CASE OF ADRIAN RADU v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Degrading treatment;Inhuman treatment) (Substantive aspect)
CASE OF ADRIAN RADU v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2015)
©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (
www.csm1909.ro
) și al Institutului European din România” (
www.ier.ro
). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (
www.csm1909.ro
) and the European Institute of Romania (
www.ier.ro
). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA A TREIA
HOTĂRÂREA
din 7 aprilie 2015
În Cauza Adrian Radu împotriva României
(Cererea nr. 26089/13)
Strasbourg
Definitivă
07/07/2015
Hotărârea a rămas definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție.
Aceasta poate suferi modificări de formă.
În Cauza Adrian Radu împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într-o cameră compusă din Luis López Guerra,
președinte
,
Ján Šikuta, Dragoljub Popoviæ, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc,
judecători
,
și Stephen Phillips, grefier de secție,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la 17 martie 2015,
pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:
PROCEDURA
La originea cauzei se află cererea nr.
26089/13 îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Adrian Radu („reclamantul”),
a sesizat Curtea la 12
aprilie 2013, în temeiul art.
34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”).
Reclamantul care a beneficiat de asistență judiciară, a fost reprezentat de A. Grigoriu, avocat în București. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C.
Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
Reclamantul se plânge în special de o încălcare a art. 3 din Convenție, având în vedere condițiile de detenție din Penitenciarul Giurgiu.
La 2 septembrie 2013, capătul de cerere referitor la condițiile materiale de detenție a fost comunicat Guvernului.
ÎN
FAPT
I. Circumstanțele cauzei
Reclamantul s-a născut în 1971. Potrivit informațiilor furnizate de reclamant în ianuarie 2015, în prezent, acesta se află în detenție la Penitenciarul Jilava.
A. Condițiile de detenție, astfel cum au fost descrise de reclamant
În formularul cererii transmis la 21 mai 2013, reclamantul, care, la momentul faptelor, era deținut în Penitenciarul Giurgiu, s-a plâns de „torturarea psihică și fizică a persoanelor aflate în detenție, ca urmare a lipsei de spațiu suficient, a supraaglomerarea din celule, a lipsei hranei (...) și a lipsei apei potabile”.
În observațiile scrise, reclamantul a denunțat condițiile de detenție făcând referire la sistemul penitenciar românesc și menționând doar Penitenciarul Giurgiu. Acesta a precizat că a fost plasat într-o celulă de 17,65
m² alături de alți cinci deținuți și că nu dispunea de spațiu pentru a-și depozita hrana. Reclamantul a declarat că a denunțat această situație, precizând în plângerea sa că, într-o altă celulă, deținuții beneficiau de spațiul de 4 m² stabilit pentru fiecare deținut, în conformitate cu Ordinul Ministerului Justiției nr. 433/C/2010 și că directorul penitenciarului i-a răspuns că este necesară construirea unui nou penitenciar pentru a permite fiecărui deținut să beneficieze de spațiul prevăzut de ordinul citat anterior.
În aceleași observații, reclamantul s-a plâns, de asemenea, de condițiile de transport pe durata detenției, fără precizări suplimentare.
B. Condițiile de detenție, astfel cum sunt descrise de Guvern
Reclamantul se afla în detenție în Penitenciarul Giurgiu din 21 ianuarie 2009. În timpul detenției în această unitate penitenciară, a fost, pentru perioade scurte, spitalizat sau transferat într-un alt penitenciar, pentru a participa la ședințele instanțelor naționale.
În Penitenciarul Giurgiu, reclamantul a fost plasat succesiv în opt celule diferite, fiecare măsurând 17,65
m². Fiecare dintre aceste celule era dotată cu șase paturi, o sală de baie de 4,01 m², trei noptiere, un raft de haine, o piesă de mobilier pentru televizor, o masă mare și o banchetă. Aerisirea și iluminarea celulelor se făceau în mod natural, printr-o fereastră care măsura 150 pe 180 cm. Celulele erau, de asemenea, dotate cu luminator artificial. Sala de baie era dotată cu o chiuvetă, o etajeră, o oglindă, o toaletă, un suport pentru săpun, un suport pentru hârtie igienică și un duș.
Reclamantul a primit alimente specifice pentru persoanele care suferă de diabet, preparate și verificate potrivit normelor legale.
Reclamantul a beneficiat, de asemenea, de dreptul la o plimbare zilnică de două ore, într-o curte interioară care măsura aproximativ 1
400
m². De asemenea, a participat la mai multe programe educaționale și psihologice, organizate în cadrul penitenciarului.
II. Dreptul și practica interne și internaționale relevante
Dreptul și practica interne relevante în speță, precum și concluziile Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante („CPT”) ulterior mai multor vizite efectuate în penitenciarele din România, precum și observațiile sale cu caracter general, sunt rezumate în Hotărârea
Iacov Stanciu împotriva României
(nr.
35972/05, pct.113-129, 24 iulie 2012). Dispozițiile relevante în speță ale Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, precum și jurisprudența pusă la dispoziție de Guvern, sunt descrise în Cauza
Cucu împotriva României
(nr. 22362/06, pct.
56, 13
noiembrie 2012).
În raportul publicat la 11
decembrie 2008, în urma vizitei sale din iunie 2006 la mai multe unități penitenciare din România, CPT a precizat:
㤠70
: [...] Comitetul este foarte îngrijorat de faptul că lipsa paturilor rămâne o problemă constantă întâlnită nu numai în penitenciarele vizitate, ci și la nivel național, și această situație persistă de la prima vizită în România din 1995. Este timpul să se ia măsuri de anvergură pentru a pune capăt definitiv acestei situații inacceptabile.
CPT face apel la autoritățile române pentru inițierea unei acțiuni prioritare și decisive pentru ca fiecare persoană aflată într-un penitenciar să dispună de un pat.
În schimb, Comitetul este mulțumit de faptul că, la scurt timp după vizita din iunie 2006, standardul oficial privind spațiul vital pentru fiecare deținut în celule a ajuns de la 6 m
3
(ceea ce reprezenta o suprafață de aproximativ 2 m
2
pentru fiecare deținut) la 4 m
2
sau 8 m
3
.
CPT recomandă autorităților române să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea standardului privind spațiul vital de 4 m
2
pentru fiecare deținut în celulele colective ale tuturor penitenciarelor din România.”
În ultimul său raport publicat la 24 noiembrie 2011, ca urmare a vizitei sale efectuate în perioada 5
–
16 septembrie 2010 în mai multe unități penitenciare, CPT a concluzionat că gradul de suprapopulare din aceste unități penitenciare rămânea o problemă majoră în România. Conform statisticilor furnizate de autoritățile române, cele 42 de unități penitenciare din țară, cu o capacitate totală de 16
898 locuri, numărau 25
543 de deținuți la începutul anului 2010 și 26
971 de deținuți în luna august 2010; gradul de ocupare era foarte ridicat (150% sau
mai mare) în majoritatea acestor unități.
ÎN DREPT
I. Cu privire la pretinsa încălcare a art.
3 din Convenție
Reclamantul s-a plâns de condițiile materiale de detenție la care a fost supus. El invocă în această privință art. 3 din Convenție, formulat după cum urmează:
„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”
A. Cu privire la obiectul cererii
Guvernul subliniază că reclamantul nu menționează toate centrele penitenciare în care s-a aflat în detenție, ci face referire doar la Penitenciarul Giurgiu. Prin urmare, consideră că examinarea Curții ar trebui să fie limitată doar la acest centru penitenciar.
Curtea observă că într-adevăr observațiile scrise ale reclamantului fac referire doar la condițiile materiale din Penitenciarul Giurgiu. În aceste circumstanțe, examinarea pe care o va face din perspectiva art.
3 din Convenție se va limita doar la acest centru de detenție. De altfel, Curtea va examina întreaga perioadă în care reclamantul s-a aflat în detenție în acel penitenciar, chiar dacă a fost transferat pentru perioade scurte de timp într-un spital sau într-un alt penitenciar, pentru a-i permite acestuia să participe la ședințele de instanțelor naționale (a se vedea,
mutatis mutandis
,
Ciucă împotriva României
, nr.
34485/09, pct.
39, 5
iunie 2012,
Barbu Toma împotriva României
, nr.
19730/10, pct.
62, 30
iulie 2013, și
Tirean împotriva României
, nr.
47603/10, pct.
38, 28
octombrie 2014).
Pe de altă parte, Curtea arată că, în observațiile sale scrise, reclamantul s-a plâns pentru prima dată de condițiile de transport de la penitenciar către instanțele naționale și a prezentat mai multe articole din ziare care descriau condițiile deplorabile de transport ale deținuților din diferite penitenciare. Curtea consideră că afirmațiile sale cu privire la acest aspect constituie un nou capăt de cerere, care nu poate fi examinat în cadrul prezentei cereri și, dacă este necesar, reclamantul are posibilitatea de a formula o nouă cerere în acest sens.
B. Cu privire la admisibilitate
Guvernul susține că afirmațiile reclamantului au un caracter general și că persoana în cauză nu a formulat o plângere temeinică, în sensul art. 47 din Regulamentul Curții („Regulamentul”), în ceea ce privește pretinsa suprapopulare din penitenciar sau pretinsa lipsă a hranei sau a apei potabile. În acest sens, invocând cauzele
Lalić împotriva
Sloveniei
[(dec.), nr.
5711/10, 27
septembrie 2011] și
Stanivuk împotriva
Sloveniei
[(dec.), nr.
6948/10, 30
aprilie 2013], Guvernul susține că reclamantul nu a explicat modul în care condițiile denunțate l-au afectat personal, mai ales din moment ce nu a prezentat Curții nici cel mai mic început de dovadă. În aceste condiții, în viziunea Guvernului, capătul de cerere este neîntemeiat și trebuie respins ca vădit nefondat.
Reclamantul arată că a denunțat, în formularul cererii, suprapopularea și lipsa hranei și a apei potabile, care, în opinia sa, constituie o încălcare a art.
3 din Convenție, capătul său de cerere fiind astfel, în viziunea sa, individualizat suficient. Acesta citează în sprijinul argumentelor sale concluziile Curții în Cauza
Constantin Tudor împotriva României
(nr.
43543/09, pct.
55-57, 18 iunie 2013), în care Curtea a fost de acord să examineze capătul de cerere al unui reclamant, întemeiat pe încălcarea art.
3 din Convenție, ca urmare a relelor condiții de detenție, printr-o simplă trimitere la o altă hotărâre în materie pronunțată de aceasta. El adaugă că relele condiții materiale de detenție din Penitenciarul Giurgiu sunt probate de diferitele hotărâri de recunoaștere a încălcării pronunțate de Curte în privința acestui penitenciar.
Curtea constată că reclamantul nu s-a limitat la a se plânge de condițiile materiale de detenție în general, ci a precizat elemente specifice pe care dorea să le denunțe, și anume suprapopularea din penitenciar și lipsa hranei și a apei potabile. În plus, având în vedere modul în care este formulat capătul de cerere, se pare că persoana în cauză se consideră afectată în mod direct. Având în vedere cele menționate anterior, Curtea consideră că cererea, astfel cum a fost inițial formulată de reclamant, nu este în mod vădit neîntemeiată în sensul art.
35
§
3
a) din Convenție. Observând așadar că aceasta nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate, Curtea o declară admisibilă.
C. Cu privire la fond
Reclamantul reamintește poziția sa potrivit căreia condițiile materiale ale detenției sale au încălcat art.
3 din Convenție. În acest sens, face referire la hotărârile Curții prin care aceasta a concluzionat o încălcare a articolului menționat ca urmare a condițiilor materiale de detenție din Penitenciarul Giurgiu;
Făcând trimitere la descrierea condițiilor de detenție transmisă de reclamant, Guvernul susține că autoritățile naționale au depus toate diligențele necesare pentru a respecta normele impuse în materie de condiții de detenție și că vor continua să îmbunătățească condițiile de detenție ale acestuia. Guvernul arată că reclamantul a beneficiat de un spațiu personal de 3,39
m² în celula sa (inclusiv baia) în Penitenciarul Giurgiu.
Curtea reamintește că atunci când supraaglomerarea din celule atinge un anumit nivel, lipsa de spațiu dintr-o unitate penitenciară poate constitui elementul central care trebuie luat în considerare la aprecierea conformității unei anumite situații cu art.
3 (
Ciucă,
citată anterior, pct.
41, și
Pavalache împotriva României
, nr.
38746/03, pct.
94, 18
octombrie
2011).
Aplicând principiul menționat anterior în prezenta cauză, Curtea se va concentra asupra factorului central în speță, și anume spațiul personal de care dispunea reclamantul în Penitenciarul Giurgiu.
În speță, Curtea observă că, potrivit datelor disponibile la dosar, reclamantul dispunea de un spațiu personal de 2,94
m². Acest spațiu era, în realitate, mult mai redus, ca urmare a prezenței mobilierului (a se vedea,
mutatis mutandis
,
Iamandi împotriva României
, nr.
25867/03, pct.
59 și
60, 1
februarie 2007). Curtea concluzionează că reclamantul a trăit mai mulți ani într-o stare de mare promiscuitate în penitenciarul menționat anterior. O astfel de situație de suprapopulare nu putea decât să accentueze dificultățile autorităților și ale deținuților în a menține un nivel adecvat al igienei (a se vedea,
mutatis mutandis
,
Ion Ciobanu împotriva României
, nr.
67754/10, pct.
42, 30 aprilie 2013).
În opinia Curții, având în vedere starea de suprapopulare și durata detenției reclamantului, condițiile de detenție la care a fost acesta supus în Penitenciarul Giurgiu au depășit, prin urmare, pragul de gravitate necesar, astfel încât art. 3 din Convenție este aplicabil.
În plus, Curtea reamintește că a constatat deja în numeroase cauze încălcarea art. 3 din Convenție, în principal, pe motivul lipsei spațiului individual suficient și pe motivul condițiilor precare ale igienei corporale în Penitenciarul Giurgiu, și acest lucru în timpul unei perioade care corespunde celei în care reclamantul s-a aflat în detenție în locul respectiv (Flamînzeanu, citată anterior, pct. 92
Bădilă împotriva României
, nr.
31725/04, pct.
76, 4
octombrie 2011,
Țicu
împotriva României
, nr.
24575/10, pct.
62, 1
octombrie 2013,
Marian Toma
împotriva României
, nr. 48372/09, pct. 33, 17 iunie 2014).
Având în vedere considerentele menționate anterior, Curtea consideră că nu mai este necesar să examineze celelalte afirmații ale reclamantului referitoare la condițiile de detenție.
În consecință, Curtea consideră că a fost încălcat art. 3 din Convenție ca urmare a supraaglomerării din celule.
II. Cu
privire
la
aplicarea
art.
41
din
Convenție
În conformitate cu art.
41 din Convenție,
„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.”
A.
Prejudiciu
Reclamantul solicită 10
000 euro (EUR) pentru prejudiciul pe care susține că l-a suferit.
Guvernul susține încă de la început că reclamantul nu precizează în ce calitate solicită suma menționată anterior și că, în aceste condiții, a încălcat prevederile art.
60
§
2. Guvernul adaugă că, în cazul în care Curtea ar interpreta suma solicitată drept o cerere de reparație pentru prejudiciul moral, acesta ar fi compensat suficient prin constatarea încălcării și consideră că, în orice caz, suma cerută este excesivă.
Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că trebuie să i se acorde reclamantului suma de 10
000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.
B. Cheltuieli de judecată
Reclamantul, care a beneficiat de asistență judiciară, nu a solicitat rambursarea cheltuielilor de judecată suplimentare.
C. Dobânzi moratorii
Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive,
în unanimitate,
Curtea:
declară cererea admisibilă în ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe art.
3 din Convenție, în ceea ce privește condițiile materiale de detenție la care a fost supus reclamantul în Penitenciarul Giurgiu;
hotărăște
că
fost încălcat art.
3 din Convenție;
hotărăște
a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art.
44 §
2 din Convenție, suma de 10
000
EUR (zece mii de euro), care trebuie convertită
în moneda statului pârât
la rata de schimb aplicabilă la data plății, pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
b) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, această sumă trebuie majorată cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale.
Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris, la 7 aprilie 2015, în temeiul art.
77
§
2 și al art.
77
§
3 din Regulament.
PREȘEDINTE
Grefier
LUIS LÓPEZ
Guerra Stephen Phillips