AFFAIRE BUDACA c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

17.07.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant;Traitement inhumain) (Volet matériel)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BUDACA c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 57260/10) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 iulie 2012 DEFINITIVF 17/10/2012/2012 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Budaca c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera de consiliu la 26 iunie 2012, Rend la hotărârea pe care o reprezintă, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se găsește o sentință (n 57260/10 îndreptat împotriva României și al cărui resortisant al acestui stat, dl Gheorghe Budaca ( I. Cambera, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul se plânge în special de condițiile de detenție din cauza suprapopulației penitenciare. La 31 martie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (1) din convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. În urma deportării dlui Corneliu Biersan, judecător ales în temeiul României (art. 28 din Regulamentul de procedură), președintele camerei l-a numit pe Kristina Pardalos ca judecător ad hoc (articolele 26 alineatul (4) din Convenție și 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură). La 6 februarie 2006, reclamantul a fost arestat în Italia în vederea extrădării sale în România pentru a executa o pedeapsă de trei ani de închisoare pentru fraudă și fraudă, pronunțată la 26 octombrie 2004 de Tribunalul de Primă Instanță din Botoșani. La 12 februarie 2007, reclamantul a fost extrădat și închis la depozitul poliției din București. La 15 martie 2007, a fost transferat la închisoarea Rahova, unde a rămas până la 13 aprilie 2007, data la care a fost transferat în închisoarea Botoșani. Între 30 mai și 27 iunie 2008, a fost reținut la închisoarea din Jilava și apoi s-a întors la închisoarea Botoșani. 10. La 18 noiembrie 2008, s-a acordat o măsură de eliberare condiționată. 11. Reclamantul și . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În ceea ce privește condițiile materiale și de igienă, versiunile diferă. Versiunea reclamantului 13. Reclamantul susține că celula era suprapopulată și că, uneori, erau 45 de deținuți, dintre care mai mult de jumătate erau fumători, împărțind cele 39 de paturi ale celulei. El susține că aerul era în permanență viciat și că ventilația era insuficientă. Fereastra rămânea deschisă în permanență, în ciuda temperaturilor foarte scăzute. 14. Reclamantul deplânge capacitatea insuficientă a toaletelor și a spațiului de duș în care mai mult de 40 de deținuți se spălau de două ori pe săptămână timp de 30 de minute în condiții mizerabile de igienă. Potrivit reclamantului, celula a fost infestată de insecte și șobolani, tratamentele chimice fiind ineficiente și dăunătoare pentru sănătatea deținuților și afirmă, de asemenea, că apa nu era potabilă și că nu există nicio separare etanșă între rețeaua de apă potabilă și cea de evacuare a apelor uzate. El neagă să fie fumător și susține că a trebuit să declare că a fost fumător pentru a fi autorizat să primească țigări pe care le-a schimbat apoi pentru alte produse sau servicii de care avea nevoie. 17. În cele din urmă, el susține că mâncarea a fost de foarte proastă calitate și nu a respectat standardele interne. Versiunea guvernului 18. Guvernul afirmă că numărul de deținuți nu a depășit numărul capacității de primire a celulei, că aceasta din urmă a fost încălzită corespunzător în timpul sezonului rece, că a fost aerisit în mod natural prin fereastră și că apa rece potabilă era accesibilă în permanență. Potrivit guvernului, toaletele și dușurile erau dotate corespunzător și curate. 19. Guvernul precizează că reclamantul nu a fost încarcerat într-o celulă nefumătoare pentru că a declarat că este fumător și că, în acest scop, primea un număr mare de țigări. În ceea ce privește hrana, guvernul precizează că reclamantul a primit o alimentație în conformitate cu standardul alimentar nr. 18, bazat pe criterii calorice stabilite de un ordin al ministrului Justiției. 20. În ceea ce privește asistența medicală, guvernul subliniază că reclamantul a fost sănătos și că a fost supus unor controale medicale regulate. II. DREPTUL ȘI PRACTICA PERTINENTE Dreptul și practica internă relevante 21. 56/2003 privind anumite drepturi ale persoanelor private de libertate prevedea că deținuții aveau dreptul de a sesiza instanța în primă instanță cu privire la o plângere împotriva măsurilor de administrație a UE referitoare la exercitarea drepturilor lor. 349/2002 privind prevenirea și combaterea efectelor consumului de tutun, publicată în Jurnalul Oficial nr. 435 din 21 iunie 2002, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 13/2003 al guvernului din 30 ianuarie 2003 și prin Legea nr. 275/2003 din 23 iunie 2003, în vigoare la momentul respectiv, prevedea în art. 3 că fumatul în spațiile publice închise era interzis. Dispoziții și rapoarte emise de Consiliul Europei 23. Concluziile Comitetului European pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante (CPT) pronunțate în urma vizitelor efectuate în închisorile din România, precum și observațiile cu caracter general ale CPT sunt rezumate în Hotărârile Bragadireanu c. România 22088/04, § 73-76, 6 decembrie 2007), Brandusche c. România 6586/03, § 33, CEDO 2009 ... (extracturi)), Măciucă, citată anterior, § 15, Viorel Burzo c. România, n 75109/01 și 12639/02, § 68, 30 iunie 2009 și Jiga c. România, n 14352/04, § 50-52, 16 martie 2010 24. În ultimul său raport publicat la 11 decembrie 2008, în urma vizitei sale în iunie 2006 în mai multe penitenciare din România, CPT a precizat: [...] Comitetul este foarte preocupat de faptul că lipsa paturilor rămâne o problemă constantă nu numai în instituțiile vizitate, ci și la nivel național, de la prima vizită în România din 1995; este momentul să se ia măsuri de eliminare definitivă a acestei situații inacceptabile. CPT solicită autorităților române să se întreprindă o acțiune prioritară și decisivă pentru a se asigura că fiecare deținut care se află într-o instituție națională dispune de un pat. În schimb, Comitetul salută faptul că, la scurt timp după vizita din iunie 2006, s-a adus de la 6 (ceea ce revenea la o suprafață mai mare sau mai mică de 2 ani). m2 pentru fiecare deținut) la 4 m2 sau 8 . CPT recomandă autorităților române să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea standardului de 4 m2 pentru fiecare deținut în celulele colective ale tuturor instituțiilor penitenciare din România. Reclamantul susține că condițiile de detenție în închisorile Botoșani și Jilava și-au încălcat dreptul de a nu fi supus unor tratamente inumane sau degradante. Guvernul excită neobosirea căilor de atac interne. El susține că, în temeiul Legii nr. 275/2006, reclamantul ar fi putut sesiza judecătorul delegat în închisoarea Botoșani cu privire la o acțiune privind calitatea alimentelor și expunerea la fumul de tutun. El consideră că o astfel de acțiune a fost eficientă și că aceasta putea remedia situația denunțată de solicitant 27. Reclamantul susține că regimul alimentar a fost rău și că a fost expus la fumul de tutun în timp ce. 28. Curtea a luat notă de faptul că, în ceea ce privește condițiile de detenție în închisoarea Jilava între 30 mai și 27 iunie 2008, reclamantul și-a exprimat plângerea în formularul de cerere trimis Curții la 20 iunie 2008. ianuarie 2009, invocând, în termeni generali, suprapopularea, lipsa de igienă și calitatea alimentelor. 29. Cu toate acestea, Curtea consideră că, având în vedere data de trimitere a formularului și caracterul general al afirmațiilor sale, plângerea cu privire la închisoarea din Jilava nu este suficient susținută, în speță, având în vedere data de trimitere a formularului și caracterul general al afirmațiilor sale. 30. Cu condiția ca reclamantul să se plângă de calitatea alimentelor și de expunerea la fumul de tutun la închisoarea Botoșani, Curtea nu consideră că este necesar să se ia în considerare excepția guvernului care rezultă din neobosirea căilor de atac, în măsura în care acest aspect este inadmisibil din motivele menționate mai jos. 31. Curtea ia notă de faptul că din înscrisurile din dosar reiese că reclamantul declarase că este fumător și că primise cantități considerabile de țigarete din partea familiei sale. În plus, guvernul a indicat că reclamantul avea un regim alimentar al cărui conținut era reglementat în mod strict de un ordin al ministrului justiției. 32. Cu toate acestea, Curtea constată că nu există nicio dovadă în sprijinul afirmațiilor sale și că nu există nicio plângere din partea autorităților închisorii (a se vedea România, n 38427/05, § 49, 25 ianuarie 2011 Florea c. România, n 37186/03, § 61, 14 septembrie 2010 și Pavalache c. România, n 388746/03, § 9018 octombrie 2011). 33. În consecință, această parte a plângerii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 3 și 4 din Convenție. 34. În ceea ce privește plângerea referitoare la suprapopularea penitenciarului Botoșani, Curtea constată că această parte a Reclamantul susține că suprapopularea penitenciarului și lipsa igienei în închisoarea Botoșani au reprezentat un tratament umilitor și care i-a afectat sănătatea. 36. Guvernul afirmă că condițiile de detenție erau adecvate și se referă la informațiile furnizate de autoritățile penitenciare. 37. Curtea arată că măsurile privative de libertate implică, de obicei, pentru un deținut anumite dezavantaje. Cu toate acestea, ea reamintește că încarcerarea nu face ca un deținut să piardă dreptul de a beneficia de drepturile garantate de Convenție. În acest context, art. 3 impune autorităților o obligație pozitivă de a se asigura că orice prizonier este ținut în condiții compatibile cu respectarea demnității umane, că modalitățile de executare a măsurii nu supune o suferință sau o greutate de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și că, ținând cont de cerințele practice ale detenției, sănătatea și bunăstarea prizonierului sunt asigurate în mod corespunzător ( Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 93-94, CEDO 2000-XI, Norbert Sikorski c. Polonia, n 17599/05, § 131, 22 octombrie 2009). 38. În ceea ce privește condițiile de detenție, Curtea amintește că, atunci când suprapopularea penitenciară atinge un anumit nivel, lipsa de spațiu într-o instituție de detenție poate constitui elementul central care trebuie luat în considerare în aprecierea conformității unei situații date la art. 3 (în acest sens, Karalevičius c. Lituania, 53254/99, § 39, 7 aprilie 2005). 39. În special în ceea ce privește acest ultim factor, Curtea arată că, atunci când a fost confruntată cu cazuri de suprapopulare flagrantă, aceasta a considerat că acest element, în sine, poate fi suficient pentru a ajunge la concluzia încălcării articolului 3 din Convenție. În general, erau vizate cazurile în care spațiul personal acordat unui solicitant era mai mic de 3 m2 (Kattyrev c. Rusia. , n 37213/02, §§ 50-51, 21 iunie 2007, Andrei Frolov c. Rusia, n 205/02, § 47-49, 29 martie 2007, Kadićis c. Letonia (n , n 62393/00, § 55, 4 mai 2006 și Melnik c. Ucraina, n 72286/01, § 102, 28 martie 2006). 40. În urma aplicării principiilor menționate anterior în cazul de față, Curtea va examina factorul care este în lanier central, și anume spațiul personal acordat reclamantului închisorii Botoșani. 41. Potrivit datelor comunicate de guvern, reclamantul a dispus în celula nr 128d un spațiu personal de 1,43 42. Curtea concluzionează că reclamantul a trăit timp de aproximativ un an și șase luni în închisoarea Botoșani, având un spațiu individual extrem de redus, sub standardul recomandat de CPT (a se vedea punctele 23 și 24 de mai sus). 43. Curtea a ajuns deja de mai multe ori la concluzia cu privire la România, la încălcarea articolului 3 din cauza condițiilor de detenție necorespunzătoare în închisoarea Botoșani (a se vedea, Florea, citată anterior, § 51 și următoarele.) precum și în alte unități de detenție (a se vedea Bragadireanu, citată anterior, § Petrea, citată anterior, § 49 Gagiu, citată anterior, § 77 Maciuca, citată anterior, § Brandusche, citată anterior, § 49. Viorel Burzo, citată anterior, punctul 98 și Marian Stoicescu, citată anterior, punctul 24). 44. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că, în speță, statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a asigura reclamantului condiții de detenție care să fie compatibile cu respectarea demnității umane și pentru a se asigura că normele de executare a măsurii nu supun o durere sau o durere de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință legat de detenție. 45. În opinia Curții, condițiile de deținere ale reclamantului au depășit pragul de gravitate impus de art. 3 din Convenție. 46. Prin urmare, a avut loc o încălcare a art. 3 din Convenție. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 47. Invocând în principal articolele 5 și 6 din Convenție, reclamantul se plânge de rezultatul procedurii care a dus la condamnarea și extrădarea sa în România. 48. Curtea constată că, la 23 noiembrie 2010, o primă cerere formulată împotriva Italiei și României (n 43474/08), care vizează în principal procedura menționată anterior, a fost respinsă în formațiunea de judecător unic pentru neajunsuri vădite de temei. 49. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (2) lit. (b) și 4 din Convenție. III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 50. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 350 EUR (EUR) pentru prejudiciul material care reprezintă valoarea bunurilor de care ar fi fost privat în cadrul procedurii penale îndreptate împotriva sa; de asemenea, solicită 625 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit de el și de familia sa în timpul detenției sale. 52. Guvernul consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit anterior și obiectul cererii și că o eventuală constatare a încălcării ar putea constitui, în sine, o satisfacție echitabilă. Acesta subliniază că suma solicitată în temeiul prejudiciului moral este excesivă în raport cu jurisprudența Curții în această privință. 53. Curtea reamintește că nu a acordat despăgubiri în temeiul articolului 41 că, atunci când este convinsă că pierderea sau prejudiciul denunțat rezultă într-adevăr din încălcarea pe care a constatat-o. 54. În ceea ce privește cererea depusă pentru prejudiciul material, Curtea nu a primit o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul pretins și respinge această cerere. 55. Cu toate acestea, Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral de necontestat din cauza condițiilor de detenție. Statuind în echitate, după cum dorește art. 41 din Convenție, îi alocă 4 900 EUR pentru daune morale. 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne și pentru cele angajate în fața Curții. Acesta prezintă o factură de 2 500 EUR pentru asistența judiciară în cadrul procedurii de încuviințare. 57. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, Curtea constată că factura de 2 500 EUR nu are nicio legătură cu obiectul prezentei cereri. În ceea ce privește restul sumei solicitate, în lipsa oricărui element care să susțină pretențiile reclamantului, Curtea nu poate accepta această cerere. Interese moratorii 59. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚII, ÎN Lprecum UNANIMITATE, să se stabilească cererea admisibilă în partea sa referitoare la condițiile de detenție a reclamantului la închisoarea Botoșani și inadmisibilă pentru surplusul menționat 3 din Convenție din cauza suprapopulației închisorii A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 4 900 (patru mii nouă sute de euro) pentru daune morale, plus orice alte sume care pot fi datorate cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 17 iulie 2012, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte