CASE OF VEREȘ v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF VEREȘ v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2015)

Tradus și revizuit de IER (ier.

gov.ro)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A TREIA

CAUZA VERE

Ș

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 47615/11)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

24 martie 2015

DEFINITI

VĂ

24.06.

2015

Hotărârea a rămas definitivă în temeiul a

rt. 44 § 2 din

Convenție. Poate suferi

modificări de formă.

HOTĂRÂREA VEREȘ

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

1

În cauza Vere

ș

împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într

-o

cameră compusă din:

Josep Casadevall,

președinte

,

Luis López Guerra,

Ján Šikuta,

Kristina Pardalos

,

Johannes Silvis,

Valeriu Grițco

,

Iulia Antoanella Motoc,

judecători,

și Marialena Tsirli,

grefier adjunct d

e secție

,

după ce a deliberat în camera de consiliu la 3 martie 2015,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

PROCEDU

RA

1

. La originea cauzei se află o cerere (nr. 47615/11) îndreptată împotriva

României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Cornel Vere

ș

(„reclamantul”), a s

esizat Curtea la 22 iulie 2011, în temeiul art.

34 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(„Convenția”)

.

2

. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul

guvernamental, doamna C

.

Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor

Externe.

3

. Reclamantul susține, în special, că a fost supus la rele tratamente din

partea politiei și că nu a beneficiat ulterior de o anchetă efectivă în această

privință.

4

. La 13 iulie 2012, cererea a fost comunicată Guvernului.

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

a născut în 1963 și locuiește în Livada.

A. Incidentul din 27 iunie 2009

6

. Potrivit hotărârii din 9 iunie 2011 a Tribunalului Cluj, la 27 iunie 2009,

chelnerițele dintr

-

un bar local au chemat poliția din Livada, întrucât

reclamantul se afla în stare de ebrietate și le

-a insultat.

HOTĂRÂREA VEREȘ

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

2

7

. Tot conform acestei hotărâri, agentul de poliție S., însoțit de proprietarul

barului, a ajuns la fața locului și l

-

a imobilizat și încătușat pe reclamant

întrucât proprietarul barului îl avertizase că reclamantul obișnuia să poarte un

cuțit asupra lui și, prin urmare, era posibil să fie înarmat.

8

. Reclamantul afirmă că agentul de poliție l

-

a bătut timp de o oră, lovindu

-

l cu pumnii și picioarele în cap și în stomac, și că i

-

a zdrobit degetele călcând

pe ele.

9

. În aceeași zi, agentul de poliție a întocmit un proces

-verbal de constatare

a incidentului, în prezența a patru martori: proprietarul barului, cele două

chelnerițe și un sătean care se afla în bar la momentul faptelor. Procesul

-

verbal nu menționa faptul că exista riscul ca reclamantul să fi fost înarmat sau

că agentul de poliție se temea de acest lucru. Acesta din urmă a precizat că,

imediat ce a intrat în bar, reclamantul l-a insultat, l-

a apucat de braț și i

-a cerut

să plece. Reclamantul a încercat apoi, cu mișcări violente, să se elibereze din

strânsoarea agentului, fapt ce a impus imobilizarea la pământ și încătușarea

acestuia

.

verbal mai preciza că, în momentul în care agentul de poliție

l-

a pus la pământ pe reclamant și l

-

a încătușat, acesta „s

-a lovit, întâi

accidental și apoi intenționat, cu capul de podeaua localului”. Ulterior,

reclamantul a continuat să se automutileze, izbindu

-

se de pereți și de un panou

de lemn din interiorul localului, ceea ce i-a p

rov

ocat plăgi deschise la nivel

ul

capului. Procesul-

verbal mai menționa, fără a specifica originea acestora,

rănile pe care le prezenta reclamantul la nivelul ambelor mâini. De asemenea,

preciza că reclamantul se afla sub tratament medical psihiatric și că av

ea un

comportament violent, motiv pentru care a fost depusă imediat o cerere de

internare. Menționa, de asemenea, că reclamantul era cunoscut în sat ca fiind

o persoană violentă, care fusese condamnată anterior pentru viol și omor.

1

1

. În cele din urmă, procesul

-

verbal preciza că agentul de poliție a chemat

o ambulanță, întrucât rănile reclamantului sângerau puternic.

1

2

. Reclamantul a fost dus în aceeași zi la spitalul din Gherla și, ulterior,

la Secția de

psihiatrie a Spitalului municipal Dej, unde a fost internat sub

supraveghere și supus unui tratament cu sedative puternice.

B. Leziunile constatate la reclamant

1

3

. Încarcerat la 3 iulie 2009, în executarea măsurii arestării prevent

ive

pentru ultraj față de agentul de poliție S., reclamantul a fost supus unui

examen medical obligatoriu, efectuat la fiecare încarcerare. Fișa medicală

preciza, printre altele, că reclamantul prezenta o contuzie facială severă, cu

parestezie, leziuni la

mai multe degete și trei plăgi suturate.

1

4

. Conform dosarului medical al reclamantului, firele de sutură de la

nivelul plăgii sale tempo

-

parietale au fost îndepărtate la 6 iulie 2009; în

aceeași zi, acesta a beneficiat de tratament stomatologic în legătură cu

contuzia sa facială; la 10 iulie 2009, a primit îngrijiri medicale pentru

HOTĂRÂREA VEREȘ

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

3

leziunile existente la nivelul încheieturii mâinii drepte și la articulațiile a patru

degete de la această mână, precum și pentru leziunile de aceeași natură

existente la două degete ale mâinii stângi; la 15 iulie 2009, o radiografie a

relevat o fractură a mâinii drepte.

1

5

. Conform certificatului medical întocmit la 2 februarie 2010 de către

Secția de Neurologie a Spitalului Clinic Militar de Urgență Cluj

-Napoca,

reclamantul încă prezenta sechele ca urmare a traumatismului din iunie 2009,

inclusiv pareză și parestezie facială pe partea stângă.

C. Rezoluția de neîncepere a urmării penale față de agentul de poliție

acuzat de rele tratamente

1

6

. Între timp, la 1 iulie și 3 iulie 2009, reclamantul a depus, la Poliția

municipiului Gherla și, respectiv, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla,

o plângere împotriva agentului de poliție S., pentru purtare abuzivă.

În aceste

plângeri, reclamantul a descris în detaliu desfășurarea incidentului, loviturile

aplicate de agentul de poliție, inclusiv zdrobirea mâinilor sale, și a menționat

că el însuși a lovit în ușă de două ori. De asemenea, a solicitat prezentarea sa

la

Institutul de Medicină Legală Cluj

-Napoca (IML) pentru efectuarea unei

expertize

.

l de medicină legală.

1

9

. Prin scrisoarea din 29 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Gherla, plângerile reclamantului și cererea acestuia din 27 iulie 2009 de

efectuare a unei expertize medico-legale au fost trimise, din motive de

competență, Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.

2

0

. Nu a fost întreprinsă imediat nicio măsură de anchetă privind plângerea

reclamantului pentru purtare abuzivă. Aceasta a fost anexată la dosarul unei

alte cauze pen

ale referitoare la un denunț prin care reclamantul l

-a acuzat pe

proprietarul barului în care a avut loc incidentul din 27 iunie 2009 că refuză

să facă forme legale angajaților săi.

2

1

. La 19 noiembrie 2009, procurorul însărcinat cu

ancheta referitoare la

proprietarul barului l-

a audiat pe reclamant. Cu această ocazie, el a reiterat

plângerea împotriva agentului de poliție pentru acte de violență.

2

2

. Prin referatul din 4 decembrie 2009, procurorul însărcinat

cu ancheta

referitoare la proprietarul barului a dispus înregistrarea separată a plângerii

reclamantului împotriva agentului de poliție S.

2

3

. Cauza a fost repartizată unui alt procuror, care a emis, la 18 februarie

2010, o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale. Procurorul a examinat

declarația din 21 ianuarie 2010 a agentului de poliție și declarația din 12

februarie 2010 a martorului B., unul dintre cei doi angajați ai barului care au

fost insultați de reclamant. Nici reclamantul, nici ceilalți trei martori

menționați în procesul

-

verbal din 27 iunie 2009 nu au fost audiați în cursul

acestei anchete

.

HOTĂRÂREA VEREȘ

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

4

2

4

. Declarațiile agentului de poliție și ale martorului au indicat că

reclamantul s-a

automutilat, inclusiv după sosirea ambulanței. Membrii

personalului medical al ambulanței nu au fost citați de Parchet pentru a fi

audiați. Agentul de poliție a precizat în declarația sa că, într

-

adevăr, l

-a

imobilizat la pământ și

l

-

a încătușat pe reclamant, dar a negat că

l

-a lovit.

2

5

. În rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a considerat,

în ceea ce privește leziunile reclamantului, că acesta s

-a automutilat la

momentul arestării sale și că, prin urmare, „era inutilă efectuarea unei

expertize medico-

legale”.

prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a confirmat rezoluția

de neîncepere a urmăririi pen

ale.

2

7

. Prin hotărârea din 9 iunie 2011, Tribunalul Cluj a respins plângerea

formulată de persoana în cauză împotriva deciziei procurorului. Acesta a

considerat că, la 2 ani după evenimente, nici o expertiză medic

o

-

legală nu ar

fi

în măsură să identifice cauza leziunilor suferite la 27 iunie 2009.

D. Plângerea reclamantului întemeiată pe refuzul de a asigura

examinarea sa de către un medic legist

2

8

. La o dată neprecizată, reclamantul a formulat separat o altă plângere

bazată pe refuzul organelor de cercetare penală de a

-l duce la un medic legist,

pentru a fi examinat, ulterior incidentului din 27 iunie 2009.

2

9

. La 13 noiembrie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a emi

s o

rezol

uție de neîncepere a urmăririi penale în această privință, confirmată la

27 decembrie 2012.

3

0

. În urma plângerii formulate de reclamant împotriva acestei ordonanț

e,

Tribunalul Cluj, prin hotărârea din 9 aprilie 2013, a admis parția

l plângerea

și a retrimis cauza la procuror, dispunând realizarea unei supliment de anchetă

privind refuzul de a-l supune pe reclamant unui examen medico-legal.

Această hotărâre este astfel redactată în părțile sale relevante:

„Tribunalul consideră că este necesar să se cerceteze circumstanțele în care Vereș

Cornel a solicitat să fie dus la Institutul de Medicină Legală din Cluj

-Napoca (IML) cu

privire la leziunile suferite cu ocazia incidentului din 27 iunie 2009; și, dacă persoana

în cauză a solicitat acest lucru, [să se precizeze] motivele pentru care nu s

-a dat curs

cererii sale; și [să se verifice] dacă aceste motive nu contravin Convenției europene a

drepturilor omului; [...]

Întrucât nu s-

a luat încă nicio măsură de cercetare în această privință, i

nstanța nu este

în măsură să furnizeze o listă exhaustivă de mijloace de probă care să fie administrate

pentru a clarifica circumstanțele sus

-

menționate. În schimb, deduce că este necesar să

fie audiate toate persoanele implicate și prezente în incinta barulu

i B., inclusiv echipajul

de poliție, personalul medical administrativ al Spitalului Municipal Dej, căruia

reclamantul i-

a solicitat, de asemenea, să fie dus la IML [...], precum și personalul

medical al Spitalului Municipal Gherla. De asemenea, vor trebui luate în considerare

documentele prezentate de reclamant.

”

HOTĂRÂREA VEREȘ

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

5

3

1

. Prin ordonanța din 24 iulie 2013, un procuror al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Cluj și

-

a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Clu

j pentru cercetarea procurorilor însărcinați cu ancheta

privind plângerea penală pentru acte de violență, depusă de reclamant în

legătură cu incidentul din 27 iunie 2009. Ordonanța menționa că, la 3 iulie

2009, reclamantul a fost supus unei expertize medico-

legale psihiatrice și că

această expertiză, prin natura sa, nu a avut ca obiect leziunile traumatice ale

acestuia

.

3

2

. Prin aceeași ordonanță din 24 iulie 2013, procurorul a dispus

neînceperea urmăririi penale în privința personalului medical și a agentului

de poliție, concluzionând că nu aveau obligația de a

-

l duce pe reclamant să

fie examinat de către un medic legist. Această ordonanță a fost confirmată, în

urma plângerii formulate de reclamant, prin hotărârea din 28 noiembrie

20

13

a Tribunalului Cluj.

3

3

. După ce a examinat restul cauzei, în ceea ce privea răspunderea

procurorilor care au desfășurat ancheta privind plângerea reclamantului

pentru acte de violență pentru faptul că nu au dispus efectuarea une

i expertize

medico-

legale, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a emis, la 13

noiembrie 2013, o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale.

3

4

. În urma plângerii reclamantului, prin hotărârea din 15 ianuarie 2014,

Curtea de

Apel Cluj a confirmat rezoluția din 13 noiembrie 2013, pe motiv

că, din probele aflate la dosar, nu reieșea că procurorul însărcinat cu ancheta

privind actele de violență săvârșite asupra reclamantului nu ș

i

-ar fi îndeplinit

obligațiile profesionale. Curtea de apel a reținut că, potrivit dosarului,

reclamantul s-

a autoagresat și că acesta nu a solicitat în mod expres să fie

examinat de un medic legist.

E. Procesul penal împotriva reclamantului

3

5

. Din dosarul cauzei rezultă că, în ur

ma incidentului din 27 iunie 2009,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla l

-

a trimis pe reclamant în judecată

pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj împotriva unui agent de poliție, ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și sfidarea

organelor judiciare, pedepsite de articolele 239, 321 și 272

1

din Codul penal

în vigoare la momentul faptelor. Prin hotărârea definitivă din 22 aprilie 2010,

Curtea de Apel Cluj l-

a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea

de 7

ani, 2 luni și 26 de zile pentru infracțiunile menționate. La o dată

neprecizată, în septembrie 2014, reclamantul a fost liberat condiționat.

II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE ȘI INTERNAȚIONALE

RELEVANTE

3

6

. Dispozițiile din dreptul intern relevante în speță, în special cele din

Codul penal și Codul de procedură penală în vigoare la momentul faptelor,

HOTĂRÂREA VEREȘ

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

6

sunt descrise în hotărârea

Antochi împotriva României

(nr. 36632/04, pct. 28-

34, 12 iulie 2011).

Codul de procedură penală în vigoare la momentul faptelor

prevedea, la art. 114-

116, că, în cazul atingerii aduse integrității fizice a unei

persoane, organele de urmărire penală pot solicita medicilor legiști să

efectueze o constatare medico-

legală a ur

m

elor prezente pe corpul victimei

.

3

8

. Constatările și recomandările Comitetului European pentru Prevenirea

Torturii (și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante) relevante

în materie sunt rezumate în hotărârile

Antochi

(citată anterior,

pct. 35-

36) și

Carabulea împotriva României

(nr. 45661/99, pct. 82, 13 iulie 2010)

.

locuri de detenție din România, CPT a constatat mai multe deficiențe în

funcționarea serviciilor de sănătate. Acesta a subliniat că, în unele cazuri,

accesul la un medic, inclusiv la un medic legist, a fost întârziat sau chiar

refuzat, iar examenele medicale au fost sumare și efectuate superficial [a se

vedea rapoartele CPT/Inf(2003)25, pct

.

30, CPT/Inf(2004)10, pct.

44, și

CPT/Inf(2008)41, pct. 19].

4

0

. În raportul CPT din 19 februarie 1998, citat în hotărârea

Carabulea

(citată anterior,

pct.

82), se menționează lipsa de interes a procurorilor față de

acuzațiile de rele tratamente formulate de suspecți. Extrasul din raport

relevant are următorul conținut

:

„26. Trebuie subliniat în special în rolul crucial care le revine

procurorilor în

prevenirea relelor tratamente. Procurorii sunt responsabili pentru conducerea și

controlul activității poliției în momentul desfășurării urmăririi penale și lor ar trebui să

le fie adresate în primul rând plângeri împotriva măsurilor sau actelor de urmărire

penală (a

rt.

275 C. proc. pen.). Se pare că încă se pot aduce îmbunătățiri în acest

domeniu

.

Numeroase persoane cu care delegația s

-

a întâlnit și care au susținut că au fost supuse la

rele tratamente au afirmat că le

-

a fost prea frică să menționeze acest fapt procurorului, poliția

avertizându

-

i că acest lucru nu ar fi în interesul lor

- aceste avertismente au fost luate cu atât

mai mult în serios cu cât era foarte probabil ca aceste persoane să revină în locurile de

detenție ale poliției (

c

f. pct.

14). Alte persoane au declarat că au informat procurorul de

spre

relele tratamente la care au fost supuse, dar că acesta nu a arătat nici cel mai mic interes de

a examina problema, uneori demonstrând o atitudine deschis partizană în favoare

a poliție

i.

CPT subliniază că întâlnirea pe care delegația

a avut

-

o cu un procuror de pe lângă o secție

de poliție din București a confirmat declarațiile pe care deținuții le făcuseră cu privire la

experiențele lor. Atunci când un procuror a fost întrebat cum ar acționa în prezența unui

suspect care se plângea de rele tratamente din partea poliției, acesta a răspuns: «Agenții de

poliție sunt colegii mei. Aș considera acuzația o minciună din partea unui recidivist»

. ”

HOTĂRÂREA VEREȘ

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

7

ÎN DREPT

I. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 3 DIN CONVENȚIE

4

1

. Reclamantul se plânge că a fost supus la rele tratamente de către un

agent de poliție și că nu a beneficiat de o anchetă efectivă privind plângerea

depusă împotriva respectivului polițist. Acesta invocă a

rt. 3

din Convenție,

redactat după cum urmează:

„Nimeni nu poate fi supus torturii și nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori

degradante.

”

A. Cu privire la admisibilitate

4

2

. Constatând că cererea nu este în mod vădit nefondată în sensul a

rt. 35

a) din Convenție și că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate

,

Curtea o declară admisibilă.

B. Cu privire la fond

4

3

. Curtea subliniază că cererea se referă, pe de o parte, la tratament

ele

suferite de reclamant la 27 iunie 2009 și, pe de altă parte, la caracterul

necorespunzător, în opinia reclamantului, al anchetei desfășurate de autorități

în privința tratamentelor respective. Curtea va examina separat aceste două

capete de cerere, din perspectiva ambelor aspecte

– material și procedural –

ale art.

3 din Convenție.

a) Argumentele părților

4

4

. Reclamantul afirmă că a fost victima unor rele tratamente din partea

unui age

nt de poliție în timpul reținerii sale, la 27 iunie 2009. Deși a

recunoscut că, la ieșirea din bar, s

-

a lovit cu capul de ușă, el a susținut că

majoritatea leziunilor sale s-au datorat multiplelor lovituri pe care i le-a

aplicat polițistul.

4

5

. Guvernul contestă acuzațiile de rele tratamente. Făcând referire la

probele colectate în timpul anchetei efectuate de autoritățile interne, susține

că reclamantul nu a fost supus niciunei forme de violență de către agentul de

poliție acuzat. Acesta din urmă l

-a arestat pe reclamant doar ca urmare a

comportamentului său agresiv, întâi față de chelnerița barului și apoi față de

însuși ofițerul de poliție.

4

6

. În ceea ce privește vătămările în cauză, atestate prin documente

medicale, Guvernul susține că au fost cauzate chiar de reclamant, întrucât

acesta ar fi avut un comportament agresiv și s

-ar fi automutilat.

HOTĂRÂREA VEREȘ

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

8

b) Motivarea Curții

4

7

. Curtea reamintește că, atunci când o persoană se află în întregime

sub

controlul poliției, orice vătămare suferită în timpul acestei perioade dă naștere

unor puternice prezumții de fapt [a se vedea

Salman împotriva Turciei

(MC),

nr. 21986/93, pct.

100, CEDO 2000-

VII]. Guvernului îi revine așadar

obligația de a furniza o explicație plauzibilă asupra originii acestor vătămări

și de a aduce probe care să pună la îndoială acuzațiile victimei, în special dacă

acestea sunt susținute de către dovezi medicale [a se vedea, printre altele,

Selmouni împotriva Franței

(MC), nr. 25803/94, pct. 87, CEDO 1999

–V, și

Bursuc împotriva Românie

i

, nr. 42066/98, pct. 80, 12 octombrie 2004].

4

8

. Având în vedere obligația autorităților de a oferi explicații despre

persoanele aflate sub controlul lor, Curtea reamintește, de asemenea, că

achitarea polițiștilor în procesul penal nu exonerează statul pârât de

răspunderea sa în temeiul Convenției (

Berktay împotriva Turciei

,

nr. 22493/93, pct. 168, 1 martie 2001).

4

9

. În speță, Curtea observă că

reclamantul a fost supus unor acte de

violență la 27 iunie 2009, după care a fost dus la spital imediat, cu o ambulanț

ă

chemată de poliție. Rapoartele medicale au confirmat că persoana în cauză

prezenta vătămări, în special un traumatism cranio

-facial rezultat în urma unei

agresiuni, cu leziuni deschise care au necesitat mai multe fire de sutură, și

leziuni, inclusiv o fractură, la ambele mâini, la șase degete în total.

5

0

. Deși Guvernul recunoaște că reclamantul nu a fost

examinat de un

medic legist, în ciuda solicitării sale în sensul respectiv, acesta susține că

leziunile în cauză au fost cauzate prin automutilare, fapt care ar fi fost stabilit

în hotărârea Tribunalului Cluj din 9 iunie 2011.

urtea constată că nu a fost prezentat, nici în fața autorităților interne,

nici în fața Curții, niciun certificat medical care să ateste faptul că vătămările

grave prezentate de reclamant ar fi fost cauzate exclusiv prin automutilare. În

schimb, constată că rapoartele medicale care au fost prezentate în cursul

anchetei interne și care i

-au fost supuse spre examinare nu au emis nicio

ipoteză privind automutilarea

.

5

2

. Chiar presupunând că o astfel de ipoteză s

-

ar putea baza pe mărturi

a

reclamantului, care a recunoscut că s

-

a lovit de două ori, Curtea observă că

autoritățile statului pârât nu au reușit să explice cum a putut reclamantul să

-

și provoace leziuni de o asemenea natură și gravitate – în special plăgi

deschise la nivelul capul

ui și zdrobirea ambelor mâini – în prezența

polițistului care îl imobilizase cu ajutorul cătușelor, apoi în prezența

personalului medical al ambulanței care fusese chemată de polițist pentru a

-l

duce pe reclamant la spital

(

Bursuc

, citată anterior,

pct. 86).

5

3

. Pe de altă parte, Curtea constată că declarațiile privind autovătămarea,

făcute de agentul de poliție acuzat și de singurul martor audiat de Parchet – și

anume angajatul barului care chemase poliția –

, au fost deosebit de sum

are și

că celelalte persoane prezente la fața locului, care ar fi putut să confirme sau

să infirme declarațiile celor dintâi, nu au fost audiate în cursul anchetei.

HOTĂRÂREA VEREȘ

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

9

5

4

. Prin urmare, în lipsa unei explicații plauzibile din partea Guv

ernului,

Curtea consideră că, în speță, este fapt stabilit că leziunile ale căror urme au

fost constatate asupra persoanei reclamantului au fost cauzate de un tratament

pentru care statul pârât este răspunzător.

considerentele anterioare, Curtea concluzionează c

ă

a fost încălcat a

rt.

3 din Convenție sub aspect material.

anchetei

a) Argumentele părților

onsideră că, întrucât nu s

-

a efectuat nici o expertiză

medico-

legală în ceea ce privește leziunile sale, ancheta privind plângerea sa

nu a fost efectivă. El adaugă că o astfel de expertiză ar fi putut stabili în m

od

obiectiv cauza exactă a leziunilor sale.

În acest sens, se plânge, de asemenea,

că a fost împiedicat să consulte un medic legist din cauza internării sale într

-

un spital de psihiatrie, imediat după incident, și a plasării sale în arest

preventiv la o săptămână după ce a fost externat din spital. El reiterează că,

în ciuda cererilor sale exprese și insistente, poliția, Parchetul și, ulterior,

instanța au refuzat să asigure să fie examinat de către un medic legist.

5

7

. Guvernul consideră că, în speță, a fost efectuată o anchetă efectivă și

serioasă și că rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale s

-a bazat

pe numeroase probe.

b) Motivarea Curții

5

8

. Curtea reamintește că, atunci când un individ afirmă în mod credibil

că a suferit, din partea poliției sau altor servicii similare ale statului,

tratamente contrare art.

3 din Convenție, această dispoziție, coroborată cu

obligația generală impusă statului de a

rt.

1, de a recunoaște oricărei persoane

aflate sub

jurisdicția sa drepturile și libertățile definite în Convenție, impu

ne,

implicit, efectuarea unei anchete oficiale efective. Această anchetă, după

exemplul celei impuse de art.

2, trebuie să poată conduce la identificarea și

pedepsirea persoanelor răspunzătoare. În caz contrar, în ciuda importanței

sale fundamentale, interdicția legală generală a tratamentelor inumane sau

degradante ar fi ineficientă în practică și ar fi posibil ca, în anumite cazuri,

agenți ai statului să încalce, beneficiind de o cv

asi

-imunitate, drepturile celor

supuși controlului lor [

Labita împotriva Italiei

(MC), nr. 26772/95, pct. 131,

CEDO 2000-

IV, și

Mocanu și alții împotriva României

(MC), nr. 10865/09,

45886/07 și 32431/08,

pct. 315-319, 17 septembrie 2014].

a efectuată trebuie așadar să fie efectivă, ceea ce înseamnă că

nu trebuie să fie împiedicată în mod nejustificat prin actele sau omisiunile

autorităților statului pârât. Aceasta trebuie să poată conduce la identificarea

și pedepsirea persoanelor răspunzătoare. Bineînțeles, nu este vorba despre o

obligație de rezultat, ci despre o obligație de mijloace. De altfel, Curtea

HOTĂRÂREA VEREȘ

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

10

subliniază încă o dată că acuzațiile privind rele tratamente suferite pe durata

arestării preventive sunt extrem de dificil de probat de către victimă, dacă

aceasta este izolată de lumea exterioară și privată de posibilitatea de a intra în

contact cu medici, avocați, rude sau prieteni, care ar putea să îl ajute și să

adune probele necesare (a se vedea,

mutatis mutandis, Aksoy împotriva

Turciei

, 18 decembrie 1996, pct. 97,

Culegere de hotărâri și decizii

1996-VI)

.

6

0

. În plus, autoritățile trebuie să fi luat măsurile rezonabile de care

dispuneau pentru a obține probele privind faptele în cauză, inclusiv, printre

altele,

declarația detaliată a victimei prezumate cu privire la obiectul acestor

acuzații, depoziții ale martorilor oculari, expertize și, după caz, certificate

medicale complementare de natură să ofere un raport complet și precis

privind vătămările și o analiză obiectivă a constatărilor medicale, în special a

cauzei vătămărilor. Orice deficiență în cadrul anchetei, care îi diminuează

capacitatea de a stabili cauza leziunilor sau de a identifica persoanele

responsabile riscă să nu se conformeze acestei cerințe (

Ba

tı și alții împotriva

Turciei

, nr. 33097/96 și 57834/00,

pct. 134, CEDO 2004-IV).

6

1

. În prezenta cauză, Curtea constată că a avut totuși loc o anchetă.

Rămâne de apreciat diligența cu care aceasta a fost efectuată ș

i

caracterul său

efectiv

.

6

2

. Curtea constată că, după ce a depus la dosar rapoarte medicale care

atestă vătămările suferite de reclamant la 27 iunie 2009 și după ce a audiat

agentul de poliție acuzat și un singur martor, și anume angajatul barului

care

a chemat poliția pe motiv că reclamantul insultase chelnerițele, printr

-o

rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, Parchetul a constatat că nu sunt

întrunite condițiile pentru răspunderea penală a agentului de poliție. Parchetul

nu a dispus efectuarea unei expertize medico-

legale, în ciuda gravității

leziunilor și în ciuda cererii exprese formulate de reclamant în această

privință, atunci când acesta era privat de libertate. Or, această expertiză ar fi

putut permite stabilirea obiectivă a cauzei leziunilor. Curtea observă că nu a

fost furnizată nicio explicație pertinentă pentru a justifica această omisiune,

pe care o consideră gravă. În plus, subliniază că, în schimb, a fost efectuată o

expertiză medico

-

legală psihiatrică, la 6 zile de la incident

u

l din 27 iunie 200

9

(supra, pct. 31).

reclamant să fie consultat de un medic legist, autoritățile nu au respectat

dispozițiile Tribunalului Cluj din decizia din 9 ap

rilie 2013 (supra, pct.

30) și

nu au verificat compatibilitatea acestui refuz cu cerințele a

rt.

3 din Convenție.

6

4

. În plus, în cursul anchetei privind purtarea abuzivă desfășurată

împotriva agentului de poliție S., parchetul nu i

-a audiat nici pe reclamant în

persoană, nici pe celelalte persoane prezente la momentul incidentului, care

au fost menționate în procesul

-verbal de constatare a incidentului din 27 iunie

barului, care chemase poliția, și nu i

-

a interogat niciodată pe membrii

personalului medical al ambulanței, chemați să îi acorde primul ajutor

HOTĂRÂREA VEREȘ

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

11

reclamantului, deși agentul de poliție acuzat a menționat în declarația sa că

reclamantul a continuat

să se automutileze în prezența acestora (supra,

pct.

24). În plus, aceste deficiențe nu au fost remediate ulterior, în cadrul

procedurii în fața Tribunalului Cluj

.

6

5

. Curtea acordă o importanță deosebită faptului că nici

parchetul, nic

i

tribunalul nu au examinat, în rezoluția de neîncepere a urmării penale și,

respectiv, în hotărârea judecătorească pronunțată ulterior, rapoartele medicale

întocmite în cauză, care făceau referire la leziunile relativ grave prezente pe

corpul reclamantului (supra, pct. 13-

15). Nici agentul de poliție acuzat, nici

singurul martor audiat, care a avansat ipoteza automutilării, pentru a explica

leziunile cranio-

faciale, nu au precizat cum a acționat reclamantul în mod

concret pentru a-

și zdrobi singur patru degete de la mâna dreaptă și două

degete de la mâna stângă, în timp ce era încătușat. Această ipoteză nu a fost

validată de nicio expertiză sau de vreo altă mărturie din partea personalului

barului, a personalului medical al ambulanței sau a sătenilor prezenți în bar la

momentul incidentului, care nu au fost audiați în cursul acestei anchete.

6

6

. Ținând seama de cele de mai sus, Curtea consideră că autoritățile nu

au efectuat o anchetă aprofundată și efectivă privind acuzația credibilă a

reclamantului, potrivit căreia un agent de poliție l

-a supus la rele tratamente.

6

7

. În consecință, constată încălcarea a

rt.

3 din Convenție sub aspect

procedural.

II. CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN

CONVENȚI

E

41 din Convenție,

„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau

a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu

permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea

acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă. ”

A. Prejudiciu

6

9

. Reclamantul solicită 65

000 de euro (EUR) pentru prejudiciile material

și moral pe care susține c

ă

le-a suferit ca urmare a tratamentelor contrare art. 3

din Convenție, la care a fost supus. Acesta și

-

a detaliat cererea după cum

urmează: 30

000 EUR

pentru prejudiciul moral rezultat în urma

traumatismelor suferite și 35

000 EUR pentru prejudiciul materi

al, sumă care,

în opinia sa, va fi necesară pentru a acoperi cheltuielile pe care intenționeaz

ă

să le suporte pentru tratarea sechelelor traumatismelor în cauză.

7

0

. Reclamantul solicită, de asemenea, 110

000 EUR (2 000

EUR pe lun

ă

pentru cincizeci și cinci de luni) pentru repararea prejudiciului care i

-ar fi fost

cauzat de arestarea și condamnarea sa pentru ultraj împotriva agentului de

poliție pe care l

-

a acuzat de săvârșirea de acte de violență împotriva sa. În cele

HOTĂRÂREA VEREȘ

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

12

din urmă, acesta solicită o compensație lunară de 2

000

EUR, care să i se

plătească după liberare.

7

1

. Guvernul precizează că sumele solicitate de reclamant cu titlu de

prejudiciu material nu au fost încă efectuate de acesta.

7

2

. În plus, consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între

încălcarea denunțată și prejudiciul moral pe care reclamantul pretinde că l

-a

suferit ca urmare a arestării sale și a condamnării sale penale pentru ultraj.

7

3

. Constatând că persoana în cauză nu și

-a justificat cererea privind

prejudiciul material, Curtea respinge această cerere. În schimb, pronunțându

-

se în echitate, Curtea consideră că reclamantului trebuie să i se acorde suma

de 12 000 EUR cu titlu de des

păgubire pentru prejudiciul moral

.

B. Cheltuieli de judecată

7

4

. Reclamantul nu a formulat nicio cerere cu acest titlu. Curtea consideră

așadar că nu este necesar să se pronunțe în această privință.

C. Dobânzi moratorii

7

5

. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze

pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală

Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE

1.

Declară

cererea admisibilă;

2.

Hotărăște

că a fost încălcat a

rt.

3 din Convenție sub aspect material și

procedural;

3.

Hotărăște

a) că statul pârât trebuie să îi plătească reclamantului, în termen de trei

luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu a

rt. 44

§

2 din Convenție, suma de 12

000

EUR (douăsprezece mii de euro), plus

orice sumă ce poate fi datorată

cu titlu de impozit, cu titlu de prejudiciu

moral, care va fi convertită

în moneda statului pârât, la rata de schimb

aplicabilă la data plății;

b) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății,

această sumă trebuie majorată cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata

dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală

Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei

puncte procentuale

;

HOTĂRÂREA VEREȘ

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

13

4.

Respinge

cererea de acordare a unei reparații echita

bile pentru celelalte

capete de cerere.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 24 martie 2015, în

temeiul art. 77 §

2 și 3 din Regulament.

Marialena Tsirli

Grefier adjunc

t

Josep Casadeval

l

Președinte