2ra-2071/19 — constatarea încălcării dreptul la judecarea în termen rezonabil, repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-2071/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Puica)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

20 noiembrie 2019 mun. Chișină

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Miron Alexandru, prin

intermediul avocatului Daniliuc Nicolae,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Miron Alexandru

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 09 noiembrie 2018, Miron Alexandru a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 24 mai 2018, a depus în

judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, o plângere în temeiul art. 313 Cod de procedură

penală împotriva acțiunilor ilegale ale procurorului.

Reclamantul a indicat că conform prevederilor art. 313 alin. (4) Cod de procedură

penală, o astfel de plângere se examinează de către judecătorul de instrucție în termen

de 10 zile.

Reclamantul a menționat că, judecătorul de instrucție a fixat ședința de judecată

pentru examinarea plângerii tocmai la 02 noiembrie 2018, peste 18,5 termene legale,

stabilite de art. 313 alin. (4) CPP.

Partea reclamantă a relatat că, instanța de fond a încălcat în mod flagrant termenul

legal de examinare a plângerii, astfel fiindu-i violat dreptul la judecarea în termen legal

a plângerii.

În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 8 din Declarația

Universală a Dreptului Omului, art. 14 din Pactul Internațional cu privire la drepturile

civile și politice, art. 1, 6 și 41 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, art. 11 și 14 Cod civil și Legea nr. 87 din 21

1

aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Miron Alexandru a solicitat constatarea încălcării dreptului la judecare în termen

legal al plângerii din 24 mai 2018, încasarea din bugetul de stat al RM în beneficiul său

a sumei de 850 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin încălcarea dreptului la

judecare în termen legal al plângerii și suma de 6 000 de lei cheltuieli de judecată cu

titlu de asistență juridică.

Prin hotărârea din 14 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea

de chemare în judecată depusă de Miron Alexandru împotriva Ministerului Justiției cu

privire la constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauei, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată a fost

respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de

apel depusă de Miron Alexandru, și a fost menținută hotărârea din 14 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a concluziona astfel instanța de apel a reținut că reieșind din înscrisurile ce

se atestă la materialele cauzei, nu se atestă amânări din vina instanței.

De asemenea instanța de apel a indicat că la caz nu sunt întrunite condițiile în care

apelantul ar fi în drept să solicite repararea prejudiciului ca urmare a încălcări dreptului

la termenul rezonabil al procedurii penale. Or, din materialele cauzei nu rezultă că

Miron Alexandru ar avea calitatea procesuală de bănuit, învinuit sau inculpat și nu ar fi

fost recunoscut ca parte civilă în vreun proces penal.

La 13 septembrie 2019, Miron Alexandru, prin intermediul avocatului Daniliuc

Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței

de fond și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat și apreciat în mod

eronat legea, normele dreptului procedural, nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 06 iunie 2019.

Potrivit scrisorii de comunicare instanța de apel a expediat copia deciziei motivate

participanților la proces la data de 26 iulie 2019.

Cererea de recurs a fost declarată la 13 septembrie 2019, respectiv în termenul

prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului declarat de Miron Alexandru, prin intermediul

avocatului Daniliuc Nicolae, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

2

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Miron Alexandru, prin

intermediul avocatului Daniliuc Nicolae nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile

declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

3

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Miron Alexandru, prin intermediul avocatului Daniliuc

Nicolae ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Miron Alexandru, prin intermediul

avocatului Daniliuc Nicolae împotriva deciziei din 06 iunie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

4