AFFAIRE STARK c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

18.03.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant;Traitement inhumain) (Volet matériel)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE STARK c. ROUMANIE (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA STARK c. ROMÂNIA (Cercetarea nr. 31968/07) HOTĂRÂREA STRASBURG 18 martie 2014 DEFINIF 18/06/2014 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Stark c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președintele Alvina Gyulumyan, Dragoljub Popović, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera de consiliu la 18 februarie 2014, Renunțare a hotărârii că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei este o hotărâre (n 31968/07) îndreptat împotriva României și al cărui resortisant al acestui stat, Joseph Stark ( I. Cambera, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul denunță în special condițiile rele de detenție pe care le-a suferit în închisoarea București-Jilava. La 14 octombrie 2010, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA L Acestea s-au născut în 1954 și se află în prezent în București. Condamnarea reclamantului pentru înșelăciune, falsificare și utilizare falsă În aprilie 2001, reclamantul a semnat, în calitate de reprezentant al unei societăți cu sediul în Statele Unite, actul de vânzare a unei clădiri din București. Pentru plata achiziției sale, reclamantul a utilizat un contract bancar emis de o bancă olandeză. Vânzătorii au sesizat organele de poliție din București cu o plângere penală pentru înșelăciune, indicând faptul că banca olandeză și societatea în numele căreia reclamantul a semnat actul de punere în aplicare nu existau. În același timp, reclamantul a fost suspectat că a achiziționat proprietatea asupra diferitelor bunuri imobile din București prin intermediul unor puteri false emise în Statele Unite în favoarea sa de către cetățeni români care fuseseră proprietarii de bunuri imobile în România. Parchetul reține că reclamantul a folosit aceste competențe pentru a revendica proprietatea asupra clădirilor naționale și a le vinde. Parchetul reține, de asemenea, vânzarea de către reclamant, în 2001, a două case sise din București, aparținând unor terțe persoane, prin intermediul unor puteri false. Din elementele dosarului reiese că cauzele au fost atașate. Printr-o hotărâre din 21 septembrie 2005, tribunalul departamental din București l-a condamnat pe reclamant la 12 ani de închisoare fermă pentru escrocherie, falsificare și utilizare de falsuri. După analizarea elementelor de probă (copii ale actelor de vânzare a clădirilor, copii ale puterilor, mărturii, declarații, interogatorii), judecătorii concluzionează că reclamantul a fost la originea vânzării ilegale a mai multor bunuri imobile prin intermediul unor documente false. Tribunalul a dispus, de asemenea, anularea actelor de vânzare încheiate în mod fraudulos și l-a condamnat pe reclamant să despăgubească părțile civile cu o valoare de aproximativ 50 000 EUR. La 14 februarie 2007, Curtea de apel din București, la apelul reclamantului, a încălcat parțial hotărârea din 21 septembrie 2005, a redus pedeapsa la 10 ani de închisoare fermă și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii. Judecătorii Tribunalului de apel au considerat că, în pofida vinovăției și a necinstei reclamantului, care era din ce în ce mai recidivist, pedeapsa de 12 ani era disproporționată și că o reducere a acesteia. Din elementele dosarului reiese că reclamantul și-a ispășit pedeapsa cu închisoarea la centrul de detenție Rahova până la 2 decembrie 2008. Condițiile de detenție în centrul de detenție Jilava Condițiile de detenție descrise de solicitant 10. La 2 decembrie 2008, reclamantul a fost transferat la închisoarea București-Jilava și plasat în celula nr. 511. 11. Pe baza a 60 de fotografii făcute de el însuși, el denunță condițiile în care a locuit acolo. Mai întâi, această celulă, care, după el, măsura 28 m și era dotată cu paturi de fier ruginite, acoperite cu saltele vechi, pline de paraziți, era ocupată de aproximativ 20 de deținuți. Apoi, sistemul de canalizare a apei din toaletă ar fi fost defect, degajând astfel mirosuri nautice. În plus, ceea ce era necesar pentru chiuvetă era o simplă cutie de beton, dintre care unii deținuți se foloseau ca frigider. 12. Pe de altă parte, reclamantul indică faptul că ușa toaletei era complet distrusă, că robinetul era scos din funcțiune, că, la începutul detenției sale, dușul a rămas câteva luni fără apă caldă, că, mai târziu, nu mai există apă fierbinte decât o oră pe săptămână, pentru o populație de 300 de deținuți, iar coșul de gunoi din interiorul celulei, nu era golit în mod regulat și degajat de mirosuri puternice. 13. El adaugă că partea de jos a ușii celulei permite trecerea șobolanilor și șoarecilor, care, după părerea sa, erau legiuni, la fel ca păduchii, ploșnițele și diferite specii de gândaci, că ferestrele celulei erau sparte și că lăsau să pătrundă ploaia, că iluminarea (o singură fiolă de 40 de wați) era foarte slabă și că exista o lipsă totală de lenjerie de pat. 14. În cele din urmă, el afirmă că unii dintre cei 20 de deținuți care împărtășeau aceeași celulă au contractat tuberculoză, sifilis sau hepatită, că unii deținuți fumau și că alții se drogau cu heroină, că medicamentele eliberate pentru tratarea diferitelor afecțiuni erau perimate, că nu exista nici o posibilitate de acces la un serviciu de urgență, că singurul serviciu medical disponibil consta într-un control medical succint, că consultarea unui stomatolog necesita o perioadă de așteptare de la opt luni la un an și că hrana era insuficientă. Condițiile de detenție, astfel cum sunt descrise de guvern 15. Guvernul confirmă faptul că reclamantul a fost încarcerat la 2 decembrie 2008 în închisoarea București-Jilava (celula 511). El arată că celula în cauză avea 42,84 m2, că avea două ferestre (135 62 cm și 135 cm). 135 cm) și que. a fost dotată cu două toalete separate printr-un perete și accesibile printr-o ușă. El afirmă că nu deține informații exacte cu privire la numărul de paturi din celulă, dar explică faptul că pot fi adăugate paturi suplimentare în funcție de numărul de deținuți încarcerați. În ceea ce privește numărul mediu de deținuți ai reclamantului, acesta furnizează cifre variind de la 14 18 pentru perioada decembrie 2008 - iunie 2010. Guvernul arată, de asemenea, că un spațiu destinat conservării alimentelor nepericuloase era prevăzut în celulă, că în această secțiune a închisorii deținuții dispuneau și de două frigidere, că închisoarea cuprindea un sistem de încălzire, că deținuții aveau acces, de două ori pe săptămână, la un spațiu sanitar care cuprindea 11 dușuri, că, potrivit informațiilor furnizate de către ANSP deținuții aveau obligația de a se asigura că celula și toaletele lor erau igienice, că cearșafurile au fost puse la dispoziția reclamantului, că spațiile erau dezinfectate o dată pe trimestru cel puțin, că regimul alimentar de care reclamantul a beneficiat în această închisoare corespundea standardelor impuse de Ministerul Justiției și că, în sfârșit, era interzis în mod oficial deținuților să fumeze în celule și că fumătorii aveau acces la locuri special amenajate în acest scop. II. DREPTURILE ȘI PRACTICILE INTERNE PERTINENTE 18. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 275/2006 privind drepturile persoanelor deținute, precum și concluziile Comitetului European pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) pronunțate în urma mai multor vizite efectuate în închisorile din România, precum și observațiile sale cu caracter general, sunt rezumate în Hotărârea Iacov Stanciu c. România 35972/05, § 113 129, 24 iulie 2012) și Cucu c. România 22362/06, § 56, 13 noiembrie 2012). 19. 1999 și iunie 2006, inclusiv închisoarea București-Jilava. În raportul său publicat la 11 decembrie 2008 în urma vizitei sale în iunie 2006 în mai multe instituții penitenciare din România, CPT și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că suprapopularea închisorilor rămâne o problemă persistentă la nivel național. CPT a recomandat autorităților române să ia măsuri imediate pentru a reduce semnificativ rata de ocupare a celulelor. Conducerea închisorii a atras atenția delegației CPT asupra faptului că condițiile materiale erau extrem de mediocre în întreaga închisoare. 20. Recenzii relevante din Recomandarea nr. (2006)2 a Comitetului de Miniștri din statele membre privind normele penale europene, adoptată la 11 ianuarie 2006, sunt descrise în Hotărârile Eneac. Italia ([GC], nr. 74912/01, § 48, CEDO 2009) și Rupa c. România 58478/00, § 88, 16 decembrie 2008). ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 3 DIN CONVENȚIE 21. Într-o scrisoare din 4 martie 2009, reclamantul denunță condițiile rele de detenție în închisoarea București-Jilava. Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Observație preliminară 22. Guvernul susține că reclamantul nu a denunțat niciodată, într-un mod explicit, condițiile de detenție în închisoarea București Jilava. Potrivit guvernului, singurele documente referitoare la condițiile de detenție în această închisoare sunt declarațiile colegului de celulă al reclamantului și fotografiile pe care acesta le-a făcut în celula sa. 23. Reclamantul contestă teza guvernului și susține că a sesizat în mod regulat Curtea cu privire la litigiul întemeiat pe art. 3 din convenție începând cu data de 17 iulie 2007 a formularului de cerere, în care ar fi menționat condițiile de detenție necorespunzătoare din închisorile românești. În ceea ce privește cele 60 de fotografii în cauză, reclamantul susține că le-a luat în celula n 511 prin intermediul telefonului mobil. În plus, conform reclamantului, 10 declarații scrise de colegii de celulă și confirmându-i afirmațiile. 24. Curtea ia notă de faptul că, în formularul său de cerere din 17 iulie 2007, reclamantul critica în general condițiile detenției sale în centrele de detenție în care a fost încarcerat. În plus, la 4 martie 2009, reclamantul a denunțat în acești termeni condițiile de detenție care ar fi fost ale sale în închisoarea București-Jilava: (...) am fost transferat într-o închisoare, (...) care este o bombă bacteriologică. Aici, condițiile de detenție sunt mai rele decât orice ne putem imagina, mai rele decât cele din lagărele de concentrare, (...) eu sunt supus în mod constant relelor tratamente cauzate de suferința fizică și de tratamente degradante. În mod similar, în scrisoarea sa din 29 septembrie 2009, reclamantul a descris astfel condițiile materiale de detenție în celula nr. 511: Există aproximativ 20 de deținuți, uneori 22, într-o celulă de 28 m2, toaletele nu mai funcționează, peretele de separare nu mai există, o duhoare insuportabilă, un duș cu apă fierbinte este disponibil doar o dată pe săptămână, timp de o oră, pentru 300 de deținuți, există șobolani, păduchi, gândaci; împart celula cu deținuți fumători (...) În sprijinul afirmațiilor sale, reclamantul a furnizat 60 de fotografii. 25. Curtea constată că aceste trei documente au fost trimise guvernului, care a avut posibilitatea de a-și prezenta observațiile în această privință. În aceste condiții, Curtea se simte bine sesizată de reclamant cu privire la condițiile rele ale detenției sale în închisoarea București-Jilava unde a fost încarcerat. Cu privire la admisibilitate 26. Constatând că aceasta nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv d Reclamantul consideră că condițiile rele ale detenției sale în închisoarea București-Jilava au constituit tratamente inumane și degradante, în conformitate cu art. 3 din Convenție. 28. Guvernul consideră că condițiile de detenție impuse de reclamant nu au atins pragul de gravitate necesar pentru ca art. 3 din Convenție consideră că autoritățile interne au luat toate măsurile necesare pentru a asigura reclamantului condiții adecvate de detenție. 29. Curtea amintește că, deși măsurile privative de libertate implică, de obicei, pentru un deținuți anumite dezavantaje, încarcerarea sa nu îl face totuși să piardă beneficiul drepturilor garantate prin convenție. 30. Comisia reamintește, de asemenea, că, atunci când suprapopulația penitenciară atinge un anumit nivel, lipsa de spațiu într-o instituție penitenciară poate constitui elementul central care trebuie luat în considerare în evaluarea compatibilității unei situații date cu art. 3 din convenție (a se vedea în acest sens, Ciucă c. România, n 34485/09, § 41, 5 iunie 2012 și Pavalache c. România, 38746/03 § 94, 18 octombrie 2011). 31. Judecând după aplicarea principiilor menționate anterior prezentei cauze, Curtea va examina factorul care este esențial în speță, și anume spațiul personal de care reclamantul dispunea la închisoarea București-Jilava unde a fost încarcerat. 32. Din datele furnizate de guvern cu privire la suprafețele celulelor și la numărul de paturi din celula nr. 511 reiese că reclamantul a dispus, în cea mai mare parte a timpului petrecut în această închisoare, un spațiu personal de la 2,38 m2 la 3,06 m2, suprafața de care trebuie să se deducă din mobilier. 33. Curtea concluzionează că, pe durata detenției sale la închisoarea București-Jilava, adică aproximativ un an și șase luni, reclamantul a dispus de un spațiu individual mult mai mic decât standardul recomandat de CPT. 34. Curtea amintește că a concluzionat deja în repetate rânduri cu privire la România că încalcă art. 3 din convenție din cauza unor condiții de detenție inadecvate în închisoarea București-Jilava (Eugen Gabriel Radu c. România, 3036/04, §§ 29-31, 13 octombrie 2009, Flaminzeanu c. România, nr 56664/08, §§ 94-95, 12 aprilie 2011 și Iacov Stanciu, citată anterior, § 113-129). 35. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea apreciază că, în speță, statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a se asigura că condițiile de detenție ale reclamantului sunt compatibile cu respectarea demnității umane și că modalitățile de executare a măsurii nu supun o povară sau o povară unei intensități care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției. Comisia consideră că o suprapopulare atât de gravă nu poate decât să sporească dificultățile autorităților și deținuților de a menține un nivel de igienă corect (Ion Ciobanu c. România, nr 67754/10 § 42, 30 aprilie 2013). 36. În opinia Curții, condițiile de detenție impuse de solicitant au atins pragul de gravitate impus de art. 3 din Convenție. 37. Având în vedere această constatare, Curtea nu consideră necesar să se pronunțe mai mult cu privire la partea din spătarul privind expunerea la fumatul pasiv (flaminzeanu menționat anterior, § 99). 38. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 39. Reclamantul se plânge de alte încălcări pe teren ale articolelor. 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 13, 14 și 17, art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenție. 40. Având în vedere toate elementele de care dispune și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu constată nici o aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de articolele Convenției. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. §§ 3 și 4 din Convenție. III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 41. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se șteargă de la Ö Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit între 2003 și 2005 ca urmare a confiscării sau a exproprierii unei părți din bunurile sale. În ceea ce privește prejudiciul moral, acesta cere 80 de milioane de euro din cauza suferinței și suferinței pe care i le-ar fi cauzat tratamentele degradante pe care le-ar fi suportat în timpul detenției sale. În plus, acesta solicită diferite sume de la 5 milioane de euro la 115 500 000 de euro pentru teroarea de pe teritoriul fiicei sale și al soției sale în cursul anchetei penale îndreptate împotriva sa. 43. Guvernul solicită Curții să respingă cererea de despăgubire a prejudiciului material, din lipsă de legătură, în opinia sa, între prejudiciile în cauză și presupusele încălcări. În ceea ce privește prejudiciul moral, . . . ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................ În ceea ce privește prejudiciul pretins în temeiul articolului 3 din Convenția privind suferința și suferința reclamantului în timpul încarcerării sale, guvernul consideră că constatarea unei eventuale încălcări a articolului 3 din convenție ar constitui o satisfacție echitabilă suficientă. În orice caz, Tribunalul consideră că suma solicitată este excesivă în raport cu jurisprudența Curții în această privință. 44. Curtea amintește că a ajuns în speță la concluzia că încălcarea articolului 3 din convenție nu are o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale invocate și respinge această cerere. Pe de altă parte, Curtea consideră că reclamantul a suferit, din cauza condițiilor sale de detenție, un prejudiciu moral pe care trebuie să îl repare. Având în vedere circumstanțele cauzei și hotărând în mod echitabil, astfel cum prevede art. 41 din convenție, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 4 000 EUR pentru daune morale. Prospături și cheltuieli de judecată 45. Reclamantul solicită, de asemenea, 40. 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne și în fața Curții (traduceri, poștă, fotocopii). Nu prezintă nicio justificare în acest sens. În ceea ce privește cheltuielile de avocat, acesta nu avansează nici o sumă și arată că dorește să furnizeze detalii prin intermediul reprezentantului său. 46. Guvernul indică faptul că taxele pretinse nu sunt susținute. 47. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI).În speță, având în vedere jurisprudența sa și în lipsa unor documente justificative, Curtea respinge această cerere. Interese moratorii 48. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES, CURȚA, ÎN L cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile formulate în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile de detenție la închisoarea București-Jilava din decembrie 2008 până în iunie 2010 și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenția așa-numită că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, suma de 4 000 EUR (patru mii EUR) plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 18 martie 2014, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte