2ra-1195/18 — incasarea in ordine de regres a prejudiciului cauzat statului

2ra-1195/18 — incasarea in ordine de regres a prejudiciului cauzat statului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1195/18

Prima instanță: Jud. Râșcani, mun. Chișinău (A. Miron)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (E. Grumeza, A. Garbuz, S. Procopciuc)

Î N C H E I E R E

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

judecătorii: Luiza Gafton

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Procuratura de

Circumscripție Bălți, Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Procuratura Anticorupție

în interesul Ministerului Finanțelor împotriva lui Sergiu Arnăut, Gheorghe Crețu și

Domnicăi Manole, intervenient accesoriu Guvernul Republicii Moldova cu privire la

încasarea în ordine de regres a prejudiciului cauzat statului,

împotriva deciziei din 5 septembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, prin care au fost

respinse cererile de apel declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova,

Ministerul Finanțelor, precum și cererea de alăturare la apel formulată de Guvernul

Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 16 septembrie 2016 a Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 16 aprilie 2016 Procuratura Anticorupție în interesul Ministerului Finanțelor, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sergiu Arnăut, Gheorghe Crețu și

Domnicăi Manole, intervenient accesoriu Guvernul Republicii Moldova cu privire la

încasarea în ordine de regres a prejudiciului cauzat statului.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a examinat cauza penală nr.1-44pr/15 din

24 februarie 2015 pe faptul pretinselor acțiuni ilicite comise de către judecătorii Sergiu

Arnăut, Gheorghe Crețu și Domnica Manole la examinarea cauzei civile la cererea de

chemare în judecată a lui Andrei Chiriac împotriva Societății pe Acțiuni „Vinis-NLG” cu

privire la încasarea datoriei.

A menționat că, la 18 august 2008 Andrei Chiriac s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Vinis-NLG”. În motivarea acțiunii Andrei

Chiriac a indicat, că la 2 august 2004 a încheiat un contract de investiții private și

activitate comună cu Societatea cu Răspundere Limitată ”Inter-Bio-Service”, coordonat cu

Societatea pe Acțiuni ”Vinis-NLG”, conform căruia a transmis societății ”Inter-Bio-

1

Service” suma de 710 165 de lei, iar ultima a transferat suma dată către societatea ”Vinis-

NLG”. Întrucât proiectul comun nu a izbutit, la 10 octombrie 2007 Societatea pe Acțiuni

”Inter-Bio-Service” a solicitat de la pârât să-i fie restituită suma transferată, iar la 15 iulie

2008 Societatea pe Acțiuni ”Vinis-NLG” a transferat lui Andrei Chiriac suma de 150 000

de lei, nefiind executate integral obligațiile de către agentul economic, suma restantă

constituind 560 165 de lei.

A relatat că prin hotărârea din 16 decembrie 2008 a Judecătoriei Râșcani mun.

Chișinău cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Chiriac s-a admis, cu încasarea

de la Societatea pe Acțiuni ”Vinis-NLG” în beneficiul reclamantului a datoriei în sumă de

560 165 de lei, a taxei de stat în mărime de 1 000 de lei și a cheltuielilor de judecată în

mărime de 15 804, 95 de lei. Prin decizia din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Chișinău

hotărârea primei instanțe a fost menținută fără modificări. Prin decizia Curții Supreme de

Justiție din 16 decembrie 2009 s-a admis recursul Societății pe Acțiuni ”Vini-NLG”, s-a

casat decizia din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 16 decembrie

2008 a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău cu restituirea cauzei spre rejudecare, conform

competenței teritoriale, la Judecătoria Nisporeni. Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din

8 aprilie 2010 acțiunea civilă înaintată de către Andrei Chiriac s-a admis integral, cu

încasarea de la Societatea pe Acțiuni ”Vinis-NLG” în beneficiul reclamantului a sumei de

560 165 de lei cu titlul de datorie și 1 000 de lei cheltuieli de judecată.

Reclamantul a explicat că conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 8

aprilie 2010 hotărârea a fost pronunțată integral în prezența tuturor participanților la

proces. Obiecții la procesul-verbal nu au fost depuse de participanții la proces, iar la data

de 5 mai 2010 Andrei Chiriac a primit copia hotărârii și titlul executoriu. La 24 iunie 2010

Societatea pe Acțiuni ”Vinis-NLG” a depus apel împotriva hotărârii din 8 aprilie 2010 a

Judecătoriei Nisporeni. Prin cererea privind completarea cererii de apel din 29 septembrie

2010 Societatea pe Acțiuni ”Vinis-NLG” a declarat că a primit copia hotărârii motivate la

13 iunie 2010 și consideră apelul depus în termen. În referința din 28 octombrie 2010

Andrei Chiriac a invocat faptul depunerii cererii de apel de către Societatea pe Acțiuni

”Vinis-NLG” cu omiterea termenului legal. Prin decizia din 9 noiembrie 2010 a

Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău, în componența judecătorilor Sergiu Arnăut,

Gheorghe Crețu și Domnica Manole, apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni ”Vidis-

NLG” a fost admis cu casarea hotărârii din 8 aprilie 2010 a Judecătoriei Nisporeni și

remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată.

A specificat că, la 16 noiembrie 2010 Andrei Chiriac a depus o cerere la Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, prin care a solicitat recunoașterea expresă a violării

drepturilor reclamantului, garantate de art.6.1 din Convenție și a art. l din Protocolul 1 la

Convenție, cu acordarea satisfacției echitabile. Ca temei s-a indicat admiterea de către

Curtea de Apel Chișinău la 9 noiembrie 2010 a unui apel depus tardiv asupra unei hotărâri

care a devenit definitivă și respectiv executorie la 28 aprilie 2010. Ulterior, la 22

noiembrie 2012 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului

Republicii Moldova, potrivit Regulii 54/2 (b) din Regulamentul Curții Europene că, cauza

Chiriac c. Moldovei a fost înregistrată cu nr.67581/10 și a solicitat prezentarea

observațiilor asupra admisibilității și fondului cauzei prin prisma întrebărilor formulate de

Grefa Curții Europene. La 26 aprilie 2013 reprezentantul Guvernului Republicii Moldova

la Curtea Europeană a Dreptului Omului a depus o cerere de revizuire la Curtea Supremă

2

de Justiție în temeiul art.449 lit. g) din Codul de procedură civilă, prin care a solicitat

constatarea încălcării drepturilor reclamantului, garantate de art. 6.1 din Convenție și a art.

l din Protocolul 1 la Convenție și aprecierea cuantumului satisfacției echitabile. Prin

încheierea din 29 ianuarie 2014 a Curții Supreme de Justiție cererea de revizuire a fost

admisă, s-a casat decizia din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău și încheierea din

2 noiembrie 2011 a Judecătoriei Nisporeni, cu menținerea hotărârii din 8 aprilie 2010 a

Judecătoriei Nisporeni; s-a recunoscut violarea drepturilor lui Andrei Chiriac, garantate de

art.6.1 din Convenție și a art. l din Protocolul 1 la Convenție; s-a încasat de la bugetul de

stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul reclamantului prejudiciul

material în sumă de 561 165 de lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 214 881, 65 de lei,

în total suma de 776 046, 65 de lei; a prejudiciul moral în mărime de 10 000 de lei și 1

840 de lei în calitate de costuri și cheltuieli; retragerea titlului executoriu nr.2-162/2010

din 8 aprilie 2010 emis de Judecătoria Nisporeni privind încasarea sumei de 561 165 de

lei.

Totodată, Curtea Supremă de Justiție în încheierea din 29 ianuarie 2014 a menționat

că, prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 8 aprilie 2010 pretențiile lui Andrei Chiriac

înaintate împotriva Societății pe Acțiuni ”Vinis-NLG” s-au admis integral, hotărârea în

acest sens devenind definitivă și executorie după 20 zile, nefiind atacată în termenul

stabilit de lege de nici o parte la proces. Cererea de apel împotriva hotărârii primei instanțe

însă a fost depusă de către Societatea pe Acțiuni ”Vinis-NLG” doar la data de 24 iunie

2010, adică cu încălcarea termenului legal, prevăzut de art.362 alin.(1) din Codul de

procedură civilă (în vigoare la momentul adoptării hotărârii). Curtea Supremă de Justiție a

mai specificat că în cadrul examinării cauzei în ordine de apel, Andrei Chiriac a invocat

tardivitatea apelului, cu toate acestea, prin decizia din 9 noiembrie 2010 Curtea de Apel

Chișinău a admis apelul depus tardiv și a casat hotărârea instanței de fond cu remiterea

pricinii spre rejudecare primei instanțe, fără a justifica acest lucru. Respectiv, Curtea

Supremă de Justiție a constatat faptul nerespectării de către Curtea de Apel Chișinău a

procedurii corespunzătoare și admiterea apelului tardiv la 9 noiembrie 2010, prin ce s-a

încălcat dreptul la un proces echitabil al reclamantului, prevăzut de art. 6.1 din Convenție,

care a obținut o hotărâre definitivă la 8 aprilie 2010.

Reclamantul a specificat că la 31 ianuarie 2014 Andrei Chiriac a depus o cerere

privind executarea încheierii din 29 ianuarie 2014 a Curții Supreme de Justiție, aceasta

fiind executată de către Ministerul Finanțelor la 22 aprilie 2014 și respectiv, 23 aprilie

2014 prin achitarea sumei adjudecate. Astfel, în baza încheierii din 29 ianuarie 2014 a

Curții Supreme de Justiție, statul a reparat prejudiciul cauzat lui Andrei Chiriac în valoare

de 787 886, 65 de lei ca rezultat al acțiunilor judecătorilor Curții de Apel Chișinău, Sergiu

Arnăut, Gheorghe Crețu și Domnica Manole, prin admiterea apelului depus tardiv la

examinarea cauzei civile Andrei Chiriac către Societatea pe Acțiuni”Vinis-NLG”.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.17 din Legea cu privire

la Agentul guvernamental, art.7, 38, 42 alin.(l), 71 alin.(3) lit. a) și c), 166, 167 din Codul

de procedură civilă și art.5 lit. d), 14 din Legea cu privire la Procuratură, art. 1415 din

Codul civil.

Procuratura Anticorupție în interesele Ministerului Finanțelor a solicitat încasarea de la

Sergiu Arnăut, Gheorghe Crețu și Domnica Manole în bugetul de stat a sumei de 787 886,

65 de lei cu titlu de prejudiciu cauzat statului.

3

Prin hotărârea din 16 septembrie 2016 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău acțiunea

depusă de Procuratura Anticorupție în interesele Ministerului Finanțelor a fost respinsă, ca

fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 5 septembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, au fost respinse cererile de

apel declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor,

precum și cererea de alăturare la apel formulată de Guvernul Republicii Moldova și s-a

menținut hotărârea din 16 septembrie 2016 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău.

La data de 1 noiembrie 2017, Procuratura de Circumscripție Bălți a declarat recurs

împotriva deciziei din 5 septembrie 2017 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului a indicat că, consideră decizia instanței de apel ilegală,

deoarece instanța judecătorească a interpretat eronat legea.

A menționat că instanța de apel greșit a ajuns la concluzia precum că în speță lipsesc

temeiuri de aplicare a prevederilor art. 1415 din Codul civil.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă.

La 15 noiembrie 2017, Procuratura Generală a Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei din 5 septembrie 2017 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele de judecată nu au fost suficient de

explicite la pronunțarea hotărârilor, enunțând doar interpretarea proprie a circumstanțelor,

și fără a motiva respingerea argumentelor și a poziției reclamantului.

A invocat că, în hotărârile contestate, instanțele de judecată au aplicat prevederile

hotărârii Curții Constituționale din 25 iulie 2016, prin care s-a declarat neconstituțional

art. 27 al Legii cu privire la Agentul Guvernamental.

Recurentul a precizat că cu acest fapt nu este de acord, deoarece hotărârile Curții

Constituționale nu au caracter retroactiv, or, acțiunea civilă a fost înaintată la 16 aprilie

2015, anterior pronunțării și emiterii hotărârii Curții Constituționale din 25 iulie 2016.

În drept, și-a întemeiat recursul în baza prevederilor art. 429-432, 434 alin.(1), 437,

445 din Codul de procedură civilă.

Recurentul Procuratura Generală a Republicii Moldova a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.

La data de 21 decembrie 2017, Ministerul Finanțelor a declarat recurs împotriva

deciziei din 5 septembrie 2017 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele de judecată neîntemeiat au respins

acțiunea depusă.

Totodată, a considerat că este neîntemeiat și eronat argumentul instanțelor precum că

judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea justiției

și pentru hotărârea pronunțată, dacă nu va fi stabilită prin sentință definitivă vinovăția de

abuz criminal, în acest sens invocând prevederile art. 1415 alin.(2) din Codul civil.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă.

4

Prin cererea depusă la data de 25 mai 2018, Guvernul Republicii Moldova a comunicat

că susține integral recursurile declarate de către Procuratura de Circumscripție Bălți și

Ministerul Finanțelor.

Prin referința depusă la 21 iunie 2018, Sergiu Arnăut și Domnica Manole reprezentați

de avocatul Vladimir Grosu a solicitat ca recursurile declarate să fie considerate

inadmisibile.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 5 septembrie 2017.

Recurenții au recepționat decizia instanței de apel la data de 24 octombrie 2017 și

respectiv 25 octombrie 2017.

Astfel, recursurile declarate la data de 1 noiembrie 2017, 15 noiembrie 2017 și 21

decembrie 2017, sunt în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de către Procuratura de Circumscripție

Bălți, Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursurile inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat,

iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursurile declarate de către Procuratura de Circumscripție Bălți,

Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei

de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

5

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432. alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibile

recursurile declarate de către Procuratura de Circumscripție Bălți, Procuratura Generală a

Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Procuratura de Circumscripție

Bălți, Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Luiza Gafton

Nicolae Craiu

6