Ciolan împotriva României

La originea acestei cauze se află o cerere (nr. 24378/04) îndreptată împotriva României și depusă de un cetățean al acestui stat, D. Gheorghe Ciolan („reclamantul"), pe 18 iunie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția de protejare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția").

Guvernul român („Guvernul") a fost reprezentat de agenta sa, Doamna Irina Cambrea, din Ministerul Afacerilor Externe.

Reclamantul se plânge în special de condițiile proaste de detenție suferite în timpul detentiei în sediul poliției Mehedinți și în penitenciarele Drobeta Turnu Severin și Craiova.

Pe 4 ianuarie 2011, cererea a fost comunicată Guvernului. După cum permite art. 29 § 1 din Convenție, s-a hotărât de asemenea că camera se va pronunța simultan asupra admisibilității și fondului.

Ca urmare a recuzării D. Corneliu Bîrsan, judecător ales pentru România (art. 28 din Regulament), președintele camerei a desemnat Doamna Kristina Pardalos să sedă în calitate de judecător ad hoc (art. 26 § 4 din Convenție și art. 29 § 1 din Regulament). ÎN FAPT I.

Pe 23 iulie 2002, reclamantul a fost arestat de agenți ai poliției din Husnicioara. Seara, a fost transferat la sediul Poliției municipale Orșova. Reclamantul susține că a fost supus maltraitărilor de către agenți de poliție. Mandatul de arestare emis în numele reclamantului menționează suspiciuni de înșelăciune, fals și uzul de fals.

Pe 24 iulie 2002, reclamantul a fost plasat în detentie preventivă în temeiul unei ordonnațe a unui procuror din tribunalul județean Mehedinți pentru o perioada de 30 zile.

După ce a ascultat doi martori și partea prejudiciată, și după ce a analizat documente, prin sentință din 20 septembrie 2002, tribunalul de prim-instanță din Orșova a condamnat reclamantul la trei ani și jumătate de închisoare pentru înșelăciune, fals și uzul de fals. Reclamantul și parchetul au atacat această sentință. Prin hotărâre din 5 decembrie 2002, tribunalul județean Mehedinți a respins apelul reclamantului, a admis apelul procurorului și a ordonat confiscarea unei sume de bani care era a reclamantului. La recursul reclamantului, prin hotărâre definitivă din 17 martie 2003, pusă la punct pe 22 ianuarie 2004, curtea de apel Craiova a modificat hotărârea tribunalului județean pentru a anula sancțiunea confiscării. B. Condițiile de detenție suferite de interesatul în diferite instituții penitenciare

Din 24 iulie până la 28 august 2002, reclamantul a fost deținut în sediul Inspectoratului județean de Poliție Mehedinți („sediul poliției Mehedinți"). Pe 28 august 2002, a fost transferat în penitenciarul Drobeta Turnu Severin unde a executat pedeapsa din 28 august 2002 până la 14 februarie 2003, din 9 aprilie până la 22 august 2003, din 1 până la 31 octombrie 2003, din 3 decembrie 2003 până la 26 februarie 2004 și din 26 mai până la 23 noiembrie 2004. Interesatul a fost deținut în penitenciarul Craiova din 14 februarie până la 9 aprilie 2003. Între aceste perioade, a fost transferat de cinci ori în spitalele-penitenciar din Colibași, Rahova și Bucuresti-Jilava.

Pe 23 noiembrie 2004, reclamantul a fost eliberat. 1. Versiunea reclamantului

Reclamantul afirmă că în cursul detentiei în sediul poliției Mehedinți, a fost deținut în celula nr. 11 în condiții de supraîncărcare, în absența unui sistem de ventilație și trebuind să suporte fumul deținuților fumători. De asemenea indică că trebuia să-și satisfacă nevoile fiziologice într-o găleată care era goală o dată pe zi.

În penitenciarul Drobeta Turnu Severin, reclamantul a fost închis, printre altele, în celula nr. 40. Potrivit reclamantului, în această celulă erau 63 de paturi pentru 102 deținuți și condiții de igienă deplorable. A fost obligat să-și împartă patul cu alt deținut. Afirmă că a fost forțat să suporte fumul de țigări al altor deținuți fumători. Reclamantul a fost transferat ulterior în alte celule supraîncărcate, inclusiv în celula nr. 14.

În penitenciarul Craiova, a ocupat celula nr. 21 în care a fost forțat să-și împartă patul cu trei alți deținuți. Pe lângă supraîncărcare, denunță condițiile proaste de igienă, absența încălzirii în iarnă și furnizarea de mâncare de calitate proastă. 2. Versiunea Guvernului

Guvernul indică că, pentru ceea ce privește detenția reclamantului în sediul poliției Mehedinți, nu mai dispune de documente privind informații privind condițiile de detenție ale interesatului, perioada de păstrare a unor asemenea documente fiind încheiat. Din informațiile încă păstrate, reiese că reclamantul a fost deținut în celula nr. 11, având o suprafață de 14 m² pentru opt paturi. Toaletele erau comune pentru mai multe celule și erau dotate cu lavoare și dușuri. Ventilația și iluminarea celulelor se realizau prin cale naturală și artificială. Centrul medical al sediului veghea la respectarea normelor de igienă.

În penitenciarul Drobeta Turnu Severin, interesatul a fost deținut în celulele nr. 44 (având o suprafață de 19,44 m² pentru zece paturi și zece deținuți), 40 (de 70,26 m² pentru patruzeci paturi din care doar treizeci erau ocupate) și 14 (de 14,27 m² pentru șase paturi corespunzând la șase persoane). Această din urmă celulă era destinată non-fumătorilor. Grupurile sanitare aferente celulelor erau dotate cu toalete și lavoare.

În penitenciarul Craiova reclamantul a fost deținut în celula nr. 21 având o suprafață de 45 m² pentru douăzeci și patru paturi. Din februarie până în aprilie 2003, douăzeci și șase deținuți au fost închiși în această celulă. Mobilierul celulei era compus dintr-o masă, o bancă și un suport pentru aparatul de televiziune. Grupul sanitar se afla într-o cameră separată prevăzută cu două toalete, două lavoare și două dușuri.

În toate instituțiile penitenciare, reclamantul a beneficiat de o plimbare zilnică de minimum o oră. C. Starea de sănătate a reclamantului

Pe 28 august 2002, la momentul transferului la penitenciarul Drobeta Turnu Severin, reclamantul a fost supus unui examen medical și mențiunea „aparent din punct de vedere clinic sănătos; cardiopatie ischemică cronică dureroasă; apt pentru munci ușoare" a fost înscrisă în fișa sa medicală. Anterior, pe 5 august 2002, reclamantul a fost supus unui examen radiologic care a arătat o imagine toracică normală.

Ca urmare a unor examene medicale realizate în august 2003, reclamantul a fost suspectat că suferă de o tumoare renală stângă. Din 22 august până la 15 septembrie 2003, a fost internat în spitalul-penitenciar Colibași pentru realizarea unor examene medicale mai aprofundate. I s-a acordat un tratament medicamentos. A fost apoi transferat la spitalul-penitenciar București-Rahova, cu mențiunea „rinichi stâng cu mai mulți chisti" și „tumoare renală". Pe 18 septembrie 2003, a suferit o intervenție chirurgicală care a permis stabilirea diagnosticului de tuberculoză renală. Cu această ocazie, medicii au efectuat o ablație a rinichiului stâng.

Pe 26 februarie 2004, reclamantul a fost transferat din nou la spitalul-penitenciar București-Rahova, pentru tratamentul unei tuberculoze peritoneale. Medicii au efectuat acolo, pe 9 martie 2004, o intervenție chirurgicală. Pe 19 martie 2004, a fost transferat la spitalul-penitenciar Bucuresti-Jilava, unde a primit un tratament antituberculos până la 26 mai 2004, dată a transferului la penitenciarul Drobeta Turnu Severin unde a primit tratament pentru patru luni. II.

Un prim raport al CPT publicat în 2003 și redactat ca urmare a unei vizite realizate în 1999 la penitenciarul Craiova concluziona la o supraîncărcare foarte importantă (68 deținuți împărțeau celule de 66 m²), la absența activității fizice, la condiții de viață mediocre, la absența despărțirii în anexele sanitare, la tăieturi de încălzire și la condiții de igienă nesatisfăcătoare. Un al doilea raport privind același penitenciar, publicat pe 11 decembrie 2008, ca urmare a unei vizite realizate în 2006, concluziona la condiții de supraîncărcare deosebit de ridicate și la servicii de sănătate supraîncărcate.

În acest din urmă raport, CPT a precizat: „§ 70: (...) Comitetul este foarte grav preocupat de faptul că lipsa de paturi rămâne o problemă constantă nu doar în instituțiile vizitate, ci și la nivel național, și aceasta, de la prima vizită în România în 1995. Este mare nevoie ca măsuri de anvergură să fie luate pentru a pune definitiv capăt acestei situații inacceptabile. CPT apelează la autoritățile române pentru ca o acțiune prioritară și decisivă să fie angajată pentru ca fiecare deținut cazat într-o instituție penitenciară să dispună de un pat. Pe de altă parte, Comitetul se bucură că, curând după vizita din iunie 2006, norma oficială de spațiu de viață per deținut în celule a fost crescută de la 6 m³ (ceea ce echivala cu o suprafață de mai mult sau mai puțin 2 m² per deținut) la 4 m² sau 8 m³. CPT recomandă autorităților române să ia măsurile necesare în vederea respectării normei de 4 m² de spațiu de viață per deținut în celulele colective din toate instituțiile penitenciare din România."

Extrasele relevante din Recomandarea nr. (2006)2 a Comitetului Miniștrilor membrilor asupra regulilor penitenciare europene, adoptată pe 11 ianuarie 2006, sunt descrise în hotărârile Enea c. Italia ([Marea Cameră], nr. 74912/01, § 48, CEDH 2009-...) și Rupa c. România (nr. 1), (nr. 58478/00, § 88, 16 decembrie 2008).

Un rezumat al ghidului pentru controlul tuberculozei în penitenciar, realizat de Organizația Mondială a Sănătății („OMS") și Comitetul Internațional al Crucii Roșii („CICR") se găsește în cauza Ghavtadze c. Georgia (nr. 23204/07, § 57, 3 martie 2009). ÎN DREPT I.

Guvernul excepionează inadmisibilitatea tuturor ramurilor acestui grief pentru neepuizarea cailor de atac interne. El susține că reclamantul nu a sesizat niciodată autoritățile administrative, nici tribunalele cu o plângere penală sau civilă privind condițiile materiale de detenție și insuficiența tratamentului medical acordat. De asemenea, interesatul ar fi putut sesiza jurisdicțiile interne cu o acțiune pe bază de ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56 din 25 iunie 2003 privind anumite drepturi ale persoanelor lipsite de libertate („OUG nr. 56/2003"), pentru a se plânge de contractarea tuberculozei renale în penitenciar și absența tratamentului medical.

Reclamantul nu a prezentat observații pe acest punct.

Curtea constată că reclamantul a fost plasat în detentie pe 24 iulie 2002 și că a fost eliberat pe 23 noiembrie 2004. În cursul detentiei, OUG nr. 56/2003 a intrat în vigoare. Curtea a judecat deja că pentru ceea ce privește condițiile materiale de detenție, nici aceasta ordonanța, nici o altă acțiune penală sau civilă nu constituiau o cale de atac efectivă de epuizat (Petrea c. România, nr. 4792/03, § 37, 29 aprilie 2008 și Iacov Stanciu sus-citat, § 197). Alegațiile reclamantului conform cărora condițiile proaste de detenție au avut consecința contaminării sale cu tuberculoză sunt legate mai particular la aspecte materiale ale detentiei lui, deci caile de atac indicate de Guvern nu ar putea remedia (Fűlöp c. România, nr. 18999/04, § 31, 24 iulie 2012). Din aceasta, excepția Guvernului nu saurait să fie reținută pentru această ramură a plângerii.

Totuși, Curtea constată că, chiar dacă a dispus de la iunie 2003 o cale de atac eficace pe bază de dispoziții ale OUG nr. 56/2003 (Petrea sus-citat, §§ 35-36) pentru a se plânge de absența unui tratament medical adecvat pentru afecțiunile lui identificate în august 2003, reclamantul nu a utilizat-o. Rezultă că această parte a plângerii trebuie respinsă pentru neepuizarea cailor de atac interne, în aplicarea articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție. 2. Privind excepția Guvernului tirada de tardivitate a plângerii în partea sa privind condițiile materiale de detenție în sediul poliției Mehedinți și în penitenciarul Craiova

Guvernul susține că reclamantul nu s-a plâns de condițiile de detenție suferite în sediul poliției Mehedinți și penitenciarul Craiova în termenul de șase luni prevăzut de art. 35 din Convenție și că aceste condiții de detenție nu erau similare cu cele suferite în penitenciarul Drobeta Turnu Severin.

Reclamantul nu a prezentat observații pe acest punct.

Curtea reamintește că nu are loc să se considere condițiile de detenție ca fiind o situație continuă în măsura în care plângerea aferentă se referă la un episod, un tratament, sau un regim de detenție specific, legat de o perioada de detenție identificată; în contrast, aceasta este situație continuă dacă plângerea privează aspecte generale (condiții de igienă, supraîncărcare, temperatura celulelor etc.) și condiții de detenție care rămâneseră substanțial similare în ciuda transferului reclamantului (Seleznev c. Rusia, nr. 15591/03, § 36, 26 iunie 2008).

Curtea observă că, în ceea ce privește condițiile de detenție în sediul poliției Mehedinți, plângerea, așa cum a fost prezentată de reclamant, se referă la mai mulți aspecte, și anume lipsa de spațiu și condițiile precare de igienă (§12 mai sus). După transferul lui în penitenciarele Drobeta Turnu Severin și Craiova, o parte din chestiunile sus-menționate au continuat să se ridice, mai particular lipsa de spațiu și de curățenie. Din aceasta, în cazul de față, Curtea nu saurait concluziona că transferul interesatului a adus o schimbare notabilă în condițiile de detenție denunțate, pentru a concluziona că nu ar fi o situație continuă (Sudarkov c. Rusia, nr. 3130/03, § 40, 10 iulie 2008).

Din aceasta, trebuie respinsă această excepție a Guvernului. 3. Privind meritele plângerii bazate pe condițiile materiale de detenție

Curtea constată că această parte a cererii nu este manifestă rău întemeiat în sensul articolului 35 § 3 (a) din Convenție. De asemenea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Deci trebuie declarată admisibilă. B. Privind fondul

Reclamantul denunță condițiile detentiei în sediul poliției Mehedinți și în penitenciarele Drobeta Turnu Severin și Craiova din cauza supraîncărcării, absența unui sistem de încălzire, plasarea deținuților fumători cu non-fumători, absența igienei și a unei mâncare adecvate. El considera că condițiile proaste de detenție au contribuit la contaminarea lui cu tuberculoză renală.

Guvernul susține că condițiile de detenție ale reclamantului erau conforme cu cerințele articolului 3 din Convenție. El remarcă că potrivit fișei medicale a interesatului, acesta era fumător. Pe baza unei opinii medicale redactate de un medic al penitenciarului Drobeta Turnu Severin, Guvernul subliniază că tuberculoza renală apare ca un efect secundar la reactivarea unui complex primar, și anume pulmonar în cei mai mulți cazuri. El indică că această boală se poate manifesta la un interval semnificativ de timp după infecția primară și că mai mult de 50% din pacienții care suferă de tuberculoză renală prezintă aspecte radiografice normale. Guvernul concluzionează că, având în vedere aceste aspecte clinice și statistice, probabilitatea că interesatul a contractat tuberculoză renală în penitenciar este foarte redusă.

Curtea remarcă că măsurile privative de libertate implică, prin natura lor, anumite inconveniente pentru persoanele cărora li se aplică. Cu toate acestea, reamintește că încarcerarea nu lipsește un deținut de beneficiile drepturilor garantate de Convenție. În acest context, art. 3 pune pe autorități o obligație pozitivă de a se asigura că orice deținut este deținut în condiții care sunt compatibile cu respectul pentru demnitatea umană, că modalitățile de executare a măsurii nu supun interesatul unei anguste sau unei epruvete de intensitate care excede nivelul inevitabil de suferință inerent detentiei și că, având în vedere cerințele practice ale încarrerării, sănătatea și bunăstarea deținutului sunt asigurate în mod adecvat (Kudła c. Polonia [Marea Cameră], nr. 30210/96, §§ 93-94, CEDH 2000-XI și Norbert Sikorski c. Polonia, nr. 17599/05, § 131, 22 octombrie 2009).

Curtea remarcă mai înainte că, pentru ceea ce privește problema privind momentul contaminării reclamantului cu tuberculoză, aceasta este o problemă de ordin medical asupra căreia nu saurait să se pronunțe (vezi, mutatis mutandis, Fűlöp sus-citat, § 42). Chiar dacă constată că reclamantul a primit diagnosticul de tuberculoză renală în timp ce era privat de libertate, Curtea nu estimează necesar să examineze în cazul de față argumentele reclamantului în această privință, în măsura în care nu a prezentat Curții niciun element de natura să contrazică afirmațiile Guvernului pe acest punct și să demonstreze cauzele dezvoltării acestei boli (vezi, mutatis mutandis, Fane Ciobanu c. România, nr. 27240/03, § 76, 11 octombrie 2011).

Cu toate acestea, pentru ceea ce privește condițiile de detenție, Curtea reamintește că atunci când supraîncărcarea penitenciară atinge un anumit nivel, lipsa de spațiu într-o instituție penitenciară poate constitui elementul central care trebuie luat în considerare la aprecierea conformității unei situații date cu art. 3 (Karalevičius c. Lituania, nr. 53254/99, § 39, 7 aprilie 2005). Deci, atunci când s-a confruntat cu cazuri de supraîncărcare flagrantă, Curtea a judecat că acest element, singur, putea fi suficient pentru a concluziona la încălcarea articolului 3 din Convenție. De regulă, au fost implicate cazuri în care spațiul personal acordat reclamantului era mai puțin de 3 m² (Colesnicov c. România, nr. 36479/03, §§ 78-82, 21 decembrie 2010 și Budaca c. România, nr. 57260/10, §§ 40-45, 17 iulie 2012).

În cazul de față, potrivit datelor comunicate de Guvern (§16 mai sus), reclamantul a dispus în celulele în care a fost deținut de un spațiu personal mergând de la 1,73 m² în penitenciarul Craiova la un maxim de 2,37 m² în penitenciarul Drobeta Turnu Severin și aceasta, fără a ține seama de mobilier a cărui prezență reduceau și mai mult această suprafață. Curtea concluzionează că interesatul a trăit pentru aproximativ doi ani și patru luni, în diferitele instituții penitenciare în care a fost deținut, dispunând de un spațiu individual extrem de redus, sub norma recomandată de CPT (§24 mai sus).

După ce a examinat toți elementele care i-au fost prezentate, Curtea estimează că condițiile de detenție pe care reclamantul a trebuit să le suporte pentru mai mult de doi ani nu au lipsit să-l supună unei epruvete de intensitate care excede nivelul inevitabil de suferință inerent detentiei.

Din aceasta, a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție. II.

Reclamantul solicită 7.000.000 EUR (șapte milioane euro) pentru prejudiciul moral pe care susține că l-a suferit.

Guvernul considera că suma solicitată este exorbitantă și nejustificată. El estimează că o posibilă hotărâre de încălcare ar putea constitui pe sine reparație satisfăcătoare a prejudiciului moral pretins suferit de interesant.

Curtea remarcă că singura bază de reținere pentru acordarea de satisfacție echitabilă se află în cazul de față în încălcarea articolului 3 din Convenție pentru ceea ce privește condițiile proaste de detenție. Ea estimează că, din acest motiv, reclamantul a suferit o daună morală incontestabilă pe care singur constatarea de încălcare nu saurait să o repare. Pronunțând în echitate, așa cum vrea art. 41 din Convenție, ea considera că trebuie acordat reclamantului 5.400 EUR pentru prejudiciul moral. B. Cheltuieli și costuri

Reclamantul cere 2.040 lei români (RON) pentru cheltuielile și costurile suportate în fața jurisdicțiilor interne în cursul procedurii penale angajate împotriva lui. De asemenea solicită, fără a cifra, „cheltuielile suportate în fața Curții Europene".

Guvernul remarcă că reclamantul nu a prezentat niciun justificativ pentru sumele solicitate cu acest titlu.

Potrivit jurisprudenței Curții, reclamantul nu poate obține rambursarea cheltuielilor și costurilor decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față și având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și costurile procedurii naționale, dată fiind că aceste cheltuieli nu sunt în relație cu încălcarea constatată de Curte. În plus, datorită faptului că reclamantul nu a cifrat și justificat cheltuielile suportate în procedura în fața Curții, nicio sumă nu saurait să-i fie acordată cu acest titlu. C. Dobânzi de întârziere

Curtea judecă potrivit să bazeze rata dobânzilor de întârziere pe rata facilitii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, UNANIM, 1. Declară cererea admisibilă privind plângerea bazată pe art. 3 din Convenție pentru ceea ce privește condițiile materiale de detenție și inadmisibilă pentru rest; 2. Constată că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție pentru ceea ce privește condițiile materiale de detenție; 3. Constată a) că Statul pârât trebuie să verse reclamantului, în termen de trei luni de la data când hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, suma de 5.400 EUR (cinci mii patru sute euro) plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciu moral, să fie convertite în valuta Statului pârât la rata aplicabilă la data reglementării; b) că de la expirarea acestui termen și până la plată, acest montant va fi majorat cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilitii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, mărită cu trei puncte procentuale; 4. Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru rest. Făcut în limba franceză, apoi comunică în scris pe 19 februarie 2013, în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din Regulament. Santiago Quesada Josep Casadevall Grefier Președinte

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 24378/04) dirigée contre la Roumanie et dont un ressortissant de cet État, M. Gheorghe Ciolan (« le requérant »), a saisi la Cour le 18 juin 2004 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).

Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me Irina Cambrea, du Ministère des affaires étrangères.

Le requérant se plaint en particulier des mauvaises conditions de détention subies pendant sa détention dans le dépôt de la police de Mehedinți et dans les prisons de Drobeta Turnu Severin et de Craiova.

Le 4 janvier 2011, la requête a été communiquée au Gouvernement. Comme le permet l’article 29 § 1 de la Convention, il a en outre été décidé que la chambre se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond.

A la suite du déport de M. Corneliu Bîrsan, juge élu au titre de la Roumanie (article 28 du règlement), le président de la chambre a désigné M me Kristina Pardalos pour siéger en qualité de juge ad hoc (article 26 § 4 de la Convention et article 29 § 1 du règlement). EN FAIT I.

Le 23 juillet 2002, le requérant fut interpelé par les agents de la police d’Husnicioara. Le soir, il fut transféré au siège de la Police municipale d’Orșova. Le requérant soutient avoir été soumis à des mauvais traitements par les agents de police. Le mandat de dépôt délivré au nom du requérant mentionnait des soupçons d’escroquerie, faux et usage de faux.

Le 24 juillet 2002, le requérant fut placé en détention provisoire en vertu d’une ordonnance d’un procureur près le tribunal départemental de Mehedinți pour une période de 30 jours.

Après avoir entendu deux témoins et la partie lésée, et avoir analysé des documents, par un jugement du 20 septembre 2002, le tribunal de première instance d’Orșova condamna le requérant à trois ans et demi de prison ferme pour escroquerie, faux et usage de faux. Le requérant et le parquet interjetèrent appel de ce jugement. Par un arrêt du 5 décembre 2002, le tribunal départemental de Mehedinți rejeta l’appel du requérant, fit droit à l’appel du parquet et ordonna la confiscation d’une somme d’argent ayant appartenu au requérant. Sur recours du requérant, par un arrêt définitif du 17 mars 2003, mis au net le 22 janvier 2004, la cour d’appel de Craiova modifia l’arrêt du tribunal départemental afin d’annuler la sanction de la confiscation. B. Les conditions de détention subies par l’intéressé dans les différents établissements pénitentiaires

Du 24 juillet au 28 août 2002, le requérant fut détenu dans le dépôt de l’Inspection départementale de Police de Mehedinți (« le dépôt de la police de Mehedinți »). Le 28 août 2002, il fut transféré dans la prison de Drobeta Turnu Severin où il purgea sa peine du 28 août 2002 au 14 février 2003, du 9 avril au 22 août 2003, du 1 er au 31 octobre 2003, du 3 décembre 2003 au 26 février 2004 et du 26 mai au 23 novembre 2004. L’intéressé fut détenu dans la prison de Craiova du 14 février au 9 avril 2003. Entre ces périodes, il fut transféré à cinq reprises dans les hôpitaux-prisons de Colibași, de Rahova et de Bucarest-Jilava.

Le 23 novembre 2004, le requérant fut remis en liberté. 1. La version du requérant 12 . Le requérant affirme que pendant sa détention dans le dépôt de la police de Mehedinți, il a été détenu dans la cellule n o 11 dans des conditions de surpeuplement, en l’absence d’un système de ventilation et en devant supporter la fumée des détenus fumeurs. Il indique également qu’il devait satisfaire ses besoins naturels dans un seau qui était vidé une fois par jour.

Dans la prison de Drobeta Turnu Severin, le requérant fut enfermé, entre autres, dans la cellule n o 40. Selon le requérant, dans cette cellule il y avait 63 lits pour 102 détenus et des conditions d’hygiène déplorables. Il a été obligé de partager son lit avec un autre détenu. Il affirme avoir été contraint de supporter la fumée de cigarettes des autres détenus fumeurs. Le requérant fut transféré ensuite dans d’autres cellules surpeuplées, dont la cellule n o 14.

Dans la prison de Craiova, il occupa la cellule n o 21 dans laquelle il fut contraint de partager son lit avec trois autres détenus. Outre le surpeuplement, il dénonce les mauvaises conditions d’hygiène, l’absence de chauffage pendant l’hiver et la fourniture de nourriture de mauvaise qualité. 2. La version du Gouvernement

Le Gouvernement indique que, pour ce qui est de la détention du requérant dans le dépôt de la police de Mehedinți, il ne dispose plus des documents concernant des renseignements sur les conditions de détention de l’intéressé, le délai de conservation de tels documents étant échu. Des renseignements toujours conservés, il ressort que le requérant fut détenu dans la cellule n o 11, ayant une superficie de 14 m² pour huit lits. Les toilettes étaient communes pour plusieurs cellules et elles étaient dotées de lavabos et de douches. L’aération et l’éclairage des cellules se réalisaient par voie naturelle et artificielle. Le centre médical du dépôt veillait à ce que les normes d’hygiène soient respectées.

Dans la prison de Drobeta Turnu Severin, l’intéressé a été détenu dans les cellules n os 44 (ayant une superficie de 19,44 m² pour dix lits et dix détenus), 40 (de 70,26 m² pour quarante lits dont uniquement trente étaient occupés) et 14 (de 14,27 m² pour six lits correspondant à six personnes). Cette dernière cellule était destinée aux non-fumeurs. Les groupes sanitaires afférents aux cellules étaient dotés de toilettes et de lavabos.

Dans la prison de Craiova le requérant fut détenu dans la cellule n o 21 ayant une superficie de 45 m² pour vingt-quatre lits. De février à avril 2003, vingt-six détenus furent enfermés dans cette cellule. Le mobilier de la cellule était composé d’une table, d’un banc et d’un support pour l’appareil de télévision. Le groupe sanitaire se trouvait dans une pièce séparée pourvue de deux toilettes, deux lavabos et deux douches.

Dans tous les établissements pénitentiaires, le requérant bénéficia d’une promenade journalière de minimum une heure. C. L’état de santé du requérant

Le 28 août 2002, au moment de son transfert à la prison de Drobeta Turnu Severin, le requérant fut soumis à un examen médical et la mention « apparemment cliniquement sain ; cardiopathie ischémique chronique douloureuse ; apte pour travaux légers » fut inscrite sur sa fiche médicale. Auparavant, le 5 août 2002, le requérant fut soumis à un examen radiologique qui fit état d’une image thoracique normale.

A la suite de certains examen médicaux réalisés en août 2003, le requérant fut soupçonné de souffrir d’une tumeur rénale gauche. Du 22 août au 15 septembre 2003, il fut hospitalisé dans l’hôpital-prison de Colibași pour la réalisation d’examens médicaux plus approfondis. Un traitement médicamenteux lui fut accordé. Il fut ensuite transféré à l’hôpital prison de Bucarest-Rahova, avec la mention « rein gauche comportant plusieurs kystes » et « tumeur rénale ». Le 18 septembre 2003, il subit une intervention chirurgicale qui permit l’établissement du diagnostic de tuberculose rénale. A cette occasion, les médecins pratiquèrent une ablation du rein gauche.

Le 26 février 2004, le requérant fut à nouveau transféré à l’hôpital-prison de Bucarest-Rahova, pour le traitement d’une tuberculose péritonéale. Les médecins y pratiquèrent, le 9 mars 2004, une intervention chirurgicale. Le 19 mars 2004, il fut transféré à l’hôpital-prison de Bucarest­Jilava, où il reçut un traitement antituberculeux jusqu’au 26 mai 2004, date de son transfert à la prison de Drobeta Turnu Severin où il reçut un traitement pendant quatre mois. II.

Un premier rapport du CPT publié en 2003 et rédigé à la suite d’une visite réalisée en 1999 à la prison de Craiova concluait à un surpeuplement très important (68 détenus partageaient des cellules de 66 m²), à l’absence d’activité physique, à des conditions de vie médiocres, à l’absence de cloisons dans les annexes sanitaires, aux coupures de chauffage et à des conditions d’hygiène insatisfaisantes. Un deuxième rapport concernant la même prison, publié le 11 décembre 2008, à la suite d’une visite réalisée en 2006, conclut à des conditions de surpeuplement particulièrement élevées et à des services de santé surchargés. 24 . Dans ce dernier rapport, le CPT précisa : « § 70 : (...) le Comité est très gravement préoccupé par le fait que le manque de lits demeure un problème constant non seulement dans les établissements visités mais également à l’échelon national, et ce, depuis la première visite en Roumanie en 1995. Il est grand temps que des mesures d’envergure soient prises afin de mettre un terme définitif à cette situation inacceptable. Le CPT en appelle aux autorités roumaines afin qu’une action prioritaire et décisive soit engagée afin que chaque détenu hébergé dans un établissement pénitentiaire dispose d’un lit. En revanche, le Comité se félicite que, peu après la visite de juin 2006, la norme officielle d’espace de vie par détenu dans les cellules ait été amenée de 6 m 3 (ce qui revenait à une surface de plus ou moins 2 m² par détenu) à 4 m² ou 8 m 3 . Le CPT recommande aux autorités roumaines de prendre les mesures nécessaires en vue de faire respecter la norme de 4 m² d’espace de vie par détenu dans les cellules collectives de tous les établissements pénitentiaires de Roumanie . »

Les extraits pertinents de la Recommandation n o (2006)2 du Comité des Ministres aux États membres sur les règles pénitentiaires européennes, adoptée le 11 janvier 2006 sont décrites dans les arrêts Enea c. Italie ([GC], n o 74912/01, § 48, CEDH 2009-...) et Rupa c. Roumanie (n o 1) , (n o 58478/00, § 88, 16 décembre 2008).

Un résumé du guide pour le contrôle des tuberculoses en prison, réalisé par l’Organisation mondiale de la Santé (« OMS ») et le Comité international de la Croix-Rouge (« CICR ») figure dans l’affaire Ghavtadze c. Georgie (n o 23204/07, § 57, 3 mars 2009). EN DROIT I.

L’article 3 de la Convention est ainsi libellé : « Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants. » A. Sur la recevabilité 1. Sur l’exception du Gouvernement tiré du non-épuisement des voies de recours internes 29 . Le Gouvernement excipe de l’irrecevabilité de toutes les branches de ce grief pour non-épuisement des voies de recours internes. Il affirme que le requérant n’a jamais saisi les autorités administratives ni les tribunaux d’une plainte pénale ou civile relative aux conditions matérielles de détention et à l’insuffisance du traitement médical accordé. De même, l’intéressé aurait pu saisir les juridictions internes d’une action fondée sur l’ordonnance d’urgence du Gouvernement n o 56 du 25 juin 2003 portant sur certains droits des personnes privés de libertés (« l’OUG n o 56/2003 »), pour se plaindre d’avoir contracté la tuberculose rénale en prison et de l’absence de traitement médical.

Le requérant n’a pas présenté d’observations sur ce point.

La Cour note que le requérant a été placé en détention le 24 juillet 2002 et qu’il a été remis en liberté le 23 novembre 2004. Pendant sa détention, l’OUG n o 56/2003 est entrée en vigueur. La Cour a déjà jugé que pour ce qui est des conditions matérielles de détention, ni cette ordonnance ni une autre action pénale ou civile ne constituaient pas un recours effectif à épuiser ( Petrea c. Roumanie , n o 4792/03, § 37, 29 avril 2008 et Iacov Stanciu précité, § 197). Les allégations du requérant selon lesquelles les mauvaises conditions de détention ont eu pour conséquence sa contamination par la tuberculose sont liées plus particulièrement à des aspects matériels de sa détention de sorte que les recours indiqués par le Gouvernement ne sauraient pas y remédier ( Fűlöp c. Roumanie , n o 18999/04, § 31, 24 juillet 2012). Dès lors, l’exception du Gouvernement ne saurait être retenue pour cette branche du grief.

Cependant, la Cour note que, bien qu’il ait à sa disposition à partir de juin 2003 une voie de recours efficace fondée sur les dispositions de l’OUG n o 56/2003 ( Petrea précité, §§ 35-36) pour se plaindre de l’absence d’un traitement médical adéquat pour ses affections identifiées en août 2003, le requérant ne l’a pas utilisé. Il s’ensuit que cette partie du grief doit être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. 2. Sur l’exception du Gouvernement tiré de la tardivité du grief dans sa partie concernant les conditions matérielles de détention dans le dépôt de la police de Mehedinți et dans la prison de Craiova

Le Gouvernement fait valoir que le requérant ne s’est pas plaint des conditions de détention subies dans le dépôt de la police de Mehedinți et de la prison de Craiova dans le délai de six mois prévu par l’article 35 de la Convention et que ces conditions de détention n’étaient pas similaires à celles qu’il a subies dans la prison de Drobeta Turnu Severin.

Le requérant n’a pas présenté d’observations sur ce point.

La Cour rappelle qu’il n’y a pas lieu de considérer les conditions de détention comme une situation continue dans la mesure où le grief y afférent porte sur un épisode, un traitement, ou un régime de détention spécifique, lié à une période de détention identifiée ; au contraire, il y a situation continue si le grief concerne des aspects généraux (conditions d’hygiène, surpeuplement, température des cellules etc.) et des conditions de détention qui sont restées sensiblement similaires malgré le transfert du requérant ( Seleznev c. Russie , n o 15591/03, § 36, 26 juin 2008).

La Cour observe qu’en ce qui concerne les conditions de détention au dépôt de la police de Mehedinți, le grief, tel que présenté par le requérant, porte sur plusieurs aspects, à savoir le manque d’espace et les conditions précaires d’hygiène (paragraphe 12 ci-dessus). Après son transfert dans les prisons de Drobeta Turnu Severin et de Craiova, une partie des questions susmentionnées ont continué de se poser, plus particulièrement le manque d’espace et de propreté. Dès lors, en l’espèce, la Cour ne saurait conclure que le transfert de l’intéressé a apporté un changement notable dans les conditions de détention dénoncées, pour conclure qu’il ne s’agirait pas d’une situation continue ( Sudarkov c. Russie , n o 3130/03, § 40, 10 juillet 2008).

Partant, il convient de rejeter cet exception du Gouvernement. 3. Sur le bien-fondé du grief tiré des conditions matérielles de détention

La Cour constate que cette partie de la requête n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 (a) de la Convention. Elle relève par ailleurs qu’elle ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de la déclarer recevable. B. Sur le fond

Le requérant dénonce les conditions de sa détention au dépôt de la police de Mehedinți et dans les prisons de Drobeta Turnu Severin et de Craiova en raison du surpeuplement, de l’absence d’un système de chauffage, du placement des détenus fumeurs avec les non-fumeurs, de l’absence d’hygiène et d’une nourriture adéquate. Il considère que les mauvaises conditions de détention ont contribué à sa contamination par la tuberculose rénale.

Le Gouvernement soutient que les conditions de détention du requérant étaient conformes aux exigences de l’article 3 de la Convention. Il relève que d’après la fiche médicale de l’intéressé, celui-ci était fumeur. Se fondant sur un avis médical rédigé par un médecin de la prison de Drobeta Turnu Severin, le Gouvernement souligne que la tuberculose rénale apparait comme un effet secondaire à la réactivation d’un complexe primaire, à savoir pulmonaire dans les cas les plus fréquents. Il indique que cette maladie peut se manifester à un intervalle significatif de temps après l’infection primaire et que plus de 50 % des patients souffrant de tuberculose rénale présentent des aspects radiographiques normaux. Le Gouvernement conclut que, compte tenu de ces aspects cliniques et statistiques, la probabilité que l’intéressé ait contracté la tuberculose rénale en prison est très réduite.

La Cour relève que les mesures privatives de liberté impliquent, par nature, certains inconvénients pour les personnes auxquelles elles sont appliquées. Toutefois, elle rappelle que l’incarcération ne fait pas perdre à un détenu le bénéfice des droits garantis par la Convention. Dans ce contexte, l’article 3 fait peser sur les autorités une obligation positive de s’assurer que tout prisonnier est détenu dans des conditions qui sont compatibles avec le respect de la dignité humaine, que les modalités d’exécution de la mesure ne soumettent pas l’intéressé à une détresse ou à une épreuve d’une intensité qui excède le niveau inévitable de souffrance inhérent à la détention et que, eu égard aux exigences pratiques de l’emprisonnement, la santé et le bien-être du prisonnier sont assurés de manière adéquate ( Kudła c. Pologne [GC], n o 30210/96, §§ 93-94, CEDH 2000-XI et Norbert Sikorski c. Pologne , n o 17599/05, § 131, 22 octobre 2009).

La Cour relève d’emblée que, s’agissant de la question relative au moment de la contamination du requérant par la tuberculose, il s’agit d’un problème d’ordre médical sur lequel elle ne saurait se prononcer (voir, mutatis mutandis , Fűlöp précité, § 42). Bien qu’elle note que le requérant s’est vu établir le diagnostic de tuberculose rénale alors qu’il était privé de liberté, la Cour n’estime pas nécessaire d’examiner en l’espèce les arguments du requérant à cet égard, dans la mesure où il n’a apporté devant la Cour aucun élément de nature à contredire les affirmations du Gouvernement sur ce point et à démontrer les causes du développement de cette maladies (voir, mutatis mutandis , Fane Ciobanu c. Roumanie , n o 27240/03, § 76, 11 octobre 2011).

Toutefois, s’agissant des conditions de détention, la Cour rappelle que lorsque la surpopulation carcérale atteint un certain niveau, le manque d’espace dans un établissement pénitentiaire peut constituer l’élément central à prendre en compte dans l’appréciation de la conformité d’une situation donnée à l’article 3 ( Karalevičius c. Lituanie, n o 53254/99, § 39, 7 avril 2005). Ainsi, lorsqu’elle a été confrontée à des cas de surpopulation flagrante, la Cour a jugé que cet élément, à lui seul, pouvait suffire pour conclure à la violation de l’article 3 de la Convention. En règle générale étaient concernés des cas de figure où l’espace personnel accordé au requérant était inférieur à 3 m² ( Colesnicov c. Roumanie , n o 36479/03, §§ 78-82, 21 décembre 2010 et Budaca c. Roumanie , n o 57260/10, §§ 40-45, 17 juillet 2012).

En l’espèce, selon les données communiquées par le Gouvernement (paragraphe 16 ci-dessus), le requérant a disposé dans les cellules où il fut détenu d’un espace personnel allant de 1,73 m² dans la prison de Craiova à un maximum de 2,37 m² dans la prison de Drobeta Turnu Severin et ce, sans prendre en compte le mobilier dont la présence réduisait encore cette superficie. La Cour en conclut que l’intéressé a vécu pendant environ deux ans et quatre mois, dans les différents établissements pénitentiaires où il a été détenu, en disposant d’un espace individuel extrêmement réduit, en dessous de la norme recommandée par le CPT (paragraphe 24 ci-dessus).

Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour estime que les conditions de détention que le requérant a dû supporter pendant plus de deux ans n’ont pas manqué de le soumettre à une épreuve d’une intensité qui excède le niveau inévitable de souffrance inhérent à la détention.

Partant, il y a eu violation de l’article 3 de la Convention. II.

Le requérant réclame 7 000 000 d’euros (EUR) au titre du préjudice moral qu’il aurait subi.

Le Gouvernement considère que la somme demandée est exorbitante et non justifiée. Il estime qu’un éventuel arrêt de violation pourrait constituer par lui-même une réparation satisfaisante du préjudice moral prétendument subi par l’intéressé.

La Cour relève que la seule base à retenir pour l’octroi d’une satisfaction équitable réside en l’espèce dans la violation de l’article 3 de la Convention pour ce qui est des mauvaises conditions de détention. Elle estime que, de ce fait, le requérant a subi un tort moral indéniable que le seul constat de violation ne saurait réparer. Statuant en équité, comme le veut l’article 41 de la Convention, elle considère qu’il y a lieu d’octroyer au requérant 5 400 EUR au titre du préjudice moral. B. Frais et dépens

Le requérant demande 2 040 lei roumains (RON) pour les frais et dépens engagés devant les juridictions internes lors de la procédure pénale dirigée contre lui. Il demande également, sans chiffrer, « les frais engagés devant la Cour Européenne ».

Le Gouvernement relève que le requérant n’a présenté aucun justificatif pour les sommes demandées à ce titre.

Selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux. En l’espèce et compte tenu des documents en sa possession et de sa jurisprudence, la Cour rejette la demande relative aux frais et dépens de la procédure nationale, étant donné que ces frais ne sont pas en rapport avec la violation constatée par la Cour. De plus, faute pour le requérant d’avoir chiffré et justifié les frais encourus dans la procédure devant la Cour, aucune somme ne saurait lui être allouée à ce titre. C. Intérêts moratoires

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Déclare la requête recevable quant au grief tiré de l’article 3 de la Convention pour ce qui est des conditions matérielles de détention et irrecevable pour le surplus ; 2. Dit qu’il y a eu violation de l’article 3 de la Convention pour ce qui est des conditions matérielles de détention ; 3. Dit a) que l’État défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, la somme de 5 400 EUR (cinq mille quatre cents euros) plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage moral, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du règlement ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 4. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 19 février 2013, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Santiago Quesada Josep Casadevall Greffier Président