ROMÂNIA (solicitarea nr. 455/58/13) HOTĂRÂREA STRASBURG 3 martie 2015 DEFINIF 03/06/2015 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Radovancovici c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Luis López Guerra, Ján Šikuta, Dragoljub Popović, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Stephen Phillips, grefier de secțiune, După ce a intenționat în camera consiliului la 10 februarie 2015, Renunțarea hotărârii a fost adoptată la această dată de procedură La originea cauzei (n 455/58/13) îndreptat împotriva României și al cărui resortisant al acestui stat, dl Omer Radovankovici ( A fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe.
Reclamantul denunță în special o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție în închisoarea Timișoara. La 18 decembrie 2013, cauza privind condițiile materiale de detenție a fost comunicată guvernului. Reclamantul s-a născut în 1965. El este în prezent deținut la Timișoara. Reclamantul a fost condamnat la cinci ani de închisoare fermă a șefului de contrabandă și de asociere a răufăcătorilor printr-o hotărâre definitivă din 8 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Condițiile de detenție descrise de reclamant În vederea executării pedepsei, reclamantul a fost încarcerat în închisoarea Timișoara într-o celulă de 20 m2 cu alți 17 deținuți. Potrivit reclamantului, condițiile care domnesc în celulă sunt În plus, reclamantul denunță o calitate proastă a hranei și imposibilitatea de a primi alimente din partea familiei sale.
Condițiile de detenție descrise de guvern indică faptul că, la 14 februarie 2013, reclamantul a fost încarcerat la închisoarea din Timișoara. 2013 a fost plasat în mai multe celule din laiula E9 și, după 27 martie 2013, în mai multe celule din laiula E8. Potrivit guvernului, fiecare celulă are o suprafață de 21,08 m2 și este dotat cu nouă paturi, de depozitare pentru afacerile deținuților și de o masă. Numărul de deținuți nu ar fi depășit niciodată numărul de paturi instalate în celule. Laterație și iluminarea celulelor s-ar face în mod natural printr-o fereastră de 147 din 177 cm. Baia ar fi dotată cu o chiuvetă, o toaletă și un duș. Apa rece ar fi disponibilă în mod continuu, în timp ce apa caldă ar fi disponibilă conform unui program aprobat de administrarea închisorii.
10. Încălzirea ar fi asigurată de cazanul central al clădirii. În timpul verii, pentru a reduce neplăcerile cauzate de temperaturi ridicate, ușile celulelor ar fi lăsate deschise. 11. Deținuții ar fi răspunzători pentru curățenia celulei lor și ar primi, de asemenea, produse pentru igiena personală; acțiuni de dezinsecție și deratizare ar fi desfășurate în mod regulat. În 2013, astfel de acțiuni ar fi avut loc în luna noiembrie. 12. În cele din urmă, deținuții ar fi autorizați să iasă din celulele lor de la 8 ore la 12 ore și 14 ore. orele 18:00 și ar avea acces la trei cursuri de plimbări, săli de clasă, bibliotecă și club pentru activități educaționale. II.
DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ PERTINENTE 13. Dreptul și practica internă relevante în speță, precum și concluziile Comitetului european pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) pronunțate în urma mai multor vizite efectuate în închisorile din România, precum și observațiile sale cu caracter general, sunt rezumate în hotărârea Iacov Stanciu c. România 35972/05, §§ 113-129, 24 iulie 2012). Dispozițiile relevante în speță ale Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, precum și jurisprudența guvernului sunt descrise în cauza Cucu c. România 22362/06, § 56, 13 noiembrie 2012 14. În ultimul său raport, publicat la 24 noiembrie 2011, ca urmare a vizitei sale din 5-16 septembrie 2010 la mai multe penitenciare, CPT a concluzionat că rata suprapopularii a instituțiilor penitenciare rămâne o problemă majoră în România, potrivit statisticilor furnizate de autoritățile române, cele 42 instituțiile penitenciare din țară, cu o capacitate totală de 16 898 de locuri, aveau 25 543 deținuți la începutul anului 2010 și 26 971 deținuți în august 2010, iar rata de ocupare a forței de muncă era foarte ridicată (150 % sau mai mult) în aproape toate aceste instituții.
Reclamantul se plânge de condițiile materiale ale detenției sale pe care le-ar fi comis în închisoarea Timișoara, pe care o numește tratamente inumane și degradante. În acest sens, invocă art. 3 din Convenție, astfel încât nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Constatând că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție și că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv, Curtea o declară admisibilă. Pe fond 17. Guvernul susține că autoritățile române au dat dovadă de o diligență rezonabilă pentru a oferi reclamantului condiții adecvate de detenție.
Considerând că este conștient de jurisprudența Curții în ceea ce privește regula de neobosire a căilor de atac interne în ceea ce privește condițiile de detenție, acesta arată că reclamantul nu a formulat nicio plângere și nici nu a făcut nici un demers la nivel intern pentru a se plânge de condițiile de detenție pe care le aduce în fața Curții. 18. Curtea reamintește că, atunci când suprapopularea penitenciară atinge un anumit nivel, lipsa spațiului într-o instituție în cauză poate constitui elementul esențial care trebuie luat în considerare în aprecierea conformității unei situații date articolului 3 din Convenție (Ciuca c. România, 34485/09, § 41, 5 iunie 2012 și Pavalache c. România, n 38746/03, § 94, 18 octombrie 2011). 20. În aplicarea principiilor menționate anterior în prezenta cauză, Curtea va examina factorul care este esențial în speță, și anume spațiul personal de care reclamantul dispune la închisoarea Timișoara unde este încarcerat.
21. Curtea observă că, potrivit datelor comunicate de guvern, reclamantul dispune de un spațiu personal de 2,34 m2. Acest spațiu este, de fapt, chiar mai redus ca urmare a prezenței mobilei (a se vedea mutatis mutandis Iamando c. România, n 25867/03, § 59 și 60, 1 iunie 2010). Curtea concluzionează că reclamantul trăiește de mai mult de un an într-o mare promiscuitate în cadrul închisorii menționate anterior. O astfel de situație de suprapopulare nu poate decât să sporească dificultățile cu care se confruntă autoritățile și deținuții pentru menținerea unui nivel corect de igienă (a se vedea mutatis mutandis Ion Ciobanu c. România, nr. 67754/10, § 42, 30 aprilie 2013) 22. Pentru Curte, având în vedere starea de suprapopulare penitenciară și durata privării de libertate a reclamantului, condițiile de detenție ale acestuia din urmă în închisoarea Timișoara depășesc, prin urmare, pragul de gravitate impus pentru aplicarea articolului 3 din convenție.
23. Pe de altă parte, Curtea amintește că a încheiat deja, în numeroase cauze, încălcarea articolului 3 din convenție, în principal din cauza lipsei de spațiu individual suficient în închisoarea Timișoara (Blejuscata c. România, n 7910/10, § 43, 19 martie 2013, Axente c. România, n 24044/12, § 25, 22 aprilie 2014, Ionuț-Laurențiu Tudor România, n 34013/05, § 49, 24 iunie 2014). Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze, în plus, celelalte afirmații ale reclamantului cu privire la condițiile de detenție. 25. Prin urmare, Curtea consideră că a avut loc o încălcare a articolului 3 din convenție pe motiv de suprapopulare penitenciară. II.
PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 26. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 27. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă în termenul stabilit în acest scop și nu a prezentat, cu privire la această omisiune, nicio explicație pe care Curtea o poate considera întemeiată. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. PE CES, CURȚA, ÎN L a fost încălcat art. 3 din Convenție Respinge cererea tardivă de satisfacție echitabilă.
În limba franceză, apoi comunicat în scris la 3 martie 2015, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Josep Casadevall Președinte
AFFAIRE RADOVANCOVICI c. ROUMANIE (Requête n o 45358/13) ARRÊT STRASBOURG 3 mars 2015 DÉFINITIF 03/06/2015 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Radovancovici c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Luis López Guerra, Ján Šikuta, Dragoljub Popović, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, juges, et de Stephen Phillips, greffier de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 10 février 2015, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE 1. À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 45358/13) dirigée contre la Roumanie et dont un ressortissant de cet État, M. Omer Radovancovici (« le requérant »), a saisi la Cour le 12 juillet 2013 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Le requérant a été représenté par M e A.-M. Mihălcescu, avocate à Bucarest. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») a été représenté par son agente, M me C. Brumar, du ministère des Affaires étrangères.
3.Le requérant dénonce en particulier une violation de l’article 3 de la Convention en raison des conditions de sa détention dans la prison de Timișoara.
4.Le 18 décembre 2013, le grief concernant les conditions matérielles de détention a été communiqué au Gouvernement. EN FAIT I.
5. Le requérant est né en 1965. Il est actuellement détenu à Timișoara.
6.Le requérant a été condamné à cinq ans de prison ferme du chef de contrebande et d’association de malfaiteurs par un arrêt définitif du 8 février 2013 de la Haute Cour de cassation et de justice. A. Les conditions de détention telles que décrites par le requérant
7.En vue de l’exécution de sa peine, le requérant a été incarcéré dans la prison de Timișoara dans une cellule de 20 m² avec 17 autres détenus. Selon le requérant, les conditions régnant dans la cellule sont « misérables » et, pendant l’été, par des températures atteignant 40 o C, l’air devient irrespirable.
8.Le requérant dénonce en outre une mauvaise qualité de la nourriture et une impossibilité de recevoir des aliments de la part de sa famille. B. Les conditions de détention telles que décrites par le Gouvernement
9.Le Gouvernement indique que, le 14 février 2013, le requérant a été incarcéré à la prison de Timișoara. Il précise que, du 14 février au 27 mars 2013, il a été placé dans plusieurs cellules de l’aile E9 et, après le 27 mars 2013, dans plusieurs cellules de l’aile E8. Selon le Gouvernement, chaque cellule a une superficie de 21,08 m² et est dotée de neuf lits, de rangements pour les affaires des détenus et d’une table. Le nombre des détenus n’aurait jamais dépassé le nombre de lits installés dans les cellules. L’aération et l’éclairage des cellules se feraient de manière naturelle par une fenêtre mesurant 147 sur 177 cm. La salle de bains serait pourvue d’un lavabo, d’un WC et d’une douche. L’eau froide serait disponible en continu, alors que l’eau chaude le serait selon un programme agréé par l’administration de la prison.
10.Le chauffage serait assuré par la chaudière centrale du bâtiment. Pendant l’été, afin de diminuer le désagrément causé par les températures élevées, les portes des cellules seraient laissées ouvertes.
11.Les détenus seraient responsables de la propreté de leur cellule. Ils se verraient en outre attribuer des produits pour l’hygiène personnelle. Des actions de désinsectisation et de dératisation seraient menées régulièrement. En 2013, de telles actions auraient eu lieu au cours du mois de novembre.
12.Enfin, les détenus seraient autorisés à sortir de leurs cellules de 8 heures à 12 heures et de 14 heures à 18 heures, et auraient accès aux trois cours de promenade, aux salles de cours, à la bibliothèque et au club destiné aux activités éducatives. II.
13. Le droit et la pratique internes pertinents en l’espèce ainsi que les conclusions du Comité européen pour la prévention de la torture et des peines ou traitements inhumains ou dégradants (CPT) rendues à la suite de plusieurs visites effectuées dans des prisons de Roumanie, tout comme ses observations à caractère général, sont résumés dans l’arrêt Iacov Stanciu c. Roumanie (n o 35972/05, §§ 113-129, 24 juillet 2012). Les dispositions pertinentes en l’espèce de la loi n o 275/2006 sur l’exécution des peines ainsi que la jurisprudence fournie par le Gouvernement sont décrites dans l’affaire Cucu c. Roumanie (n o 22362/06, § 56, 13 novembre 2012).
14.Dans son dernier rapport, publié le 24 novembre 2011 à la suite de sa visite du 5 au 16 septembre 2010 dans plusieurs établissements pénitentiaires, le CPT a conclu que le taux de surpeuplement des établissements pénitentiaires restait un problème majeur en Roumanie. Selon les statistiques fournies par les autorités roumaines, les 42 établissements pénitentiaires du pays, d’une capacité totale de 16 898 places, comptaient 25 543 détenus au début de l’année 2010 et 26 971 détenus en août 2010, et le taux d’occupation était très élevé (150 % ou plus) dans la quasi-totalité de ces établissements. EN DROIT I.
15. Le requérant se plaint des conditions matérielles de sa détention qu’il aurait subies dans la prison de Timișoara, qu’il qualifie de traitements inhumains et dégradants. Il invoque à cet égard l’article 3 de la Convention, ainsi libellé : « Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants. » A. Sur la recevabilité
16.Constatant que la requête n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention et qu’elle ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité, la Cour la déclare recevable. B. Sur le fond
17.Le Gouvernement soutient que les autorités roumaines ont fait preuve d’une diligence raisonnable afin d’offrir au requérant des conditions de détention adéquates. Se disant conscient de la jurisprudence de la Cour par rapport à la règle de non-épuisement des voies de recours internes en matière de conditions de détention, il indique que le requérant n’a formulé aucune plainte et ni effectué aucune démarche au niveau interne afin de se plaindre des conditions de détention qu’il dénonce devant la Cour.
18.Le requérant n’a pas déposé d’observations écrites dans le délai imparti par la Cour.
19.La Cour rappelle que, lorsque la surpopulation carcérale atteint un certain niveau, le manque d’espace dans un établissement pénitentiaire peut constituer l’élément essentiel à prendre en compte dans l’appréciation de la conformité d’une situation donnée à l’article 3 de la Convention ( Ciucă c. Roumanie , n o 34485/09, § 41, 5 juin 2012, et Pavalache c. Roumanie , n o 38746/03, § 94, 18 octobre 2011).
20.Faisant application des principes susmentionnés à la présente affaire, la Cour se penchera sur le facteur qui est primordial en l’espèce, à savoir l’espace personnel dont le requérant dispose à la prison de Timișoara où il est incarcéré.
21.La Cour observe que, selon les données communiquées par le Gouvernement, le requérant dispose d’un espace personnel de 2,34 m². Cet espace est, en réalité, encore plus réduit du fait de la présence du mobilier (voir, mutatis mutandis , Iamandi c. Roumanie , n o 25867/03, §§ 59 et 60, 1 er juin 2010). La Cour conclut que le requérant vit depuis plus d’un an dans une grande promiscuité au sein de la prison précitée. Une telle situation de surpeuplement ne peut qu’accroître les difficultés que rencontrent les autorités et les détenus pour maintenir un niveau d’hygiène correct (voir, mutatis mutandis , Ion Ciobanu c. Roumanie , n o 67754/10, § 42, 30 avril 2013)
22.Pour la Cour, eu égard à l’état de surpopulation carcérale et de la durée de la privation de liberté du requérant, les conditions de détention subies par ce dernier dans la prison de Timișoara dépassent par conséquent le seuil de gravité requis pour l’application de l’article 3 de la Convention.
23.Par ailleurs, la Cour rappelle avoir déjà conclu dans de nombreuses affaires à la violation de l’article 3 de la Convention en raison principalement du manque d’espace individuel suffisant dans la prison de Timișoara ( Blejușcă c. Roumanie , n o 7910/10, § 43, 19 mars 2013, Axinte c. Roumanie , n o 24044/12, § 25, 22 avril 2014, Ionuț-Laurențiu Tudor c. Roumanie , n o 34013/05, § 49, 24 juin 2014). 24. À la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime qu’il n’est pas nécessaire d’examiner, de surcroît, les autres allégations du requérant concernant les conditions de sa détention.
25.Partant, la Cour estime qu’il y a eu violation de l’article 3 de la Convention à raison de la surpopulation carcérale. II.
26. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. »
27.Le requérant n’a présenté aucune demande de satisfaction équitable dans le délai imparti à cette fin et il n’a présenté, concernant cette omission, aucune explication que la Cour puisse juger fondée. Partant, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu de lui octroyer de somme à ce titre. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Déclare la requête recevable ; 2. Dit qu’il y a eu violation de l’article 3 de la Convention ; 3. Rejette la demande tardive de satisfaction équitable. Fait en français, puis communiqué par écrit le 3 mars 2015, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Stephen Phillips Josep Casadevall Greffier Président