CtEDO 17.09.2013 Auto

AFFAIRE OLARIU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
17.09.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant;Traitement inhumain) (Volet matériel)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE OLARIU c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 12845/08) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 septembrie 2013 DEFINITIVF 17/17/2013 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Olariu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (partea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președintele, Alvina Gyulumyan, Corneliu Biersan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera de consiliu la 27 august 2013, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o hotărâre (n 12845/08) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, Daniel Olariu ( A fost reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul se plânge în special că condițiile de detenție în închisoarea Iași nu au respectat art. 3 din Convenție. La 23 noiembrie 2009, cererea a fost comunicată guvernului. După cum permite art. 29 alin. (1) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și asupra fondului cauzei. La 11 ianuarie 1999, reclamantul a fost pus în arest provizoriu în închisoarea din Iași și a fost eliberat din închisoare la 21 octombrie 1999, printr-o hotărâre definitivă din 27 martie 2002, Curtea Supremă de Justiție l-a condamnat pe reclamant la opt ani de închisoare fermă pentru înșelăciune. În ianuarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, fără examinarea fondului, contestațiile în anulare formulate de reclamant împotriva hotărârii din 27 martie 2002. Astfel cum reiese dintr-un proces-verbal întocmit de poliția municipală din Iași, reclamantul, care a făcut obiectul unui mandat de depunere ca urmare a condamnării sale din 27 martie 2002, era la executarea pedepsei cu închisoarea. El a fost încarcerat la 30 iunie 2007, data arestării sale de către poliția din Iași. Prin hotărârea definitivă din 8 aprilie 2008, tribunalul din Iași a respins contestația cu privire la executarea pedepsei prezentate de solicitant, considerând că motivele invocate nu erau relevante. 10. Între timp, în 2007, reclamantul formulase mai multe plângeri penale pentru abuz, fără constituirea unei părți civile, împotriva unor polițiști care au anchetat cazul penal care îl priveau; toate aceste plângeri s-au încheiat cu neadevăruri; unele neadevăruri au fost contestate de către reclamant în fața instanțelor interne, care le-au respins definitiv. Condițiile de detenție în închisoarea din Iași Versiunea reclamantului 11. Reclamantul denunță condițiile de detenție necorespunzătoare pe care le are în 1999 în timpul detenției provizorii în închisoarea din Iași. De la arestarea sa din 30 iunie 2007, reclamantul își ispășește pedeapsa în aceeași închisoare. : după spusele sale, celula sa, cu o suprafață de 30 m2, este ocupată de douăzeci de deținuți, cu o singură chiuvetă și fără orice spațiu care permite conservarea alimentelor. El ar putea face doar trei dușuri pe săptămână, cu o durată maximă de cinci minute fiecare. Versiunea guvernului 12. Guvernul afirmă că, potrivit informațiilor conținute într-o scrisoare de la la Õ națională a penitenciarelor ( mai mult de 1 milion de celule) reclamantul a fost reținut succesiv în șapte celule diferite. În continuare, conform acestor informații, celulele ar avea următoarele suprafețe: 15,92 m2 pentru celulele nr. 94 și 109 (8 paturi), 32,80 m2 pentru celulele n 40, 46 și 50 (26 paturi), 39,40 m2 pentru celula n 49 (26 paturi) 22,15 m2 pentru celula n 52 (10 paturi). Potrivit afirmațiilor semnatarului acestei scrisori, numărul deținuților acestor celule nu ar fi depășit niciodată numărul paturilor și, uneori, chiar numărul deținuților anumitor celule ar fi fost mai mic decât numărul paturilor 13. În ceea ce privește condițiile de igienă, fiecare dintre cele șapte celule era conectată la apă rece și dotată cu o toaletă și un duș separate de restul celulei printr-un perete cu o ușă. De două ori pe săptămână, deținuții (inclusiv reclamantul) aveau acces la un duș cu apă caldă. Curățarea celulelor a fost asigurată de către deținuții înșiși, care dispuneau de materiale furnizate de închisoare. În cele din urmă, reclamantul a avut posibilitatea de a efectua două ore de mers pe jos de zi cu zi. Asistenta medicală Versiunea reclamantului 14. Într-o scrisoare din 29 septembrie 2009, ca răspuns la o cerere din partea grefei, reclamantul a indicat că nu are, așa cum i-ar fi permis legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, întocmit pe lângă judecătorul delegat în închisoarea de plângere pentru lipsa asistenței medicale și pentru controalele și perchezițiile abuzive efectuate de către agenți ai administrației închisorii. Versiunea guvernului 15. Guvernul susține că reclamantul beneficiază de un tratament medical adecvat și suficient. Acesta indică faptul că, în conformitate cu informațiile furnizate de către ANP, reclamantul a fost tratat pentru diferite afecțiuni de natură oftalmologică și pentru infecții ale căilor respiratorii, a beneficiat de examinări radiologice și de analize de sânge în trei centre medicale (închiderea închisorii din Iași, laboratorul de analiză T al centrului spitalicesc n 1 de Iași și centrul MRF) și nu a fost spitalizat în timpul detenției sale. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 16. Dispozițiile privind modalitățile de executare a pedepselor privative de libertate și a căilor de atac, precum și observațiile Comitetului European pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante (CPT) pronunțate în urma vizitelor efectuate în închisorile din România sunt rezumate în Hotărârea Iacov Stanciu c. România 35972/05, § 113-129, 24 iulie 2012). ÎN DREPTUL VIOLATIEI ALEGATE DE LA ARTICOLUL 3 DIN CONVENȚIA 17. Reclamantul se plânge că a suferit un tratament inuman și degradant din cauza condițiilor de detenție provizorie din 1999 și detenție din 30 iunie 2007 în închisoarea din Iași. De asemenea, reproșează autorităților penitenciare că nu i-a acordat asistență medicală adecvată. Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Cu privire la admisibilitate Cu privire la excepția guvernului întemeiat pe întârzierea acțiunii în partea sa privind detenția reclamantului în perioada 11 ianuarie - 21 octombrie 1999 18. Guvernul face trimitere la prima perioadă de detenție a reclamantului, între 11 ianuarie și 21 octombrie 1999, și exclude din cerere cererea de nerespectare a termenului de șase luni. 19. Reclamantul solicită respingerea excepției impuse de guvern, declarând că a ispășit pedeapsa la care a fost condamnat în aceeași închisoare sau chiar aceleași celule ca și cele ale detenției sale provizorii din 1999. 20. Curtea amintește că nu este necesar ca condițiile de detenție să fie considerate ca o situație continuă, în măsura în care acesta se referă la un episod, un tratament sau un regim de detenție specific, legat de o perioadă de detenție identificată ; pe de altă parte, există o situație continuă în cazul în care cauza privește aspecte generale (condiții de igienă, suprapopulare, temperatura celulelor etc.) și condiții de detenție care au rămas în mod semnificativ similare în pofida transferului reclamantului (Seleznev c. Rusia, n 15591/03, § 36, 26 iunie 2008). Curtea observă că, în speță, Ö Õ reclamantul privește o perioadă de încarcerare care s-a încheiat la 21 octombrie 1999, cu mult înainte de 5 martie 2008, data lansării cererii. Astfel cum reiese din dosar, timp de mai mult de opt ani, reclamantul nu a fost încarcerat în închisoarea Iași sau într-o altă închisoare. Prin urmare, este necesar să se accepte excepția guvernului pentru această ramură a uvei, care trebuie să fie respinsă ca întârziere, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din convenție. Cu privire la excepția guvernului întemeiat pe neobosirea căilor de atac interne în ceea ce privește condițiile materiale de detenție, în închisoarea Iași, începând cu 30 iunie 200722, guvernul excită de la la: El susține că reclamantul a omis să sesizeze autoritățile competente în temeiul Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor pentru a se plânge de condițiile detenției sale. El face referire la exemple de jurisprudență în materie de asistență medicală, de drepturi de plimbare a deținuților, de acces la informații publice, de vizite conjugale și de primire a coletelor, de modificare a regimului de executare a pedepsei cu închisoarea și de contestare a anumitor măsuri disciplinare 23. Recurentul răspunde că calea de atac indicată de guvern este inefectivă în practică. 24. Curtea constată că cauza recurentului se referă în special la suprapopularea penitenciară și la condițiile de igienă. În acest sens, Comisia reamintește că, în cauze recente referitoare la o cauză similară și îndreptată împotriva României, nu a considerat deja că, având în vedere caracteristicile specifice ale acțiunii indicate de guvern, aceasta nu constituia o cale de atac efectivă de către reclamanți (cucucu c. România, nr. 22362/06, § 56, 13 noiembrie 2012 și, mutatis mutandis Iacov Stanciu, citată anterior, §§§ 197-198) Argumentele guvernului nu pot conduce în speță Curtea la o concluzie diferită. Prin urmare, această excepție trebuie respinsă de către guvern. 25. Pe de altă parte, având în vedere că aceasta nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz, Curtea declară că este admisibilă. Pe fond 26. Reclamantul susține că suprapopularea penitenciarului și condițiile proaste de igienă pe care le-ar suporta începând cu 30 iunie 2007 în închisoarea din Iași constituie un tratament inuman și degradant 27. Guvernul consideră că condițiile de care se plânge reclamantul nu ating pragul de gravitate impus de art. 3 din Convenție. Acesta susține că, în celulele pe care le-a ocupat de la 30 În iunie 2007, numărul de deținuți a fost mai mic decât numărul de paturi și, prin urmare, suprapopularea închisorii este nefondată. În plus, potrivit guvernului, reclamantul are acces la un duș de apă fierbinte de două ori pe săptămână și beneficiază de două ore de plimbări pe zi. 28. Curtea amintește că, deși măsurile privative de libertate implică, de obicei, pentru un deținuți anumite dezavantaje, încarcerarea sa nu îl face totuși să piardă beneficiul drepturilor garantate prin convenție. 29. Comisia reamintește, de asemenea, că, atunci când suprapopulația penitenciară atinge un anumit nivel, lipsa de spațiu într-o instituție penitenciară poate constitui elementul central care trebuie luat în considerare în evaluarea compatibilității unei situații date cu art. 3 (a se vedea în acest sens, Ciuca c. România, n 34485/09, § 41, 5 iunie 2012 și Pavalache c. România, 38786/03, § 94, 18 octombrie 2011). 30. Prin aplicarea principiilor menționate anterior în prezenta cauză, Curtea va examina factorul care este primordial în speță, și anume spațiul personal acordat reclamantului la închisoarea Iași, unde este încarcerat începând cu 30 iunie 2007. 31. Cu toate acestea, potrivit datelor furnizate de guvern cu privire la suprafețele celulelor și la numărul de paturi din fiecare celulă, reclamantul a dispus, în cea mai mare parte a timpului petrecut în această închisoare, un spațiu personal de la 1,26 m2 la 2,21 m2. Curtea constată că nu există nicio informație oficială cu privire la numărul de deținuți întemnițați în fiecare dintre cele șapte celule succesive deținute de la . Caracterul incomplet al acestor date nu poate constitui un motiv suficient în acest sens pentru a exclude pur și simplu afirmațiile de la mai multe celule. Curtea, reamintind că standardul recomandat de CPT este de 4 m2 de spațiu individual (punctul 16 de mai sus), concluzionează că reclamantul a trăit într-o mare promiscuitate și a suferit o situație de suprapopulare gravă ( Stana c. România, 44120/10, § 46, 5 martie 2013). Acest lucru este confirmat de constatările Curții într-o cauză similară, în care un solicitant denunța condițiile detenției sale în închisoarea Iași din martie 2001 până în martie 2004, în special suprapopularea penitenciară și condițiile de igienă (Mazalu c. România, n 24009/03, § 52-54, 12 iunie 2012). Curtea consideră că o suprapopulare atât de gravă nu poate decât să sporească dificultățile autorităților și ale deținuților de a menține un nivel corect de igienă (Ion Ciobanu c. România, nr. 67754/10, § 42, 30 aprilie 2013). 32. Curtea consideră că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție. II. PRIVIND ALTE VIOLATII ALEGATE 33. În ceea ce privește litigiul reclamantului cu privire la lipsa îngrijirii medicale adecvate în timpul încarcerării (art. 3 din Convenție), Curtea ia notă de faptul că nu a formulat nicio plângere întemeiată pe legea nr. 275/2006 în fața judecătorului delegat din închisoarea Iași pentru a denunța această situație (punctul 14 de mai sus). Astfel, acesta nu a epuizat în mod valabil căile de atac interne (a se vedea în acest sens Coman c. România, n 34619/04, § 45, 26 octombrie 2010). Prin urmare, această ramură a plângerii trebuie respinsă pentru a nu epuiza căile de atac interne, în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție. 34. Reclamantul declară alte încălcări pe teren ale art. 3, 6 alin. (1) și 14 din Convenție. Având în vedere toate elementele de care dispune în acest context și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocoalele sale. În consecință, aceste obiecții sunt inadmisibile și trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 35. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și, dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i ^ i ^ i pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 500 EUR (EUR) pentru prejudiciile materiale legate de detenția sa (în mod ilegal) în opinia sa (i) că ar fi suferit ca urmare a pronunțării condamnării sale. În ceea ce privește prejudiciul moral, acesta solicită 1 000 EUR pentru repararea condițiilor materiale ale acestei dețineri și 14 000 EUR pentru repararea celorlalte obiecțiuni. 37. Guvernul susține că cauza a fost comunicată numai sub aspectul articolului 3 din Convenție și că se referă la cererea de satisfacție echitabilă formulată de reclamant în temeiul celorlalte obiecții. În ceea ce privește cererea formulată în temeiul articolului 3 din Convenție, acesta consideră că suma solicitată este speculativă și nejustificată și consideră că constatarea unei încălcări ar constitui o despăgubire satisfăcătoare pentru prejudiciul moral suferit de către persoana în cauză. În cele din urmă, solicită Curții să respingă cererea de despăgubire a prejudiciului material. 38. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere; în schimb, Curtea consideră că reclamantul a suferit, din cauza încălcării articolului 3 din convenție, un prejudiciu moral care trebuie remediat. Având în vedere circumstanțele cauzei și acționând în mod echitabil, după cum dorește art. 41 din Convenție, Comisia consideră că este necesar să se acorde reclamantului suma solicitată în acest sens, adică 1 000 EUR pentru daune morale, cheltuieli și cheltuieli de judecată 39. Reclamantul solicită, de asemenea, 400 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în cadrul procedurii în fața Curții (avocați, cheltuieli de curierat și de traducere). Acesta nu a produs nicio justificare în acest sens. 40. Guvernul contestă suma solicitată, motivând că reclamantul nu a furnizat documente în acest sens. 41. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000 XI. În cazul de față, având în vedere lipsa unor documente justificative adecvate, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Interese moratorii 42. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, ÎN L cererea admisibilă cu privire la litigiul întemeiat pe art. 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile materiale de detenție suportate de solicitant începând cu 30 iunie 2007 în închisoarea din Iași și inadmisibilă pentru surplusul menționat 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile materiale de detenție impuse de solicitant începând cu 30 iunie 2007 în închisoarea din Iași A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, suma de 1 000 EUR (mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 17 septembrie 2013, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2013-06-11
0,97
AFFAIRE MARIN VASILESCU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE MARIN VASILESCU c. ROUMANIE (Requête n o 62353/09) ARRÊT STRASBOURG 11 juin 2013 DÉFINITIF 11/09/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de for
CtEDO 2013-03-05
0,97
AFFAIRE STANA c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE STANA c. ROUMANIE (Requête n o 44120/10) ARRÊT STRASBOURG 5 mars 2013 DÉFINITIF 05/06/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’af
CtEDO 2014-12-02
0,97
AFFAIRE COZIANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE COZIANU c. ROUMANIE (Requête n o 29101/13) ARRÊT STRASBOURG 2 décembre 2014 DÉFINITIF 02/03/2015 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. E
CtEDO 2013-12-10
0,96
AFFAIRE OPREA c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE OPREA c. ROUMANIE (Requête n o 26765/05) ARRÊT STRASBOURG 10 décembre 2013 DÉFINITIF 10/03/2014 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En
CtEDO 2013-02-19
0,96
AFFAIRE CIOLAN c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CIOLAN c. ROUMANIE (Requête n o 24378/04) ARRÊT STRASBOURG 19 février 2013 DÉFINITIF 19/05/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En
Sursă