CtEDO 07.04.2015 Auto

AFFAIRE ADRIAN RADU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
07.04.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant;Traitement inhumain) (Volet matériel)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ADRIAN RADU c. ROUMANIE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ADRIAN RADU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 26089/13) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 aprilie 2015 DEFINITIVF 07/07/2015 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Adrian Radu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Luis López Guerra, președinte, Ján Šikuta, Dragoljub Popović, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Stephen Phillips, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 17 martie 2015, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o hotărâre (n 26089/13) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, dl Adrian Radu ( A. Grigoriu, avocat în București. Guvernul român ( La 2 septembrie 2013, cauza privind condițiile materiale de detenție a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR L În formularul său de cerere trimis la 21 mai 2013, reclamantul, care a fost la momentul respectiv deținut la închisoarea Giurgiu, este plâns de În observațiile sale scrise, reclamantul a denunțat condițiile de detenție făcând referire la sistemul penitenciar român și menționând numai închisoarea Giurgiu. El a precizat că a fost plasat într-o celulă de 17,65 m2 împreună cu alte cinci deținuți și nu dispune de spațiu pentru a-și depune mâncarea. El a denunțat această situație, menționând în plângerea sa că, într-o altă celulă, deținuții aveau spațiu de 4 m2 necesar pentru fiecare deținut, în conformitate cu dispozițiile Ministerului Justiției nr. 433/C/2010, și că directorul închisorii a răspuns că construirea unei noi închisori era necesară pentru a permite fiecărui deținut să beneficieze de spațiul prevăzut de acesta. În aceleași observații, reclamantul și-a exprimat, de asemenea, nemulțumirea cu privire la condițiile sale de transport în timpul detenției sale, fără detalii suplimentare. Condițiile de detenție, astfel cum au fost descrise de guvern Reclamantul a fost deținut la închisoarea Giurgiu începând cu 21 ianuarie 2009, în timpul detenției sale în această instituție penitenciară, a fost, pentru perioade scurte, spitalizat sau transferat într-o altă închisoare, pentru a putea participa la audierile instanțelor naționale. 10. În închisoarea Giurgiu, reclamantul a fost plasat succesiv în opt celule diferite, fiecare având 17,65 m2. Fiecare dintre aceste celule avea șase paturi, o baie de 4,01 m2. m2, cu trei paruri, un portanteu, un mobilier pentru televiziune, o masa mare si un banc. Latenta si iluminarea celulelor au fost realizate in mod natural printr-o fereastra de 150 din 180 cm. Celulele erau dotate, de asemenea, cu iluminat artificial. Baia era dotată cu o chiuvetă, un raft, o oglindă, un WC, un suport pentru săpun, un suport pentru hârtie și un duș. 11. Reclamantul a primit mese specifice pentru persoanele cu diabet zaharat, preparate și controlate în conformitate cu normele legale. 12. Reclamantul a beneficiat, de asemenea, de o plimbare zilnică de două ore într-o curte interioară de aproximativ 1 400 m2. De asemenea, a participat la mai multe programe educative și psihologice organizate în cadrul închisorii. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE ȘI INTERNAȚIONALE PERTINENTE 13. Dreptul și practica internă relevante în speță, precum și concluziile Comitetului european pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante ( 35972/05, §§ 113-129, 24 iulie 2012). Dispozițiile relevante în speță ale Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, precum și jurisprudența guvernului sunt descrise în cauza Cucu c. România 22362/06, § 56, 13 noiembrie 2012 14. În raportul său publicat la 11 decembrie 2008, în urma vizitei sale în iunie 2006 în mai multe instituții penitenciare din România, CPT a precizat § 70: (...) Comitetul este foarte preocupat de faptul că lipsa paturilor rămâne o problemă constantă nu numai în instituțiile vizitate, ci și la nivel național, de la prima vizită în România din 1995; este momentul să se ia măsuri de eliminare definitivă a acestei situații inacceptabile. CPT solicită autorităților române să se întreprindă o acțiune prioritară și decisivă pentru a se asigura că fiecare deținut aflat într-o instituție națională dispune de un pat. În schimb, Comitetul salută faptul că, la scurt timp după vizita din iunie 2006, standardul oficial al spațiului de viață pentru fiecare deținut în celule a fost adus de 6 m (ceea ce revenea la o suprafață mai mare sau mai mică de 2 m). m2 pentru fiecare deținut) la 4 m2 sau 8 CPT recomandă autorităților române să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea standardului de 4 m2 pentru fiecare deținut în celulele colective ale tuturor instituțiilor penitenciare din România 15. În ultimul său raport publicat la 24 noiembrie 2011, în urma vizitei sale efectuate în perioada 5-16 septembrie 2010 în mai multe penitenciare, CPT a concluzionat că rata suprapopulației instituțiilor penitenciare rămâne o problemă majoră în România. Potrivit statisticilor furnizate de autoritățile române, cele 42 de instituții penitenciare din România, cu o capacitate totală de 16 898 de locuri, aveau 25 543 deținuți la începutul anului 2010 și 26 971 deținuți în august 2010, iar rata de ocupare a forței de muncă era foarte ridicată (150 % sau mai mult) în aproape toate aceste instituții. PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 3 DIN CONVENȚIE 16. Reclamantul se plânge de condițiile materiale de detenție pe care le-a comis. În acest sens, invocă art. 3 din Convenție, astfel de cuvinte nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Guvernul subliniază că reclamantul nu menționează toate centrele penitenciare în care a fost deținut, ci se referă numai la închisoarea Giurgiu. Prin urmare, consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea ia notă de faptul că observațiile scrise ale reclamantului se referă numai la condițiile materiale din închisoarea Giurgiu. În aceste condiții, examinarea pe care o va face pe teren art. 3 din Convenție se va limita la acest singur centru de detenție. Pe de altă parte, Curtea va examina întreaga perioadă în care reclamantul a fost încarcerat acolo, deși a fost transferat pentru perioade scurte la spital sau într-o altă închisoare pentru a-i permite să participe la audierile instanțelor naționale (a se vedea mutatis mutandis Ciuca c. România, 34485/09, § 39, 5 iunie 2012, Toma Barbu România, n 19730/10, § 62, 30 iulie 2013 și Tirean c. România, n 47603/10, § 38, 28 octombrie 2014 19. Pe de altă parte, Curtea arată că, în observațiile sale scrise, reclamantul se plânge pentru prima dată de condițiile sale de transport de la închisoare la instanțele naționale și că acesta produce mai multe articole din ziare care descriu condițiile deplorabile de transport al deținuților din diferite închisori. Curtea consideră că afirmațiile sale cu privire la acest aspect constituie un nou motiv care nu poate fi examinat în cadrul prezentei cereri și că, dacă este cazul, reclamantul va putea introduce o nouă cerere în această privință. Cu privire la admisibilitate 20. Guvernul susține că afirmațiile reclamantului prezintă un caracter general și că nu a ridicat nici un motiv întemeiat, în sensul art. 47 din Regulamentul Curții de Justiție, în ceea ce privește presupusa suprapopulare a închisorii sau presupusa absență a hranei sau a apei potabile. În acest sens, invocă cauzele Lal 5711/10, 27 septembrie 2011) și Stanivuk c. Slovenia ((dec.), 6948/10, 30 aprilie 2013), guvernul susține că reclamantul nu a explicat modul în care condițiile denunțate de acesta au fost afectate personal, cu atât mai mult cu cât a făcut mai mult decât ar fi prezentat Curții cel mai mic început de probă. În aceste condiții, în opinia guvernului, cauza este neîntemeiată și trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată. 21. Reclamantul indică faptul că a denunțat, în formularul de cerere, o stare de suprapopulare penitenciară și o lipsă de hrană și de apă potabilă care, în opinia sa, constituiau o încălcare a articolului 3 din convenție, fapt care, în opinia sa, este suficient de caracterizat și citează în sprijinul argumentelor sale concluziile Curții în cauza Constantin Tudor c. România 43543/09, §§ 55-57, 18 iunie 2013), în care Curtea ar fi fost de acord să se adreseze unui reclamant, întemeiat pe încălcarea articolului 3 din convenție din cauza unor condiții de detenție nefavorabile, constând într-o simplă trimitere la o altă hotărâre pronunțată în acest domeniu de către aceasta. Reclamantul adaugă că condițiile materiale necorespunzătoare de detenție în închisoarea Giurgiu sunt dovedite prin diferite hotărâri de încălcare pronunțate de Curte în ceea ce privește această închisoare. 22. Curtea constată că reclamantul nu este limitat să se plângă de condițiile materiale de detenție în general, ci a precizat ce elemente speciale dorește să denunțe, și anume o stare de suprapopulare penitenciară și o absență a hranei și a apei potabile. În plus, având în vedere modul în care este formulată cauza, se pare că persoana în cauză este direct afectată. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că cererea, astfel cum a fost formulată inițial de către reclamant, nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz, declarându-l admisibil. Pe fond 23. Reclamantul își reiterează poziția conform căreia condițiile materiale ale detenției sale au încălcat art. 3 din convenție. În această privință, face trimitere la hotărârile Curții în care a ajuns la concluzia încălcării acestui articol din cauza condițiilor materiale de detenție la închisoarea Giurgiu. 24. Referindu-se la descrierea condițiilor de detenție furnizate de el, guvernul susține că autoritățile naționale au efectuat toate diligențele necesare pentru a se conforma standardelor impuse în materie de condiții de detenție și că acestea vor continua să îmbunătățească condițiile de detenție ale reclamantului și că reclamantul a beneficiat de un spațiu personal de 3,39 m2 în celula sa (inclusiv baia) la închisoarea Giurgiu. 25. Curtea amintește că, atunci când suprapopularea penitenciară atinge un anumit nivel, lipsa de spațiu într-o instituție penitenciară poate constitui elementul esențial care trebuie luat în considerare în aprecierea conformității unei situații date la art. 3 din convenție (Ciuca, citată anterior, § 41), și Pavalache c. România , n 38746/03, § 94, 18 octombrie 2011). 26. Prin aplicarea principiului menționat anterior prezentei cauze, Curtea va examina factorul primordial în speță, și anume spațiul personal de care dispune reclamantul la închisoarea Giurgiu. 27. În speță, Curtea constată că, potrivit datelor disponibile la dosar, reclamantul dispunea de un spațiu personal de 2,94 m2. Acest spațiu era, de fapt, chiar mai redus ca urmare a prezenței mobilierului (a se vedea mutatis mutandis Iamando c. România, n 25867/03, §§ 59 și 60, 1 iunie 2010). Curtea concluzionează că reclamantul a trăit timp de mai mulți ani într-o mare promiscuitate în cadrul închisorii menționate anterior. O astfel de situație de supraînălțare nu a putut să crească dificultățile autorităților și ale deținuților de a menține un nivel corect de igienă (a se vedea mutatis mutandis Ion Ciobanu c. România, nr. 67754/10, § 42, 30 aprilie 2013 28). În ceea ce privește Curtea, având în vedere starea de suprapopulare și durata detenției reclamantului, condițiile de detenție ale acestuia din urmă în închisoarea Giurgiu au depășit, prin urmare, pragul de gravitate impus pentru aplicarea articolului 3 din convenție. 29. Pe de altă parte, Curtea amintește că a încheiat deja, în numeroase cauze, încălcarea articolului 3 din convenție, în principal din cauza lipsei de spațiu individual suficient și a condițiilor de igienă corporală necorespunzătoare din închisoarea Giurgiu, pe parcursul unei perioade corespunzătoare celei în care reclamantul a fost încarcerat în închisoare (Flaminzeanu, citată anterior, punctul 92, România, nr. 317/92/04, § 76, 4 octombrie 2011, Țicu c. România, n 24575/10, § 62, 1 octombrie 2013 și Marian Toma c. România, n 48372/09, § 33, 17 iunie 2014). 30. Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să se ia în considerare, în plus, celelalte afirmații ale reclamantului cu privire la condițiile deținerii sale. 31. Prin urmare, Curtea consideră că a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza suprapopulației închisorii. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a suferit, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Rău 33. Reclamantul solicită 10 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul suferit. 34. Guvernul susține că reclamantul nu precizează în ce titlu solicită suma menționată anterior și că, în aceste condiții, a încălcat dispozițiile art. 60 alin. (2) din regulament. El adaugă că, în cazul în care Curtea ar interpreta suma solicitată ca o cerere de despăgubire a prejudiciului moral, acesta ar fi compensat suficient printr-o constatare a încălcării și consideră că suma solicitată este, în orice caz, excesivă. 35. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului suma de 10 000 EUR pentru daune morale. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 36. Reclamantul, care a fost admis în beneficiul asistenței judiciare, nu solicită rambursarea unor cheltuieli și cheltuieli suplimentare. Interese moratorii 37. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. cererea admisibilă în ceea ce privește hotărârea pronunțată în temeiul articolului 3 din convenție, în ceea ce privește condițiile materiale de detenție ale reclamantului în închisoarea Giurgiu Att că a avut loc o încălcare a articolului 3 din convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, suma de 10 000 EUR (zece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, această sumă va crește din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Stephen Phillips Luis López Guerra Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2015-03-03
0,97
AFFAIRE RADOVANCOVICI c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE RADOVANCOVICI c. ROUMANIE (Requête n o 45358/13) ARRÊT STRASBOURG 3 mars 2015 DÉFINITIF 03/06/2015 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
CtEDO 2014-12-02
0,96
AFFAIRE COZIANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE COZIANU c. ROUMANIE (Requête n o 29101/13) ARRÊT STRASBOURG 2 décembre 2014 DÉFINITIF 02/03/2015 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. E
CtEDO 2015-10-06
0,96
AFFAIRE MARIUS DRAGOMIR c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE MARIUS DRAGOMIR c. ROUMANIE (Requête n o 21528/09) ARRÊT STRASBOURG 6 octobre 2015 DÉFINITIF 06/01/2016 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de f
CtEDO 2015-06-30
0,96
AFFAIRE STAN c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE STAN c. ROUMANIE (Requêtes n os 24362/11 et 52339/12) ARRÊT STRASBOURG 30 juin 2015 DÉFINITIF 14/12/2015 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
CtEDO 2013-10-01
0,96
RADU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 5818/10 Alexandru Marius RADU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 1 er octobre 2013 en un comité composé de : Alvina Gyulumyan, présidente, Kris
Sursă