CASE OF VLASE v. ROMANIA

La originea cauzei se află cererea nr. 80784/13 în dreptată împotriva României, prin care două resortisante al acestui stat, doamnele Elena Vlase ș i Ioana Ortensia Vlase („reclamantele”), au sesizat Curtea la 14 decembrie 2013, în temeiul art. 34 din Conven ția pentru apărarea drepturilor omului ș i libertăților fundamentale („Convenția”).

Reclamantele au fost reprezentate de M.T. Simon, avocată în Brașov . Guvernul român („Guvernul“) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Reclamantele pretind că autoritățile nu au efectuat o anchetă promptă și efectivă în legătură cu decesul soțului, respectiv tatălui acestora, N.V., într - un spital public. Acestea invocau în special art. 2, art. 6 ș i art. 13 din Conven ț ie.

La 18 noiembrie 2014, cererea a fost comunicată Guvernului în temeiul art. 2 din Conven ț ie. ÎN FAPT

La 7 decembrie 2011, N.V. a fost internat în spitalul militar unde i s-a efectuat o evaluare a stării de sănătate. În timpul unei endoscopii digestive, a fost diagnosticat cu ulcer gastric ș i duodenal cauzat de o infec ț ie cu bacteria Helicobacter pylori .

Cu această ocazie, N.V. a fost consultat de C.B., medic specialist care i-a recomandat o interven ție chirurgicală. Intervenț ia a avut loc la 12 decembrie 2011 și a fost făcută de o echipă medicală alcătuită din medicul C.B. ș i medicul anestezist R.A.

În urma unor complica ții postoperatorii, alte două intervenț ii chirurgicale au avut loc la 16 și la 21 decembrie 2011. Acestea au fost fă cute de aceea și echipă medicală. Din elementele aflate la dosar reiese că interven ția din 21 decembrie 2011 era menită să trateze o pancreatită. La 3 ianuarie 2012, a fost făcută o a patra intervenție chirurgicală, de jejunostomie 1 .

La 6 ianuarie 2012, în urma unei analize bacteriologice, medicul R.G. a identificat la N.V. bacteria Klebsiella pneumoniae , sensibilă la un tratament antibiotic pe bază de colistină .

La 9 ianuarie 2012, starea lui N.V. s-a deteriorat din cauza unei hemoragii. Două zile mai târziu, persoana în cauză a fost intubată. La scurt timp, a fost diagnosticat cu icter mecanic și angiocolită. La 12 ianuarie 2012 , o nouă analiză bacteriologică a confirmat prezenț a bacteriei Klebsiell a pneumoniae . La 13 ianuarie 2012, N.V. a decedat.

În cadrul controlului care viza prevenirea infec ț iilor nosocomiale, o societate privată l - a însărcinat pe medicul epidemiolog L.D.H. să efectueze controale săptămânale la spitalul militar Brașov. După controalele din decembrie 2011 și din ianuarie 2012, au fost întocmite două procese -verbale de către medicul L .D.H., respectiv la 5 ianuarie ș i 3 februarie 2012. Aceste procese-verbale au fost aduse la cuno ș tin ța comandantului spitalului. Părț ile relevante în spe ță din acestea se citesc astfel: Proces-verbal privind activitatea de supraveghere ș i control al infec ț iilor nosocomiale efectuată în decembrie 2011 „[...] De semnalat faptul că în camera de sterilizare din blocul operator al secț iei chirurgie este dezordine, pe cuier atârnă haide de stradă, iar pe masă mereu se depozitează mâncare ș i ce ș ti de cafea, toate creând risc de contaminare a instrumentarului și a încăperilor adiacente. [...] În cursul lunii decembrie nu a fost raportat nici un caz de infec ție nosocomială.”. 1. Instalarea sondei de alimentare

La 13 ianuarie 2012, reclamantele au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov cu o plângere pentru ucidere din culpă vizând direcț ia spitalului militar ș i medicii C.B. ș i R.A. În fa ț a parchetului, reclamantele au denun ț at o e roare medicală și au solicitat o anchetă pentru a stabili eventu ala răspundere a medicilor implica ț i în tratamentul lui N.V.

În ziua depunerii plângerii de către reclamante, a început o cercetare la dispozi ț ia procurorilor de p e lângă tribunalul de primă instanță din Braș ov.

În aceea ș i zi, parchetul a solicitat efectuarea unei autopsii pentru stabilirea cauzei decesului și eventuala legătură de cauzalitate între interven ț iile chirurgicale din decembrie 2011 ș i ianuarie 2012 ș i decesul lui N.V. A doua zi, o cercetare la fa ța locului a fost efectuată de organele de poli ț ie.

La 16 ianuarie 2012, reclamantelor li s-a refuzat accesul la documentele medicale ș i participarea la autopsia de către un expert ales.

La 6 martie 2012, un raport de autopsie a fost întocmit de medicii legi ș ti ai Spitalului Jude ț ean Bra ș ov. O copie a acestui raport a fost comunicată reclamantelor la 3 aprilie 2012. Concluziile raportului se citesc după cum urmează, în părț ile relevante în spe ță: „[…] [decesul] s -a datorat insuficien ț ei pluriorganice acute, în evolu ț ia unui ș oc septic ca urmare a unui ulcer duodenal cronic penetrant în pancreas operat ș i complicat cu pancreatită acută necrotico - hemoragică abcedată. Complica ț iile postoperatorii [...] au avut o evolu ție progresiv agravantă ș i nu au regresat în urma interven ț iilor chirurgicale ulterioare repetate precum ș i a tratamentului complex de terapie intensiv ă. Între diagnosticul de ulcer duodenal cronic penetrant în pancreas și deces există legătură de cauzalitate indirectă (prin complicațiile postoperatorii apărute. 4

La 29 mai 2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braș ov a cerut Institutului Na țional de Medicină Legală „ Mina Minovici “ („IML“) să efectueze o expertiză pentru a stabili cauza decesului și eventuala legătură de cauzalitate între interven ț iile chirurgicale ș i deces, precum și dacă au fost respectate protocoalele medicale în interve n țiile chirurgicale, dacă intervenț ia care a avut loc la 12 decembrie 2011 era oportună, dacă a existat o eroare de diagnostic, dacă ar fi fost posibilă prevenirea complicaț iilor postoperatorii ș i dacă tratamentul acestor complicaț ii a fost eficient.

La 26 martie 2013, IML a întocmit raportul de expertiză medico - legală solicitat de parchet. Raportul a fost validat în aceeaș i zi de o comisie de control a INML ș i, la 16 octombrie 2013, de comisia medico- legală superioară. Concluziile raportului medico -legal se citesc după cum urmează în părț ile relevante în s pe ță: „[...] 2) Interven ț iile chirurgicale efectuate începând cu cea din 12.12.2011 care a avut un scop curativ cât și cele ulterioare care au avut drept scop tratarea chirurgicală [a] complica ț iilor grave apărute au fost absolut necesare, în lipsa lor boala ar fi condus sigur la deces, posibil într-un interval mai s curt. [...] 4) Interven ția chirurgicală din 12.12. 2011 în urma diagnosticului stabilit de ulcer duodenal cronic stenozant (stenoză pilorică) ș i penetrant în pancreas era singurul tratament indicat ș i necesar. «Tratamentul alternativ, eventual medicamentos» era depăș it, având în vedere semnele complica țiilor prezente încă de la internare – stenoză pilorică strînsă cu dilatație gastrică, vărsătur i și reflux gastric, scădere ponderală accelerată – ceea ce arată o perturbare gravă a funcț iei digestive. [...] 6) A șa cum am arătat la punctul 4), intervenția chirurgicală inițială din 12.12. 2011 era absolut necesară avînd în vedere diagnosticul stabil it, și corect efectuată avînd în vedere descrierea din protocolul operator. 7) Complica ția apărută postoperat or și anume „pancreatită acută necroticohemoragică“ este o complicație care apare datorită factorilor generali ș i local i (ischemie în teritoriul splanhnic, leziuni penetrante preexistente preoperator) a ș a cum probabil s-a întâmplat ș i în cazul de fa ță ș i nu manevrelor chirurgicale. 8) Tratamentul aplicat complica ț iei survenite a constat în tratament chirurgical ș i în tratament complex de terapie i ntensivă – fiecare în parte fiind indicat ș i corect aplicat. ”

La 26 aprilie 2013, expertul desemnat de reclamante, medicul legist D.G., a întocmit raportul său de expertiză în scopul depistării cauzelor decesului lui N.V. Conc luziile raportului se citesc după cum urmează, în părț ile relevante în spe ță: „1. Moartea numitului Vlase Nicolae a fost violentă. Ea s -a datorat unei peritonite acute traumatice produse intraoperator prin manevre chirurgicale neadecvate, în tim pul unei interven ții chirurgicale pentru ulcer duodenal cu stenoză pilorică, la data de 12.12.2011. Ulterior, în evolu ție au apărut necroză și abces de pancreas, fistulă anastomotică, angiocolită, ș oc septic.

La 25 august 2014, reclamantele au denun ț at în fa ț a procurorului- ș ef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braș ov lentoarea procedurii, ca ș i lipsa unui răspuns la cererile lor de ordin procedural. Cu titlu de exemplu, reclamantele au men ționat cererea care urmărea o nouă validare a raportului de expertiză medico - legală al IML întrucât, conform acestora, existau în continuare bănuieli privind imparț ialitatea unui medic legist care a întocmit raportul de expertiză la IML.

Prin ordonan ț a din 17 septembrie 2014, procurorul- ș ef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov a admis cererea formulată de reclamante ș i a confirmat că durata anchetei penale a fost excesivă. A constatat că nicio investiga ție nu a fost efectuată după octombrie 2013 ș i a dispus ca procurorul însărcinat cu dosarul să finalizeze ancheta până la 20 octombrie 2014. 3. Ac țiunea penală în urma deschiderii urmăririi penale sub acuzaț ia de ucidere din culpă

La 22 septembrie 2014, Parchetul de pe lâng ă Tribunalul Braș ov a început urmărirea penală in rem sub acuza ția de ucidere din culpă .

Între 8 octombrie 2014 ș i 2 martie 2015, parchetul a audiat ș ase martori, inclusiv medicul legist care efectuase autopsia. Acesta a emis atun ci argumentul potrivit căruia N.V. contractase o infecție nosocomială.

La 9 octombrie ș i 4 noiembrie 2014, parchetul a solicitat spitalului militar informa ț ii suplimentare și documente referitoare la măsurile de prevenire ș i control al infec țiilor nosocomiale, după ce a luat cunoș tin ță de rezultatele analizelor bacteriologice efectuate la 6 ș i 12 ianuarie 2012.

La 13 noiembrie 2014, parchetul a solicitat ca IML să efectueze un supliment de experti ză pentru identificarea cauzelor septicemiei lui N.V., tratamentul acordat acestei afec ț iuni, precum și legăturile de cauzalitate dintre septicemie și deces. Cu această ocazie, două din cele 11 întrebări adresate de reclamante au fost comunicate la IML.

La 19 noiembrie 2014, parchetul a respins o contesta ție formulată de reclamante care au solicitat adăugarea de întrebări suplimentare pentru noua expertiză de efectuat de către IML. 6

La 8 ianuarie 2015, prima reclamantă a fost audiată de parchet ș i s-a constituit parte civilă.

Între 13 ianuarie ș i 2 martie 2015, un angajat al laboratorului spitalului ș i medicii C.B. ș i G.B. au fost audia ț i.

La 18 martie 2015, IML a întocmit suplimentul de expertiză solicitat de parchet. Concluziile expertizei se citesc după cum urmează în părț ile relevante în spe ță: „[...] 1. Septicemia are la origine un germen bacterian cu evolu ție locală, care, ulterior, se generalizează, aș a cum este cazu l în spe ță pentr u Klebsiella pneumoniae . În buletinul de analiză microbiologică a lichidului pancreatic recoltat la 6 ianuarie 2012 ș i prelucrat (cu antibiogramă) la 11 ianuarie 2012 la Spitalul militar de urgen ță Braș ov, se men ționează că germenul identificat astfel, Klebsiella pneumoniae , este sensibil la colistină. 2. Klebsiella pneumoniae este o enterobacterie […] care se află de obicei în tractul digestiv (gură, stomac, intestine) care est e un mediu septic. În timpul opera ț iilor abdominale, care implică deschiderea segmentului tractului digestiv, are loc contaminarea locală sau la distanță (prin fluxul sanguin) inevitab i lă a mediului intern steril cu germeni din intestin (a ș a- numita „perioadă operatorie septică“). 3. Colistina – antibiotic cu ac țiune bactericidă asupra bacteriilor gram -negative de tip Klebsiella pneumoniae [...] este eficientă și recomandată în tratamentul infecț iilor cu Klebsiella pneumoniae , indiferent de situa ț ia ț esutului local [...]. 5. Organismul uman are o varietate ș i variabilitate impresionante de reac ții de apărare fa ță de leziuni, variabilitate care este influențată de o multitudine de factori endogen i ș i exogeni [ și care este dificil], dacă nu ch iar imposibil de anticipat, motiv pentru c are nu suntem în măsură să apreciem ce s -ar fi întâmplat, nici în ce mod s-ar fi petrecut evolu ț ia fizică dacă nu apărea septicem ia. 6. [...] Nu se poate exclude cu totul influen ț a, asupra pancreasului, a reac ț iei inflamatorii de proximitate a ulcerului duodenal cronic, preexistent, cu atât mai mult fiind vorba de un tip de ulcer penetrant în pancreas [ ...]. 10. [...] În cazul de fa ță, pancreatita necroticohemoragică poate fi determinată de absen ța drenării canalelor pancreatice în urma unei reac ț ii inflamatorii de proximitate, generate de ulcerul duodenal cronic; reac ț ia inflamatorie cu edem nespecific a dus la o oprire a enzimelor în acinii glandulari, la necroza lor ș i la producerea pancreatitei necrotico-hemoragice cu consecin ț ele secundare respective. ”

La 20 aprilie 2015, medicul legist D.G. a întocmit o nouă expertiză medicală, în care formula observații la întrebările propuse de parchet către IML. Concluziile expertizei se citesc dup ă cum urmează în părț ile relevante în spe ță: „[...] În consecință, germenul Klebsiella pneumoniae ar fi putut exista în tubul digestiv al pacientului, ca germen saprofit, patogen după intervenția chirurgicală din 16 decembrie 2011 [...]. Este vorba de un germen multirezistent, contractat la interven ț ia

La 3 iunie 2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braș ov a dispus clasarea dosarului, deoarece procurorii nu au identificat nicio faptă penală imputabilă medicilor curanț i ai lui N.V. La 19 iunie 2015, reclamantele au contestat această ordonanță.

Prin ordonan ț a din 4 august 2015, procurorului- ș ef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Br a ș ov a respins contesta ția formulată de reclamante. Acestea au formulat o contesta ț ie în fa ț a Tribunalului Bra ș ov împotriva acestei ordona n țe. La 13 noiembrie 2015, această contestație a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braș o v.

La 2 decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braș ov a admis contesta ția formulată de reclamante ș i a dispus redeschiderea anchetei de către Judecătoria Braș ov. Prin aceea ș i ordonan ță, a decis că Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Cluj era competent ratione materiae . Pentru a ajunge la această concluzie, a considerat în primul rând că reprezentantul părț ii responsabile civilmente, ș i anume comandantul spitalului militar, era militar ș i astfel doar un parchet militar avea competen ț a pentru a se pronun ț a cu privire la cauză. Parchetul a constatat apoi că existau indicii că N.V. contractase o infec ție nosocomială în mediul spitalicesc. În fine, critica faptul că organele de urmărire penală nu au obținut mărturia me dicului radiolog care l-a examinat pe N.V. cu o zi înainte de interven ția chirurgicală din 16 decembrie 2011 .

La 5 ianuarie 2016, un judecător de cameră preliminară de la Judecătoria Brașov a confirmat redeschiderea urmăririi penale. La scurtă vreme după aceea, medicii vizați de plângerea penală a reclamantelor au fost audia ț i de procurorii parchetului militar.

La 15 aprilie 2016, parchetul a audiat- o pe prima reclamantă, care a precizat că plângerea sa penală viza ș i infec ția nosocomială. Cu această ocazie, ș i- a extins plângerea penală împotriva medicului G.B. 8

Prin ordonan ț a din 27 aprilie 2016, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus clasarea cauzei referitoare la direc ț ia spitalului militar ș i disjungerea acestei proceduri de cea cu privire la C.B. ș i R.A., car e trebuie să fie transferată Parchetului de pe lângă Judecătoria Braș ov. Parchetul a dispus, de asemenea, începerea urmăririi penale pentru săvârș irea infrac țiunii de abuz în serviciu împotriva medicului G.B. de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Braș ov. Reclamantele au contestat rezolu ț ia respectivă .

La 2 iunie 2016, prim-procurorul parchetului militar a confirmat ordonan ț a de clasare. Reclamantele au introdus recurs în fa ț a Tribunalului Bra ș ov împotriva acestei ordonan ț e.

La 29 iulie 2016, Tribunalul Bra ș ov a trimis cauza în fa ț a Tribunalului militar Cluj, care, la rândul său, a trimis cauza în faț a Tribunalului Bra ș o v. Conflictul negativ de competen ță a fost soluț ionat la 29 septembrie 2016 de Înalta Curte de Casa ț ie ș i Justi ție, care a decis că Tribunalul Militar Cluj era competent ratione materia e .

La 15 februarie 2017, un judecător de cameră preliminară al Tribunalului Militar Cluj a admis contesta ț ia reclamantelor, a anulat ordonan ț a din 27 aprilie 2016 ș i a trimis cauza în fa ța Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Cluj pentru a continua urmărirea penală. Au fost reț inute suspiciuni cu privire la părtinire în legătură cu un medic legist care a întocmit raportul de expertiză medico - legală la IML ( supra , pct. 20). Judecătorul de instruc ție a criticat, de asemenea, faptul că procurorii nu au analizat concluziile expertului D.G., desemnat de reclamante, nici mărturia unui specialist în epidemiologie, și că nu au stabilit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, dacă infecția lui N.V. apăruse în timpul spitalizării sale. Judecătorul a constatat necesitatea de a efectua o nouă expertiză medico - legală, audierea tuturor martorilor ș i a medicilor respectivi ș i, la nevoie, confruntarea reclamantelor cu ace ș tia.

La 18 mai 2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Cluj a disp us neînceperea urmăririi penale pentru ucidere din culpă vizând direcț ia Spitalului Militar Bra ș ov. Conform procurorilor parchetului militar, nu exista nicio probă care să confirme că N.V. contractase o infecț ie din cauza lipsei de igienă la Spitalul militar Braș ov. Potrivit acelora ș i procurori, era vorba de un caz izolat, deoarece nicio altă infecție de acest fel nu a fost identificată înainte sau după decesul lui N.V., motiv pentru care infec ț ia în spe ță nu fusese declarată ca fiind nosocomială. Cu privire la incompatibilitatea denunțată de reclamante, procurorii au considerat că bănuielile privind părtinirea cu privire la unul dintre medicii l egi ș ti de la IML exprimate anterior nu se confirmau ș i că nu a mai rămas niciun alt motiv de incompatibilitate.

Prin ordonan ț a din 13 iulie 2017, procurorul- ș ef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Cluj a respins contestaț ia formulată de reclamante cu motivarea că mijloacele de probă obț inute justificau clasarea dosarului

Prin ordonan ța din 22 mai 2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Cluj a trimis cauza privind urmărirea penală sub acuzaț ia de ucidere din culpă care îi viza pe medicii C.B., ș i R.A. ș i G.B ș i sub acuza ț ia de abuz în serviciu care îl viza pe medicul G.B. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bra ș ov. Procedura este pendinte.

Guvernul prezintă exemple de decizii pronunț ate de diferite instan ț e interne care solu ționează acțiuni în răspundere civilă delictuală pentru malpraxis medical, ini ț iate de pacien ț i sau de familiile acestora împotriva medicilor sau a unităților sanitare. De asemenea, Guvernul prezintă exemple de decizii interne pronun ț ate de diferite instan ț e de contencios administrativ în litigii disciplinare care privesc diferi ț i medici.

Documentele relevante ale Na ț iunilor Unite (Pactul interna ț ional privind drepturile economice, sociale ș i culturale, precum ș i textele relevante ale Organiza ției Mondiale a Sănătății), ale Consiliului Europei [Carta Socială Europeană, Convenț ia de la Oviedo privind drepturile omului ș i biomedicina , precum ș i Recomandarea Rec(84)20 privind preven ț ia infec ț iilor din spitale] ș i ale Cur ț ii Interamericane a Drepturilor Omului (dispozi ț iile relevante din Conven ția americană privind drepturile omului ș i jurispruden ț a în materie) sunt rezumate în cauza Lopes de Sousa Fernandes împotriva Portugaliei [(MC), nr. 56080/13, pct. 110-118, CEDO 2017].

Documentele relevante ale Uniunii Europene (dispozi ț iile relevant e din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene ș i Recomandarea Consiliului privind siguran ț a pacien ț ilor, inclusiv prevenirea ș i controlul 10

Reclamantele denun ță lipsa unei anchete efective în urma plângerii lor penale privind decesul lui N.V. În acest sens, ele invocă art. 2, 6 ș i 13 din Conven ț ie.

Curtea consideră că este necesar să se exami neze capetele de cerere ale reclamantelor numai din perspectiva art. 2 din Conven ț ie ( Ioni ță împotriva României , nr. 81270/12, pct. 59, 10 ianuarie 2017). Părț ile relevante în spe ță ale acestei dispoziții sunt redactate după cum urmează: „1. Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege. [...] ” A. Cu privire la admisibilitate

Guvernul invocă neepuizarea căilor de atac interne. Pretinde că reclamantele nu au folosit decât o plângere penală cu constituire ca parte civilă, deși erau disponibile alte căi de atac. În această privință citează plângerea disciplinară ș i face trimitere la un raport de activitate al Comisiei superioare de disciplină a Colegiului Medicilor din România care conț inea multe alte exemple de sanc ț iuni pronun țate împotriva anumitor medici. O altă cale de epuizat în sp e ță ar fi, potrivit Guvernului, acțiunea în răspundere civilă delictuală îndreptată împotriva medicilor sau a instituț iilor eventua l responsabile de decesul lui N.V. ( supra , pct. 45).

Reclamantele reamintesc că s - au constituit părț i civile în cadrul procesului penal și au ales calea penală deoarece aceasta era cea mai eficientă pentru a ancheta decesul lui N.V. În opinia lor, so lu ț ionarea unei ac ț iuni civile separate ar fi putut fi amânată până la finalizarea procedurii penale, conform art. 413 alin. (1) din noul C. proc. civ . și, în orice caz, era vorba despre o faptă de natură penală și nu de un act ilicit. Ele exprimă mari îndoieli cu privire la caracter u l efectiv al căii disciplinare evocate de Guvern.

Curtea eviden țiază că argumentele prezentate de Guvern în sprijinul excep ț iei sale sunt strâns legate de esen ța capătului de cerere întemeiat pe art. 2 din Conven ț ie. Aceasta decide, prin urmare, să unească această obiecț ie cu fondul.

Constatând că cererea nu este în mod vădit nefondată în sensul art. 3 5 § 3 lit. a) din Conven ț ie și că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate, Curtea o decla ră admisibilă. B. Cu privire la fond 1. Argumentele părț ilor

Reclamantele consideră că ancheta efectuată de autorităț i pentru a elucida cauzele decesului lui N.V. nu a fost efectivă.

Guvernul sus ține că ancheta desfășurată de autorităț i în spe ță a fost promptă și efectivă. Guvernul face trimitere în această privință la efectuarea autopsiei, la cercetarea locului faptei, ca ș i la cererea de comunicarea a documentelor medicale. A indicat că au fost d ispuse mai multe expertize pentru a elucida cauzele decesului lui N.V. și a adăugat că în anchetă au fost implicate și reclamantele pe motiv că diverse documente le -au fost comunicate, că li s - au pus întrebări și că au luat parte la expertizele medico - legale. În opinia sa, IML, o institu ț ie care face de altfel fa ță unui foarte mare volum de muncă, a colaborat cu organele de anchetă și a acceptat să răspundă la întrebări suplimentare (a se vedea, a contrario, Eugenia Lazăr împotriva României , nr. 32145/05, pct. 76-80, 16 februarie 2010, ș i Baldovin împotriv a României , nr. 11385/05, pct. 23-26, 7 iunie 2011). Cu privire la durata procedurii, Guvernul face trimitere la alte cauze similare în care proceduri penale care au durat între patru ș i ș apte ani au fost considerate conforme cu cerin țele celerităț ii impuse de art. 2 din Conven ț ie [ Desjardins împotriva F ran ț ei (dec.), nr. 50533/07, 15 iunie 2010, Stihi-Boos împotriva Românie i (dec.) nr. 7823/06, pct. 57, 11 octombrie 2011, Motocu împotriva României (dec.), nr. 49794/10, pct. 38, 13 ianuarie 2015, ș i Istratoiu împotriva României (dec.), nr. 56556/10, pct. 77, 27 ianuarie 2015]. Guvernul adaugă că autoritățile interne au luat măsuri de accelerare a procedurii atunci când în spe ță au fost observ ate perioade de inactivitate. 2. Motivarea Cur ț ii a) Principii general e

Principiile generale dezvoltate de Curte în materie de obliga ț ii procedurale în temeiul art. 2 din Conven ție în domeniul sănătăț ii, în special în cazul decesului unei persoane aflate în răspunderea personalului medical, fie acesta din sectorul public sau din sectorul privat, au fost recent rezumate în cauza Lopes de Sousa Fernandes împotriva Portugaliei [(MC), nr. 56080/13, pct. 214-221, CEDO 2017] ș i su n t formulate după cum urmează, în părț ile lor relevante în spe ță: 12

Curtea re ține că, în cadrul evaluării de rutină a stării de sănătate la spitalul militar Bra ș ov, N.V. a fost diagnosticat cu ulcer gastric ș i a fost internat ș i supus mai multor interven ț ii chirurgicale înainte de a deceda ( supra , pct. 6- 10). Consideră că această situație a făcut ca reclamantele să bănuiască în mod legitim că o neglijență medicală era principala cauză a decesului rudei lor. În aceste condi ții, consideră că statul trebuia să verifice că obligația procedurală care decurge din art. 2 din Convenție era respectată în spe ță ( supra , pct. 56).

Curtea poate conveni cu Guvernul că, în caz de neglijență medicală, ordinea juridică română prevede diferite căi de atac care, în teorie, îndepline sc cerin ț ele procedurale care decurg din art. 2 din Conven ț ie. Astfel, în afara posibilităț ii de a ob ține deschiderea unei proceduri penale, există pentru persoanele în cau ză aceea de a sesiza instanț ele cu o ac țiune în răspundere civilă delictuală sau de a formula o acțiune disciplinară împotriva medicilor ș i/sau a spitalelor ( supra , pct. 45).

În spe ță, în baza informațiilor oferite de către părți, Curtea sublinia ză că reclamantele au folosit o cale de atac internă de natură penală pentru a se plânge de neîndeplinirea obliga țiilor de către medicii care aveau sarcina de a o îngriji pe ruda lor ( supra , pct. 12) și că prima reclamantă a exercitat î n acel a ș i timp ac țiunea civilă prin constituirea ca parte civilă în procesul penal ( supra , pct. 28).

Curtea va examina, prin urmare, dacă respectiva cale de atac exercitată de reclamante corespunde cerinț elor de promptitudine, eficien ță ș i diligen ță rezonabilă care rezultă din latura procedurală a art. 2 din Convenț ie ( supra , pct. 56).

În această privință, subliniază mai întâi că procedura în urma depunerii plângerii de către reclamante a durat mai mult de doi ani până când Parchetul de pe lângă Tribunalul Braș ov, sesizat cu o plângere referitoare la durata excesivă a anchetei, a declanșat urmărirea penală pentru ucidere din culpă. Deș i unele demersuri au fost întreprinse de parchet pentru a identifica eventuala legătură de cauzalitate dintre intervenț iile chirurgicale ș i decesul lui N.V. ( supra , pct. 13-19), procurorul- șef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Br a șov a criticat durata excesivă a cercetărilor ș i a dispus finalizarea acestora ( supra , pct. 21).

Curtea re ține în continuare că, după începerea urmăriri penale, procedura care îi viza pe medicii C.B., R.A. ș i G.B. este pendinte. Trimiterile succesive ale cauzei între diferite parchete sau instan ț e, civile ș i militare, din motive legate de atribuirea competen ț ei ( supra , pct. 34, 37, 39 ș i 43), au prelungit procedura ș i au dus la întârzieri nerezonabile ț inând seama de 14

În plus, Curtea reaminte ște că, în ceea ce priveș te acuza ț iile la prima vedere argumentabile de neglijen ță medicală care ar fi contribuit la un deces, autorităț ile ar fi tr ebuit să analizeze chestiunea în mod amănunț it ( supra , pct. 56). Cu acest titlu, se observă că procedura în urma declanșării urmăririi penale a privit și bănuielile că N.V. contractase o infecție nosocomială înainte de a deceda ( supra , pct. 24). Expertizele medico-legale ar fi trebuit, prin urmare, să aibă o pondere semnificativă deoarece, în acest context, pot influen ț a modul în care insta n ț a va evalua cauza.

Or, concluziile suplimentului de expertiză al IML au fost, de altfel, contrazise de raportul de expertiză întocmit de medicul legist desemnat de reclamante, care întărea argumentul cu privire la o infecție nosocomială contractată în mediul spitalicesc, precum și pe cel privind o pancreatită cauzată de manevre chirurgicale n eadecvate ( supra , pct. 31). De altfel, procurorii de la Curtea de Apel Bra ș ov nu au fost convin ș i de concluziile suplimentului de expertiză al IML ș i au reiterat argumentul privind infec ț ia nosocomială în mediul spitalicesc ( supra , pct. 34). În orice caz, se pare că această acuzație, întărită cu probe culese după începerea urmăririi penale ( supra , pct. 11, 23- 24), a îngreunat desfăș urarea anchetei.

De ș i nu este de competen ț a Cur ții să pună la îndoială concluziile expertizelor recurgând la specula ț ii pornind de la informa ț iile medicale de care dispune, constată că suplimentul de expertiză solicitat de parchet nu clarifică chestiunea originii infecț iei nosocomiale, nici eventualele consecin ț e ale acesteia referitor la decesul lui N.V., și că, la peste ș ase ani de la decesul rudei reclamantelor, încă persistă neclarită ț i în ceea ce prive ș te aplicarea normelor de prevenire a infe c ț iilor ( supra , pct. 30).

Cu privire la acest subiect, Curtea reamintește că, dincolo de chestiunea respectării drepturilor care decurg din art. 2 din Convenț ie într-o cauză anume, considera ț ii mai generale cer și o examinare promptă a cauzelor referitoare la o neglijen ță medicală survenită în mediul spitalicesc. Cunoa ș terea faptelor ș i a erorilor eventual comise în privin ța acordării de îngrijiri medicale este esen țială pentru a permite instituțiilor în cauză ș i personalului medical să remedieze potenț ialele deficien ț e și să prevină erori similare. Prin urmare, examinar ea promptă a unor astfel de cauze este importantă pentru siguranța beneficiarilor de servicii de sănătate ( supra , pct. 56).

Or în spe ță, la peste ș ase ani de la începerea procedurii penale in i ț iate de reclamante, autorităț ile i nterne nu au tratat plângerea reclamantelor legată de decesul rudei lor cu nivelul de diligen ță cerut de art. 2 din Convenț ie [a s e vedea, a contrario , E.M. împotriva României , (dec.), nr. 20192/07, pct. 53 ș i 56, 3 iunie 2014, Motocu , decizie citată anter ior, pct. 38, ș i Istratoiu , decizie citată anterior, pct. 77] ș i Guvernul pârât nu a furnizat explica ț ii

În sfâr ș it, în ceea ce prive ș te alegerea primei reclamante de a exercita ac țiunea civilă în cadrul procedurii penale pentru ucidere din culpă, Curtea constată că această cale de atac ar fi trebuit să permită examinarea coroborată a răspunderilor penale ș i civile rezultate din acela ș i fapt cauzator de prejudicii. În plus, ț inând seama de circumstan țele cauzei, această alegere era de preferat, autoritățile de anchetă având obligaț ia de a colecta probe care le puteau servi reclamantelor pentru a ini ția o eventuală acțiune civilă. Or procedura penală este încă pendinte în faț a instan ț elor interne. În acest context, Curtea nu le poate repro șa reclamantelor că nu au iniț iat o ac ț iune civilă, nici o acțiune disciplinară diferite ( Elena Cojocaru împotriva României , nr. 74114/12, pct. 122‑123, 22 martie 2016).

A șadar, Curtea consideră că în prezenta speță, sistemul judiciar na țional nu a dat un răspuns adecvat ș i suficient de prompt la o plângere întemeiată cu privire la decesul lui N.V. în mediul spitalicesc, conform obliga ț iei pe care art. 2 din Conven ț ie o impunea statului. Aceste elemente sunt suficiente Cur ț ii pentru a respinge excep ția de neepuizare a căilor de atac ridicată de Guvern ș i pentru a concluziona încălcarea art. 2 din Conven ț ie sub aspect procedural. II. CU

Art. 41 din Conven ț ie prevede: „În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenț iei sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părț i contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o repara ție echitabilă. ” A. Prejudiciu

Reclamantele solicită 5 000 000 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu moral, pe care l- ar fi suferit ca urmare a duratei excesive a cercetării cu privir e la decesul rudei lor. Solicită ș i rambursarea a 10 416 EUR pentru prejudiciu l material.

Guvernul consideră că suma solicitată de reclamante cu titlu de prejudiciu moral este excesivă ș i face trimitere la cauze similare în care Curtea a acordat sume între 5 000 ș i 12 000 EUR. Cu privire la cuantumul solicitat de re clamante pentru prejudiciul material, Guvernul consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între constatarea încălcării ș i eventualul prejudiciu material suferit de persoanele în cauză.

Neobservând nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins, Curtea respinge această cerere. În schimb, 16

Reclamantele cer 1 927 EUR pentru costurile de reprezentare ale avocatului pe care afirmă că l - au angajat. Solicită ș i rambursarea a 3 075 EUR corespunzând costului expertizei medico-legale realizate de medicul legist D.G. Cer 17 EUR pentru cheltuielile cu coresponden ț a cu Curtea ș i 19 EUR pentru cheltuielile de traducere. Prezintă documente justificative pentru toate aceste cheltuieli .

Guvernul cere Cur ții să analizeze caracterul rezonabil al cheltuielilor pentru care reclamantele solicită rambursarea, ș i anume pentru onorariile de avocat ș i pentru expertiza medico- legală, în măsura în care documentele justificative prezentate nu fac nicio men ț iune cu privire la centralizatorul cu numărul de ore lucrate.

În conformitate cu jurispruden ț a Cur ț ii, un reclamant nu poate ob ț ine rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabileș te caracterul real, necesar ș i rezonabil al acestora. În spe ță, având în vedere documentele de care dispune ș i jurispruden ța sa, Curtea consideră că este rezonabil să acorde în solidar reclamantelor suma de 5 038 EUR pentru toate cheltuielile. C. Dobânzi moratori i

Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale. PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE, 1. Une ș te cu fondul excep ția Guvernului privind neepuizarea căilor de atac interne ș i o respinge; 2. Declară cererea admisibilă; 3. Hotărăș te că a fost încălcat art. 2 din Convenț ie sub aspect procedural; 4. Hotărăș te a) că statul pârât trebuie să plătească în solidar reclamantelor, în termen de trei luni de la data la rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate