2ra-1160/19 — repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1160/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (C. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (B. Bîrcă, O. Cojocaru, S. Iorgov)

ÎNCHEIERE

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Nicolae Daniliuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Daniliuc

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Guvernului Republicii Moldova,

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova și Procuraturii Generale a Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

admis apelul declarat de Nicolae Daniliuc, casată hotărârea din 11 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 19 octombrie 2017 Nicolae Daniliuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Guvernului Republicii Moldova,

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova și Procuraturii Generale a Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 20 ianuarie 2017 s-a adresat

Procurorului - șef al Procuraturii Anticorupție cu o plângere prin care a solicitat

începerea urmăririi penale pe un caz în baza art. 328 Cod penal - excesul de putere sau

depășirea atribuțiilor de serviciu și în baza art. 329 Cod penal - neglijență în serviciu.

La 02 februarie 2017 procurorul în Procuratura Anticorupție, Vitalie Ivanov prin

ordonanță a refuzat în primirea și examinarea plângerii date.

A specificat reclamantul că la 10 februarie 2017 a contestat ordonanța din 02

februarie 2017 la Judecătoria Chișinău sediul Buiucani, iar prin încheierea din 24

martie 2017 a fost respinsă plîngerea dânsului ca neîntemeiată.

Ulterior, la 28 martie 2017 a declarat recurs împotriva încheierii din 24 martie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, iar prin decizia din 02 mai 2017 Curtea

de Apel Chișinău a respins recursul.

A menționat Nicolae Daniliuc că, procurorul, prin ordonanța din 02 februarie 2017

a încălcat flagrant prevederile art. 265 alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează

că, organul de urmărire penală este obligat să primească plângerile și denunțurile

referitoare la infracțiunile săvîrșite, pregătite sau în curs de pregătire chiar și în cazul

când nu este de competența lui.

1

De asemenea a afirmat că și instanța de judecată a încălcat prevederile art.265 Cod

de procedură penală.

Astfel, reclamantul a considerat că, acțiunile procurorului și ale instanțelor

judecătorești în privința sa, au fost efectuate în mod ilegal, deoarece nu au oferit un

răspuns la toate întrebările formulate de către dânsul, prin ce au încălcat art. 1 al

Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și

anume obligația generală a statului de a recunoaște oricărei persoane, aflate sub

jurisdicția sa, drepturile și libertățile definite de Convenție.

A indicat că Republica Moldova, prin instanțele de judecată și organele

procuratorii, intenționat și vădit i-a încălcat dreptul la un proces echitabil și într-un

termen rezonabil, cauzându-i un prejudiciu moral.

Nicolae Daniliuc a solicitat încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul său

a sumei de 850000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, precum și a sumei de 10000 de lei cu titlu de

cheltuieli de judecată pentru asistență juridică.

Prin hotărârea din 11 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a respins

acțiunea ca fiind neîntemeiată.

La 11 iunie 2018 Nicolae Daniliuc a declarat apel împotriva hotărârii din 11 mai

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

Prin decizia din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Nicolae Daniliuc, s-a casat hotărârea din 11 mai 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

În acest sens instanța de apel a menționat că prin cererea de chemare în judecată

Nicolae Daniliuc a solicitat repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

procuraturii și ale instanțelor de judecată, invocând faptul că, prin ordonanța

procurorului din cadrul Procuraturii Anticorupție din 02 februarie 2017, lui Nicolae

Daniliuc i-a fost refuzat în primirea și examinarea în ordinea art. 274 din Codul de

procedură penală, a plângerii cu privire la acțiunile pretins a fi ilegale ale procurorilor

din cadrul Procuraturii mun. Chișinău, oficiul Râșcani, precum și ale funcționarilor din

cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, la examinarea plângerii din 20 septembrie

2016, iar prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 martie 2017, a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată plângerea lui Nicolae Daniliuc, încheiere menținută

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017.

Instanța de apel a relatat că situația descrisă și invocată de către Nicolae Daniliuc

nu se încadrează în condițiile apariției dreptului la repararea prejudiciului moral și nu

implică răspunderea statului în persoana Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

Guvernului Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova și

Procuraturii Generale a Republicii Moldova, pentru un eventual prejudiciu moral

suportat de către reclamant, deoarece refuzul în pornirea urmăririi penale pentru

circumstanțele invocate de către dânsul, a fost verificată în cadrul procedurilor de

control, fapt ce exclude răspunderea patrimonială a statului.

În acest sens, Colegiul Civil a conchis că, cererea de chemare în judecată depusă

de Nicolae Daniliuc împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Guvernului

Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova și Procuraturii

Generale a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin

2

acțiunile ilicite ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

La 12 aprilie 2019 Nicolae Daniliuc a declarat recurs împotriva deciziei din 06

decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a încălcat flagrant prevederile

art.8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 din Pactul internațional cu

privire la drepturile civile și politice, art.1, 6, 41 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului , art. 1 al Primului Protocol adițional al Convenției Europene a Drepturilor

Omului, art.1, 20, 53 din Constituția Republicii Moldova.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 06 decembrie

2018.

Materialele cauzei atestă că decizia instanței de apel a fost expediată părților la

data de 21 februarie 2019, fiind recepționată de către recurent la 12 aprilie 2019, fapt

confirmat de către recurent în recurs.

Astfel, recursul declarat la data de 12 aprilie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Nicolae Daniliuc, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Nicolae Daniliuc, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

3

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Nicolae Daniliuc, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Nicolae Daniliuc împotriva deciziei

din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

4