AFFAIRE CONSTANTIN AURELIAN BURLACU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

10.06.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant;Traitement inhumain) (Volet matériel)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE CONSTANTIN AURELIAN BURLACU c. ROUMANIE (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 51318/12) HOTĂRÂREA STRASBURG 10 iunie 2014 DEFINITIVF 13/10/2014 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Constantin Aurelian Burlacu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, Valeriu Gritco, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 mai 2014, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată, PROCEDURA La originea cauzei se află o cerere (n 515/18/12) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Constantin Aurelian Burlacu ( A fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul deplânge în special condițiile rele de detenție pe care le-a avut la sediul Direcției Generale Poliție din București și la închisoarea Rahova. La 23 noiembrie 2012, cererea a fost comunicată guvernului. Reclamantul s-a născut în 1982, este în prezent reținut în închisoarea Vaslui, detenția și condamnarea reclamantului la 16 februarie 2009, a fost reținut la o decizie a Parchetului, suspectat de trafic de droguri dure, care a fost ulterior pus în arest provizoriu. Printr-o decizie din 10 martie 2010, tribunalul departamental din București l-a condamnat pe reclamant la 11 ani de închisoare fermă a șefului traficului de droguri dure. Decizia a fost confirmată în apel și acțiune de Curtea a Bucureștiului și, respectiv, de Înalta Curte de Casație și Justiție, la 21 aprilie 2011 și 15 martie 2012. Reclamantul susține că a trebuit să recunoască faptele reproșate în fața instanței de recurs, în speranța de a beneficia de o reducere a pedepsei. De asemenea, susține că hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost clarificată cu mult după introducerea prezentei cereri. Condițiile de detenție pentru Hotărârea Generală Poliție din București și închisoarea din Rahova Condițiile de detenție, astfel cum au fost descrise de solicitant în perioada 16 februarie-30 mai 2009, reclamantul a fost încarcerat la sediul Direcției Generale Poliție din București, într-o celulă de 13,5 m2 în care se aflau șase paturi. Ferestrele celulei erau prevăzute cu bare și erau insuficiente pentru iluminat și aerisire naturală. 10. La 30 mai 2009, reclamantul a fost transferat la închisoarea Rahova, unde a fost plasat într-o celulă de 24 m2 în care erau 10 paturi. Închidere și iluminat natural sau artificial au fost, de asemenea, nepotrivite. 11. În 2013, reclamantul a fost transferat la închisoarea Iași și ulterior la închisoarea Vaslui. 12. Reclamantul prezintă o copie a dosarului său medical care indică faptul că a suferit de astm bronșic timp de mulți ani. Condițiile de detenție descrise de guvernul 13. În perioada 16 februarie - 19 mai 2009, reclamantul a fost încarcerat la sediul Centrului de Reținere și reținere provizorie n 1 de la Hotărârea Generală a Poliției din București, într-o celulă de 14,57 m2 în care erau șase paturi, o masă și scaune. Fiecare pat avea o saltea, o pernă, lenjerie de pat și o pătură. În plus, celula era dotată cu o chiuvetă, un duș cu draperii și toalete. Încălzirea era asigurată de cazanul central al clădirii. La 16 mai 2009, reclamantul a fost transferat la închisoarea Rahova și a rămas acolo până la 19 aprilie 2013, cu excepția perioadelor scurte în care a fost spitalizat. 15. În închisoarea Rahova, reclamantul a fost deținut în celulele n 233 de o suprafață de 31,44 m2 (inclusiv un spațiu de dormit de 19,3 m2, un duș, toalete și depozitare pentru alimente și bagaje) cu 10 paturi, nr 117, 27, 217, 246 și 511 de o suprafață de 31,69 m2 (inclusiv un spațiu de dormit de 19,58 m2, un duș, toalete și depozitare pentru alimente și bagaje) cu 10 paturi, 237 și cu o suprafață de 36,73 m2 (inclusiv un spațiu de dormit de 24,59 m2, un duș, toalete și depozitare pentru alimente și bagaje) cu 12 paturi. Numărul de deținuți nu a depășit niciodată numărul de paturi instalate în celule, astfel încât reclamantul nu a fost obligat să-și împartă patul. Toaletele sunt prevăzute cu pereți de separare și uși de acces. Fiecare celulă are o fereastră de 1,44 m2, toaletele au o fereastră de 0,36 m2, precum și un depozit de alimente și bagaje de la o fereastră de 0,36 m2. Celulele beneficiază astfel de aerisire și iluminare naturală, precum și de iluminat artificial. II. SPECIALUL INTERNE ȘI INTERNAȚIONALE PERTINENTE 16. Dreptul și practica internă relevante în speță, precum și concluziile Comitetului european pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) pronunțate în urma mai multor vizite efectuate în închisorile din România, precum și observațiile sale cu caracter general, sunt rezumate în hotărârea Iacov Stanciu c. România 35972/05, § 113-129, 24 iulie 2012). Dispozițiile relevante ale Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, precum și jurisprudența guvernului sunt descrise în cauza Cucu c. România 22362/06, § 56, 13 noiembrie 2012 17. În ultimul său raport publicat la 24 noiembrie 2011, în urma vizitei sale din 5-16 septembrie 2010 în mai multe penitenciare, Comitetul European pentru Prevenirea Torturării ( Potrivit statisticilor furnizate de autoritățile române, cele 42 de instituții din afara țării, cu o capacitate totală de 16 898 de locuri, aveau 25 543 de deținuți la începutul anului 2010 și 26 971 de deținuți în august 2010; rata de ocupare a forței de muncă era foarte ridicată (150 % sau mai mult) în aproape toate aceste instituții. 18. L În noiembrie 2011 și aprilie 2013, Comisia a efectuat, de asemenea, vizite în închisoarea Rahova în martie 2011 și în iulie 2013, în rapoartele întocmite cu aceste ocazii, organizația descrie o situație de suprapopulare gravă a închisorii. Reclamantul se plânge de condițiile proaste de detenție la sediul Direcției Generale Poliție din București și la închisoarea Rahova, în special de suprapopularea celulelor. În acest sens, invocă art. 3 din Convenție, care dispune de nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Cu privire la admisibilitatea 20. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 21. Referindu-se la descrierea condițiilor de detenție pe care le-a furnizat și la jurisprudența Curții în această privință, guvernul susține că condițiile de detenție ale reclamantului erau conforme cu cerințele art. 3 din Convenție. De asemenea, subliniază perioada scurtă de timp petrecută de solicitant la sediul Direcției Generale Poliție din București, și anume trei luni. În sfârșit, guvernul susține că reclamantul a beneficiat de asistență medicală adecvată pentru tratarea astmului bronșic și că, în orice caz, nicio expertiză medicală nu a stabilit o legătură de cauzalitate între starea de sănătate a reclamantului și condițiile de detenție a acestuia. 22. Reclamantul reiterează că condițiile materiale ale detenției sale erau inumane. 23. Curtea amintește că art. 3 din convenție impune statului membru al statului să se asigure că toți deținuții sunt reținuți în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității umane, că normele de punere în aplicare nu supun o dificultate sau o greutate de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și că, având în vedere cerințele practice ale detenției, sănătatea și bunăstarea prizonierului sunt asigurate în mod corespunzător ( Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 92-94, CEDO 2000-XI. 24. În ceea ce privește condițiile de detenție, trebuie luate în considerare efectele cumulative ale acestora, precum și afirmațiile specifice ale reclamantului (Dougoz c. Grecia , nr. 40907/98, CEDO 2001-II. În special, timpul în care o persoană a fost reținută în condiții incriminate este un factor important de luat în considerare (Alver c. Estonia, n 64812/01, 8 noiembrie 2005).În plus, în unele cazuri, când suprapopularea penitenciară atinge un anumit nivel, lipsa spațiului într-o instituție de corecție poate constitui elementul central care trebuie luat în considerare în aprecierea conformității unei situații date la art. 3 (Karalevičius c. Lituania, 53254/99, 7 aprilie 2005). 25. Curtea observă că, chiar și în ceea ce privește informațiile furnizate de guvern, fiecare dintre persoanele deținute, inclusiv reclamantul, deține un spațiu individual sub standardul recomandat autorităților române în raportul CPT, respectiv 4 m2 (punctul 16 de mai sus).În plus, informațiile furnizate de guvern nu fac să se evidențieze timpul pe care deținuții îl petreceau în afara celulelor. 26. Curtea constată apoi că afirmațiile reclamantului privind problema supraaglomerării penitenciare sunt mai mult decât plauzibile și reflectă realitățile descrise deAPADOR-CH în diferitele rapoarte întocmite în urma vizitelor sale în cele două centre de detenție în care reclamantul a fost încarcerat (punctul 18 de mai sus 27. Curtea amintește că a încheiat deja, în numeroase cauze, încălcarea articolului 3 din Convenție, în principal din cauza lipsei de spațiu individual suficient, a lipsei de igienă sau de ventilare sau de iluminare inadecvată în spațiile Direcției Generale Poliție din București (Ogica c. România, n 244808/03, § 42 și următoarele: 27 mai 2010 și Cașuneanu c. România, 22018/10, §§ 60 și următoarele: 16 aprilie 2013) și în închisoarea Rahova (Dimakos c. România, n 10675/03, § 46 și următoarele: 6 iulie 2010, Micu c. România, n 29883/06, § 86-87, 8 februarie 2011 și Flaminzeanu c. România, n 566664/08, § 89-91, 12 aprilie 2011 și Toma Barbu c. România, n 19730/10, § 56 și următoarele: 30 iulie 2013 28. În ceea ce privește argumentul guvernului cu privire la durata de încarcerare a reclamantului de numai trei luni în sediul Direcției Generale Poliție din București, Curtea amintește că a ajuns deja la constatări privind încălcarea în prezența unor condiții de detenție necorespunzătoare cu privire la durata scurtă a acestei detenție (a se vedea, pentru perioade de patru și zece zile, Koktysh c. Ucraina , n 43707/07, §§ 93-95, 10 decembrie 2009, pentru o perioadă de cinci zile, Gavrilovici c. Moldova , n 25464/05, § 30 și 43, 15 decembrie 2009, pentru o perioadă de o săptămână, Parascineti c. România , n 32060/05, § 47-55, 13 martie 2012 și pentru o perioadă de cinci zile, Ciupercescu c. România (n , n 64930/09, § 46, 24 iulie 2012). 29. Curtea consideră că, în ceea ce privește condițiile de detenție pe care reclamantul a trebuit să le suporte timp de mai mult de patru ani, în special suprapopularea care domnește în celula sa, au adus atingere demnității sale și i-au inspirat sentimente de umilire. 30. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție. II. PE ALTE VIOLAȚII ALEGATE 31. Invocând art. 5 alineatul (1), art. 3 și art. 4, reclamantul denunță arestarea sa prin decizia procurorului districtual, durata detenției provizorii și faptul că Õl este găsit într-o situație de dezavantaj net față de procurorul care avea dreptul de a contesta hotărârile instanțelor care dispuneau revocarea, înlocuirea sau încetarea dreptului de detenție provizorie, deși nu i s-a permis să conteste hotărârile care respingeau astfel de măsuri. Invocând art. 6 alineatele (1) și (2) din Convenție, reclamantul se plânge de întârziere în punerea la dispoziție a hotărârii din 15 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și de faptul că atât Parchetul pe care instanțele l-au ignorat prin nevinovăția sa prin interpretarea pe care au dat-o declarației unui coinculpat. 32. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. Prin urmare, această parte a cererii este în mod clar greșit întemeiată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) litera (a) și art. 4 din Convenție. III. PRIVIND LIMITAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 33. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea la o parte Ö Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 EUR (EUR) pentru prejudicii materiale, fără a preciza baza cererii sale și 90 000 EUR pentru prejudicii morale din cauza condițiilor de detenție necorespunzătoare. 35. Guvernul indică faptul că reclamantul nu a precizat prejudiciul material suferit și consideră că suma solicitată pentru prejudicii morale este excesivă. 36. Curtea arată că singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă, în speță, în încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile rele de detenție. Curtea constată că reclamantul nu și-a justificat în niciun fel cererea formulată pentru prejudiciul material. Prin urmare, ea respinge această cerere. Pe de altă parte, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 8 400 EUR pentru daune morale. Prospături și cheltuieli de judecată 37. Reclamantul nu solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. Interese moratorii 38. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, suma de 8 400 EUR (opt mii patru sute de euro) plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data decontării, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data restanței, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 10 iunie 2014, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte