AFFAIRE STANA c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

05.03.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant;Traitement inhumain) (Volet matériel)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE STANA c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 44120/10) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 martie 2013 DEFINITIVF 05/06/2013 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Stana c. România Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președintele Alvina Gyulumyan, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grișco, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera de consiliu la 12 februarie 2013, Renunță la hotărârea pe care o avem aici, adoptat la această dată procedural La originea ui cauza (n 44120/10) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, dl Florin Daniel Stana ( A fost reprezentat de agentul său, dl I. Cambera, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul denunță în special condițiile proaste de detenție ale acestuia în închisoarea Colibași. La 15 septembrie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. După cum permite art. 29 alin. (1) din Convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Guvernul și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la fondul cererii. Reclamantul nu a răspuns la aceste observații, dar și-a transmis cererile de satisfacție echitabilă, făcând astfel cunoscut modul în care își menținea cererea. În urma deportării dlui Corneliu Biersan, judecător ales în temeiul României (art. 28 din Regulamentul de procedură), președintele Camerei l-a numit pe Kristina Pardalos ca judecător-hoc (articolele 4 din Convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură). Reclamantul a fost încarcerat la 25 decembrie 2001 la închisoarea din Colibași pentru a ispăși o sentință de 14 ani pentru crimă. El a fost eliberat condiționat la 17 decembrie 2011. Condițiile de detenție la închisoarea din Colibași Condițiile de detenție descrise de solicitant În formularul său de cerere trimis în august 2010, reclamantul a indicat că a fost plasat într-o celulă de 27 m2 împreună cu alți 23 de deținuți. În anexa la formularul de cerere, reclamantul a adăugat un stat de ocupație a celulei n 403 dezvăluind că această celulă avea 19 paturi și că era așezată acolo împreună cu alți 17 deținuți. Statul era acoperit de semnăturile acestor deținuți. În plus, el a subliniat că era plasat într-o altă celulă decât cea menționată în documentele închisorii. Condițiile de detenție, așa cum erau descrise de guvern. Guvernul a trimis o listă a celulelor din închisoarea Colibași în care reclamantul a fost plasat după februarie 2004, expunându-și suprafața și numărul și dimensiunile ferestrelor. Din informațiile furnizate de guvern reiese, de asemenea, că, între 9 martie și 4 decembrie 2010, reclamantul a fost încarcerat într-o celulă de aproximativ 35 de celule. m2 prevăzut cu o fereastră de 1,5 m2. Începând cu 4 decembrie 2010, reclamantul a fost plasat într-o celulă de aproximativ 26 m2 cu 17 paturi și dotată cu două ferestre de 1,56 m2, în care erau plasate, în medie, 12 deținuți. 10. Închisoarea a fost în stare bună, celulele au fost curate și au avut o aerisire și iluminat naturale, apa caldă a fost disponibil pentru duș de două ori pe săptămână, temperatura în celulele s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (11) Reclamantul afirmă că a contractat mai multe boli în timpul detenției sale, care s-au agravat din cauza stresului său, declarând, de asemenea, că nu a solicitat un control al stării sale de sănătate de teamă de represalii din partea autorităților penitenciare. Cu toate acestea, el a efectuat o copie a unui certificat medical întocmit la 21 septembrie 2010 care atestă că a fost internat la spitalul olibași din Colibași, în serviciul bolilor cronice. Cu această ocazie, s-a înregistrat hepatită B, gastroduodenită, rinofaringită acută și urticarie. La 25 decembrie 2001, reclamantul a fost supus unui control medical în cursul căruia a declarat că este purtător al virusului hepatitei. B. Până la 21 septembrie 2010, a fost internat de zece ori și tratat pentru mai multe afecțiuni, inclusiv hepatită B 13. Potrivit articolului 123 din Regulamentul de procedură al închisorii din Colibași aprobat de directorul închisorii la 5 iunie 2008, se permitea fumatul în grupurile sanitare ale anumitor celule, cu excepția celulelor în care erau plasați nefumătorii, deținuții bolnavi și deținuții care beneficiau de un regim de detenție deschis sau semideschis 14. La 3 mai, 11 septembrie și 23 octombrie 2008 și la 1 octombrie 2010, reclamantul a făcut declarații scrise care atestă faptul că este fumător. Regimul de detenție Versiunea reclamantului 15. La 22 aprilie 2009, în conformitate cu Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor adoptate în cursul procesului penal ( În conformitate cu acest regim, reclamantul are dreptul de a circula liber în interiorul clădirii închisorii și în curtea închisorii. Reclamantul a arătat că nu i s-a permis să părăsească celula și că, în ciuda plângerilor adresate directorului închisorii, nu s-a dat nicio continuare. Versiunea guvernului 16. Potrivit unui raport întocmit de administrația națională a închisorilor din 22 noiembrie 2011 și prezentat de guvern în ceea ce privește prezenta cauză, întrucât ușile celulei nu sunt închise, reclamantul avea acces permanent la cursurile închisorii, în conformitate cu regimul său de detenție. La 23 mai 2008, reclamantul a depus o plângere împotriva a patru gardieni ai închisorii din Colibași în fața Parchetului lângă curtea din Pitești, susținând că aceștia ar fi atacat, insultat și amenințat la 6 decembrie 2007, cu ocazia unei percheziții efectuate în celula în care fusese plasat. 18. printr-o decizie din 3 martie 2009, Parchetul a dispus un refuz. Parchetul a luat notă de faptul că: imediat după percheziție reclamantul fusese însoțit la cabinetul medical al închisorii, unde fusese examinat. Din declarația medicului și a foii de calcul reiese că reclamantul prezenta urme de agresiune la nivelul buzei superioare, precum și alte leziuni anterioare. Deși reclamantul a fost condus la institutul medico-legal în vederea unei expertize, el a refuzat să fie examinat, spunând că nu a fost atacat. În plus, reclamantul a declarat în fața procurorului că a intenționat să retragă plângerea în fapt, nu a fost atacat. 19. În fața Curții, reclamantul susține că a trebuit să își retragă plângerea deoarece se temea de represalii din partea gardienilor. Studiile universitare și reducerile de pedeapsă aferente 20. Reclamantul a înscris la cursul facultăii de jurnalism, comunicare și relații publice din cadrul Universităii În ianuarie, februarie și iunie 2009, în ianuarie, februarie, martie, iunie, august și septembrie 2010 și în ianuarie, februarie, mai, iunie și iulie 2011, a fost însoțit la sediul facultății pentru nevoile studiilor sale universitare. Potrivit raportului din 22 noiembrie 2011, reclamantul a fost încătușat doar în momentul coborârii vehiculului spătar până la sălile de curs, în conformitate cu art. 159 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 275/2006 și a articolelor 202 alineatul (4) și 203 alineatul (d) din Regulamentul Ministerului Justiției privind măsurile necesare pentru securitatea instituțiilor penitenciare, adoptat la 24 iunie 2010.22. La 17 decembrie 2009, reclamantul a solicitat directorului închisorii să fie însoțit de o instituție fără cătușe și escortat de gardieni îmbrăcați în haine civile. Printr-o decizie din 21 decembrie 2009, cererea reclamantului a fost respinsă pe motiv că dispozițiile legale care reglementează escorta deținuților în afara închisorilor saquiy se opuneau. Reclamantul nu a contestat această decizie în fața instanței de aplicare a pedepselor. 23. În spațiile închisorii, reclamantul a beneficiat, de asemenea, de două Orele de studiu pe zi, de luni până joi, într-o sală amenajată în acest scop. Cu toate acestea, reclamantul susține că timpul de studiu acordat nu i-a fost de ajuns și că cererile sale de a obține un timp de studiu mai larg au fost respinse și că au constituit, de asemenea, pretextul unei pedepse sau transferuri în celule în care erau întemnițați condamnații agresivi. În plus, i-a fost foarte greu să-și procure proviziile școlare, și i s-a refuzat accesul la sălile amenajate în studio audio sau în camera de calculator. 24. printr-o decizie din 14 decembrie 2010, în conformitate cu legea nr. 275/2006, judecătorul de aplicare a pedepsei i-a acordat reclamantului o reducere a pedepsei cu 60 de zile pentru încheierea a două semestre universitare în cursul anului școlar 2009-2010. Judecătorul a luat notă de faptul că dispozițiile relevante ale legii menționate anterior fuseseră modificate prin Legea nr. 83/2010 a intrat în vigoare la 22 mai 2010, scăzând numărul de zile acordate la 30 pe an universitar, dar a refuzat să aplice aceste dispoziții, invocând principiul aplicării celei mai favorabile legi penale. 25. Printr-o decizie definitivă din 20 ianuarie 2011, Tribunalul de Primă Instanță din Pitesti a anulat decizia judecătorului de a aplica pedepsele și i-a dat reclamantului o reducere a pedepsei cu 30 de zile. Tribunalul a susținut că principiul aplicării celei mai favorabile legi penale nu putea fi aplicat în speță în cazul în care a fost pusă în aplicare o dispoziție procedurală și nu în cazul în care s-a pronunțat o acuzație penală sau în cazul în care s-a aplicat o pedeapsă. 26. În fața Curții, reclamantul prezintă, fără a furniza însă documente în sprijinul acestora, că autoritățile închisorii din Colibași au acordat reduceri de la 60 de zile la alte deținuți pentru același an universitar. Munca în detenție 27. printr-o decizie a directorului închisorii din Colibași din 8 decembrie În 2009, reclamantului i s-a permis să lucreze în închisoare în secțiunea de producție a saltelelor, însă, având în vedere faptul că închisoarea na a încheiat atunci nici un contract de producție a saltelelor, reclamantul nu a fost obligat să efectueze nici o activitate. 28. La 13 mai 2010, reclamantul a depus o plângere în fața instanței de aplicare a pedepsei pentru a denunța, printre altele, posibilitatea de a lucra. Reclamantul susținea că a fost opozat din cauza conflictului său de lungă durată cu gardianul F.D. Curtea nu a fost informată cu privire la rezultatul acestei plângeri. 29. 2011 din dosar, reclamantul a desfășurat mai multe activități productive în anii 2004, 2007, 2008, 2009 și martie-octombrie 2011. II. DREPTUL INTERN ȘI INTERNAȚIONALE PERTINENTE 30. Dreptul și practica internă relevante, concluziile Comitetului european pentru prevenirea torturii ( În urma mai multor vizite efectuate în închisorile din România, precum și a observațiilor sale cu caracter general, precum și a rapoartelor comisarului pentru drepturile omului privind condițiile materiale de detenție sunt rezumate în Hotărârea Iacov Stanciu c. România (solicitarea nr 35972/05, §§ 113-129, 24 iulie 2012). 31. Extragerile relevante din Recomandarea nr. (2006)2 al Comitetului de Miniștri al statelor membre privind normele penale europene, adoptat la 11 ianuarie 2006 sunt descrise în Hotărârile Enea c. Italia ([GC], nr. 74912/01, § 48, CEDO 2009-... și Rupa c. România (n, nr. 58478/00, § 88, 16 decembrie 2008). Recurentul deplânge condițiile rele de detenție din închisoarea Colibași (suprapopularea închisorii și faptul că a fost ținută cu deținuții fumători), faptul că a contractat mai multe boli care s-au agravat din cauza stării sale de stres, inclusiv hepatita B, și faptul că a fost prezentat încătușat în public cu ocazia transferurilor sale la facultate în ianuarie, februarie și mai 2011. Acesta invocă în mod expres sau în esență art. 3 din convenție, astfel încât nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Observație preliminară 33. Guvernul afirmă că, nici în formularul său de cerere, nici în scrisorile ulterioare, reclamantul nu a ridicat obiecții, în mod expres sau în esență, cu privire la suprapopularea penitenciară sau la fumatul pasiv pe care l-ar fi suferit în închisoarea în care a fost deținut și că, prin urmare, Curtea nu poate să se considere sesizată cu privire la condițiile rele de detenție în această privință. 34. Curtea ia notă de faptul că, în formularul său de cerere din 21 august 2010, recurentul denunța suprapopularea penitenciară pe care trebuia să o suporte în închisoarea din Colibași în acești termeni: 2010 a inclus mai multe drepturi care ar fi fost ignorate de autoritățile închisorii, printre care încarcerarea deținuților fumători și a deținuților nefumători în celule separate. 35. În aceste condiții, Curtea se consideră bine sesizată de solicitant cu privire la problema suprapopulației penitenciare și a fumatului pasiv în închisoarea Colibași unde a fost încarcerat. Cu privire la admisibilitate 36. Guvernul ridică o excepție de la epuizarea căilor de atac interne potrivit căreia reclamantul ar fi putut să depună o plângere împotriva administrării închisorii și apoi în fața instanțelor, pe baza ordonanței de urgență nr. 56/2003 și apoi, pe baza legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, ale căror dispoziții interzic, în general, relele tratamente și tortura. În plus, Comitetul consideră că reclamantul ar fi putut sesiza instanțele cu privire la o acțiune în despăgubire pe baza dispozițiilor de drept comun privind răspunderea civilă delictoasă (articolele 998-899 din Codul civil la momentul faptelor) sau, în ceea ce privește portul cătușelor, cu privire la o plângere penală împotriva gardienilor. 37. Reclamantul nu a prezentat nicio declarație cu privire la acest punct. 38. În măsura în care cauza recurentului se referă la insuficiența tratamentului medical, Curtea constată, așa cum a făcut în cauzele Petrea c. România 4792/03, § 35, 29 aprilie 2008) și Coman c. România 34619/04, § 45, 26 octombrie 2010), că reclamantul a omis să introducă o acțiune întemeiată pe dispozițiile ordonanței de urgență n 56/2003 și apoi privind dispozițiile Legii nr. 275/2006, care le-au înlocuit. Prin urmare, este necesar să se dea curs excepției guvernului. Acest aspect trebuie respins astfel pentru a nu epuiza căile de atac interne, în conformitate cu art. 1 și 4 din Convenție. În special în ceea ce privește afirmația reclamantului că ar fi fost infectat cu virusul hepatitic B în închisoare, trebuie menționat faptul că a reieșit din fișa sa medicală că a fost deja infectat cu acest virus înainte de încarcerare (punctul 12 de mai sus). 39. În ceea ce privește fumatul pasiv și prezentarea reclamantului încătușat în public, Curtea consideră că nu se impune să se ia în considerare problema epuizării căilor de atac interne, întrucât aceste ramuri ale âncătușei sunt inadmisibile din alt motiv. Întradevăr, în primul rând, în ceea ce privește fumatul pasiv, Curtea ia notă de faptul că a reieșit din declarațiile făcute de solicitant la 3 mai, 11 septembrie și 23 octombrie 2008 și la 1 octombrie 2010 (punctul de mai sus). În al doilea rând, în ceea ce privește prezentarea sa încătușată, Curtea constată că, în scrisoarea sa din 27 iunie 2011, recurentul se limitează să afirme, fără a aduce mai multe precizări, că a fost prezentat încătușat de mai multe ori în ianuarie, februarie și mai 2011. Curtea subliniază, de asemenea, că reclamantul nu a prezentat observații ca răspuns la observațiile guvernului. În aceste condiții, Comisia concluzionează că reclamantul nu și-a justificat afirmațiile dincolo de orice îndoială rezonabilă (Minculescu c. România (dec.), nr. 7993/05, 13 noiembrie 2012). Prin urmare, rezultă că aceste ramuri ale cauzei sunt vădit nefondate și trebuie respinse în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. 40. În ceea ce privește condițiile materiale de deținere, Curtea reamintește că a respins deja o excepție similară, considerând că, având în vedere că un astfel de lucru nu a avut nici o acțiune efectivă la dispoziția reclamantului (Patrea menționat anterior, § 37, și Brandusche c. România, n 6586/03, §§ 37 și 40, 7 aprilie 2009). Argumentele guvernului nu pot conduce în speță la o concluzie diferită. Într-adevăr, dreptul român în materie nu permite, cel puțin pentru moment, să se pună capăt unor condiții materiale de detenție în conformitate cu art. 3 din convenție și să se obțină o despăgubire suficientă pentru prejudiciul suferit (Iacov Stanciu) §§ 197-199. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să se respingă excepția de neobosire a căilor de atac ridicate de guvern. În plus, aceasta arată că această ramură a tracțiunii nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Pe fond Argumentele părților 41. Referindu-se la descrierea condițiilor de detenție pe care le-a furnizat și la jurisprudența Curții în această privință, guvernul susține că condițiile de detenție ale reclamantului erau conforme cu cerințele art. 3 din Convenție. 42. Reclamantul nu a prezentat nici o referire la fondul cauzei. Curtea subliniază că măsurile privative de libertate implică, prin natura lor, anumite dezavantaje pentru persoanele cărora le sunt aplicate. Cu toate acestea, ea amintește că încarcerarea nu îi face pe deținuți să piardă dreptul garantat de convenție. În acest context, art. 3 impune autorităților o obligație pozitivă de a se asigura că orice deținut este deținut în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității umane, că modalitățile de executare a măsurii nu supune o suferință sau o greutate de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și că, ținând cont de cerințele practice ale detenției, sănătatea și bunăstarea deținutului sunt asigurate în mod corespunzător ( Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 93-94, CEDO 2000-XI și Norbert Sikorski c. Polonia, n 17599/05, § 131, 22 octombrie 2009). 44. În ceea ce privește condițiile de detenție, Curtea amintește că, atunci când suprapopularea penitenciară atinge un anumit nivel, lipsa de spațiu într-o instituție de detenție poate constitui elementul central care trebuie luat în considerare în evaluarea conformității unei situații date la art. 3 (Karalevičius c. Lituania, 53254/99, § 39, 7 aprilie 2005). Astfel, atunci când s-a confruntat cu cazuri de suprapopulare flagrantă, Curtea a statuat că acest element, numai el, putea ajunge la concluzia încălcării articolului 3 din Convenție. În general, acestea erau vizate de cazurile în care spațiul personal acordat reclamantului era mai mic de 3 m2 (Colesnicov c. România, n 364799/03, §§ 78-82, 21 decembrie 2010 și Budaca c. România , n 57260/10, 40-45, 17 iulie 2012). 45. Curtea face trimitere, de asemenea, la jurisprudența sa în temeiul căreia a aplicat principiul "incumbit provatio" atunci când guvernul este singurul care are acces la informațiile susceptibile de a confirma sau de a infirma afirmațiile reclamantului. (Khoudoyorov c. Rusia, nr. 6847/02, § 113, CEDH 2005 X (extracturi) și Brandușe menționate anterior punctul 48. În cazul de față, în ceea ce privește acuzațiile de suprapopulare, nu a furnizat informații nici cu privire la dimensiunea celulelor în care reclamantul a fost deținut în închisoarea Colibași înainte de 2004, nici cu privire la numărul de deținuți cu care reclamantul a trebuit să împartă celulele închisorii după această dată, cu excepția ultimei celule în care reclamantul a fost plasat după 4 decembrie 2010. Caracterul incomplet al acestor date nu poate constitui un motiv suficient în acest sens pentru a exclude pur și simplu acuzațiile de suprapopulare a celulelor. Într-adevăr, nu a furnizat detalii cu privire la diferitele celule în care a fost încarcerat, cu excepția unei singure celule (punctul 8 de mai sus) sau, dacă este cazul, a declarațiilor deținutului pentru clarificarea acestor aspecte, nici nu a contrazis informațiile incomplete prezentate de guvern și referitoare la dimensiunea celulelor. Prin urmare, Curtea consideră că este suficient, în cazul de față, să se examineze acest aspect luând în considerare, în comun, acuzațiile nepotrivite ale părților. 46. Prin aplicarea principiilor menționate mai sus în cazul de față, Curtea constată că reclamantul a suferit o situație de suprapopulare gravă. Într-adevăr, chiar și ținând cont de informațiile furnizate de guvern (punctul 9 de mai sus), fiecare persoană aflată în celula reclamantului după 4 decembrie 2010 are un spațiu individual de aproximativ 2 m2, ceea ce este sub standardul recomandat autorităților române în raportul CPT, respectiv 4 m2 (punctul 30 de mai sus). 47. Curtea arată, de asemenea, că a încheiat recent încălcarea articolului 3 din Convenție pe motiv de suprapopulare în închisoarea Colibași pentru un solicitant care fusese încarcerat în perioada 1999-2011 (Lautaru c. România, nr 13099/04, §§ 89-104, 18 octombrie 2011). 48. Curtea reine că, în speță, nu există niciun motiv să nu se fi făcut vreo referire la faptul că a existat cu adevărat intenție de a umili sau de a înjosi reclamantul. Cu toate acestea, lipsa unui astfel de obiectiv nu poate exclude o constatare a încălcării articolului 3 din Convenție. Curtea consideră că condițiile de detenție în cauză, pe care reclamantul a trebuit să le suporte timp de aproximativ zece ani, din decembrie 2001 până în decembrie 2001 până în decembrie 2011 (punctul 7 de mai sus), nu au lipsit de la supunerea acestuia la o greutate de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției. 49. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 3 din convenție în ceea ce privește suprapopularea de închisoare suferită de solicitant în închisoarea Colibași. II. PE ALTE VIOLAȚII ALEGATE 50. Reclamantul susține, de asemenea, că a fost atacat la 6 decembrie 2007 de patru gardieni și se plânge că regimul său de detenție, dreptul său la odihnă, dreptul său de a primi vizite de la familie și prieteni, dreptul său de a beneficia de condițiile materiale care îi permit să își continue studiile și dreptul de a lucra în detenție nu au fost respectate. În cele din urmă, reclamantul se plânge că a fost supus unui tratament discriminatoriu din cauza refuzului tribunalelor de a-i acorda o reducere de 60 de zile a pedepsei pentru anul universitar 2009-2010. Acesta susține că o astfel de reducere a fost acordată de către autoritățile închisorii din Colibași altor deținuți pentru același an universitar. 51. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și cu condiția ca aceasta să aibă competența de a cunoaște afirmațiile formulate, Curtea nu evidențiază nici o aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. (a) și 4 din Convenție. III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 52. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se șteargă mai mult decât mai puțin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 000 de euro (EUR) și 1 milion de lei românești (RON) pentru prejudiciile morale pe care le-ar fi suferit; prin urmare, el împarte suma de 50 000 EUR: 20 000 EUR pentru agresiunea sa în închisoare, 20 000 EUR pentru prezentarea încătușată la facultate și 10 000 EUR pentru condițiile de detenție din închisoare. 54. Guvernul estimează că suma de 50 000 EUR reprezintă o cerere pentru daune materiale, în timp ce suma de un milion de RON este solicitată ca daune morale pentru că a fost infectată cu virusul hepatitei B în închisoare. În ceea ce privește prejudiciul moral suferit ca urmare a infecției cu virusul hepatitic B, acesta consideră că: în orice caz, cererea este excesivă în raport cu jurisprudența Curții în această privință. 55. Curtea arată că singura bază pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește suprapopularea penitenciară. 000 EUR ca daune morale, nu ca daune materiale, așa cum susține guvernul, și consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral de necontestat datorită condițiilor de detenție la închisoarea Colibași. Statuind în echitate, după cum dorește art. 41 din Convenție, consideră că este necesar să i se acorde suma de 10 EUR. 000 EUR solicitată de solicitant pentru daune morale. Costuri și cheltuieli de judecată 56. Reclamantul nu a formulat nicio cerere în acest sens. Interese moratorii 57. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, ÎN LAUNANIMITATE, Declare cererea admisibilă în ceea ce privește motivul întemeiat pe art. 3 din Convenția privind suprapopularea penitenciarului din închisoarea Colibași și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a fost încălcată art. 3 din convenție în ceea ce privește condițiile de detenție ale reclamantului în închisoarea Colibași Dit că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 10 000 EUR (zece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 5 martie 2013, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte