2ra-1623/19 — repararea prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-1623/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (P. Harmaniuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Buhnaci, L. Pruteanu, M. Guzun)

Î N C H E I E R E

25 septembrie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Irina Zaharova, reprezentată

de avocatul Nicolae Daniliuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Irina Zaharova

împotriva Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii

Moldova, Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova privind repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 17 iulie 2017 Irina Zaharova a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii

Moldova, Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova privind repararea prejudiciului moral cauzat prin erorile comise

în procesul penal.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la 02 decembrie 2016 s-a adresat

procurorului-șef al Procuraturii Anticorupție cu plângere, prin care a solicitat

pornirea urmăririi penale în baza art. xxxxxxxxx Cod penal.

A menționat că la 06 ianuarie 2017, procurorul Procuraturii Anticorupție a

emis ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale pe cazul dat.

La 17 ianuarie 2017 în temeiul art. 2991 Cod de procedură penală, a contestat

ordonanța din 06 ianuarie 2017 la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanța Procurorului-șef al Procuraturii Anticorupție din 24 ianuarie

2017 plângerea a fost respinsă.

La 29 ianuarie 2017 a contestat ordonanțele din 06 ianuarie 2017 și 24 ianuarie

2017 la judecătorul de instrucție al Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, iar la 16

martie 2017 plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.

1

A notat că la 17 martie 2017 a depus recurs împotriva încheierii din 16 martie

2017, iar prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017

recursul a fost respins ca nefondat.

A afirmat reclamanta că autoritățile statului, în persoana pârâților, au avut o

abordare superficială în raport cu plângerile sale referitoare la tragerea la răspundere

penală a unor persoane, manifestat prin audierea doar a sa și a avocatului Nicolae

Daniliuc, în timp ce urmau să fie audiate și alte persoane. Totodată, a fost refuzat în

ridicarea înregistrării audio a ședinței de judecată din 19 aprilie 2016.

A susținut că prin acțiunile organelor procuraturii și ale instanțelor

judecătorești i-a fost cauzat un prejudiciul moral în sumă de 850 000 de lei, sumă ce

urmează a fi încasată din contul statului, precum și cheltuielile de judecată sub

formă de asistență juridică în mărime de 10 000 de lei.

Prin hotărârea din 27 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

a fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată (f.d. 90-92).

Prin decizia din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Irina Zaharova, cu menținerea hotărârii din 27 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f.d. 162-168).

Pentru a decide astfel instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii contestate, prin prisma motivelor invocate în apel și a materialelor cauzei, a

conchis că soluția oferită de prima instanță este justă și argumentată, fiind în

concordanță cu normele ce guvernează raportul juridic litigios.

Colegiul a reținut că Irina Zaharova a beneficiat în mod efectiv de drepturile

garantate de art. 20 din Constituție, de art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului și art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului. Or,

reclamantei nu i-a fost îngrădit accesul la justiție, aceasta beneficiind de dreptul la

judecare în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care a hotărât pro sau contra

încălcării drepturilor acesteia. Iar înaintarea prezentei acțiuni este generată doar de

dezacordul reclamantei cu soluțiile adoptate de către procurori și instanțele de

judecată. Or, instanța de fond just a concluzionat că instanța civilă nu este investită

cu dreptul de a verifica legalitatea actelor emise de către organele de urmărire

penală și instanțele judecătorești or, legalitatea acestor acte poate fi verificată doar

prin intermediul exercitării căii de atac.

La 22 ianuarie 2019 Irina Zaharova, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc

a declarat recurs împotriva deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel,

solicitând casarea deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel și a hotărârii din

27 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu pronunțarea unei

hotărâri noi privind admiterea acțiunii integral.

În motivarea recursului recurenta și-a exprimat dezacordul față de decizia din

11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 27 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, considerându-le neîntemeiate, reiterând

circumstanțele de fapt din cererea de chemare în judecată.

Suplimentar a indicat că erorile comise de către organele procuraturii și

instanțele de judecată cad sub incidența prevederilor art. 19, 254 Cod de procedură

penală, art. 53 Constituția Republicii Moldova și a art. 1 și 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

În conformitate cu art.434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

2

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 11 decembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 17

ianuarie 2019 (f.d. 169), astfel recursul declarat la 22 ianuarie 2019 de către Irina

Zaharova, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc, se consideră a fi depus în

termenul prevăzut de lege.

La 18 iulie 2019 în adresa intimaților a fost expediată copia recursului declarat

de către Irina Zaharova, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței la recurs (f.d. 182).

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Irina Zaharova, reprezentată de

avocatul Nicolae Daniliuc, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

3

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Irina Zaharova, reprezentată de

avocatul Nicolae Daniliuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

4

respective, trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Irina Zaharova,

reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și respectiv este inadmisibil.

În conformitate cu art.art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Irina Zaharova, reprezentată de

avocatul Nicolae Daniliuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5