AFFAIRE MACOVEI c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

19.11.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant;Traitement inhumain) (Volet matériel)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE MACOVEI c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (Recuperarea nr. 2825/08) HOTĂRÂREA STRASBURG 19 noiembrie 2013 DEFINITIVF 19/02/2014 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Macovei c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Corneliu Biersan, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Johannes Silvis, Valeriu Grișco, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera de consiliu la 22 octombrie 2013, Rend la hotărârea pe care o avem aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o hotărâre (n 28255/08) îndreptat împotriva României și al cărui resortisant al acestui stat, Mihai Macovei ( I. Cambera, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul deplânge în special condițiile rele de detenție ale acestuia în închisorile București-Jilava și Aiud. La 10 noiembrie 2010, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA LASPECE Reclamantul s-a născut în 1958 și este în prezent încarcerat la închisoarea din Aiud. Condamnarea reclamantului Prin hotărârea din 3 octombrie 2007, tribunalul departamental din Hunedoara l-a condamnat pe reclamant la 20 de ani de închisoare închisă pentru crimă, cu sentințe suplimentare. Tribunalul a judecat, după analizarea probelor (procedura-d., autopsia, mărturiile, declarațiile) pe care recurentul le-a dat concubinei sale. Pentru a stabili pedeapsa, instanța a luat în considerare faptul că reclamantul era în stare de recidivă, fiind deja condamnat la 10 ani de închisoare fermă pentru o altă crimă. Această hotărâre a fost confirmată de instanța de apel din Alba Iulia pe 17 În ianuarie 2008, la apelul reclamantului și apoi al Înaltei Curți de Casație și Justiție din 21 aprilie 2008 privind recursul în recurs, cu excepția pedepselor suplimentare care au fost anulate. În perioada 28 februarie-19 iunie 2008, reclamantul a fost încarcerat la închisoarea București-Jilava. De la ultima dată, reclamantul și-a ispășit pedeapsa la închisoarea din Aiud. Condițiile de detenție în închisoarea București-Jilava Condițiile de detenție, așa cum au fost descrise de solicitant într-o scrisoare din 17 septembrie 2008, reclamantul afirmă că a fost plasat într-o celulă în care, după părerea sa, erau mulți șobolani și toalete fără pereți etanși și fără apă. El pretinde, de asemenea, că a fost plasat ulterior într-o altă celulă, în cazul în care toaletele nu au avut nici o rație și n . au fost separate de restul spațiului de nici un perete, astfel încât mirosurile s-au răspândit în celulă. Au existat, de asemenea, o mulțime de șobolani și ploșnițe în această celulă. Condițiile de detenție, așa cum sunt descrise de guvernul 10. Guvernul produce o copie a unei scrisori din data de 3 februarie 2011 a administrației naționale a închisorilor (ANP), care confirmă faptul că reclamantul a fost plasat în închisoarea București-Jilava în celulele nr 511 (în perioada 28 februarie 2008-18 mai 2008) și n 403 (19 mai-19 iunie 2008). 511, care avea o ventilație bună, avea două ferestre (135 62 cm și 135 135 135 cm) care asigurau iluminarea naturală, un spațiu de depozitare pentru alimente, două toalete, una separată printr-un perete dotat cu o ușă; conform acelorași informații, închisoarea avea un sistem de încălzire. În ceea ce privește igiena, guvernul afirmă că, potrivit informațiilor furnizate de ANP, deținuții erau obligați să păstreze o bună igienă a celulelor și a toaletelor. Regimul alimentar de care reclamantul a beneficiat în această închisoare a îndeplinit, potrivit guvernului, standardele impuse de Ministerul Justiției. Condițiile de detenție în închisoarea din Aiud Condițiile de detenție descrise de reclamant 11. În aceeași scrisoare din 17 septembrie 2008, reclamantul a denunțat condițiile rele de detenție în închisoarea din Aiud, unde își ispășește pedeapsa în prezent, inclusiv lipsa totală de igienă, de hrană bună pentru porci și de starea foarte proastă a toaletei. Condițiile de detenție, astfel cum sunt descrise de guvern 12. În plus față de informațiile furnizate de către IANP, guvernul susține că reclamantul a fost plasat în celulele nr. 426 și 416, care măsurau 7,81 m2 și, respectiv, 23,82 m2 și care cuprindeau iluminatul natural și ventilația adecvată. Potrivit guvernului, celulele erau dotate cu paturi suprapuse, cu saltele și cearșafuri, cu o toaletă cu fereastră, cu un duș (cu apă caldă de două ori pe săptămână). Apa furnizată în celule era curată pentru consum și începând cu anul 2007, după o serie de reparații, nu mai exista șobolani și insecte. Închisoarea Aiud beneficiază de un sistem de încălzire și fiecare celulă este dotată cu mobilier adecvat (două Dulapuri, o masă și două scaune). De exemplu, acesta a turnat la dosarul 13 fotografii care arată o celulă cu două paturi suprapuse și în interiorul închisorii. Regimul alimentar de care reclamantul a beneficiat răspundea, potrivit guvernului, standardelor impuse de Ministerul Justiției. Diferitele plângeri formulate de reclamant 13. Din informațiile furnizate de guvern reiese că reclamantul a formulat mai multe plângeri în fața judecătorului delegat al închisorii din Aiud. O plângere privind încălcarea secretului corespondenței de către angajații închisorii din Aiud a fost respinsă ca fiind vădit nefondată la 9 noiembrie 2010. O altă plângere privind debitul redus de apă curentă (potabilă și casnică) în celula reclamantului a fost primită la 13 octombrie 2010 de către judecătorul delegat, care a ordonat închisorii să remedieze această disfuncționalitate. O nouă plângere privind, printre altele, debitul redus al apei de la robinet și o îmbunătățire a programului de acces la dușuri a fost respinsă la 30 noiembrie 2010. Prima cauză a fost respinsă pe motiv de autoritate a lucrului judecat, iar a doua, din cauza respectării de către administrarea programului săptămânal de acces la apă caldă stabilit pentru întreaga închisoare (zece minute, de două ori pe săptămână). La 15 decembrie 2012, reclamantul a formulat o plângere privind prezența mucegaiului în celula sa, pereții fiind acoperiți, în opinia sa, într-o proporție de peste 50% din suprafața lor. Plângerea sa a fost respinsă la 7 decembrie 2010, fără a fi examinată pe fond, pe motiv că, între timp, la 27 noiembrie 2010, reclamantul fusese transferat într-o altă celulă. Mai multe plângeri privind punerea la dispoziție a plicurilor și a timbrelor de către administrația închisorii Aiud au fost respinse ca nefondate de către judecătorul delegat pe motiv că administrația îi furniza deja cantitatea necesară și că, pentru nevoi suplimentare, reclamantul avea posibilitatea de a o procura. 14. Cu observațiile sale suplimentare, guvernul a prezentat o copie a mai multor alte hotărâri judecătorești pronunțate ca urmare a plângerilor formulate de solicitant. Astfel, la 9 iunie 2011, Tribunalul de Primă Instanță din Aiud a respins o cerere din partea reclamantului de modificare a regimului de executare a pedepsei cu închisoarea. La 25 noiembrie 2011, aceeași instanță i-a ordonat judecătorului delegat să răspundă unei cereri de informații adresate de solicitant, care dorea să cunoască numărul exact al plângerilor din partea acestuia înregistrate începând cu anul 2009. Prin hotărârea din 18 ianuarie 2012, Tribunalul de Primă Instană a primit parțial o contestaie a reclamantului privind anularea unei sanciuni disciplinare și a trimis cauza în fața judecătorului delegat pentru examinarea unei probe. În ianuarie 2012, la cererea reclamantului, Tribunalul de Primă Instanță a anulat o altă sancțiune disciplinară (restricționarea dreptului de vizită). II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 15. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 275/2006 privind drepturile persoanelor deținute, precum și concluziile Comitetului European pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) pronunțate în urma mai multor vizite efectuate în închisorile din România, precum și observațiile sale cu caracter general, sunt rezumate în Hotărârea Iacov Stanciu c. România 35972/05, § 113 129, 24 iulie 2012) și Cucu c. România 22362/06, § 56, 13 noiembrie 2012). 16. CPT a întocmit o situație detaliată a situației întâlnite în diferitele penitenciare românești vizitate în ianuarie 1999 și iunie 2006, inclusiv închisoarea București-Jilava. În raportul său publicat la 11 decembrie 2008, în urma vizitei sale în iunie 2006 în mai multe instituții penitenciare din România, CPT și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că suprapopularea închisorilor rămâne o problemă persistentă la nivel național. CPT a recomandat autorităților române să ia măsuri imediate pentru a reduce semnificativ rata de ocupare a celulelor. Hotărârea închisorii a atras atenția delegației CPT asupra faptului că condițiile materiale au fost extrem de mediocre, în întreaga închisoare. 17. L mai multe organizații APADOR-CH a efectuat între 2002 și 2011 vizite regulate în mai mult de 20 de închisori, inclusiv închisoarea Daiud. Un rezumat al raportului său este disponibil în Hotărârea Iacov Stanciu menționată anterior (§§ 146-164) 18. Extragerile relevante din Recomandarea nr. (2006)2 a Comitetului de Miniștri al statelor membre privind normele penale europene adoptate la 11 ianuarie 2006 sunt descrise în Hotărârile Enea c. Italia ([GC], nr. 74912/01, § 48, CEDH 2009, și Rupa c. România 1), nr. 58478/00, § 88, 16 decembrie 2008). Reclamantul deplânge condițiile rele de detenție din închisorile București-Jilava și Aiud. El a încălcat art. 3 din Convenție, astfel încât nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Cu privire la admisibilitatea 20. Guvernul ridică o excepție de la neobosirea căilor de atac interne, argumentând căile oferite de ordonanța de urgență nr. 56/2003 și de Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, ale cărei dispoziții interzic, în general, relele tratamente și tortura. El face trimitere la jurisprudența Petrea c. România 4792/03, §§ 33-36, 29 aprilie 2008) și România 25763/03, § 18-19, 26 mai 2009) reamintește că reclamantul a formulat mai multe plângeri cu privire la condițiile de detenție în temeiul Legii nr. 275/2006, susținând că acestea sunt încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne. Curtea constată, având în vedere informațiile furnizate de guvern (punctele 13-14 de mai sus), că diferitele plângeri formulate de solicitant se referă la următoarele aspecte: : Încălcarea secretului corespondenței, punerea la dispoziție a plicurilor și timbrelor de către administrația închisorii, schimbarea regimului de execuție a pedepsei cu închisoarea, o cerere de informații, sau instigarea diverselor sancțiuni disciplinare. În ceea ce privește cererea privind o mai bună presiune a apei curentă în celulă, Curtea constată că o nouă plângere având același obiect a fost formulată ulterior de către reclamant, ceea ce sugerează că problema denunțată nu a primit un remediu. Cu toate acestea, această a doua plângere a fost respinsă pe motiv că aceasta se confrunta cu autoritatea lucrului judecat. În ceea ce privește plângerea sa privind prezența mucegaiurilor în celula sa, Curtea constată că tribunalele au fost respinse fără a se pronunța asupra fondului. 23. Curtea observă că, în ceea ce privește condițiile materiale de detenție, cauza recurentului se referă în special la condițiile necorespunzătoare de igienă. În acest sens, Comisia reamintește că, în cazuri recente îndreptate împotriva României cu privire la aspecte similare, având în vedere caracteristicile specifice ale acestui aspect, acțiunea indicată de guvern nu constituia o cale de atac efectivă care să fie exercitată în prealabil de solicitanți (a se vedea Cucu) , citată anterior, punctul 73. Argumentele guvernului nu pot conduce Curtea la o concluzie diferită în prezenta cauză. Prin urmare, această excepție ar trebui respinsă 24. Curtea constată, de asemenea, că această parte a cererii nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv d Reclamantul consideră că condițiile rele de detenție pe care le suportă în închisorile București-Jilava și Aiud constituie tratamente inumane și degradante, în conformitate cu art. 3 din Convenție. 26. Guvernul consideră că condițiile de detenție pe care le-a asumat reclamantul nu depășesc pragul de gravitate necesar pentru ca art. 3 din Convenție consideră că autoritățile interne au luat toate măsurile necesare pentru a asigura reclamantului condiții adecvate de detenție. 27. Curtea reamintește că, potrivit jurisprudenței sale, pentru a cădea sub incidența articolului 3, un tratament incorect trebuie să atingă un minim de gravitate. ; aceasta depinde de ansamblul datelor cauzei, în special de durata prelucrării și de efectele sale fizice sau mentale, precum și, uneori, de sexul, vârsta și starea de sănătate a victimei (a se vedea, printre altele, Irlanda c. Regatul Unit, 18 ianuarie 1978, § 162, seria A n 25, și Maciuca, citată anterior, punctul 22). 28. Curtea amintește, de asemenea, că art. 3 din Convenție impune statului să se asigure că toți prizonierii sunt reținuți în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității umane, că normele de executare a măsurii pe care aceasta o face nu o supune unei neplăceri sau unei chinuri de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și că, având în vedere cerințele practice ale detenției, sănătatea și bunăstarea prizonierului sunt asigurate în mod corespunzător ( Kudła c. Polonia [GC] , n 30210/96, § 92-94, CEDO 2000-XI. În cele din urmă, Comisia reamintește că, atunci când se evaluează condițiile de detenție, trebuie luate în considerare efectele cumulative ale acestora, precum și afirmațiile specifice ale reclamantului (Dougoz c. Grecia, nr. 40907/98, § 46, CEDH 2001-II). 29. În speță, Curtea constată că reclamantul se plânge de condițiile materiale de detenție cu care s-ar fi confruntat în închisorile București-Jilava și d.'Aiud timp de aproximativ cinci ani și șapte luni. 30. În ceea ce privește condițiile de detenție în închisoarea București Jilava, Curtea consideră că reclamantul și-a exprimat suficient argumentele prin care intenționează să denunțe în mod special condițiile de igienă necorespunzătoare din această închisoare. În acest sens, Curtea constată că raportul obținut în urma vizitei CPT din iunie 2006 a calificat condițiile de detenție în această închisoare de detenție. În ceea ce privește condițiile de detenție în închisoarea din Aiud, Curtea constată că raportul întocmit de APADOR-CH denota, pe lângă suprapopularea cronică, condiții de igienă necorespunzătoare, în special prezența păduchilor, starea proastă a așternuturilor de pat, insuficiența încălzirii în timpul iernii și calitatea proastă a alimentelor (Iacov Stanciu) , citată anterior, § 146-164), 31. Curtea consideră că condiiile de detenie descrise de la mai sus, coroborate cu durata globală a deteniei sale în aceste două închisori, respectiv, cinci ani și șapte luni, pot constitui un tratament degradant contrar articolului 3 din Convenie. În plus, Curtea amintește că a încheiat deja de mai multe ori încălcarea articolului 3 din cauza condițiilor de detenție necorespunzătoare în închisoarea București-Jilava în perioade apropiate celei în care a fost încarcerat (Banu c. România, n 60732/09 60732/09, §§ 36-37, 11 decembrie 2012, Iacov Stanciu, citată anterior, Flaminzeanu c. România, 56664/08, 12 aprilie 2011).În ceea ce privește condițiile de detenție în închisoarea din Aiud, Curtea constată că constatările în această privință sunt parțial confirmate de încercările reclamantului de a încerca să remedieze condițiile de igienă necorespunzătoare (punctul 13 de mai sus) și nu sunt în mod util contrazise de argumentele guvernului. 32. Având în vedere faptele din speță și având în vedere condițiile în care reclamantul a fost deținut timp de aproximativ cinci ani și șapte luni, Curtea concluzionează că a avut loc o încălcare a articolului 3 din convenție. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 33. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de o deficiență de echitate a procedurii care a dus la condamnarea sa pentru crimă. La colțul art. 8 și 34 din Convenție, acesta se plânge de un obstacol în calea dreptului său la corespondență. 34. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu constată nici o aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de articolele Convenției. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. §§ 3 și 4 din Convenție. III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 35. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea ștearsă decât . imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 1 milion de euro (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit din cauza suferinței și a suferinței cauzate de presupusele încălcări. 37. Guvernul reamintește că condițiile de deținere ale reclamantului nu ating, în opinia sa, pragul de gravitate necesar pentru aplicarea art. 3 din Convenție. În orice caz, consideră că constatarea unei eventuale încălcări a art. 3 din Convenție ar putea constitui o satisfacție suficientă. 38. Curtea amintește că, în speță, Curtea a ajuns la concluzia încălcării articolului 3 din convenție. Curtea consideră că reclamantul a suferit, din cauza condițiilor sale de detenție, un prejudiciu moral pe care trebuie să îl repare. Având în vedere circumstanțele cauzei și hotărând în mod echitabil, astfel cum prevede art. 41 din convenție, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 8 000 EUR pentru daune morale. Costuri și cheltuieli de judecată 39. Reclamantul nu a formulat nicio cerere în acest sens. Interese moratorii 40. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚIA, LA L petiția admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe art. 3 din Convenție privind condițiile materiale de detenție în închisorile București-Jilava și d'Aiud și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile materiale de detenție în închisorile București-Jilava și d'Aiud Dit că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 8 000 EUR (opt mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 19 noiembrie 2013, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte