AFFAIRE BUJOREAN c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

10.06.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant;Traitement inhumain) (Volet matériel)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BUJOREAN c. ROUMANIE (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 13054/12) HOTĂRÂREA STRASBURG 10 iunie 2014 DEFINIF 10/09/2014 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Bujorean c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Dragoljub Popović, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 mai 2014, Renunță hotărârea pe care o reprezintă, adoptat la această dată procedural La originea cauzei 13054/12) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, dl Gheorghe Bujorean, a sesizat Curtea la 15 februarie 2012 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul se plânge în special de condițiile detenției sale în închisoarea Botoșani. La 17 ianuarie 2013, cererea a fost comunicată guvernului. Printr-o hotărâre definitivă din 13 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de cinci ani a șefului de înșelătorie. La 19 septembrie 2011, a fost încarcerat la închisoarea Botoșani, unde își continuă pedeapsa. Condițiile de detenție ale reclamantului Părțile diferă în ceea ce privește condițiile de detenție ale reclamantului. Versiunea reclamantului Reclamantul susține condiții similare de detenție în toate instituțiile penitenciare în care a fost deținut: închisoarea Botoșani, precum și închisoarea Focșani și spitalul din București-Jilava, unde a fost transferat în iunie 2012 pentru o perioadă nespecificată pentru a fi supus examinărilor medicale. El se plângea de suprapopularea închisorii și spune că în închisoarea Botoșani erau 15-17 de persoane în celula sa, în timp ce celula avea 20 m. Se plângea și de lipsa de aerisire a celulei, de cantitatea limitată de apă potabilă, de calitatea slabă a alimentelor, de condițiile de igienă precară și de prezența paraziților. 10. Acesta susține, de asemenea, că, în timpul transferurilor între instituțiile penitenciare, a trebuit să călătorească în camioane vechi nepotrivite pentru transportul persoanelor, în special din cauza lipsei de aerisire și a numărului mare de deținuți transportați. Versiunea guvernului 11. Reclamantul a fost, în majoritatea cazurilor, deținut la închisoarea Botoșani, unde a împărțit mai multe celule. 12. Începând cu 4 octombrie 2011, reclamantul și-a ispășit pedeapsa în regim semideschis. Ușile celulelor au rămas deschise pe tot parcursul zilei, cu excepția meselor, astfel încât reclamantul a avut acces la cele trei cursuri ale închisorii, la club și la sala de sport, la 9,5 ore pe zi, de la 7:30 la prânz și apoi de la 13 la 18:00. 13. Reclamantul a dispus întotdeauna un pat individual. În plus, condițiile de igienă, calitatea hranei, precum și curățarea și iluminarea celulelor au fost satisfăcătoare. Toaleta și dușurile au fost separate de celulă prin pereți și accesul la apă caldă a fost asigurată de două ori pe săptămână. Starea de sănătate a reclamantului 14. În septembrie 2011, reclamantul a solicitat suspendarea executării pedepsei din motive medicale, susținând că starea sa de sănătate nu era compatibilă cu detenția. El a susținut că a suferit de hepatită virală tip C. 15. Prin hotărârea din 12 aprilie 2012, tribunalul departamental din Botoșani și-a respins cererea, pe baza a două expertize medicale conform cărora reclamantul nu a reacționat la tratamentul la adresa: I Pe de altă parte, potrivit concluziilor expertizei, reclamantul putea fi urmărit și tratat pentru boala sa în sistemul penitenciar. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE ȘI INTERNAȚIONALE PERTINENTE 16. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 275/2006 privind drepturile persoanelor deținute sunt descrise în cauza Cucu c. România 22362/06, § 56, 13 noiembrie 2012 17. Rapoartele internaționale relevante, inclusiv cele ale Comitetului european pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, sunt descrise în cauza Iacov Stanciu c. România 35972/05, § 125-129, 24 iulie 2012). Recurentul se plânge de condițiile detenției sale în închisoarea Botoșani și: la art. 2 din convenție. Având în vedere natura cauzei sale și jurisprudența sa în materie (Iacov Stanciu, citată anterior, § 166), Curtea consideră că este necesar să se examineze acest aspect din perspectiva articolului 3 din convenție, care este astfel formulat Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Cu privire la admisibilitate 19. Guvernul excită din această cauză pentru a nu epuiza căile de atac interne. Acesta afirmă că reclamantul nu a sesizat niciodată autoritățile competente pentru a se plânge de condițiile sale de detenție, pe baza dispozițiilor legii nr. 275/2006 sau cele ale dreptului comun privind răspunderea civilă. El face trimitere, de asemenea, la exemplele de jurisprudență pe care le-a prezentat Curții în alte două cauze similare. 20. Reclamantul susține că a informat mai multe autorități publice cu privire la condițiile sale de detenție, fără a obține însă o îmbunătățire a situației sale. 21. Curtea observă că, în ceea ce privește condițiile materiale ale detenției sale, cauza recurentului se referă în special la suprapopularea penitenciară și la condițiile necorespunzătoare de igienă. În acest sens, Comisia reamintește că, în cazuri recente referitoare la o cauză similară și îndreptată împotriva României, a judecat deja în lumina particularității acestui aspect jurisprudența internă la care se referă Ön 275/2006 ar fi putut oferi reclamantului o despăgubire imediată și efectivă pentru cauza sa (Marin Vasilescu c. România, n 62353/09, § 27, 11 iunie 2013 și Bulea c. România, n 27804/10, § 42, 3 decembrie 2013). Curtea a ajuns la aceleași concluzii privind acțiunea în răspundere civilă (Stoleriu c. România, n 5002/05, § 60, 16 iulie 2013 și Țicu c. România, 24575/10, punctul 48, 1 octombrie 2013). Argumentele guvernului nu pot conduce în speță Curtea la o concluzie diferită. Prin urmare, această excepție ar trebui respinsă. 22. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 23. Reclamantul indică în special faptul că închisoarea Botoșani se confruntă cu o problemă gravă de suprapopulare. El susține că: în realitate nu poate părăsi celula deoarece închisoarea nu are sală de sport și că clubul nu este disponibil în mod liber pentru deținuți, deoarece este utilizat de personalul închisorii sau pentru cursuri pentru deținuții înregistrați 24. Guvernul indică faptul că, din cauza regimului semideschis al închisorii Botoșani, reclamantul a beneficiat de un spațiu mai larg decât cel al celulei sale din jurul căreia a avut acces la cele trei cursuri ale închisorii, la club și la sala de sport. În plus, acesta consideră că condițiile de detenție impuse de reclamant nu ating pragul de gravitate impus de art. 3 din convenție. 25. Curtea amintește că art. 3 din convenție impune statului să se asigure că orice persoană aflată în posesia sa este compatibilă cu respectarea demnității umane, care nu supune obligația de a suferi sau de a suferi o intensitate care depășește nivelul inevitabil al suferinței legate de detenție și că, având în vedere cerințele practice ale detenției, sănătatea și bunăstarea persoanei deținute sunt asigurate în mod corespunzător ( Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 92-94, CEDO 2000-XI. În evaluarea condițiilor de detenție, efectele lor cumulative (Dougoz c. Grecia, nr. 40907/98, § 46, CEDH 2001-II).]]] Statul este, prin urmare, obligat, în ceea ce privește problemele logistice și financiare, să își organizeze sistemul judiciar astfel încât să asigure deținuților respectarea demnității lor umane ( Benediktov c. Rusia , n 106/02, § 37, 10 mai 2007 și Soukhovoi c. Rusia , n 63955/00 , § 31, 27 martie 2008). 27. Îndreptându-se spre faptele din speță, Curtea constată că părțile și-au exprimat punctul de vedere cu privire la faptul că reclamantul și-a ispășit cea mai mare parte a pedepsei la închisoarea Botoșani, din care face o descriere detaliată. În această privință, Curtea arată că a concluzionat deja încălcarea articolului 3 din convenție în cauze similare în care reclamanții puneau în discuție condițiile materiale de detenție în aceeași închisoare (Cucolaș c. România, n 17044/03, § 94, 14 septembrie 2010, Budaca c. România, n 57260/10, § 42, 17 iulie 2012, Stoleriu, citată anterior, § 66 și Cotleț c. România (n, n 49549/11, § 34, 1 octombrie 2013). 28. În special în ceea ce privește spațiul personal acordat reclamantului, Curtea constată că, potrivit informațiilor furnizate de guvern, nu au fost contrazise de guvern, acesta deține un spațiu individual redus, sub doi metri pătrați, ceea ce este sub standardul de patru metri pătrați recomandat de CPT pentru celulele colective (Stoleriu, citată anterior, § 66 și Cotlet , citată anterior, punctul 34). 29. Curtea constată că, în timpul detenției sale sub regimul semideschis, reclamantul a beneficiat de posibilitatea de a părăsi celula sa. Cu toate acestea, această măsură nu poate constitui în sine o soluție la lipsa de spațiu individual în instituțiile penitenciare, cu atât mai mult cu cât, la fel ca în speță, reclamantul a suferit o situație de suprapopulare gravă ( Györgypál c. România, n 29540/08, § 74, 26 martie 2013). 30. Pe lângă problema suprapopulației închisorii, afirmațiile reclamantului cu privire la condițiile de igienă precare, în special accesul la apa caldă și la dușuri, precum și la aerisirea și iluminarea celulelor sunt mai mult decât plauzibile și reflectă realitățile descrise de CPT în diferitele rapoarte întocmite ca urmare a vizitelor sale în închisorile românești (Cucolaș) , citată anterior, punctul 95). 31. Curtea consideră, prin urmare, că condițiile de detenție în cauză au supus recurentului o pedeapsă de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției (Kaja c. Grecia, n 3227/03, § 49, 27 iulie 2006). 32. Având în vedere această constatare, Curtea nu consideră necesar să se pronunțe asupra părții din cauza condițiilor de transport ale reclamantului (Viorel Burzo c. România, n 75109/01 și 12639/02, § 102, 30 iunie 2009, Micu c. România, n 29883/06, § 90, 8 februarie 2011 și Pop Blaga c. România, n 37379/02, § 47, 27 noiembrie 2012). Având în vedere cele de mai sus, a existat o încălcare a articolului 3 din Convenția acestui șef. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 34. În cele din urmă, reclamantul se plânge, din perspectiva articolului 2 din Convenție, de întreruperea tratamentului pe bază de d iulie 2012, durata excesivă a acestei proceduri. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 4, acesta susține, într-o scrisoare din 3 iulie 2012, că a fost întemnițat pentru datorie. 35. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu constată nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. Prin urmare, Curtea concluzionează că această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 3 (a) și 4 din Convenție. III. PRIVIND LICHIDITATEA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 36. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 37. Reclamantul nu a prezentat o cerere de satisfacție echitabilă în termenul stabilit de Curte. Prin urmare, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe art. 3 din Convenția privind condițiile de detenție a reclamantului în închisoarea Botoșani și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 3 din convenție respinge cererea de satisfacție echitabilă. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 10 iunie 2014, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din regulament. Santiago Quesada Josep Casadevall Moduler Președinte