AFFAIRE COJOACA c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

26.11.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant;Traitement inhumain) (Volet matériel);Non-violation de l'article 34 - Requêtes individuelles (Article 34 - Entraver l'exercice du droit de recours)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE COJOACA c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 19548/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 26 noiembrie 2013 DEFINITIVF 26/02/2014 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Cojoacă c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Corneliu Biersan, Ján Šikuta, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 noiembrie 2013, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 19548/04) îndreptată împotriva României și inclusiv un resortisant al acestui stat, M. Petre Cojoacă a sesizat Curtea la 19 aprilie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Reclamantul se plânge în special de condițiile nepotrivite de detenție la închisoarea din Craiova. La 4 ianuarie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA LÂSPECE Reclamantul s-a născut în 1948. El este în prezent reținut la închisoarea din Craiova. La 13 decembrie 2001, Tribunalul de Primă Instanță din Calafat l-a condamnat pe reclamant la 18 ani de închisoare pentru viol pe ascendent. Această hotărâre a fost confirmată la 18 martie 2002 de tribunalul județ din Dolj, la apelul reclamantului. Prin hotărârea definitivă din 5 iulie 2002, instanța judecătorească din Craiova a respins recursul reclamantului. Condițiile de detenție în închisoarea din Craiova În noiembrie 2001, reclamantul a fost pus în detenție provizorie în închisoarea Craiova. După condamnarea definitivă, a rămas acolo pentru a ispăși pedeapsa. Reclamantul susține că a fost deținut până în 2006 în condiții inumane din cauza suprapopulației penitenciare. În special, el a declarat că, de mai multe ori, el a fost obligat să împartă același pat cu alți deținuți, să doarmă fără pat și să suporte frigul în timpul iernii. El susține că condițiile rele de detenție i-au provocat tulburări psihologice grave, care necesită un tratament permanent cu medicamente cu neuroleptice. Potrivit informațiilor furnizate de guvern, reclamantul a fost plasat în 18 celule succesive de la o suprafață cuprinsă între 9 și 44 de metri pătrați, pentru un număr de paturi de la trei la douăzeci și unu. Guvernul nu precizează durata exactă a detenției în fiecare celulă, dar arată că toate aceste celule erau prevăzute cu ferestre și că erau încălzite și mobilate corespunzător. În plus, ele erau dotate cu toalete cu chiuvetă și dușuri. Guvernul susține că reclamantul a beneficiat întotdeauna de un pat individual. 10. Pe parcursul anului 2004, reclamantul și-a exprimat nemulțumirea de mai multe ori față de conducerea închisorii împotriva condițiilor rele de detenție, a absenței patriei, a frigului și a expunerii la fumul de tutun. 11. La 27 ianuarie 2006, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță. Tribunalul din Craiova a depus o plângere împotriva administrației închisorii din Craiova. El a arătat că condițiile de detenție erau inumane și că a trebuit să împartă același pat cu alți deținuți, situație care ar fi cauzat tulburări psihologice grave. Prin hotărârea din 4 aprilie 2006, tribunalul a respins plângerea. Pe baza unei scrisori din partea administrației închisorii privind monitorizarea medicală a reclamantului, instanța concluzionează că starea de sănătate a acestuia din urmă era mai bună decât în momentul în care a fost încarcerat. Tribunalul nu se pronunță cu privire la afirmațiile referitoare la suprapopularea penitenciară. Corespondența cu Curtea La 22 septembrie 2004, reclamantul a solicitat Tribunalului de Primă Instanță din Calafat să îi trimită o copie a anumitor documente din dosarul procedurii care a dus la condamnarea sa pentru viol și a informat instanța că aceste documente erau necesare pentru a-și susține plângerea în fața Curții. A doua zi, instanța l-a informat pe reclamant cu privire la necesitatea de a plăti o taxă pentru copiile solicitate și i-a cerut, de asemenea, să precizeze documentele care trebuie copiate. La 8 decembrie 2006 și 20 aprilie 2007, judecătorul delegat închisorii Craiova a respins două plângeri ale reclamantului care acuza conducerea închisorii de încălcarea dreptului său la corespondență, în special în ceea ce privește corespondența sa cu Curtea. După ce a verificat registrele scrisorii închisorii, judecătorul nu a identificat niciun obstacol în calea dreptului la respectarea corespondenței reclamantului. Reclamantul nu a contestat aceste hotărâri în fața Tribunalului de Primă Instanță. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 16. Un prim raport al CPT publicat în 2003 și elaborat ca urmare a unei vizite efectuate în 1999 la închisoarea Craiova a făcut următoarele constatări: o suprapopulare foarte importantă (68 de deținuți au împărțit celule de 66 m: absența activităților fizice, condiții de viață mediocre, absența pereților etanși în anexele sanitare, tăieturile de încălzire și condițiile de igienă nesatisfăcute. Un al doilea raport privind aceeași închisoare, publicat la 11 decembrie 2008, ca urmare a unei vizite efectuate în 2006, a constatat condiții de suprapopulare deosebit de severe și servicii de sănătate supraîncărcate. : (...) Comitetul este foarte preocupat de faptul că lipsa paturilor rămâne o problemă constantă nu numai în unitățile vizitate, ci și la nivel național, de la prima vizită în România din 1995; este momentul să se ia măsuri serioase pentru a pune capăt definitiv acestei situații inacceptabile. CPT solicită autorităților române să se întreprindă o acțiune prioritară și decisivă pentru a se asigura că fiecare deținut care se află într-o instituție națională dispune de un pat. În schimb, Comitetul salută faptul că, la scurt timp după vizita din iunie 2006, s-a adus de la 6 (ceea ce revenea la o suprafață mai mare sau mai mică de 2 ani). m2 per deținut) la 4 m2 sau 8 CPT recomandă autorităților române să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea standardului de 4 m2 d 56/2003 privind drepturile persoanelor care execută o pedeapsă privativă de libertate, cu condiția ca, în lipsa resurselor deținutului, cheltuielile suportate prin corespondența sa cu organele judiciare, instanțele, organizațiile internaționale recunoscute de România sau cu familia sau avocatul acestuia să fi fost suportate de instituție (art. 5). 56/2003 a fost abrogată și înlocuită de Legea nr. 275/2006, care a preluat aceste dispoziții, care prevede, în plus, competența judecătorului de a executa pedeapsa cu închisoarea pentru examinarea plângerilor în această privință. Deciziile judecătorului pot fi contestate în fața Tribunalului de Primă Instanță. Reclamantul susține că condițiile de detenție din închisoarea Craiova, de la încarcerarea sa din noiembrie 2001 până în 2006, au constituit un tratament inuman sau degradant; se plânge de suprapopularea penitenciară și denunță o încălcare a articolului 3 din convenție, astfel încât nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 20. Guvernul combate această teză. Despre admisibilitate 21. Guvernul excită neobosirea căilor de atac interne. El susține că, în conformitate cu Ordonanța nr. 56/2003 și apoi legea 275/2006, reclamantul ar fi putut sesiza instanțele interne și judecătorul delegat la închisoarea unei acțiuni care denumirea condițiilor sale de detenție. El consideră că o astfel de acțiune ar putea remedia situația denunțată de acesta. 22. Reclamantul susține că calea indicată de guvern nu constituie o cale de atac eficientă și că plângerea sa cu privire la condițiile necorespunzătoare de detenție în închisoarea Craiova a fost respinsă de instanțele interne 23. Curtea amintește deja că, în cauzele referitoare la condițiile materiale de detenție în închisorile românești, Curtea a statuat deja că acțiunea indicată de guvern nu constituia o acțiune efectivă (Petrea c. România, n 4792/03, § 37, 29 aprilie 2008, Măciucă c. România, n 25763/03, § 19, 26 mai 2009 și Brandușe c. România, n 6586/03, § 40, 7 aprilie 2009). Argumentele guvernului nu pot duce în speță la o concluzie diferită. Într-adevăr, plângerea reclamantului cu privire la condițiile necorespunzătoare de detenție în închisoarea Craiova a rămas fără răspuns din partea instanței de primă instanță din Craiova, care a stat numai pe marginea aspectului privind evoluția stării de sănătate a reclamantului (punctul 12 de mai sus). 25. Prin urmare, este necesar să se respingă excepția de la epuizarea căilor de acțiune interne ridicate de guvern. 26. Curtea constată că prezentul Reclamantul susține că expunerea sa la suprapopularea care a avut loc până în 2006 în închisoarea Craiova a constituit un tratament inuman și degradant. 28. Guvernul consideră că situația concretă a reclamantului nu a atins nivelul minim de gravitate necesar pentru a putea fi considerată un tratament contrar articolului 3 din convenție. 29. În această privință, el arată că celulele erau curate, încălzite corespunzător și că erau acoperite cu toalete, dușuri, mobilier adecvat și aerisire naturală. El precizează că deținuții au beneficiat întotdeauna de un pat individual. 30. Curtea arată că măsurile privative de libertate implică, de obicei, pentru un deținut anumite dezavantaje. Cu toate acestea, încarcerarea nu face ca un deținut să piardă beneficiul drepturilor garantate de Convenție. 31. În ceea ce privește condițiile de detenție, Curtea amintește că, atunci când suprapopulația penitenciară atinge un anumit nivel, lipsa de spațiu într-o instituție de detenție poate constitui elementul central care trebuie luat în considerare în evaluarea conformității unei situații prevăzute la art. 3 (a se vedea în acest sens, Ciuca c. România, n 34485/09, § 41, 5 iunie 2012 și Pavalache c. România , nr. 38876/03, § 94, 18 octombrie 2011). 32. Prin aplicarea principiilor menționate anterior prezentei specii, Curtea trebuie să analizeze factorul care este în lancul central, și anume spațiul personal acordat reclamantului închisorii Craiova. 33. Potrivit datelor furnizate de guvern, reclamantul a dispus în diversele celule din închisoarea Craiova un spațiu personal de la 2,09 m2 la 3 m2, suprafețele cărora trebuie să li se desfacă spătarul mobilei (punctul 9 de mai sus). 34. Curtea concluzionează că reclamantul a trăit în închisoarea Craiova, într-o mare promiscuitate și că a deținut un spațiu individual extrem de redus, sub standardul recomandat de CPT (punctul 17 de mai sus). 35. Curtea amintește că a concluzionat deja că încălcarea articolului 3 din cauza condițiilor de detenție necorespunzătoare în închisoarea Craiova (Ciolan c. România, n 24378/04, § 44, 19 februarie 2013). 36. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că, în speță, în speță, statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a se asigura că condițiile de detenție ale reclamantului sunt compatibile cu respectarea demnității umane și că normele de executare a măsurii nu supun o suferință sau o greutate mai mare decât nivelul inevitabil de suferință inerent detenției. 37. Pentru Curte, condițiile de deținere pe care le-a asumat reclamantul în perioada 2001-2006 au depășit pragul de gravitate impus pentru aplicarea art. 3 din Convenție. 38. Prin urmare, a avut loc o încălcare a art. 3 din Convenție. II. Reclamantul se plânge de un obstacol în calea dreptului său individual de recurs garantat prin art. 34 din Convenție, care este astfel formulat Curtea poate fi sesizată de orice persoană fizică, de orice organizație guvernamentală sau de orice grup de particulari care pretind că sunt victime ale unei încălcări de către una dintre părțile înalte contractante a drepturilor recunoscute în convenție sau a protocoalelor sale. Înalții părți contractante se angajează să nu mai facă acest lucru prin nicio măsură la exercitarea eficientă a acestui drept. 40. Reclamantul susține că Tribunalul de Primă Instanță din Calafat a refuzat să îi emită copii ale deciziilor interne pronunțate în cadrul procedurii penale în care a făcut obiectul procedurii penale și că administrarea închisorii din Craiova i-a refuzat sarcina de a se potrivi cu Curtea. 41. Guvernul combate această teză. El susține că reclamantul ar fi putut urma procedura prevăzută de Legea nr. 275/2006 pentru a se plânge de presupusa încălcare a dreptului la recurs individual. 42. Reclamantul retorcă pe care l-a omis să continue procedura indicată de Guvern pentru că nu a fost de natură să aducă un remediu pentru cauza sa. 43. Curtea face trimitere la principiile generale stabilite în jurisprudența sa sub aspectul articolului 34 (a se vedea, printre altele, Iulian Popescu c. România, 24999/04, § 33, 4 iunie 2013 cu trimiterile citate anterior). De asemenea, aceasta amintește că, în cauza Petrea , citată anterior, aceasta a concluzionat că o acțiune întemeiată pe Ordonanța nr. 53/2003, ale cărei dispoziții au fost preluate în Legea nr. 275/2006, constituia o cale de atac efectivă, în sensul articolului 35 alineatul (1) din Convenție, în ceea ce privește barierele în calea dreptului la liberă corespondență al deținuților (a se vedea, Petrea sus-menționat, § 36.44. În speță, Curtea ia notă de faptul că reclamantul a solicitat Tribunalului de Primă Instanță instanța din Calafat de a-i trimite o copie a anumitor documente din dosarul său pe care le consideră necesare pentru a-și susține plângerea în fața Curții (punctul 13 de mai sus). Invitat de instanță să indice mai exact documentele pe care dorește să le obțină, reclamantul a omis să se conformeze acestei cereri (punctul 14 litera (c). (a se vedea mutatis mutandis Kornakovs c. Letonia, nr. 61005/00, § 173, 15 iunie 2006). În plus, a omis să se prevaleze de acțiunea prevăzută de legea nr. 275/2006 pentru a contesta în fața instanțelor interne hotărârile din 8 decembrie 2006 și 20 aprilie 2007 prin care judecătorul delegat și-a respins, ca neîntemeiate, afirmațiile formulate de conducerea închisorii la dreptul său la respectarea corespondenței sale cu Curtea (punctul 15 de mai sus și, mutatis mutandis, Petrea menționată anterior, punctul 36). În aceste condiții, Curtea nu descoperă nici o necunoaștere din partea autorităților a obligațiilor care le incumbă în acest caz în temeiul articolului 34 din Convenție. III. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 46. Reclamantul se plânge în cele din urmă de condamnarea sa penală pentru viol în 2002. 47. Curtea ia notă de faptul că cererea a fost formulată la 19 aprilie 2004. În consecință, acest aspect este întârziat și trebuie respins în conformitate cu art. 1 alin. (1) și (4) din Convenție. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 48. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 49. Reclamantul solicită 10 milioane de euro (EUR) pentru prejudiciul suferit. 50. Guvernul consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit și obiectul cererii și că constatarea unei încălcări ar constitui o satisfacție echitabilă suficientă. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral de necontestat din cauza condițiilor de detenție timp de aproximativ cinci ani la închisoarea Craiova. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din convenție, îi alocă 8 000 EUR pentru daune morale. Costuri și cheltuieli de judecată 52. Reclamantul nu a depus nicio cerere de rambursare a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. Interese moratorii 53. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA, LA L 3 din Convenția privind condițiile de detenție la închisoarea din Craiova între 2001 și 2006 și inadmisibilă pentru surplusul spus că a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție A declarat că statul nu și-a încălcat obligațiile în temeiul articolului 34 din Convenția menționată că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 8 000 EUR (opt mii EUR), care urmează să fie convertită în moneda de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 2013, în temeiul articolului 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Modululer Președintele