CHIRIAC v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Decizia nr. 35401/11 Andrei CHIRICAC împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 21 aprilie 2015 în calitate de comitet compus din: Kristina Pardalos, președinte, Valeriu Grițco, Branko Lubarda, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 iunie 2011, Având în vedere observațiile prezentate de părți, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Andrei Chiriac, este un național moldovenesc, care s-a născut în 1966 și trăiește la Strasbourg. Guvernul moldovenesc (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Apostol. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un avocat. La o dată neespecificată în 2004, el a încheiat un contract de asistență juridică cu o companie letonă numită Aroma Floris. Pe baza contractului respectiv, reclamantul s-a angajat să reprezinte Aroma Floris la Curte în acțiunea sa împotriva Republicii Moldova cu privire la neexecutarea unei hotărâri finale în favoarea sa. În conformitate cu termenii contractului, Aroma Floris a fost să plătească reclamantului 46.718 de dolari americani (USD) și 28% din suma de bani acordată în cadrul procedurii. După comunicarea cauzei sale către Guvern, Aroma Floris și-a schimbat reprezentantul în cadrul procedurii dinainte de Curte și, ulterior, cererea sa a fost anulată în 2008 ca urmare a unui acord de soluționare prietenos aprobat cu Guvernul. La o dată neespecificată în 2010, reclamantul a introdus o procedură în fața Curții de district Botanica împotriva fostului său client, Aroma Floris, și a solicitat 46,718 USD și 114,219 Euros (EUR). Aroma Floris a angajat inițial un avocat care s-a opus procedurii susținând că, conform unui tratat din 1993 dintre Republica Moldova și Letonia privind asistența juridică, instanțele letoniene au avut competența exclusivă în acest caz. El a susținut, de asemenea, că, în conformitate cu tratatul respectiv, convocarea inculpatului urma să aibă loc printr-o procedură specială care implică Ministerii de Justiție a Moldovei și Letoniei. După ce a formulat această obiecție, Aroma Floris a revocat puterea de avocat de la avocatul său și nu a participat la procedura. La 18 octombrie 2010, Curtea de District Botanica a examinat cazul în absența reprezentantului Aroma Floris și a hotărât în favoarea reclamantului. A ordonat Aroma Floris să plătească reclamantului 65,700 USD și 160,628. Într-o dată neespecificată în noiembrie 2010 un judecător moldovenesc a trimis o scrisoare de aplicare la Aroma Floris, în Letonia, și i-a informat că o procedură de executare a fost în așteptare împotriva acestuia în Republica Moldova pe baza unei hotărâri judiciare emise de Curtea de District Botanica la 18 octombrie 2010. Nu apare din documentele cauzei că o copie a hotărârii din 18 Octombrie 2010 a fost primită de Aroma Floris la acea dată sau la orice dată ulterioară înainte de 11 februarie 2011 (a se vedea mai jos). La 27 ianuarie 2011 Aroma Floris a scris Ministerului Justiției Republicii Moldova o scrisoare în care s-a plângut de modul în care Curtea de District Botanica a desfășurat procedura. În special, acesta a afirmat că, în conformitate cu Tratatul Moldovei-Latvian din 1993, instanțele letone au competența în acest caz. În plus, convocarea resortisanților letoni și predarea hotărârilor judecătorești de către autoritățile moldovei ar trebui să fie desfășurate în conformitate cu o procedură specială prin intermediul Ministerului Justiției. Potrivit Aroma Floris, niciuna dintre cele de mai sus nu a avut loc. La 11 februarie 2011, un reprezentant al lui Aroma Floris s-a dus la Curtea de District Botanica, unde a fost administrat oficial cu o copie a hotărârii din 18 octombrie 2010. La 28 februarie 2011, Aroma Floris a depus un recurs la Curtea de Apel Chișinău împotriva hotărârii Curții de District Botanica din 18 octombrie 2010, în care s-a plâns, printre altele, , în ceea ce privește eșecul instanței de primă instanță a aplicării dispozițiilor tratatului Letonia-Moldovan din 1993. Reclamantul nu a formulat nicio obiecție în ceea ce privește recursul depus de Aroma Floris. La 1 iunie 2011, Curtea de Apel Chișinău a susținut recursul depus de Aroma Floris, a anulat hotărârea din 18 octombrie 2010 și a ordonat o reexaminare proaspătă a cauzei. În aceeași dată, reclamantul și-a depus cererea la Curtea. Reclamantul nu a participat la reluarea procedurii și din acest motiv a fost anulat cazul. În conformitate cu art. 362 din Codul de Procedură Civilă, astfel cum este în vigoare la momentul material, o hotărâre eliberată de o instanță de primă instanță ar putea fi contestată cu un recurs în termen de douăzeci de zile calculat de la data depunerii hotărârii motivate sau în termen de douăzeci de zile de la data depunerii de executare, împreună cu hotărârea motivată. Reclamantul s-a plâns că susținerea de către Curtea de Apel Chișinău la 1 iunie 2011 a recursului întârziat depus de Aroma Floris împotriva hotărârii din 18 octombrie 2010 a constituit o încălcare a principiului certitudinei juridice contrar articolului 6 § 1 și a încălcat drepturile sale garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, al căror părți relevante au citit după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție care spune: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânzile generale sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Guvernul a susținut că apelul Aroma Floris a fost depus în termen de douăzeci de zile de la pornirea oficială a hotărârii din 18 Octombrie 2010 cu privire la aceasta. Prin urmare, nu a existat încălcarea principiului res judicata și a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1. În plus, reclamantul nu a abordat această chestiune în fața Curții de Apel Chișinău. Curtea constată că, în conformitate cu art. 362 din Codul de Procedură Civilă, astfel cum este în vigoare la momentul material, hotărârea Curții de district Botanica din 18 octombrie 2010 ar putea fi contestată cu un recurs în termen de douăzeci de zile de la data în care hotărârea motivată a fost administrată oficial împotriva inculpatului. Potrivit materialelor dosarului, hotărârea a fost administrată oficial pe Aroma Floris la 11 februarie 2011. Nu există dovezi că a fost servită oficial înainte de această dată. Este adevărat că Aroma Floris a aflat despre existența hotărârii în noiembrie 2010, atunci când a fost informată de un judecător. Cu toate acestea, reclamantul nu a indicat existența unor dispoziții juridice și/sau practici ale instanțelor naționale pentru a susține ideea că o astfel de modalitate de informare a părților cu privire la o hotărâre ar contează ca fiind un serviciu oficial al unei hotărâri motivate în sensul articolului 362 din Codul de Procedură Civilă. În astfel de circumstanțe, Curtea nu poate accepta afirmația reclamantului că recursul a fost întârziat. Cererea este, prin urmare, evident nefondată și inadmisibilă în sensul articolelor 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Kristina Pardalos Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 35401/11

Andrei CHIRIAC

against the Republic of Moldova

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 21

April 2015 as a Committee composed of:

Kristina Pardalos,

President,

Valeriu Grițco,

Branko Lubarda,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 1 June 2011,

Having regard to the observations submitted by the parties,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Andrei Chiriac, is a Moldovan national, who was born in 1966 and lives in Strasbourg.

The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr L. Apostol.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant is a lawyer. On an unspecified date in 2004 he concluded a legal assistance contract with a Latvian company named Aroma Floris. On the basis of that contract the applicant undertook to represent Aroma Floris before the Court in its proceedings against the Republic of Moldova concerning the failure to enforce a final judgment in its favour. According to the terms of the contract, Aroma Floris was to pay the applicant 46,718

United

States

dollars

(USD) and 28% of the amount of money awarded in the proceedings.

After the communication of its case to the Government, Aroma Floris changed its representative in the proceedings before the Court and, subsequently, its application was struck out in 2008 as a result of a friendly settlement agreement reached with the Government.

On an unspecified date in 2010 the applicant brought proceedings before the Botanica District Court against its former client, Aroma Floris, and claimed USD 46,718 and 114,219 Euros

(EUR). Aroma Floris initially employed a lawyer who objected to the proceedings arguing that according to a 1993 treaty between the Republic of Moldova and Latvia concerning legal assistance, the Latvian courts had exclusive jurisdiction in the case. He also submitted that according to that treaty, the defendant’s summoning was to take place through a special procedure involving the Ministries of Justice of Moldova and Latvia. After making that objection, Aroma Floris revoked the power of attorney from its lawyer and did not participate in the proceedings.

On 18 October 2010 the Botanica District Court examined the case in the absence of the representative of Aroma Floris and ruled in favour of the applicant. It ordered Aroma Floris to pay the applicant USD

65,700 and EUR

160,628.

On an unspecified date in November 2010 a Moldovan bailiff sent an enforcement writ to Aroma Floris, in Latvia, and informed it that an enforcement procedure was pending against it in the Republic of Moldova on the basis of a court order issued by the Botanica District Court on 18

October 2010. It does not appear from the materials of the case that a copy of the decision of 18

October 2010 was received by Aroma Floris at that date or on any subsequent date before 11 February 2011 (see below).

On 27 January 2011 Aroma Floris wrote a letter to the Ministry of Justice of the Republic of Moldova in which it complained about the manner in which the Botanica District Court conducted the proceedings. In particular, it stated that according to the Moldovan-Latvian treaty of 1993, Latvian courts had jurisdiction in the case. Moreover the summoning of Latvian nationals and the handing of court decisions by Moldovan authorities was to be carried out in accordance with a special procedure through the Ministry of Justice. According to Aroma Floris, none of the above took place.

On 11 February 2011 a representative of Aroma Floris went to the Botanica District Court where he was officially served with a copy of the judgment of 18 October 2010.

On 28 February 2011 Aroma Floris lodged an appeal with the Chisinau Court of Appeal against the judgment of the Botanica District Court of 18

October 2010 in which it complained,

inter alia

, about the failure of the first instance court to apply the provisions of the Latvian-Moldovan treaty of 1993.

The applicant did not make any objections in respect of the appeal lodged by Aroma Floris.

On 1 June 2011 the Chisinau Court of Appeal upheld the appeal lodged by Aroma Floris, quashed the judgment of 18 October 2010 and ordered a fresh re-examination of the case. On the same date the applicant lodged his application with the Court.

The applicant did not participate in the re-opened proceedings and for that reason the case was struck out.

B.

Relevant domestic law

According to Article 362 of the Code of Civil Procedure, as in force at the material time, a judgment issued by a first instance court could be challenged with an appeal within twenty days calculated from the date of serving of the reasoned judgment or within twenty days from the date of serving of enforcement writ together with the reasoned judgment.

COMPLAINTS

The applicant complained that the upholding by the Chisinau Court of Appeal on 1 June 2011 of the late appeal lodged by Aroma Floris against the judgment of 18

October 2010 amounted to a breach of the principle of legal certainty contrary to Article 6 § 1 and infringed his rights guaranteed by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

THE LAW

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention, the relevant parts of which read as follows:

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

The applicant also complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention which reads:

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

The Government submitted that Aroma Floris’s appeal was lodged within twenty days from the official serving of the judgment of 18

October 2010 on it. Therefore, there was no breach of the principle of

res judicata

and of the applicant’s rights guaranteed by Article 1 of Protocol No.

The Court notes that according to Article 362 of the Code of Civil Procedure, as in force at the material time, the judgment of the Botanica District Court of 18 October 2010 could be challenged with an appeal within twenty days from the date on which the reasoned judgment was officially served on the defendant. According to the materials of the case-file, the judgment was officially served on Aroma Floris on 11

February 2011. There is no evidence that it had been officially served before that date.

It is true that Aroma Floris learned about the existence of the judgment in November

2010, when informed by a bailiff. However, the applicant did not indicate the existence of any legal provisions and/or practice of the domestic courts to support the idea that such a way of informing the parties about a judgment would count as an official serving of a reasoned judgment for the purposes of Article 362 of the Code of Civil Procedure. In such circumstances the Court cannot accept the applicant’s contention that the defendant’s appeal was late.

The application is therefore manifestly ill-founded and inadmissible within the meaning of Article

35

§§

3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 21 May 2015.

Marialena Tsirli

Kristina Pardalos

Deputy Registrar

President