2ra-2049 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin erorile savirsite in procesul penal

Dosarul nr. 2ra-2049/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. L. Lavric)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Muruianu, Iu. Cotruță, N. Simciuc)

ÎNCHEIERE

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexandru Miron, reprezentat

de avocatul Nicolae Daniliuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Miron,

reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc împotriva Guvernului Republicii Moldova,

Procuraturii Generale, Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor cu privire la

repararea prejudiciului moral și material, cauzat prin erorile săvârșite în procesul

penal,

împotriva deciziei din 3 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 24 aprilie 2018 avocatul Daniliuc Nicolae, acționând în interesele lui Miron

Alexandru, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului RM,

Procuraturii Generale a RM, Ministerului Justiției al RM și Ministerului Finanțelor

cu privire la încasarea prejudiciului material în sumă de 9131,96 de euro și 19558,22

de lei, a prejudiciului moral în sumă de 850000 de lei, cauzat prin erorile săvârșite în

procesul penal de către procuratură și instanțele de judecată și încasarea cheltuielilor

de asistență juridică în sumă de 10000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 19 aprilie 2017 s-a

adresat procurorului-șef al Procuraturii Anticorupție cu o plângere penală, solicitând

pornirea urmăririi penale în baza art. 307 Codul penal. La data de 10 mai 2017

procurorul Procuraturii Anticorupție l-a informat printr-o scrisoare că argumentele

expuse în plângere nu constituie suficient motiv pentru inițierea investigaților. La 22

mai 2017 a solicitat procurorului să se conformeze prevederilor art.art.19, 254, 274

CPP și să cerceteze cazul complet, obiectiv și să emită ordonanță motivată, însă prin

ordonanța din 09 iunie 2017 a procurorului șef-adjunct Ștefan Șaptefrați, s-a dispus

de a refuza în primirea și examinarea plângerii sale. Ordonanța în cauză a fost

contestată la judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, fiind respinsă la 23 februarie 2018. La data de 26 februarie 2018 a depus

recurs împotriva încheierii din 23 februarie 2018 și prin decizia din 12 martie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, recursul a fost respins ca nefondat.

A evidențiat reclamantul că atît procuratura, precum și instanțele de judecată nu

au oferit răspuns la întrebările abordate, au examinat superficial plângerile sale

1

referitoare la tragerea la răspundere penală a unor persoane, încălcând art. 1 al

Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale

și anume obligația generală a statului de a recunoaște oricărei persoane, aflate sub

jurisdicția sa, drepturile și libertățile definite de Convenție. Art. 6 garantează dreptul

la un proces echitabil și într-un termen rezonabil, iar art. 53 alin. 2 din Constituția RM

stipulează cu certitudine că statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru

prejudiciile cauzate prin erorile săvârșite în procesele penale de către organele de

anchetă și instanțele de judecată. Totodată, art..41 din Convenția europeană pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale îi garantează dreptul la o

satisfacție echitabilă din partea statului atunci când sunt violate drepturile, garantate

de Convenție și protocoalele adiționale, iar Republica Moldova, ca parte contractantă,

prin instanțele de judecată și organele procuraturii intenționat și vădit i- au violat

drepturile la un proces echitabil și într-un termen rezonabil, cauzându-i un prejudiciu

moral.

Reclamantul a menționat că o reparație echitabilă a prejudiciului material

constituie suma de 9131,96 de euro și 4403,29 de lei, încasate ilegal de către

judecătorul Radu Țurcanu prin hotărârea din 08 octombrie 2013, suma de 15154, 93

de lei încasată de către executorul judecătoresc pentru executarea silită a hotărârii

judecătorești din 08 octombrie 2013. Cu referire la prejudiciul moral, în sensul art. 41

din Convenție, consideră că o reparație echitabilă, ar constitui suma de 850000 de lei.

Sumele indicate au fost achitate de reclamant și care au fost transferate pe conturile

SRL ”Mobolux Trans”, ulterior achitate creditorului și executorului judecătoresc.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Daniliuc Nicolae în interesele lui

Miron Alexandru împotriva Guvernului RM, Procuraturii Generale a RM,

Ministerului Justiției al RM și Ministerului Finanțelor cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin erorile săvârșite în procesul penal, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 3 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de

apel depusă de Alexandru Miron, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc și a fost

menținută hotărârea din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a concluziona astfel instanța de apel a conchis că cererea de chemare în

judecată nu conține probe sau argumente noi și întemeiate, în urma cărora s-ar

constata temeinicia cerințelor și ca consecință netemeinicia hotărârii primei instanțe

în raport cu împrejurările cauzei, circumstanțele de fapt și normele de drept, fiind

elucidate de prima instanță și le-a fost dată apreciere corectă.

De asemenea, a mai stabilit instanța de apel că la judecarea pricinii, prima

instanță a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

pricinii, a interpretat și aplicat corect normele de drept material, a pronunțat o hotărâre

legală și întemeiată pe circumstanțele de fapt constatate nemijlocit în ședința de

judecată.

La 11 septembrie 2019, Alexandru Miron, reprezentat de avocatul Nicolae

Daniliuc, a declarat recurs împotriva deciziei din 3 iulie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate și a hotărârii

instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

2

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele inferioare au încălcat și aplicat

eronat normele dreptului material, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată,

aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată.

A mai invocat recurentul că concluziile expuse în decizia instanței de apel sunt

în contradicție cu circumstanțele cauzei.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 3 iulie 2019.

Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților la

data de 23 iulie 2019 (f.d. 143) însă, date despre recepționarea acesteia lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 11 septembrie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Alexandru Miron, reprezentat de

avocatul Nicolae Daniliuc, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandru Miron, reprezentat

de avocatul Nicolae Daniliuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

3

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Alexandru Miron, reprezentat de avocatul Nicolae

Daniliuc, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Alexandru Miron, reprezentat de

avocatul Nicolae Daniliuc, împotriva deciziei din 3 iulie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

4