AFFAIRE FODOR c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

16.09.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Procès équitable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE FODOR c. ROUMANIE (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA FODOR c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 45266/07) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 septembrie 2014 DEFINITIVF 16/12/2014 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Fodor c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Dragoljub Popović, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și de Fatoș Arac 45266/07) îndreptat împotriva României și al cărui resortisant al acestui stat, dl Corneliu Fodor ( A fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul se plânge de lipsa de echitate a procedurii care a dus la condamnarea sa a liderului loviturilor și a violenței asupra persoanei respective. La 13 mai 2013, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L La 4 octombrie 2005, reclamantul, care se afla într-un bar din satul său, a avut o dispută cu C.I. la 6 octombrie 2005, medicul curant a examinat C.I. A prevestit o fractură de coastă și o traumă la inimă și i-a recomandat C.I. să se prezinte pentru o examinare de specialitate la Institutul de Medicină Legală, în care a scris o scrisoare de recomandare. Cu toate acestea, la 2 decembrie 2005, C.I. a depus la secția de poliție o plângere penală împotriva reclamantului pe motiv că acesta din urmă l-ar fi lovit puternic în timpul disputei. din cauza insultelor pe care acesta i le-ar fi adresat, dar a negat că le-a lovit. Persoanele prezente în bar au confirmat existența disputei, dar au negat că reclamantul l-a lovit pe reclamant. În mai 2006, C.I. a fost spitalizat pentru boli cardiovasculare. O examinare radiologică a scos în evidență mai multe leziuni de coastă vechi. 10. Parchetul a trimis plângerea la tribunalul din Gherla, competent să o examineze în primă instanță. Înțeles de instanță, reclamant, reclamant și cei prezenți în bar și-au menținut declarațiile. Mai mulți săteni au declarat că au auzit din diferite surse că reclamantul a atacat reclamantul. La 9 iunie 2006, tribunalul a solicitat Institutului de Medicină Legală să efectueze o expertiză a reclamantului. Medicul care a examinat C.I. a considerat că leziunile de coastă puteau fi provocate de data de 4 octombrie 2005 și că acestea necesitaseră 16-18 zile de îngrijire medicală. În ceea ce privește originea, el a considerat că acestea erau cauzate fie de un atac, fie de o cădere accidentală. Recurentul a contestat concluziile expertului, susținând că fracturile au fost ulterioare incidentului din 4 octombrie 2005. El a solicitat o nouă expertiză. 13. Tribunalul a primit cererea și a solicitat de la Institutul de Medicină Legală mai multe documente și detalii cu privire la documentele examinate la momentul primei expertize. La 19 februarie 2007, instanța a revenit asupra deciziei sale. Având în vedere răspunsul institutului care preciza că medicul a întocmit raportul luând în considerare foaia de observație medicală și radiografiile efectuate în cursul mai multor spitalizări ale C.I., instanța este de părere că nu era necesară o nouă experiență. Prin hotărârea din 26 februarie 2007, Tribunalul de Primă Instanță de la Gherla l-a numit pe reclamant. Tribunalul a recunoscut că nici unul dintre martorii interogați nu asistase direct la presupusa agresiune. În ceea ce privește experiența, se consideră că nici ea nu dovedea existența agresiunii, deoarece o cădere accidentală ar fi putut fi la originea rănilor. Prin urmare, se consideră că îndoiala a profitat de pe urma inculpatului. C.I. a formulat un recurs în fața tribunalului județ din Cluj. În cindirea din 23 mai 2007, părțile și-au retras concluziile. C.I. Reiterează versiunea sa a faptelor, în timp ce reclamantul a solicitat confirmarea hotărârii pronunțate în primă instanță. El a negat existența unei legături de cauzalitate între faptele de care a fost acuzat și rănile constatate în timpul ui spitalizării C.I. El a explicat că aceste constatări au avut loc la mai multe luni după ceartă și, prin urmare, se consideră că nu au putut lua în considerare pentru a acredita teza unui agresor de care ar fi fost autorul. 17. recursul reclamantului a fost primit printr-o hotărâre definitivă din 30 mai 2007 a tribunalului departamental din Cluj. 18. Tribunalul a considerat că mărturiile persoanelor care au asistat la dispută sau care au auzit de acestea au confirmat faptul că C.I. a făcut obiectul unei agresări din partea reclamantului. Tribunalul a arătat în primul rând că versiunea faptelor prezentate de reclamant este confirmată de presupusul diagnostic al medicului curant și de raportul de expertiză medico-legală. Tribunalul a afirmat că reclamantul nu a contestat raportul medico-legal și, prin urmare, s-a stabilit că rănile provocate de solicitant au necesitat între 16 și 18 zile de îngrijire medicală. Luând în considerare numărul de zile de îngrijire medicală indicat în acest raport, tribunalul l-a condamnat pe reclamantul șefului loviturilor și violenței, încălcarea prevăzută și reprimată prin art. 180 alineatul (2) din Codul penal. De asemenea, i-a aplicat o amendă penală în valoare de 700 de lei românești (RON), echivalentul la momentul respectiv al faptelor de aproximativ 215 EUR, în raport cu numărul de zile de îngrijire medicală. De asemenea, a fost condamnat să plătească reclamantului 1 500 RON pentru daune morale și 640 RON pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 21. Articolul relevant din Codul penal în vigoare la data faptelor a fost formulat după cum urmează art. 180 Loviturile și alte violențe Bătăile sau alte acte de violență care cauzează suferințe fizice sunt pasibile de o pedeapsă cu închisoarea care poate varia de la una la trei luni sau de la o amendă. Atacurile sau actele de violență care au cauzat leziuni care necesită asistență medicală timp de maximum 20 de zile sunt pasibile de o pedeapsă cu închisoarea de la trei luni la doi ani sau de la o amendă. Acțiunea penală este declanșată de plângerea prealabilă a părții vătămate (...) PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIE 22. Reclamantul susține că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil în măsura în care condamnarea sa s-ar baza pe o apreciere vădit inexactă a anumitor fapte importante. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de o instanță (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este justificată. Curtea constată că respondența nu este în mod vădit greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d Recurentul susține că a fost condamnat la o procedură inechitabilă. Hotărârea din 30 mai 2007 a tribunalului departamental din Cluj ar fi arbitrară în acest sens, având la bază o constatare în mod vădit eronată, și anume că nu a contestat concluziile instanței judecătorești. 25. Guvernul susține că constatarea instanței potrivit căreia concluziile landului nu ar fi fost contestate de reclamant nu a constituit un element determinant pentru soluționarea litigiului. Comitetul consideră că criticile reclamantului cu privire la acest raport nu au putut afecta decizia instanței, care a considerat că vina sa a fost reflectată în numeroasele mărturii și înscrisuri depuse la dosar. 26. Reamintind că instanța națională este mai în măsură să aprecieze dovezile depuse la dosar și că reclamantul a beneficiat de o procedură contradictorie, guvernul consideră că instanța de departament a emis o decizie motivată corespunzător. Curtea amintește că nu îi revine, în general, obligația de a cunoaște erori de fapt și de drept pretinse comise de o instanță națională, cu excepția cazului în care o apreciere este incontestabil incorectă, care au adus atingere drepturilor și libertăților protejate prin convenție ( García Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 28, CEDH 1999 Schenk c. Elveția, 12 iulie 1988, § 29, seria A n 140 Kemmache c. Franța (n, 24 noiembrie 1994, § 44, seria A n 296 C și Dulaurans c. Franța, n 34553/97, § 38, 21 martie 2000). În plus, dreptul la un proces echitabil, garantat prin art. 6 alineatul (1) din Convenție, include, printre altele, dreptul părților la proces de a prezenta observațiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor. Convenția nu are ca scop garantarea drepturilor teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective (Artico c. Italia, 13 mai 1980, § 33, seria A n 37), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt într-adevăr "înțelese," adică examinate în mod corespunzător de instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, printre altele, obligația de a examina în mod efectiv motivele, argumentele și ofertele de probă ale părților, cu excepția evaluării relevanței sale ( Van de Hurk c. Țările de Jos , 19 aprilie 1994, § 59, seria A n 288) 29. În speță, Curtea constată că, în hotărârea sa definitivă din 30 mai 2007, tribunalul departamental din Cluj a afirmat că reclamantul nu a contestat concluziile raportului de expertiză judiciară. 30. Or, Curtea observă că reclamantul a contestat în mod formal și explicit acest raport și a solicitat ca observațiile clinice pe care se întemeiază acest raport să fie respinse din moment ce au fost, în opinia sa, tardive (punctele 12, 14 și 16 de mai sus). 31. Curtea constată că, potrivit propriilor cuvinte ale tribunalului departamental, acest raport medico-legal era esențial pentru a acredita versiunea faptelor prezentate de reclamant. Întradevăr, aceasta se referă la singura parte a dosarului care stabili o legătură între presupusa agresiune din 4 octombrie 2005 și rănirile constatate în mai 2006. În plus, Curtea arată că competența judiciară a fost decisivă nu numai pentru stabilirea faptelor, ci și pentru calificarea lor juridică și stabilirea pedepsei (punctele 19 și 20 de mai sus). 32. În ceea ce privește examinarea medicală efectuată la 6 octombrie 2005, Curtea constată că: a fost vorba doar de un presupus diagnostic și că medicul curant nu se pronuna asupra cauzei eventualelor răni. Deși a considerat că o examinare medico-legale a fost necesară pentru confirmarea diagnosticului, victima a omis să urmeze această recomandare și nu este prezentată la Institutul de Medicină Legală la cererea instanței, în iunie 2006 (punctele 7, 8 și 11 de mai sus). 33. În aceste condiții, Curtea constată că hotărârea din 30 mai 2007 era pătată de o apreciere inexactă a caracterului necontestat al unei piese esențiale pentru soluționarea litigiului ( mutatis mutandis, Udorovic c. Italia, n 38532/02, § 58, 18 mai 2010). 34. Cu toate că nu a făcut speculații cu privire la consecințele pe care le-ar fi avut luarea în considerare, de către instanța departamentală, a criticilor reclamantului cu privire la raportul de competență medico-legale, Curtea nu poate accepta teza guvernului potrivit căreia argumentele prezentate de reclamant și neglijate de instanță nu au avut nici un impact asupra rezultatului litigiului. 35. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că tribunalul departamental nu a asigurat reclamantului un proces echitabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. 36. Prin urmare, a avut loc o încălcare a acestei dispoziții. II. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea la o parte Ö Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 914, 20 RON, adică aproximativ 650 EUR (EUR) pentru prejudicii materiale. El precizează că această sumă reprezintă pedeapsa penală, despăgubirile și cheltuielile și cheltuielile de judecată pe care le-a plătit din cauza condamnării sale. În plus, solicită 10 000 EUR pentru prejudicii morale. 39. Comitetul consideră că, în ceea ce privește prejudiciul material, nu există nicio legătură de cauzalitate între presupusul prejudiciu și presupusa încălcare a convenției. În ceea ce privește pretinsul prejudiciu moral, guvernul consideră că o eventuală hotărâre de condamnare ar putea constitui, prin intermediul său, o despăgubire satisfăcătoare, în măsura în care dreptul intern permite redeschiderea procedurii penale. În orice caz, el face trimitere la sumele acordate pentru prejudicii morale în cauze similare. 40. Curtea ia notă că, în speță, singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în faptul că reclamantul nu a beneficiat de un proces echitabil, cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție. 41. Pe baza elementelor de care dispune, Curtea consideră că reclamantul nu a demonstrat că prejudiciul material invocat a fost efectiv rezultatul lipsei de răspuns la criticile sale față de raportul medico-legal. În orice caz, Curtea nu ar putea specula pe calea procedurilor interne în cazul în care încălcarea dreptului la un proces echitabil nu ar fi avut loc. În consecință, nu există nicio justificare că aceasta acordă reclamantului o indemnizație din partea acestui șef. 42. Curtea reamintește jurisprudența sa bine stabilită potrivit căreia, atunci când un solicitant suferă o încălcare a articolului 6 din Convenție, acesta trebuie plasat într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar considera că s-ar afla că nu a încălcat cerințele acestei dispoziții ( Sejdovic c. Italia [GC], n 56581/00, § 126, CEDH 2006 Lungoci c. România, n 6 368//00, § 55 și 56, 26 ianuarie 2006 și Sfrijan c. România, n 20366/04, § 48, 22 noiembrie 2007). 43. În speță, Curtea ia notă de faptul că Codul de procedură penală permite revizuirea unui proces intern în cazul în care Curtea a constatat încălcarea drepturilor unui solicitant. 44. Având în vedere aceste circumstanțe, Curtea consideră că cea mai adecvată redresare pentru solicitant ar fi redeschiderea procedurii, la cererea sa, în timp util și în conformitate cu cerințele articolului 6 alineatul (1) din convenție. 45. În schimb, Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral incontestabil care nu este suficient remediat prin constatarea unei În consecință, acționând în mod echitabil, după cum dorește art. 41 din Convenție, îi alocă 1 500 EUR în acest scop. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 46. Reclamantul nu a formulat o cerere în acest sens. Interese moratorii 47. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în temeiul articolului 2 din Convenție, 1 500 EUR (mii de cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 16 septembrie 2014, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Arac