CASE OF ZAIEȚ v. ROMANIA

Reclamantul s-a născut în 1955 și trăiește în Săvârșin. Ea a fost adoptată la 25 februarie 1972, la vârsta de 17 ani. Mama adoptivă a solicitat a avut, de asemenea, o altă fiică adoptivă, H.M. Mama reclamantului a murit în 1986. În 2003, cele două surori au fost acordate în comun titlu de zece hectare de pădure, pe baza dreptului lor prin adoptarea de a moșteni terenuri care au fost expropriate de la bunica lor. În urma, reclamantul a luat o acțiune de divizare a terenului între surori. 10. În timp ce procedurile erau în curs de desfășurare, H.M. a încheiat o acțiune de anulare a adopției reclamantului. Ea a susținut că obiectivul principal urmărit de mama sa adoptivă atunci când a căutat să adopte reclamantul a fost de a asigura sprijinul emoțional și financiar pentru ea în vârstă și de a ajuta la activitățile cotidiane.

H.M. averizat că singurul obiectiv urmărit de reclamant în acordarea adopției a fost de a obține drepturile de moștenire. 11. Reclamantul a susținut că principalul motiv pentru care sora sa a depus acțiunile pentru anularea adopției ei a fost să o împiedice să moștenească jumătate din zece hectare de teren și să păstreze toate proprietățile moștenite de la mama lor adoptivă pentru ea. În acest sens, ea a susținut că licența ordinului de adopție nu a fost pusă în întrebări înainte, deși a fost eliberată treizeci și doi de ani anterior. Ea a concluzionat că neînțelegerile care au apărut între ea și sora ei după moartea mamei adoptive nu ar putea justifica anularea adopției încheiate în conformitate cu legea.

12. În ultimele sale argumente orale dinaintea instanței de primă instanță, avocatul reclamantului a susținut obiecția de lipsa de locus standi a reclamantului. El a susținut că H.M. nu s-a dovedit un interes legitim și actual în căutarea anulării adoptării surorii sale. 13. La 7 decembrie 2004, Tribunalul județului Suceava a respins obiecția reclamantului și a declarat anularea adoptării reclamantului, constatand că nu avea un scop prevăzut de Codul de familie. Acesta a susținut că singurul scop al adoptării reclamantului a fost îndeplinirea intereselor patrimoniale ale mamei adoptive și al copilului adoptiv și că nu a fost destinat să asigure o viață mai bună pentru solicitant. 14. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, menținând că a locuit cu mama ei adoptivă de la vârsta de nouă ani, deși ordinul de adopție a fost emis doar în 1972 la 17 ani.

Ea a susținut că relația familială stabilită între ea și mama ei adoptivă de când avea nouă ani a fost dovedit prin declarații de martor care erau în dosar, și că a fost, de asemenea, atestat în raportul redactat de autoritățile atunci când au efectuat o investigație socială în legătură cu adoptarea ei. 15. Hotărârea instanței de primă instanță a fost susținută printr-o decizie a Curții de Apel de la Suceava din 15 aprilie 2005. Un aviz dezacord asupra acestei decizii a declarat că adoptarea nu a fost necorespunzătoare, deoarece scopul principal al acesteia a fost bunăstarea reclamantului, care s-a născut într-o familie cu opt copii și o situație financiară dificilă.

5. The applicant was born in 1955 and lives in Săvârșin. 6. She was adopted on 25 February 1972, at the age of seventeen. 7. The applicant’s adoptive mother also had another adopted daughter, H.M. The applicant’s mother died in 1986. 8. In 2003, the two sisters were jointly granted title to ten hectares of forest, based on their entitlement through adoption to inherit land which had been expropriated from their grandmother. 9. Subsequently, the applicant brought an action for division of the land between the sisters. 10. While the proceedings were ongoing, H.M. brought an action for annulment of the applicant’s adoption. She claimed that the main aim pursued by her adoptive mother when she had sought to adopt the applicant had been to ensure emotional and financial support for her in old age and help with everyday activities.

H.M. averred that the only aim pursued by the applicant in agreeing to the adoption had been to obtain inheritance rights. 11. The applicant submitted that the main reason why her sister had lodged the action for the annulment of her adoption had been to preclude her from inheriting half of the ten hectares of land and to keep all the property inherited from their adoptive mother for herself. In this respect she claimed that the lawfulness of the adoption order had never been questioned before, although it had been issued thirty-two years previously. She concluded that the misunderstandings which had arisen between her and her sister after the death of their adoptive mother could not justify the annulment of an adoption concluded in accordance with the law.

12. In his final oral submissions before the first-instance court the applicant’s lawyer raised the objection of lack of locus standi of the plaintiff. He contended that H.M. had not proved a legitimate and current interest in seeking the annulment of her sister’s adoption. 13. On 7 December 2004 the Suceava County Court dismissed the applicant’s objection and declared the applicant’s adoption void, finding that it had not had a purpose envisioned by the Family Code. It held that the only aim of the applicant’s adoption had been the fulfilment of the patrimonial interests of the adoptive mother and the adopted child, and that it had not been intended to ensure a better life for the applicant.

14. The applicant lodged an appeal on points of law, maintaining that she had lived with her adoptive mother since she was nine years old, although the adoption order had only been issued in 1972 when she was seventeen. She submitted that the family relationship established between her and her adoptive mother since she was nine had been proved by witness statements which were in the case file, and that it was also attested to in the report drafted by the authorities when they carried out a social investigation in connection with her adoption. 15. The judgment of the court of first instance was upheld by a decision of the Suceava Court of Appeal rendered on 15 April 2005. A dissenting opinion to that decision stated that the adoption had not been improper, as its main aim had been the welfare of the applicant, who had been born into a family with eight children and a difficult financial situation.