra

ul drept

i contuzii la ambele mâini. Medicii i-au aplicat ghea

ță

pe diversele

zone

i nu au recomandat spitalizarea sa.

28.

Ulterior, reclamanta a fost condus

în arestul Poli

iei Municipiului Bucure

i plasat

într-o celul

29.

Conform registrului con

sulta

iilor de

inu

ilor, aceasta a fost examinat

ă ș

i la 21, 25

i 27

aprilie 2001 de c

tre un medic care i-a prescris medicamente pentru viroz

, contuzii, distonie

neurovegetat

ă ș

i dischinezie biliar

C. Incidentele din 8 iunie 2001

Versiunea

reclamantei

30.

Conform reclamantei, la 8 iunie 2001, unul dintre agen

ii de poli

ie, pe care l-a numit

„Urmuz” a scos-o din celul

ă ș

i a lovit-o cu pumnii

i picioarele pân

ce un alt agent de poli

ie,

„Nicoleta”, i-a cerut s

se opreasc

. Reclamanta a le

inat

i Urmuz a târât-o în celula sa.

31.

La 20 iunie 2001, reclamanta a fost transferat

la Penitenciarul Rahova

Versiunea Guvernului

32.

Guvernul dezminte faptul c

reclamanta a fost victima unei agresiuni la 8 iunie 2001.

În acest scop, el prezint

o scrisoare din 20 decembrie 2007, din partea Direc

iei Generale de

Poli

ie a Municipiului Bucure

ti, în care se preciza c

, în urma verific

rilor, nici un incident

nu a survenit la 8 iunie 2001 sau la nici o alt

dat

în timpul deten

iei reclamantei în arestul

Poli

iei Municipiului Bucure

ti.

D. Ancheta penal

privind relele tratamente ini

iat

împotriva ag

ilor de poli

33.

Prin scrisoarea din 27 octombrie 2001, înregistrat

la 5 noiembrie 2001 la Parchetul

Militar Bucur

ti, reclamanta a formulat o plângere penal

în care denun

a faptul c

a fost

victima unor violen

e la 20 aprilie 2001

i se plângea c

, la momentul arest

rii sale,

procurorul nu a dispus efectuarea unei expertize medico-legale. Pe de alt

parte, aceasta

men

iona un incident survenit la 8 iunie 2001, conform c

ruia, fiind lovit

de al

i de

inu

i, a

solicitat ajutorul gardienilor

i agentul de poli

ie de serviciu, Urmuz, a scos-o din celul

ă ș

i a

lovit-o cu pumnii

i picioarel

34.

La 7 noiembrie 2001, procurorul Parchetului Militar Bucure

ti a audiat-o pe

reclamant

. Cu aceast

ocazie, ea a solicitat începerea urm

ririi penale pentru comportament

abuziv fa

ță

de agen

ii de poli

ie de la Sec

ia de poli

ie Cernica care ar fi agresat-o la

domiciliul s

u la 20 aprilie 2001. Aceasta a solicitat audierea, în calitate de martori, a doi

dintre vecinii s

i, V.F.

i V.P. De asemenea, aceasta a precizat c

nu dispunea de un certificat

medical. Aceasta nu a f

cut nicio referire la incidentul din 8 iunie 2001.

35.

La 4 septembrie 2002, procurorul l-a audiat pe V.F. cu privire la evenimentele din 20

aprilie 2001. Martorul a declarat c

reclamanta

i unul dintre fra

ii s

i, I.C., s-au opus

execut

rii mandatelor

i c

s-au refugiat în podul casei. Unul dintre agen

ii de poli

ie care au

încercat s

îi fac

coboare a fost r

nit de ace

tia cu o furc

, ceea ce a cauzat o fractur

bra

ului. De asemenea, martorul a declarat c

agen

ii de poli

ie nici nu au amenin

at-o, nici nu

au lovit-o pe reclamant

36.

La 17 septembrie 2002, procurorul l-a audiat pe V.F. cu privire la acelea

i fapte. V.P. a

declarat c

reclamanta

i unul dintre fra

ii s

i, I.C., s-au opus execut

rii mandatelor. Agen

de poli

ie sosi

i la fa

a locului au chemat masca

i s-au folosit gaze lacrimogene. Ulterior,

agen

ii poli

iei locale i-au acoperit capul reclamantei cu un sac

i au lovit-o.

37.

La 25 septembrie 2002, procurorul l-a audiat pe S.L.,

eful sec

iei de poli

ie Cernica la

momentul faptelor. Acesta a declarat c

, în aprilie 2001, acesta s-a deplasat la domiciliul

reclamantei

i al fra

ilor acesteia pentru executarea mandatelor eliberate pe numele acestora.

Având în vedere c

persoanele în cauz

s-au opus execut

rii mandatelor, acesta a fost obligat

solicite ajutorul corpului de interven

ie rapid

din cadrul Poli

iei Ilfov. Cu ocazia

incidentului, trei agen

i de poli

ie au fost r

38.

La 11 noiembrie 2002, Parchetul Militar Bucure

ti a pronun

at o decizie de neîncepere

a urm

ririi penale. Acesta a re

inut c

S.L.

i al

i agen

i de poli

ie de la sec

ia de poli

Cernica s-au deplasat la domiciliul reclamantei

i al fra

ilor s

i pentru executarea mandatelor

emise pe numele acestora în temeiul hot

rârii din 15 septembrie 2000 a Judec

toriei Buftea.

Confrunta

i cu o reac

ie violent

din partea reclamantei

i a unuia dintre fra

ii s

i, care s-au

refugiat pe acoperi

ul casei

i au r

nit doi agen

i de poli

ie aruncând diverse obiecte

contondente, a

gen

ii de poli

ie s-au v

zut obliga

i s

fac

apel la trupele de jandarmi.

Pe de alt

parte, atât reclamanta, cât

i fratele s

u, I.C., au fost urm

i pena

i condamna

pentru ultraj ca urmare a ac

iunilor lor (infra, procedura E). Citând declara

ia martorului V.F.,

procurorul a concluzionat c

nu reie

ea din probele administrate c

agen

ii de poli

ie se f

ceau

vinov

i de vreo ac

iune care s

intre sub inciden

a legii penale. Prin urmare, acesta a

pronu

at neînceperea urm

ririi penale, pe motiv c

agen

ii de poli

ie nu au s

vâr

it nicio

infrac

iune

39.

Prin scrisoarea din 19 martie 2003, reclamanta, care era re

inu

la momentul respectiv

în Penitenciarul Rahova, a solicitat Parchetului Militar Bucure

ti s

îi comunice rezultatul

investi

iilor efectuate în urma plângerii sale introduse în octombrie 2001.

40.

La 15 aprilie 2003, Parchetul Militar Bucure

ti l-a informat pe reclamant, în scris, cu

privire la solu

ia pronun

de procuror dup

cum urmeaz

„Prin decizia din 11 noiembrie 2002 a Parchetului Militar Bucure

ti […] s-a pronun

neînceperea u

ririi penale în ceea ce îi prive

te pe agen

ii de poli

ie de la sec

ia de poli

Cernica, acuza

i de [reclamant

], investiga

iile efectuate nestabilind comiterea, de c

tre

ace

tia, a vreunui fapt de natur

pena

.”

41.

Prin scrisoarea din 7 mai 2003, reclamanta a informat parchetul c

a primit „r

spunsu

abuziv prin care [acesta] a disimulat adev

rul”; în aceea

i scrisoare, aceasta îi comunica

parchetului c

îi „blestema pe to

i cei care luau parte la complotul” care a dus la expulzarea s

din casa care le apar

inuse p

rin

ilor s

42.

La 19 aprilie 2005, reclamanta a fost pus

în libertate.

43.

Prin scrisoarea din 1 noiembrie 2005 de r

spuns la o cerere de informa

ii, aceasta a

informat grefa Cur

ii c

nu a primit textul integral al deciziei de neîncepere a urm

ririi penale

din 11 noiembrie 2002.

44.

La 14 noiembrie 2005, aceasta a solicitat Parchetului Militar s

îi furnizeze o copie

integra

a acestei decizii.

45.

La 18 noiembrie 2005, parchetul i-a furnizat documentul solicitat.

46.

În anex

la observa

iile sale, Guvernul a prezentat scrisoarea din 13 decembrie 2007,

prin care Tribunalul Militar Bu

cure

ti a informat Parchetul Militar Bucure

ti c

reclamanta nu

a sesizat aceast

inst

ță

cu recurs împotriva deciziei de neîncepere a urm

ririi penale

47.

Prin scrisoarea din 8 decembrie 2007, Parchetul Militar Bucure

ti a informat Guvernul,

ca r

spuns la cererea sa de informa

ii, c

reclamanta nu a introdus nici un recurs în temeiul

art. 278

C. proc. pen. De asemenea, acesta nota c

, în cadrul interogatoriului din 7 noiembrie

2001, reclamanta a precizat obiectul plângerii sale,

i anume începerea urm

ririi penale

împotriva agen

ilor de poli

ie de la sec

ia de poli

ie Cernica care ar fi agresat-o la 20 aprilie

2001, f

fac

tot

i vreo referire la pretinsele acte de violen

ță

comise împotriva sa la 8

iunie 2001. Prin urmare, pentru Parchetul Militar, investiga

iile au fost efectuate doar în raport

cu obiectul plângerii reclamantei.

E. Procedura penal

pentru ultraj ini

iat

împotriva recla

mantei

48.

Prin rechizitoriul din 14 mai 2001, reclamanta

i fratele s

u, I.C., au fost trimi

i în

judecat

de Parchetul de pe lâng

Judec

toria Buftea sub acuza

ia de ultraj cu ocazia

incidentului din 20 aprilie 2001 împotriva lui V.M.

i T.M., membri ai corpului de interven

rapi

din cadrul Poli

iei Ilfov. Parchetul a re

inut în rechizitoriul s

u c

reclamanta

i I.C.,

barica

i în podul casei, au aruncat cu sticle, borcane

i c

mizi în agen

ii de poli

ie prezen

la fa

a locului, c

fratele reclamantei l-a în

epat pe V.M. în bra

cu o furc

ă ș

i c

reclamanta l-a

nit pe T.M. în um

r cu un obiect contondent.

49.

În cad

rul

edin

ei din 18 mai 2001, reclamant

i fratele s

u, ambii asista

i de un a

vocat

din oficiu, au fost audia

i. Acela

i avocat i-a asistat ulterior la toate

edi

ele de judecat

în

a judec

toriei

50.

I.C. a declarat c

agen

ii de poli

ie i-au amenin

at, pe el

i pe sora sa,

i au lovit-o pe

aceasta din urm

; acesta a recunoscut c

a aruncat cu obiecte în agen

ii de poli

ie, dar a

afirmat c

nu a atins nicio persoan

ă ș

i c

a folosit o furc

pentru a se ap

ra; a ad

ugat c

agen

ii de poli

ie nu au precizat motivul sosirii lor la domiciliul s

51.

Reclamanta a declarat c

s-a refugiat în pod deoarece agen

ii de poli

ie au exprimat

ameni

ță

ri de natur

sexua

; aceasta a confirmat c

a aruncat din pod cu obiecte în agen

ii de

pol

i a precizat c

nu era în m

sur

, din respectivul unghi în care era, s

vad

dac

a r

nit

pe cineva; aceasta a insistat pe loviturile brutale administrate de agen

ii de poli

i a pretins

urmele erau în continuare vizibile.

52.

La 11 iulie 2001, avocatul a solicitat o expertiz

psihiatric

a clien

ilor s

i, precum

infor

ii de la spitalul psihiatric în leg

tur

cu o eventual

spitalizare a acestora; instan

a a

admis a doua cerere

i a decis s

se pronun

e cu privire la prima imediat dup

primire

infor

iilor de la spital.

53.

La 3 septembrie 2001, spitalul de psihiatrie a informat instan

a c

I.C. nu a fost

spitalizat

i c

reclamanta a fost internat

în 1999.

54.

Prin scrisoarea înregistrat

la judec

torie la 5 septembrie 2001, V.M.

i T.M. au

solicitat ca

edin

a în cadrul c

reia urmau s

fie audia

i de instan

ță

fie

inut

cu u

ile

închise

55.

Desf

ăș

urarea

edin

ei din 5 septembrie 2001 este prezentat

de procesul-verbal de

edi

ță

, dactilografiat pe un formular-tip cu men

iunea „

edin

ță

publi

”; reiese c

reclamant

i fratele s

u, I.C. erau prezen

i asista

i de avocatul lor, c

ile v

mate, V.M.

i T.M.,

erau

i ei prezen

i c

parchetul a solicitat desf

ăș

urarea cu u

ile închise. În continuare,

procesul-verbal precizeaz

: „p

ile v

mate prezente au fost audiate, iar declara

iile lor au

fost anexate separat la dosarul cauzei”; avocatul inculpa

ilor a solicitat, ca prob

, efectuarea

unei expertize psihiatrice pentru a stabili dac

clie

ii s

i erau în m

sur

discearn

implic

iile ac

iunilor lor la momentul s

vâr

irii infrac

iunii respective; inculpa

ii în

i au

solicitat o astfel de expertiz

; instan

a a respins cererea de expertiz

, pe motiv c

o astfel de

prob

nu era necesar

având în vedere r

spunsul spitalului (supra, pct. 35); c

, ulterior,

avocatul inculp

ilor a solicitat audierea, în calitate de martori, a celuilalt frate al reclamantei,

T.C.,

i a altor dou

persoane prezente la incidentele din 20 aprilie 2001, M.A.

i M.O.; c

inst

a a admis cererea privind audierea martorilor

i a amânat examinarea cauzei. Procesul-

verbal al

edin

ei nu precizeaz

dac

inst

a a admis cererea p

ilor v

mate de a fi audiate

cu u

ile închise. Declara

iile celor doi agen

i de poli

ie, care le reiau pe cele pe care le

prezentase

în etapa urm

ririi penale (supra, pct. 20

i 22), au fost dactilografiate pe

formulare-tip cu men

iunea „

edin

ță

public

”.

56.

Conform reclamantei, instan

a i-a audiat pe V.M.

i T.M. în

edin

ță

cu u

ile închise. În

obser

iile sale, Guvernul admite c

ă ș

edin

a din 5 septembrie 2001 nu a fost public

(supra,

pct. 128).

57.

edin

a urm

toare a avut loc la 3 octombrie 2001, în absen

a reclamantei, dar în

prez

a avocatului s

u. Instan

a a re

inut faptul c

a existat o „imposibilitate de a o aduce pe

inculpat

în fa

a instan

ei”. Aceasta i-a audiat pe cei trei martori propu

i de inculpa

i sub

rezerva reaudierii. T.C. a declarat c

, la momentul sosirii agen

ilor de poli

ie la domiciliul s

la 20 aprilie 2001, acesta s-a conformat imediat cererii lor

i c

, prin urmare, nu era în m

sur

precizeze ceea ce s-a întâmplat dup

plecarea sa la sec

ia de poli

ie. Ceilal

i doi martori

prop

i de reclamant

, M.A.

i M.O., au declarat c

nu au fost prezen

i la momentul

incidentelor din 20 aprilie 2001

i c

au auzit în sat c

pol

ia s-a deplasat la domiciliul

incul

ilor

i c

ace

tia s-au opus execu

rii mandatelor

58.

La 23 octombrie 2001, reclamanta a adresat un memoriu instan

ei, în care reitera faptul

, la 20 aprilie 2001, a fost b

tut

de agen

ii de poli

ie.

59.

Dezbaterile au avut loc la 24 octombrie 2001. Reclamanta a solicitat un alt avocat din

oficiu. Cererea a fost respins

de instan

ță

ca nefondat

. Persoana în cauz

a solicitat anexarea

la dosar a mai multor documente, printre care se num

, în special, un rechizitoriu în urma

ruia a fost condamnat

înainte, precum

i mai multe hot

râri judec

tore

ti. De asemenea,

inst

a a respins aceast

cerere, considerând c

documentele m

ionate nu erau utile.

Avocatul reclamantei

i al fratelui s

u a solicitat instan

ei ca pedepsele aplicate clien

ilor s

se orienteze spre minimul prev

zut de lege. Inculpa

ii au negat c

au comis faptele de care

erau acuza

60.

Prin hot

rârea din 24 octombrie 2001, Judec

toria Buftea i-a condamnat pe reclamant

i pe fratele s

u, I.C., la

ase, respectiv cinci ani de închisoare pentru ultraj. Instan

a a

considerat c

reie

ea din probele administrative –

i anume procesul-verbal de constatare,

fotografii, dec

lara

iile p

ilor v

mate, declara

iile martorilor, documentele medicale – c

, la

sosirea agen

ilor de poli

ie de la sec

ia local

de poli

ie, reclamanta

i I.C., înarma

i cu o furc

i o sap

, s-au refugiat în podul casei

i au aruncat c

mizi, sticle

i borcane în agen

ii de

pol

ie, astfel încât ace

tia au fost obliga

i s

solicite ajutorul for

ei de interven

ie rapid

Poli

iei Ilfov. În cadrul unei tentative de a p

trunde în pod, doi agen

i de poli

ie din cadrul

for

elor de interven

ie rapid

, T.M.

i V.M., au fost r

i, unul la bra

ul drept

i cel

lalt la

rul stâng, prin aruncarea unui obiect contondent

i în urma unei lovituri de furc

. De

asemenea, instan

a a re

inut c

, într-o prim

eta

a urm

ririi penale,

dup

ce au recunoscut c

au aruncat diverse obiecte în agen

ii de poli

i c

i-au r

nit pe T.M.

i pe V.M., ulterior, în

a instan

ei, reclamanta

i I.C. au revenit asupra declara

iilor, negând comiterea faptelor în

cauz

; în opinia instan

ei, o astfel de atitudine dovedea lipsa de sinceritate a persoanelor în

cauz

; prin urmare, acesta a eliminat sus

inerile ap

rii,

inând seama

i de faptul c

reie

din toate probele administrate în spe

ță

, inclusiv propriile m

rturii ale inculpa

ilor din cursul

urm

ririi penale, c

ace

tia au s

vâr

it infrac

iunea de ultraj prin actele de violen

ță

împotri

agen

ilor de poli

ie. În sfâr

it, în individualizarea pedepselor, instan

a a

inut seama de faptul

atât reclamanta, cât

i fratele s

u erau recidivi

ti.

61.

Persoana în cauz

ă ș

i fratele s

u au introdus apel, invocând faptul c

agen

ii de poli

ie i-

au b

tut la 20 aprilie 2001.

62.

Dezbaterile au avut loc la 6 februarie 2002 în fa

a Tribunalului Bucure

ti. Avocatul

numit din oficiu a solicitat admiterea apelului

i, pe fond, individualizarea pedepselor

pronu

ate în cazul clien

ilor s

i; inculpa

ii au precizat c

sau cauza la aprecierea Cur

ii.

63.

Prin hot

rârea din 13 februarie 2002, tribunalul a respins apelul, considerând c

jude

toria a re

inut în mod corect situa

ia de fapt

i c

vino

ăț

ia inculpa

ilor reie

ea din

ansamblul probelor administrate. S-a re

inut c

schimbarea declar

iilor persoanelor în cauz

în fa

a judec

toriei nu se baza pe nicio explica

ie logic

ă ș

i c

primele declar

ii ale acestora au

fost coroborate cu celelalte probe administrate.

64.

Fratele reclamantei a introdus recurs, reiterând motivele de apel. Reclamanta a

formulat de asemenea recurs, precizând c

urma s

i prezinte motivele în fa

a Cur

ii de Apel

Bucure

ti.

65.

Dezbaterile în fa

a cur

ii de apel au avut loc la 16 mai 2002. Avocatul din oficiu a

solicitat admiterea recursurilor c

lien

ilor s

i, argumentând c

deciziile insta

elor inferioa

erau nelegale ca urmare a unei individualiz

ri eronate a pedepselor; prin urmare, acesta a

solicitat o reducere a pedepselor aplicate clien

ilor s

i. Inculpa

i-au sus

inut nevinov

ăț

ia,

sus

inând c

au fost agresa

i de poli

ie.

66.

Prin hot

rârea din 16 mai 2002, curtea de apel a respins recursurile ca nefondate

i a

confirmat temeinicia deciziilor pronun

ate de instan

ele inferioa

re.

F. Ac

iunea în restituirea casei, introdus

în temeiul Legii nr. 10/2001

67.

La 16 mai 2003, în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, reclamanta a depus la

Jude

toria Buftea o cerere de restituire a casei p

rinte

ti, care a fost vândut

la licita

ie la 21

decembrie 198

68.

Considerând c

aceas

cerere reprezenta o notificare în temeiul art. 21 din legea citat

inst

a a transmis-o Prim

riei Comunei Cernica („prim

ria”), pe teritoriul administrativ al

reia se afla bunul în cauz

69.

La 7 iulie 2003, prim

ria a informat-o pe reclamant

notificarea sa nu putea fi

solu

ionat

, aceasta nefiind efectuat

prin intermediul unui executor judec

toresc, formalitate

prescris

prin Legea nr. 10/2001.

70.

Între timp, la 15 mai 2003, în temeiul aceleia

i legi, reclamanta a introdus la Tribunalul

Bucure

ti o ac

iune în restituire a imobilului îndreptat

împotriva Ministerului

Finan

elor.

71.

Prin hot

rârea din 16 iunie 2003, tribunalul a respins ac

iunea ca inadmisibil

, pe motiv

reclamanta nu a urmat procedura administrativ

prealabi

zut

de Legea nr. 10/2001,

care cerea notificarea unei astfel de cereri de restituire autorit

ăț

ii administrative care de

inea

bunul în cauz

72.

Reclamanta a introdus apel împotriva acestei hot

râri, invocând faptul c

a ini

iat

procedura administrati

privind restituirea casei în litigiu

i c

prim

ria nu a r

spun

notific

rii sale.

73.

Prin hot

rârea din 20 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucure

ti („curtea de apel”) a

respins ca nefondat apelul reclamantei. Aceasta a re

inut c

, confruntându-se cu omisiunea

prim

riei de a r

spunde notific

rii sale, persoana în cauz

trebuia s

sesizeze instan

ele cu o

iune împotriva prim

riei prin care aceasta din urm

era obligat

dea curs notific

rii sale.

Aceasta a concluzionat c

iunea prin care persoana în cauz

a solicitat instan

elor s

dispun

restituirea casei era în continuare inadmisibil

din perspectiva Legii nr. 10/2001.

74.

Reclamanta

i Guvernul prezint

versiuni diferite ale comunic

rii hot

rârii din 20

ianuarie 2004

75.

Reclamanta pretinde c

, la 2 martie 2004, gardianul care avea sarcina de a face s

-i

parvi

aceas

hot

râre s-a limitat la a-i citi dispozitivul

i a întrebat-o dac

urma s

formuleze recurs. Aceasta nu a primit personal copia hot

rârii pronun

ate în apel; ulterior, a

primit un formular

i a fost obligat

i redacteze recursul, f

a lua la cuno

tin

ță

motivarea ho

rârii pronun

ate în apel. La 9, 11

i 23 martie

i 29 aprilie 2004, aceasta a

solicitat o copie a hot

rârii în cauz

de la administra

ia penitenciarului, f

a primi vreun

spuns. Aceasta a solicitat verbal motivele pentru care copia hot

rârii nu i-a fost transmis

ă ș

a fost informat

de faptul c

cererea sa scris

s-a r

cit

i c

trebuia s

formuleze o alta. La

30 aprilie 2004, reclamanta a solicitat din nou în scris o copie a hot

rârii citate anterior, care i-

a fost trimis

la 28 mai 2004.

76.

Guvernul

ara

, la 2 martie 2004, reclamantei i-a fost înmânat

hot

rârea în cauz

În aceast

priv

ță

, el prezint

dovada de primire

i procesul-verbal de predare, documente

semnate la 2 martie 2004, aceasta men

ionând pe document faptul c

inte

iona s

formuleze

recurs. De asemenea, Guvernul a transmis Cur

ii o copie a scrisorii din 2 martie 2004,

semnat

de reclamant

ă ș

i redactat

pe un formular-tip, prin care anun

a c

urma s

introduc

un recurs împotriva hot

rârii în cauz

ă ș

i c

urma s

prezinte în instan

ță

motivele recursului

u. În aceea

i zi, administra

ia penitenciarului a trimis recursul reclamantei c

tre Curtea de

Apel Bucure

ti, care l-a primit la 18 martie 2004, astfel cum reiese din scrisoarea

administra

iei penitenciarului, de asemenea trimis

de Guvern; ulterior, la 4 mai 2004, dosarul

a fost trimis Înaltei Cur

i de Casa

i Justi

ie („Înalta Curte”) în vederea examin

rii

recursului, astfel cum decurge din scrisoarea cur

ii de apel transmis

Guvernului ca r

spuns la

cererea sa de informa

ii. Prin scrisoarea din 21 decembrie 2007, Administra

ia Penitenciarului

Târg

or a informat Guvernul c

reclamanta nu i-a adresat nicio cerere la 9, 11

i 23 martie

29 aprilie 2004

i c

singura cerere a acesteia dateaz

din 30 aprilie 2004

i vizeaz

inerea

unei copii a hot

rârii din 20 ianuarie 2004. Administra

ia penitenciarului arat

în aceea

scrisoare c

a dat curs cererii reclamantei în mai 2004, în ciuda întârzierii sale, deoarece

persoanei în cauz

i se eliberase deja respectiva hot

râre la 2 martie 2004. De asemenea,

administra

ia precizeaz

a trimis copia solicitat

la momentul întoarcerii reclamantei în

Penitenciarul Târg

or, având în vedere c

persoana în cauz

a fost transferat

la Penitenciarul

Rahova între 5 mai 2004

i 19 mai 2004 pentru asigurarea prezen

ei sale în fa

a tribunalelor

Bucure

i Buftea la mai multe

edin

e în dosarele în care era parte. Guvernul a transmis

ii copia scrisorii din 30 aprilie 2004, prin care reclamanta solicita administra

iei

penitenciarului o copie a hot

rârii din 20 ianuarie 2004; aceasta preciza c

a solicitat deja

aceast

copie la 11

i 23 martie 2004. Scrisoarea în cauz

poar

men

iunea scris

de mân

ă ș

semnat

de reclamant

, prin care se ates

a primit documentul solicitat la 28 mai 2004.

77.

Prin scrisoarea din 11 ianuarie 2005, reclamanta a trimis Înaltei Cur

i motivele

recursului, care au fost înregistrate la 12 ianuarie 2005.

78.

În cadrul

edi

ei din 19 ianuarie 2005, Înalta Curte a invocat din oficiu

i a supus

dezbaterii p

ilor excep

ia de nulitate a recursului reclamantei din lipsa unei motiv

ri în

termenul stabilit de lege. Procesul-verbal al

edin

ei include men

iunea conform c

reia

reclamanta a solicitat „respingerea excep

iei, sus

inând c

recursul a fost declarat

i motivat în

termenul prev

zut de lege”.

79.

Prin hot

rârea pronun

în aceea

i zi, Înalta Curte a anulat recursul reclamantei. În

baza documentelor de la dosar, aceasta a re

inut c

hot

rârea atacat

a fost comunicat

reclamantei la 2 martie 2004, c

, în temeiul art. 303 alin. (1)

i (2) C. proc. civ., motivele

recursului ar fi trebuit formulate în cele cincisprezece zile de la data comunic

rii

i c

, având

în vedere faptul c

motivele au fost prezentate la 12 ianuarie 2005, recursul a fost formulat

tardiv

G. Pretinsul refuz al autorit

ăț

ilor penitenciarului de a-i furniza reclamantei cele

necesare pentru corespond

a sa cu Curtea

Versiunea

reclamantei

80.

Reclamanta pretinde c

, pe parcursul deten

iei sale, coresponden

a sa cu grefa Cur

ii s-

a desf

ăș

urat prin intermediul persoanelor din satul s

u, care i-au furnizat plicurile

i banii

necesari cump

rii de timbr

81.

În dou

rânduri, reclamanta a precizat grefei c

a solicitat autorit

ăț

ilor penitenciarului

cele necesare pentru coresponden

a sa cu Curtea

i c

a fost refuzat

de fiecare dat

82.

Astfel, în iunie 2003, reclamanta a solicitat un plic

i timbre directorului

Penitenciarului Rahova pentru a le înlocui pe cele pe care le primise de la prietenii s

i care

se deterioraser

. Directorul i-a dat un plic, precizându-i c

nu îi putea furniza timbre.

83.

În cererea introdus

la 9 martie 2004 pe lâng

Administra

ia Penitenciarului Târg

or,

unde a fost transferat

, reclamanta a solicitat

i o copie a hot

rârii din 20 ianuarie 2004 a

ii de Apel Bucure

i timbre, un plic

i un formular de confirmare de primire, necesare

pentru trimiterea unei cop

ii a hot

rârii citate la Curte. Reclamanta afirm

a trimis cererea la

11 martie 2004 uneia dintre cadrele penitenciarului, „doamna locotenent Corina”.

84.

Conform reclamantei, la 19 martie 2004, unul dintre func

ionarii serviciului de educa

al penitenciarului a informat

-o c

administr

ia penitenciarului nu îi putea furniza timbre

i c

prin urmare, trebuia s

le ob

de la persoanele care au ajutat-o înainte.

85.

Reclamanta nu a trimis nicio copie a cererii sale, precizând c

nu a fost în m

sur

fac

o copie din cauz

nu dispunea de indigo. Totu

i, aceasta a reprodus con

inutul cererii

sale în scrisoarea trimis

ii cu privire la acest fapte.

86.

La sfâr

itul acestei scrisori de dou

pagini pline, reclamanta a precizat c

trebuia s

opreasc

din scris pentru c

nu mai avea hârtie

i c

urma s

trimit

scrisoarea la grefa Cur

prin intermediul unor prieteni.

Versiunea Guvernului

87.

Guvernul sus

ine c

reclamanta nu a semnalat administra

iei penitenciarului vr

inger

ță

în dreptul

u la respectarea coresponden

ei sale

i c

aceasta nu a solicitat elemente

necesare corespon

den

ei sale cu Curtea (supra, pct. 14

7).

II. Dreptu

i practica intern

relevante

88.

Dreptul intern relevant în spe

ță

este descris în decizia privind admisibilitatea

pronu

în prezenta cauz

[

Chiri

ță

împotriva României

(dec.), nr. 37147/02, 6 septembrie

2007].

89.

Ordonan

a de urgen

ță

a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor

aflate în executarea pedepselor privative de libertate

(„OUG. nr. 56/2003”), publicat

în

Monitorul Oficial

i intrat

în vigoare la 27 iunie 2003, prevedea la art. 8 alin. (5) faptul c

cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de peti

ionare

i a dreptului la coresponden

ță

sunt suportate de c

tre administr

ia penitenciarului în cazul în care de

inu

ii nu dispun de

mijloacele b

ti necesare. În temeiul art. 3 din OUG 56/2003, de

inu

ii puteau face plângere

la judec

torie cu o plângere împotriva m

surilor administra

iei penitenciarului, privitoare

exercitarea drepturilor lor. În anexa la observa

iile sale, Guvernul a prezentat exemple de

hot

râri judec

tore

ti pronun

ate în cauze care aveau ca obiect plângeri formulate, în temeiul

ordona

ei men

ionate, de c

tre de

inu

i care pretindeau atingeri aduse drepturilor lor de

pet

ionare

i la coresponden

ță

90.

De asemenea, în spe

ță

, este relevant art. 278

C. proc. pen., care a fost introdus în urma

modific

rii acestui cod prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 („Legea nr. 281/2003”), intrat

în

vigoare la 1 ianuarie 2004. Aceast

dispo

ie prevede posibilitatea contest

rii, în fa

inst

elor, a unei ordonan

e de încetare a urm

ririi penale. În ceea ce prive

te deciziile de

neîncepere a urm

ririi penale pronun

ate de parchet înainte de intrarea în vigoare a legii

men

ionate, termenul pentru introducerea unei plângeri bazate pe art. 278

este de un an de la

intrarea în vigoare a respectivei legi.

În anexa la observa

iile sale, Guvernul a prezentat

exemple de hot

râri judec

tore

ti pronun

ate în cauze care aveau ca obiect plângeri împotriva

deciziilor de neîncepere a urm

riri pena

În drep

I. Cu privire la pretinsele înc

ri ale art. 3 din co

nven

91.

Reclamanta pretinde c

a fost victima unor rele tratamente din partea agen

ilor de

pol

ie la 20 aprilie

i 8 iunie 2001. De asemenea, aceasta se plânge de o lips

de eficien

ță

anchetei desf

ăș

urate de Parchetul Militar Bucure

ti cu privire la aceste fapte, pe care le-a

denu

at în plângerea sa din 5 septembrie 2001. Aceasta invoc

art. 3 din conven

ie, formulat

cum urmeaz

în p

ile sale relevante:

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

92.

Guvernul invoc

inadmisibilitatea acestui

cap

t de cerere ca urmare a neepuiz

rii c

ilo

de atac interne. Conform acestuia, reclamanta a omis s

sesizeze inst

a, în termenul de un

an de la 1 ianuarie 2004, în temeiul art. 278

C. proc. pen., pentru a se plânge de decizia de

neîncepere a urm

ririi penale

93.

Acesta consider

prezenta cauz

este diferit

de cauza

Dumitru Popescu împotriva

României (nr. 1)

(nr. 49234/99, pct. 52-56, 26 aprilie 2007), în m

sura în care, în spe

ță

, nu a

existat o perioad

lun

între momentul faptelor

i cel al intr

rii în vigoare a Legii nr.

281/2003.

94.

Acesta adaug

faptul c

reclamanta nu

i-a men

inut alega

iile cu privire la incidentul

din 8 iunie 2001 cu ocazia interogatoriului din 7 noiembrie 2001

i c

o ac

iune penal

pent

lovire

i alte violen

e nu poate fi ini

iat

decât în urma unei plângeri prealabile a persoanei

mate

95.

În primul rând, reclamanta sus

ine c

, la data introducerii cererii sale, la 2 octombrie

2002, nu existau dispozi

ii legale care s

îi permit

conteste, în fa

a instan

ei, decizia

procurorului de neîncepere a urm

rii penale; prin urmare, aceasta consider

a epuizat c

ile

de atac disponibile la momentul respectiv.

96.

Contrar Guvernului, persoana în cauz

conside

spe

a nu trebuie diferen

iat

cauza

Dumitru Popescu (nr. 1)

, citat

anterior, deoarece au trecut mai mult de doi ani

jum

tate între data agresiunii

i momentul la care recursul invocat de Guvern a devenit

disponibil. Pe de alt

parte, aceasta afirm

nu a primit o copie a deciziei de neîncepere a

urm

ririi penale, ceea ce, în opinia sa, f

cea dificil

introducerea unei plângeri împotriva unei

decizii ale c

rei motive nu le cuno

tea

97.

În sfâ

it, în ceea ce prive

te evenimentele din 8 iunie 2001, ea consider

autorit

ăț

ile

erau obligate s

ioneze chiar dac

aceasta nu a f

cut trimitere la respectivele evenimente la

7 noiembrie 2001, cu ocazia audierii sale de c

tre parchet.

98.

Curtea reaminte

te c

, în conformitate cu jurispruden

a sa constant

, art. 35 § 1 din

conv

ie le impune reclaman

ilor epuizarea c

ilor de atac disponibile în mod normal

suficiente în ordinea juridic

inter

pentru a le permite ob

inerea unei repara

ii pentru

înc

rile pretinse. Cu toate acestea, subliniaz

trebuie s

aplice respectiva regul

ă ț

inân

seama în mod corespunz

tor de context, cu o anumit

flexibilitate

i f

un formalism

excesiv. Acest lucru demonstreaz

faptul c

, în general, ea trebuie s

analizeze în mod realist,

nu doar ac

iunile prev

zute în teorie în sistemul juridic al p

ii contractante în cauz

, ci

situa

ia personal

a reclaman

ilor [

Selmouni împotriva Fra

(GC)

nr. 25803/94, pct. 77,

CEDO 1999-V

L.Z. împotriva României

, nr. 22383/03, pct. 20, 3 februarie 2009].

99.

În spe

ță

, Curtea observ

reclamanta a introdus o plângere penal

privind incidentel

atât din 20 aprilie 2001, cât

i din 8 iunie 2001. De asemenea, aceasta ia act de faptul c

audiat

la 7 noiembrie 2001, persoana în cauz

nu a mai f

cut referire la evenimentele din 8

iunie 2001, limitându-se la a solicita începerea urm

ririi penale împotriva agen

ilor de poli

care ar fi agresat-o la 20 aprilie 2001. Prin urmare, parchetul s-a ocupat doar de evenimentele

de la 20 aprilie 2001. Apoi, Curtea eviden

iaz

parchetul a pronun

at o decizie de

neîncepere a urm

ririi penale la 11 noiembrie 2002

i c

noua cale de atac introdus

de art.

C. proc. pen. a devenit disponibil

la 1 ianuarie 2004; dup

aceast

dat

, reclamanta avea

la dispozi

ie un termen de un an pentru a constata ordonan

a de încetare a urm

ririi penale din

11 noiembrie 2002 în fa

a instan

ei. Curtea reaminte

te c

a stabilit deja caracterul efectiv al

acestei c

i de atac în ciuda faptului c

ea a devenit disponibil

introducerea cererii în

a sa (

Stoica împotriva României

, nr. 42722/02, pct. 105-109, 4 martie 2008).

100.

În spe

ță

, este incontestabil faptul c

, la 15 aprilie 2003, autorit

ăț

ile i-au comunicat

reclamantei, ca r

spuns la cererea sa, solu

ia re

inu

prin decizia de neîncepere a urm

ririi

penale din 11 noiembrie 2002. Astfel, acestea au informat persoana în cauz

într-un termen

destul de scurt cu privire la rezultatul anchetei (a se vedea,

a contrario

Lupa

cu împotriva

României

, nr. 14526/03, pct. 40-42, 4 noiembrie 2008). De

i, la momentul respectiv,

parchetul nu i-a furnizat o copie integral

a acestei decizii, acesta a informat-o totu

i c

investi

iile efectuate nu au

stabilit comiterea, de c

tre agen

ii de poli

ie de la sec

ia de

pol

ie Cernica, a vreunei fapte de natur

pena

(supra, pct. 40).

Curtea consi

der

aces

elemente erau suficiente pentru a-i permite reclamantei s

conteste decizia de neîncepere a

urm

ririi penale în fa

a instan

elor, care erau competente pentru a exercita un control complet

cu privire la investiga

iile efectuate de parchet

i pentru a administra probele. Astfel,

reclamanta putea s

se plâng

în fa

a acestor instan

e atât de solu

ia pronun

în ceea ce

priv

te evenimentele din 20 aprilie 2001, cât

i în ceea ce prive

te o eventual

omisiune a

parchetului cu privire investiga

iile care trebuie desf

ăș

urate în ceea ce prive

te evenimentele

din 8 iunie 2001. În plus, calea de atac prev

zut

de Legea nr. 281/2003 a devenit disponibil

precum în cauza

Stoica

, citat

anterior, la mai pu

in de trei ani de la data incidentelor; o astfel

de perioad

nu este suficient de lung

pentru a altera în mod considerabil capacitatea

martorilor

i a persoanelor implicate în incidente de a-

i aminti evenimentele în cauz

[a se

vedea,

Stoica

, citat

anterior, pct. 106

i 108,

a contrario, Dumitru Popescu (nr. 1),

cita

anterior, pct. 56].

101.

Pe de alt

parte, pretinzând c

autor

ăț

ile nu i-au trimis o copie integral

a deciziei de

neîncepere a urm

ririi penale, reclamanta nu a dovedit c

a solicitat efectiv o astfel de copie

înainte de 14 noiembrie 2005, în urma unei cereri de informa

ii din partea grefei Cur

ii,

i c

autorit

ăț

ile na

ionale au refuzat s

dea curs cererii sale.

102.

În plus, contrar cauzei

L.Z.

(citat

anterior, pct. 19), reclamanta nu a afirmat, ca

spuns la observa

iile Guvernului, c

nu a avut cuno

tin

ță

de noua cale de atac, limitându-se

la a insista asupra faptului c

nefurnizarea de c

tre autorit

ăț

i a unei copii integrale a deciziei

de neîncepere a urm

ririi penale a împiedicat-o s

foloseas

aceas

cale de atac.

103.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consider

trebuie s

admit

excep

ridicat

de Guvern

i s

declare aceast

parte a cererii inadmisibil

în temeiul art. 35 § 3

i 4

din conven

ie.

II. Cu privire la pretinsa înc

lcare a art. 6 § 1 din conven

104.

În ceea ce prive

te ac

iunea în restituire a casei care a apar

inut mamei sale, introdus

în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta consider

anularea recursului s

u pentru lipsa

moti

rii în termenul stabilit de lege presupune înc

lcarea dreptului s

u la un proces echitabil.

Aceasta le repro

eaz

autorit

ăț

ilor penitenciarului faptul c

nu i-au furnizat o copie a hot

râri

din 20 ianuarie 2004, pronun

în apel la data pe care instan

a de ultim resort a re

inut-o ca

punct de plecare al termenului de motivare a recursului. În plus, aceasta contest

respinger

ca inadmisibil

a ac

iunii sale de c

tre primele instan

i în apel, considerând c

acestea au

inut în mod gre

it faptul c

ea nu a ini

iat procedura administra

tiv

prealabil

. Aceasta

invo

art. 6 § 1 din conven

ie ale c

rui p

i relevante în spe

ță

sunt formulate dup

cum

urmea

„Orice perso

are dreptul la judecarea în mod echitabil […] a cauzei sale, de c

tre o instan

ță

[…], care va

hot

rî […] asupra înc

rii drepturilor

i obliga

iilor sale cu caracter civil […]”

A. Cu privire la admisibilitate

105.

Curtea constat

acest cap

t de cerere nu este în mod v

dit nefondat în sensul art. 35

din conven

ie. De altfel, Curtea subliniaz

acesta nu prezint

niciun alt motiv de

inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar s

fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

Argumentele p

ilor

a) Guvernul

106.

Guvernul ia act de faptul c

anularea recursului reclamantei se baza pe art. 301

i 303

C. proc. civ., care reglementeaz

condi

iile de introducere a acestei c

i de atac. Acesta adaug

, conform art. 306 din ac

ela

i cod, nemotivarea recursului în termen de cincisprezece zile de

la data notific

rii hot

rârii contestate antreneaz

nulitatea recursului. Conform Guvernulu

astfel de dispozi

ii nu sunt incompatibile cu cerin

ele art. 6 § 1 din conven

ie.

107.

Apoi, Guvernul arat

, din cauz

a semnat comunicarea, reclamanta nu poate

nega faptul c

a primit o copie a hot

rârii cur

ii de apel la 2 martie 2004 (supra, pct. 76)

i a

luat astfel la cuno

tin

ță

de aceast

hot

râre,

i c

, prin urmare, aceasta

i-a eviden

iat inten

de a formula recurs împotriva hot

rârii în cauz

. În opinia Guvernului, afirma

ia reclamantei

conform c

reia func

ionarul de la penitenciar a refuzat s

îi furnizeze copia integral

hot

rârii nu este conform

realit

ăț

ii. De asemenea, acesta contest

faptul c

reclamanta a

solicitat în repetate rânduri, în scris, un exemplar al hot

rârii. Conform acestuia, persoana în

cauz

a cerut o astfel de copie abia la 30 aprilie 2004, copie care se afla, de altfel, în dosarul

u. Respectivul document i-a fost trimis la 28 mai 2004, dup

întoarcerea sa la Penitenciarul

Târg

or (supra, pct. 76).

108.

Guvernul adaug

, la 2 martie 2004, cererea de recurs a reclamantei, cu men

iunea

urma s

i prezinte motivele de recurs în fa

a instan

ei de recurs, a fost transmis

Cur

ii de

Apel Bucure

ti, care a înregistrat-o la 18 martie 2004. Or, reclamanta

i-a formulat motivele

de recurs abia la 11 ianuarie 2005, care au fost introduse la dosar la 12 ianuarie 2005.

109.

Chiar dac

presupunem c

comunicarea hot

rârii din 20 ianuarie 2004 s-a f

cut pentru

prima dat

la 28 mai 2008, reclamanta

i-a prezentat motivele de recurs cu o întârziere de cel

apte luni, în timp ce termenul prev

zut de Codul de procedur

civi

era de

cincisprezece zile de la notificarea deciziei contestate. Conform Guvernului, persoana în

cauz

avea obliga

ia general

de a cunoa

te dispozi

iile legale

i de a le respecta (

nemo

censetur ignorare legem

110.

Guvernul a concluzionat c

inst

ele na

ionale nu au înc

lcat dreptul reclamantei de

a accede la o instan

ță

b) Reclamanta

111.

Reclamanta reiterea

, la 2 martie 2004, doar a z

rit o copie a hot

rârii din 20

ianuarie 2004 a Cur

ii de Apel Bucure

ti, prin u

a întredeschis

a celulei sale, pentru c

aceasta era practica în Penitenciarul Târg

or; apoi paznicul a întrebat-o dac

inten

iona s

formuleze recurs

i i-a cerut s

scrie o astfel de declara

ie. Reclamanta insist

asupra faptului

a solicitat o copie a hot

rârii la 9, 11

i 23 martie

i 29

i 30 aprilie 2004. Cu toate acestea,

nu a putut face copii ale cererilor sale. Aceasta î

i justific

întârzierea cu care a formulat

motive de recurs prin situa

ia sa vulnerabil

: în penitenciar, a avut mari dificult

ăț

i în a ob

ine

cele necesare introducerii unei ac

iuni în fa

a instan

ei; pe de alt

parte, din cauza lipsei de

resurse financiare, nu a fost reprezentat

de un avocat; aceasta consider

, chiar dac

ar fi

putut, teoretic, s

asisten

ță

judicia

, ar fi fost nevoie de proceduri greoaie

i încete

, din câte

tia, în orice caz, instan

ele române

i Baroul Bucure

ti acordau foarte rar acest

beneficiu în cadrul procedurilor civile.

112.

De asemenea, în cazul s

u, termenul de cincisprezece zile pentru motivarea recursului

u a fost prea scurt. Dup

rerea sa, dispozi

iile Codului de procedur

civi

au fost aplicate

în mod automat, f

nicio considerare a circumstan

elor spe

ei. În aceast

privin

ță

, ea citeaz

cauza

Pérez de Rada Cavanilles împotriva Spaniei

(28 octombrie 1998, pct. 49,

Culegere de

hot

râri

i decizii

1998-VIII)

Motivarea Cur

113.

Curtea reaminte

te c

autorit

ăț

ile na

ionale, în special tribunalele

i cur

ile de apel,

sunt cele care au, în primul rând, competen

a de a interpreta legisla

ia intern

. Acest lucru este

deosebit de adev

rat în ceea ce prive

te interpretarea de c

tre instan

e a normelor de natur

procedura

, precum termenele care reglementeaz

depunerea documentelor sau introduc

erea

recursurilor (a se vedea,

mutatis mutandis, Tejedor García împotriva Spaniei

, 16 decembrie

1997, pct. 31,

Culegere

1997-VIII). Pe de alt

parte, Curtea reaminte

te c

legisl

referitoare la formalit

ăț

ile

i termenele care trebuie respectate pentru a formula un recurs

vizea

asigurarea bunei administr

ri a justi

iei

i respectarea, în special, a principiului

securit

ăț

ii juridice. Persoanele în cauz

trebuie s

se a

tepte ca aceste reguli s

fie aplicate

(

Rodriguez Valin împotriva Spanie

, nr. 47792/99, pct. 22, 11 octombrie 2001). Cu toate

acestea, reglementarea în cauz

, sau aplicarea acesteia, nu trebuie s

împiedice justi

iabilul s

se prevaleze de o cale de atac disponibil

(

Miragall Escolano

i al

ii împotriva Spaniei

, nr.

38366/97, 38688/97, 40777/98, 40843/98, 41015/98, 41400/98, 41446/98, 41484/98,

41487/98

i 41509/98, pct. 36, CEDO 2000-I).

114.

Aplicând aceste principii prezentei spe

e, Curtea observ

, în dreptul românesc,

potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de cincisprezece zile; în conformitate cu

art. 303 alin. (1) din acela

i cod, motivele recursului trebuie formulate înainte de expirarea

termenului de recurs; conform art. 303 alin. (2), termenul pentru depunerea motivelor

recursului se socot

te de la comunicarea hot

rârii atacate.

115.

Curtea ia act de faptul c

ile au puncte de vedere divergente cu privire la data

comun

rii hot

rârii din 20 ianuarie 2004: Guvernul sus

ine c

aceas

comunicare s-a f

cut

la 2 martie 2004, în timp ce reclamanta o plaseaz

la 28 mai 2004. De asemenea, Curtea

evid

iaz

faptul c

inst

a na

iona

suprem

, sesizat

cu recursul formulat de reclamant

a considerat, în baza documentelor de la dosar, c

hot

rârea în cauz

i-a fost notificat

reclamantei la 2 martie 2004

i c

, prin urmare, prin depunerea motivelor sale de recurs la 12

ianuarie 2005, aceasta nu a respectat termenul prev

zut de lege. Data de 2 martie 2004 reiese,

pe de alt

parte, din dovada notific

rii hot

rârii prezentate de Guvern, document datat

semnat de reclamant

116.

În orice caz, în fa

a instan

ei supreme, reclamanta nici nu a avansat o alt

dat

pentru

comunicarea hot

rârii judec

tore

ti contestate, nici nu a invocat vreun motiv care s

o fi

împiedicat s

formuleze motivele de recurs în termenul prev

zut de lege.

117.

În m

sura în care reclamanta pretinde c

a solicitat o copie a hot

rârii în repetate

rânduri du

2 martie 2004

i c

aceasta i-a fost comunicat

la 28 mai 2004, Curtea consider

acest argument, prezentat pentru prima dat

în fa

a sa, nu poate conduce la concluzia c

persoanei în cauz

nu i s-a comunicat hot

rârea la 2 martie 2004, lucru re

inut de reclamant

în notificarea sa

i de Înalta Curtea în ho

rârea din 19 ianuarie 2004.

118.

Chiar dac

presupunem c

hot

rârea în cauz

nu i-a fost comunicat

pentru prima

oar

reclamantei decât la 28 mai 2004, Curtea observ

, în orice caz, persoana în cauz

formulat motive de recurs la peste

ase luni de la aceast

dat

, în loc de cele cincisprezece zile

ale termenului legal.

119.

Spre deosebire de reclamant

, Curtea consider

un termen de cincisprezece zile

pentru motivarea recursului este de obicei suficient. În cauza citat

de persoana în cauz

persoana dispunea doar de un termen deosebit de scurt, de trei zile pentru a introduce recursul

(

Pérez de Rada Cavanilles

, citat

anterior, pct. 46-47; a se vedea, de asemenea,

mutatis

mutandis

Rodriguez Valin

, citat

anterior, pct. 28). Bineîn

eles, un astfel de termen de

cincisprezece zile poate pune probleme pentru persoanele aflate în deten

ie care, în

conseci

ță

, nu au acces la consiliere ca o persoan

în libertate. Totu

i, în spe

ță

, astfel cum

admite chiar reclamanta (supra, pct. 111), aceasta ar fi putut solicita accesul la asisten

judicia

; or, dosarul nu include nici un indiciu cu privire la un astfel de demers, nici la vreun

refuz din partea autorit

ăț

ilor în aceast

priv

ță

. În orice caz, reclamanta nu

i-a sus

inu

aleg

iile conform c

rora procedurile care vizau ob

inerea beneficiului asi

sten

ei judiciare

erau greoaie, iar acest beneficiu era rar acordat în cadrul procedurilor civile.

Din aceste motive, Curtea nu consider

necesar

solu

ionarea chestiunii dac

termenul de

cincisprezece zile era prea scurt pentru un de

inut

120.

În concluzie, Curtea consider

aplicarea de c

tre Înalta Curte a normelor referitoare

la termenul prev

zut de lege pentru motivarea recursului nu a adus atingere dreptului

reclamantei de a accede la o instan

ță

(a se vedea,

a contrario, Miragall Escolano

i al

, citat

anterior, pct. 38).

121.

Prin urmare, nu a fost înc

lcat art. 6 § 1 din conven

ie.

III. Cu privire la pretinsa înc

lcare a art. 8 din conven

122. F

a invoca vreun articol din conven

ie, reclamanta se plânge de un refuz din partea

administra

iei penitenciarului de a-i pune la dispozi

ie o copie a hot

rârii pronun

ate în apel la

20 ianuarie 2004 în cadrul procedurii pe care a ini

iat-o în temeiul Legii nr. 10/2001. Curtea

consider

acest cap

t de cerere se întemeiaz

pe art. 8 din conven

ie.

123.

Totu

i, având în vedere faptul c

alega

iile reclamantei cu privire la acest punct

vizea

în esen

ță

acelea

i aspecte ca cele deja examinate din perspectiva art. 6 § 1 din

conv

ie, Curtea consider

nu trebuie examinate admisibilitatea

i temeinicia acestui

cap

de cerere (a se vedea, printre altele,

mutatis mutandis

Glod împotriva României

, nr.

41134/98, pct. 46, 16 septembrie 2003,

Albina împotriva României

, nr. 57808/00, pct. 42, 28

aprilie 2005,

Lungoci împotriva României

, nr. 62710/00, pct. 48, 26 ianuarie 2006,

Iorga

împotriva României

, nr. 4227/02, pct. 60, 25 ianuarie 2007).

IV. Cu privire la pretinsa înc

lcare a art. 6 § 1

i 3 d) din conven

124.

În ceea ce prive

te procedura penal

împotriva sa pentru ultraj, finalizat

prin

hot

rârea din 16 mai 2002 a Cur

ii de Apel Bucure

ti, reclamanta se plânge de faptul c

inst

a a respins toate cererile sale de audiere a martorilor ap

rii

i nu a administrat probele

privind sus

inerile sale de rele tratamente. Repro

ând Judec

toriei Buftea decizia de a

organiza

edin

a din 5 septembrie 2001 cu u

ile închise, în cursul c

reia au fost audiate p

ile

civile, aceasta conside

ă ș

i c

i-a fost înc

lcat dreptul s

u conform c

ruia cauza sa s

fie

examinat

public. În sfâr

it, aceasta se plânge de faptul c

, în cadrul

edin

ei din 3 octombrie

2001, nu a fost adus

în fa

a respectivei instan

e. Reclamanta invoc

art. 6 § 1

i 3 d) din

conv

ie, ale c

rui p

i relevante în spe

ță

sunt formulate dup

cum urmeaz

„1. Orice persoan

are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public […] a cauzei sale [...] de c

tre o

instan

ță

[...] care va hot

rî [...] asupra temeiniciei oric

rei acuza

ii în materie penal

îndreptate împotriva sa.

Orice acuzat are, în special, dreptul:

d) s

întrebe sau s

solicite audierea martorilor acuz

rii

i s

citarea

i audierea

martorilor ap

rii în acelea

i condi

ii ca

i martorii acuz

rii.”

A. Cu privire la admisibilitate

125.

Curtea constat

aceste capete de cerere nu sunt în mod v

dit nefondate în sensul

art. 35 § 3 din conven

ie. De asemenea, Curtea constat

acestea nu prezint

niciun alt motiv

de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar s

fie declarate admisibile.

B. Cu privire la fond

Argumentele p

ilor

a) Guvernul

126.

Guvernul sus

ine c

, dac

reclamanta nu a fost prezent

edin

a din 3 octombrie

2001, aceasta s-a datorat unei imposibilit

ăț

i obiective de asigurare a prezen

ei sale

i c

, pe de

alt

parte, aceasta a asistat la toate

edi

ele în fa

a instan

elor. Apoi, acesta afirm

martorii ap

rii au fost audia

i de instan

ță

în prezen

a avocatului reclamantei

i c

aceasta din

urm

nu a solicitat reaudierea lor în prezen

a sa, de

i a solicitat alte probe în

edi

a din 24

octombrie 2004. Prin urmare, aceasta a avut posibilitatea de a se ap

ra de o manier

echitab

. Declara

iile sale au fost respinse de instan

ță

din cauza versiunilor contradictorii

prezentate de aceasta în fa

a parchetului

i tribunalului, ceea ce a contribuit la deteriorarea

credibilit

ăț

ii sale (

Asch împotriva Austriei

, 26 aprilie 1991, pct. 29, seria A nr. 203). Pe de alt

parte, reclamanta nu a solicitat alte probe în apel

i recurs.

127.

Guvernul arat

, în cauza

Erkan Orhan împotriva Turciei

(nr. 19497/02, pct. 29-31,

1 martie 2007), Curtea a stabilit înc

lcarea art. 6 § 1 din conv

ie pe motiv c

la nicio etap

procedurii persoana în cauz

nu a beneficiat de audiere în fa

a instan

elor interne. Acesta

precizea

, în spe

ță

, spre deosebire de cauza citat

anterior, reclamanta a fost audiat

în

prim

inst

ță

de c

tre Judec

toria Buftea. Acesta adaug

rolul Cur

ii nu este de a se

pronu

a cu privire la culpabilitatea reclamantei sau cu privire la chestiunea de a

ti dac

inst

ele na

ionale au apreciat în mod corect faptele

i au aplicat legea, ci de a examina

sus

inerile reclamantei conform c

rora desf

ăș

urarea procedurii în ansamblu nu i-a garantat un

proces echitabil (a se vedea,

mutatis mutandis, Donadzé împotriva Georgiei

, nr. 74644/01,

pct. 30-31, 7 martie 2006).

128.

În ceea ce prive

te caracterul nepublic al

edin

ei din 5 septembrie 2001, Guvernul

sus

ine c

este singura

edin

ță

care nu a fost public

, decizie care a r

spuns cererii p

ilo

mate – agen

ii de poli

ie –

i a procurorului. Conform Guvernului, o

edi

ță

cu u

ile

închise a ap

rut ca necesar

pentru a proteja demnitatea

i via

a privat

a p

ilor v

mate. În

orice caz, nici reclamanta, nici avocatul s

u nu s-au opus deciziei instan

ei de a desf

ăș

ura

edi

a în cauz

cu u

ile închise.

b) Reclamanta

129.

Reclamanta consider

decizia instan

ei de a desf

ăș

ura o

edin

ță

cu u

ile închise

este nelegal

ă ș

i c

motivele unei astfel de decizii nu apar în procesul-verbal al

edi

ei; prin

urmare, opinia Guvernului conform c

reia instan

a dorea s

protejeze demnitatea

i via

privat

a agen

ilor de poli

ie este doar o specula

ie. În orice caz, aceasta nu d

crezar

argumentului conform c

ruia demnitatea sau via

a privat

a agen

ilor de poli

ie era în joc,

rile care i se repro

au nefiind, în opinia sa, decât consecin

a ac

iunilor acestora în

calitate de agen

i în exercitarea func

iunii; în plus, având în vedere c

era vorba de sus

ineri de

rele tratamente din partea agen

ilor statului, publicul avea, în opinia sa, dreptul de a fi

informat.

130.

Reclamanta se mir

de m

sura solicitat

pentru protec

ia demnit

ăț

i vie

ii private a

agen

ilor de poli

ie doar pentru

edi

a din 5 septembrie 2001

i pentru niciuna dintre

edi

ele ulterioare.

131.

În ceea ce prive

edi

a din 3 octombrie 2001, desf

ăș

ura

în absen

a sa, reclamanta

consider

Guvernul nu a precizat în ce consta „imposibilitatea obiectiv

” (supra, pct. 126)

men

ionat

. Aceasta consider

decizia judec

toriei de a audia martorii „sub rezerva unei

noi audieri” nu se baza pe nicio dispozi

ie legal

, ci reprezenta o practic

vag

ă ș

i regretabil

inst

elor române

ti, având în vedere c

nici o alt

audiere a martorilor nu a avut loc în

prez

a sa.

132.

Reclamanta sus

ine c

judec

toria trebuia s

o informeze cu privire la posibilitatea

solic

rii unei noi audieri a martorilor. Aceasta prezint

cererea din 24 octombrie 2001 care

viza desemnarea unui alt avocat ca indiciu al lipsei de comunicare dintre ea

i avocatul în

cauz

ă ș

i ca semn c

i-a putut exercita drepturile procedurale.

133.

În concluzie, aceasta reitereaz

faptul c

instan

ele nu au

inut seama de sus

ineril

sale privind relele tratamente aplicate de agen

ii de poli

i a c

ror victim

a fost.

Motivarea Cur

134.

Întrucât cerin

ele de la art. 6 § 3 reprezint

aspecte specifice ale dreptului la un proces

echitabil garantat de art. 6 § 1, Curtea va examina plângerile reclamantei din punct de vedere

al acestor dou

texte coroborate.

135.

Aceasta reaminte

te c

admisibilitatea probelor intr

în primul rând sub inciden

normelor de drept intern

i c

, în principiu, instan

ele na

ionale trebuie s

evalueze probele

administrate. Sarcina C

ii const

în a cerceta dac

procedura examinat

în ansamblul s

inclusiv modul de prezentare a mijloacelor de prob

, a avut un caracter echitabil [a se vedea,

printre mul

i al

ii,

Asch

, citat

anterior, pct. 26,

Stanca împotriva României

(dec.), nr.

59028/00, 27 aprilie 2004].

136.

În spe

ță

, Curtea observ

inst

ele na

ionale au condamnat-o pe reclamant

pentru

ultraj, bazându-se pe ansamblul probelor administrate. În m

sura în care reclamanta pretinde

aceste instan

e au respins cererile sale care vizau audierea martorilor ap

rii, Curtea

obse

cei trei martori propu

i de persoana în cauz

au fost audia

i de judec

torie la 3

octombrie 2001 (supra, pct. 57). De

i reclamanta nu a fost adus

la aceast

ă ș

edi

ță

, Curtea ia

act de faptul c

avocatul s

u era prezent

i c

, prin urmare, a fost informat c

respectivi

martori au fost audia

i „sub rezerva unei noi audieri”. La

edi

a urm

toare, din 24 octombrie

2001, nici reclamanta, nici avocatul

u nu au solicitat o nou

audiere a martorilor în cauz

. În

orice caz, reclamanta nu s-a plâns prin intermediul c

ilor de atac, de care s-a folosit prin

faptul c

martorii pe care i-a propus au fost audia

i în absen

a sa, iar ea nu a contestat în nici

un fel m

rturiile acestora.

137.

În m

sura în care reclamanta repro

eaz

instan

elor faptul c

nu au administrat probe

legate de alega

iile sale de rele tratamente, Curtea ia act, în primul rând, de faptul c

, în

decla

ia sa în fa

a procurorului

i în prezen

a unui avocat, reclamanta nu a pretins c

suferit rele tratamente din partea agen

ilor de poli

ie (supra, pct. 18). Apoi, în fa

a instan

elor

ionale, persoana în cauz

a ar

tat c

agen

ii de poli

ie au agresat-o, f

a furniza totu

vreun element care s

îi sus

plângerea

i f

a solicita administrarea vreunei probe

speciale în aceast

privin

ță

, nici în fa

a judec

toriei, nici în fa

a instan

elor superioare, de

i a

fost asistat

de un avocat la fiecare etap

a procedurii

i putea formula cereri de probe. În

plus, sus

inerile de rele tratamente nu au fost confirmate de cei trei martori pe care reclamanta

îns

ăș

i i-a propus, persoanele în cauz

declarând c

nu au fost prezente la momentul

incidentelor (supra, pct. 57). În orice caz, instan

ele na

ionale au respins sus

inerile ap

rii

reclamantei, considerâ

nd c

modificarea declara

iilor sale, f

vreo explica

ie logic

ă ș

nefiind întemeiate pe vreun motiv real, denotau lips

de sinceritate (supra, pct. 60

i 63).

138.

În ceea ce prive

edin

a din 5 septembrie 2001, Curtea ia act de faptul c

nu reiese

din procesul-verbal al

edin

ei c

aceasta s-a desf

ăș

urat cu u

ile închise, cu atât mai mult cu

cât procesul-verbal al declara

iilor p

ilor v

mate par s

men

ioneze o

edin

ță

public

. De

asemenea, nu exist

niciun element care s

stabileasc

dac

judec

toria s-a pronun

at cu

privire la cererea celor doi agen

i de poli

ie care viza audierea lor cu u

ile închise. Totu

având în vedere c

Guvernul recunoa

te c

ă ș

edin

a a avut loc cu u

ile închise, Curtea admite

s-a procedat astfel în spe

ță

139.

În aceast

priv

ță

, ea reaminte

te c

dreptul fiec

rei persoane la „audierea în mod

public” a cauzei sale presupune, în principiu, dreptul la un „public”.

Prin transparen

a pe care

o acord

administ

rii justi

iei, publicitatea procedurii ajut

la atingerea scopului art. 6 § 1,

anume un proces echitabil, a c

rui garantare se num

printre principiile oric

rei societ

ăț

democratice (

Pretto

i al

ii împotriva Italiei

, 8 decembrie 1983, pct. 21, seria A nr. 71,

Erkan Orhan,

cita

anterior, pct. 27). Pe de alt

parte, mijloacele de prob

trebuie prezentate,

în mod normal, acuzatului în

edin

ță

public

, în vederea unei dezbateri contradictorii [a se

vedea, printre altele,

Gauthier împotriva Fran

(dec.), nr. 61178/00, 24 iunie 2003].

140.

În spe

ță

, Curtea constat

, în mod similar Guvernului,

edin

a din 5 septembrie 2001

a fost singura desf

ăș

ura

cu u

ile închise. În aceste condi

ii, dosarul nu include nici un

document care s

permit

se re

judec

toria

i-a motivat decizia de a desf

ăș

ura

edi

a cu u

ile închise. Cu toate acestea, Curtea eviden

iaz

declara

iile p

ilor v

mat

cute cu ocazia acestei

edi

i care se limitau la a reitera declara

iile pe care acestea din

urm

le-au f

cut în fa

a parchetului au fost furnizate la dosar, astfel încât avocatul reclamantei

putea avea acces la ele

i, dup

caz, le putea contesta. Reclamanta nu s-a plâns niciodat

folosind c

ile de atac de caracterul nepublic al

edin

ei în cauz

ă ș

i nu a pretins c

afirma

iile

ilor v

mate erau false. În orice caz, declara

iile celor doi agen

i de poli

ie nu au

reprezentat nici singura prob

, nici proba determinant

în condamnarea persoanei în cauz

;

din contr

, aceast

condamnare s-a întemeiat pe un ansamblu de mijloace de prob

inut

atât la stadiul instrument

rii, cât

i în fa

a instan

ei,

i anume: procesul-verbal de constatare,

fotografiile, dec

lara

iile p

ilor v

mate, declara

iile martorilor

i documentele medicale.

141.

În plus, reclamanta a fost audiat

de judec

torie.

142.

Prin urmare, Curtea consider

nici faptul c

ă ș

edi

a din 5 septembrie 2001 s-a

des

ăș

urat cu u

ile închise, nici absen

a reclamantei la

edin

a din 3 octombrie 2001 nu au

afectat echitatea proc

edurii.

143.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consider

procedura urmat

în spe

ță

considerat

în ansamblu, a r

spuns cerin

elor unui proces echitabil.

144.

Prin urmare, a fost înc

lcat art. 6 § 1

i 3 d) din conven

ie.

V. Cu privire la pretinsele înc

ri ale art.

i 34 din conven

145.

Reclamanta se plânge de refuzul autorit

ăț

ilor penitenciarului de la Penitenciarul

Rahova în iunie 2003

i al celor de la Penitenciarul Târg

or în martie 2004 de a-i furniza

plicurile

i timbrele necesare coresponden

ei sale cu Curtea. Capetele de cerere ale

reclamantei trebuie examinate din perspectiva art. 8

i 34 din conven

ie, formulate dup

cum

urmea

Art. 8

„1. Orice persoan

are dreptul la respectarea vie

ii sale private

i de familie, a domiciliului s

i a

corespond

ei sale.

Nu este admis amestecul unei autorit

ăț

i publice în exercitarea acestui drept decât în m

sura în care acest

amestec este prev

zut de lege

i dac

constituie o m

sur

care, într-o societate democratic

, este necesar

pentru

securitatea n

iona

, siguran

a public

, bun

starea economic

ță

rii, ap

rarea ordinii

i prevenirea faptelor

penale, protejarea s

ăț

ii sau a moralei, ori protejarea drepturilor

i libert

ăț

ilor altora.”

Art. 34

„Curtea poate fi sesizat

printr-o cerere de c

tre orice persoan

fizic

, orice organiza

ie neguvername

ntal

sau orice grup de particulari care se pretinde victim

a unei înc

ri de c

tre una dintre înaltele p

contractante a drepturilor recunoscute în conven

ie sau în protocoalele sale. Înaltele p

i contractante se

angajea

nu împiedice prin nicio m

sur

exerc

iul eficace al acestui drept.”

Argumentele p

ilor

a) Guvernul

146.

Guvernul consider

, începând cu 27 iunie 2003, reclamanta se putea folosi de

dispo

iile OUG nr. 56/2003, ceea ce îi permite s

formuleze o plângere în fa

a instan

pentru a-

i prezenta cap

tul de cerere întemeiat pe dreptul s

u la respectarea coresponden

sale. Acesta sus

ine c

o astfel de cale reprezenta un recurs efectiv

i prezint

în aceast

priv

ță

exemple de decizii ale instan

elor (supra, pct. 89).

147.

Acesta adaug

reclamanta nu a semnalat personalului penitenciarului nereguli cu

privire la dreptul s

u la respectarea coresponden

ei sale. În aceast

priv

ță

, el prezint

scrisoare din 21 noiembrie 2007 a Administra

iei Na

ionale a Penitenciarelor. Având în

vedere num

rul de scrisori trimise Cur

i altor institu

ii, acesta consider

persoan

interesat

a dispus de cele necesare coresponden

ei sale. În plus, acesta deduce din scrisoarea

din 21 decembrie 2007 a Penitenciarului Târg

or c

reclamanta nu a solicitat hârtie, plicuri

sau timbre.

148.

Pe de alt

parte, între 30 aprilie 2004

i 19 aprilie 2005, reclamanta a avut bani în

contul s

i anume 134 964 lei române

ti (ROL) care proveneau din salarii

i 429 096 ROL

care proveneau din alte surse; la 28 mai 2004, aceasta a f

cut cump

turi de 136 000 RO

L; la

19 aprilie 2005, data repunerii sale în libertate, aceasta avea în cont 15 lei române

ti noi.

149.

Având în vedere resursele financiare de care dispunea reclamanta, Guvernul consider

nu se poate repro

a administra

iei penitenciarului faptul c

nu i-a asigurat persoanei în

cauz

cele necesare coresponden

ei sale cu Curtea. Chiar dac

presupunem c

reclamanta nu

dispunea de mijloace pentru a

i le procura, direc

ia penitenciarului nu putea asigura

furnizarea acestora din oficiu, o cerere scris

din partea persoanei în ca

fiind necesar

150.

În sfâr

it, Guvernul precizeaz

, în 2004, 348 de plicuri timbrate au fost furnizate

persoanelor private de libertate, iar în 2005, 299. Prin urmare, acesta consider

prezent

cauz

difer

de cauza

Cotle

împotriva României

(nr. 38565/97, 3 iunie 2003).

b) Reclamanta

151.

Conform reclamantei, calea indicat

de Guvern,

i anume folosirea dispozi

iilor OUG

nr. 56/2003, nu reprezenta un recurs efectiv, o ac

iune în fa

a unei instan

e care presupune o

perioad

de timp incompatibil

cu termenele stricte stabilite pentru a se adresa Cur

ii. De

asemenea, cauza sa nu trebuie diferen

iat

de cauza

Cotle

152.

Aceasta adaug

dispunea doar de o sum

infim

de aproximativ 10 euro.

Motivarea Cur

153.

Curtea observ

, în opinia reclamantei, refuzul pe care îl repro

eaz

penitenciarelor

în ceea ce prive

te asigurarea celor necesare pentru coresponden

a sa cu Curtea dateaz

din

iunie 2003

i din martie 2004. Începând cu 27 iunie 2003, data intr

rii în vigoare a OUG nr.

56/2003, reclamanta avea posibilitatea de a sesiza judec

toria cu o plângere împotriva unui

astfel de refuz, ceea ce nu a f

cut

154.

În aceast

priv

ță

, Curtea reaminte

te c

a stabilit deja eficien

a respectivei c

i de

atac, care s

îi permit

persoanei în cauz

ridice în fa

a instan

elor interne un cap

t de

cerere întemeiat pe o înc

lcare a dreptului s

u la respectarea coresponden

ei (

Petrea împotriv

României

, nr. 4792/03, pct. 35-36, 29 aprilie 2008).

155.

Rezult

, în m

sura în care se întemeiaz

pe art. 8 al conven

iei, aceast

parte a

cererii trebuie respins

, în conformitate cu art. 35 § 1

i 4 din conven

ie, pentru neepuizarea

ilor interne de atac.

156.

În ceea ce prive

te pretinsa înc

lcare a dreptului de recurs individual (art. 34 din

conv

ie), Curtea reaminte

te c

, pentru ca mecanismul de recurs individual s

fie eficient,

este de cea mai mare importan

ță

ca reclaman

ii, declara

i sau poten

iali, s

fie liberi s

comunice cu Curtea, f

ca autorit

ăț

ile s

-i preseze în vreun fel s

i retrag

sau s

modifice plângerile [

Cotle

, citat

anterior, pct. 69,

Iambor împotriva României (nr. 1)

, nr.

64536/01, pct. 212, 24 iunie 2008,

Gagiu împotriva României

, nr. 63258/00, pct. 94, 24

februarie 2009

157.

În spe

ță

, având în vedere toate documentele de la dosar, Curtea nu poate re

ine c

autorit

ăț

ile au exercitat acte de intimidare a reclamantei care s

o fac

i retrag

modifice cererea [a se vedea, de asemenea,

Rupa împotriva României (nr. 1)

, nr. 58478/00,

pct. 244, 16 decembrie 2008,

a contrario

Cotle

, citat

anterior, pct. 70-71,

Kniaze

împotriva Rusiei

, nr. 25948/05, pct. 117-118, 8 noiembrie 2007,

Iambor (nr.1)

, citat

anterior,

pct. 217,

agiu

, citat

anterior, pct. 97]. În orice caz, Curtea nu consider

ca stabilit faptul

, în spe

ță

, coresponde

a reclamantei a fost împiedicat

de autorit

ăț

i în vreun fel (

Mogo

împotriva României

, nr. 20420/02, pct. 130-132, 13 octombrie 2005).

158.

Prin urmare, Curtea consider

este necesar s

se declare acest cap

t de cerere

admisibil, dar concluzi

oneaz

în sensul c

statul pârât nu a înc

lcat obliga

iile care îi reveneau

în temeiul art. 34 din conven

ie.

Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decla

cererea admis

ibil

în ceea ce prive

te capetele de cerere întemeiate pe art. 6 § 1

(dreptul de a accede la o instan

ță

), pe art. 6 § 1

i 3 d) (echitatea procedurii)

i pe art. 34 din

conv

i inadmisibil

pentru capetele de cerere întemeiate pe art. 3

i 8 (interzicerea

relelor tratamente, refuzul autorit

ăț

ilor penitenciarului de a-i furniza reclamantei cele nece

sare

coresponde

ei sale cu Curt

i împiedicarea dreptului de recurs individual);

Hot

ăș

nu a fost înc

lcat art. 6 § 1 din conven

ie;

Hot

ăș

a fost înc

lcat articolul 6 § 1

i art. 6 § 3 d) din conven

ie;

Hot

ăș

nu a fost înc

lcat art. 34 din conven

ie;

Hot

ăș

nu este necesar s

examineze separat admisibilitatea

i temeinicia ca

tului

de cerere întemeiat pe art. 8 din conven

ie (refuzul autorit

ăț

ilor penitenciarului de a-i furniza

reclamantei hot

rârea din 20 ianuarie 2004 a Cur

ii de Apel Bucure

ti)

;

Redacta

în limba francez

, apoi comunicat

în scris, la 29 septembrie 2009, în temeiul

art. 77 § 2

i 3 din regulament.

Stanley Naismit

Grefier adjunct

Josep Casadeval

Pre

edinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze

CtEDO 2009-03-31

0,95

CASE OF CIOVICĂ v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

–Sec ţ ia a treia CAUZA CIOVIC Ă ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI (Cererea nr. 3076/02) Hot ă râr e Strasbourg 31 martie 2009 Definitiv ă 14/09/2009 Aceast ă hot ă râre poate suferi modific ă ri de form ă. În cauza Ciovic ă împotriva Români ei, Curtea Eu

CtEDO 2009-09-22

0,95

CASE OF S.C. CONCORDIA INTERNATIONAL S.R.L. CONSTANTA v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER

Sec ţ ia a treia CAUZA S.C. CONCORDIA INTERNA Ţ IONAL S.R.L. CONSTA N Ţ A ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI (Cererea nr. 38969/02) Hot ă râr e Strasbourg 22 septembrie 2009 H ot ă rârea devine definitiv ă în condi ţ iile prev ă zute la art. 44 § 2 din con

CtEDO 2009-03-03

0,95

CASE OF DENES AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER

Sec ţ ia a treia CAUZA DENE Ş Ş I AL Ţ II ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI (Cererea nr. 25862/03) Hot ă râr e Strasbourg 3 martie 2009 H ot ă rârea devine definitiv ă în condi ţ iile prev ă zute la art. 44 § 2 din conven ţ ie. Aceasta poate suferi modifi

CtEDO 2008-07-08

0,95

CASE OF CRETU AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

Sec ţ ia a treia CRE Ţ U Ş I AL Ţ II ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI (Cererea nr. 34877/02) HOT Ă RÂRE Strasbourg 8 iulie 2008 Definitiv ă 01/12/2008 H ot ă rârea devine definitiv ă în condi ţ iile prev ă zute la art. 44 § 2 din conven ţ ie. Aceasta poa

CtEDO 2009-09-22

0,94

CASE OF BICAN v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

Sec ţ ia a treia CAUZA BICAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI (Cererea nr. 37338/02) Hot ă râr e Strasbourg 22 septembrie 2009 H ot ă rârea devine definitiv ă în condi ţ iile prev ă zute la art. 44 § 2 din conven ţ ie. Aceasta poate suferi modific ă ri d

Sursă