2ra-751/21 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra–751/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. N. Mazur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Miron Alexandru, reprezentat

de avocatul Daniliuc Nicolae,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Miron Alexandru

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respinsă cererea de apel depusă de Miron Alexandru, admisă cererea de apel

depusă de Ministerul Justiției, casată hotărârea din 18 octombrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) și emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

con st ată:

La 17 august 2019, Miron Alexandru s-a adresat în instanță cu acțiune către

Republica Moldova, reprezentantă în instanțele de judecată de către Ministerul

Justiției al Republicii Moldova prin care a solicitat constatarea faptului încălcării

dreptului lui Miron Alexandru la judecare în termen legal a cauzei, încasarea

prejudiciului moral în sumă de 240000 lei, cauzat prin încălcarea dreptului la

judecare în termen legal a cauzei și suma de 6000 lei cu titlu de cheltuieli pentru

asistență juridică.

În motivarea acțiunii, Miron Alexandru a invocat că, la 25 mai 2017, a înaintat

la Judecătoria Chișinău, sediul Centru o acțiune civilă în temeiul Legii nr. 87 din 21

aprilie 2011 împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului

moral, cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen legal a cauzei,

compensarea cheltuielilor suportate pentru restabilirea dreptului încălcat.

Conform prevederilor art.4 alin.(4) al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, cererea

de chemare în instanța de judecată se examinează de către instanța de judecată

sesizată în cel mult 3 luni de la depunerea ei.

La momentul depunerii prezentei acțiuni în instanță, cererea de chemare în

1

judecată încă nu era examinată.

În viziunea reclamantului instanța de fond a încălcat în mod flagrant termenul

legal de examinare a acțiunii și în așa circumstanțe i-a fost violat dreptul la judecare

în termen legal a cauzei, pentru care fapt potrivit Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 și

solicită constatarea faptul încălcării dreptului la judecare a pricinii în termen legal,

repararea prejudiciului moral în sumă de 240 mii lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 18 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

a fost admisă parțial acțiunea.

A fost constatat faptul încălcării dreptului lui Miron Alexandru la judecare în

termen legal a cererii de chemare în judecată din 25 mai 2017.

A fost încasată de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul lui Miron Alexandru suma de 500 lei cu titlu de

prejudiciu moral și cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 2500 lei.

În rest cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, acțiunea vizată a fost acceptată

în procedură prin încheierea din 31 mai 2017, iar la data de 26 iulie 2019 a fost

pronunțat dispozitivul hotărârii, fiind astfel încălcat termenul de examinare de 3 luni.

Prin decizia din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Miron Alexandru, admisă cererea de apel depusă de

Ministerul Justiției, casată hotărârea din 18 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău

(sediul Centru) și emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în hotărârea sa că, la originea

prezentei cauze se află acțiunea cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecare în termen rezonabil a cauzei civile pornite la acțiunea reclamantului Miron

Alexandru la 25 mai 2017 privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului și compensarea cheltuielilor suportate pentru restabilirea dreptului

încălcat. Deci, în speță sunt două acțiuni una primară și una secundară, dar ambele

cauze vizează Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Potrivit raportului prezentat privind modul de respectare a termenului rezonabil

de examinare a cauzei civile, s-a constatat că, amânările ședințelor de judecată au

avut loc la cererea participanților la proces, precum și în legătură cu neprezentarea

lor la ședințele stabilite, neprezentarea raportului pe cauza nominalizată, au generat

prelungirea termenului de judecare a cauzei. Materialele cauzei cu certitudine atestă

faptul că, în instanța de fond cauza civilă s-a aflat spre judecare doar câteva luni, iar

amânările ședințelor de judecată au avut loc la solicitarea atât a reclamantului cât și

a pârâtului, și la examinarea cauzei nu au fost admise amânări nejustificate ale

ședințelor de judecată sau fixarea unor termeni vădit de deplasați.

La 04 ianuarie 2021, Miron Alexandru, reprezentat de avocatul Daniliuc

Nicolae, a contestat cu recurs decizia din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău.

În motivarea recursului au invocat faptul că instanța de apel la emiterea deciziei

a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

2

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 29

octombrie 2020, expediată părților la 08 decembrie 2020. Astfel, se constată că

recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei

instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Miron

Alexandru, reprezentat de avocatul Daniliuc Nicolae, inadmisibil, din considerentele

ce urmează.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

dreptul de acces la justiție nu este un drept absolut și poate fi limitat de către

autoritățile statului, în special, în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei

căi de atac. Cu toate acestea, restricțiile legale pot fi aplicate dacă nu reduc substanța

dreptului dat. În plus, astfel de limitări sunt conforme articolului 6 § 1 din Convenție

numai în cazul în care urmăresc un scop legitim și în cazul în care există un raport

rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (a se vedea

cauza Malahov vs Republica Moldova, hotărâre din 07 iunie 2007, § 28; cauza

Sultan vs Republica Moldova, hotărâre din 05 iunie 2018, § 24; cauza Graciova vs

Republica Moldova, § 23 – 24).

Limitările într-o cale extraordinară de atac pot fi mai stricte decât cerințele

instituite pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, cauza Marc Brauer vs

Germania, hotărâre din 01 septembrie 2016, § 34; cauza Miessen vs Belgia, hotărâre

din 16 octombrie 2016, § 64; cauza Samardžić vs Croația, hotărâre din 20 iulie 2017,

Așadar, în conformitate cu art. 433 lit. a1), b), c) și d) al Codului de procedură

civilă, instanța a verificat dacă actul judecătoresc poate fi atacat cu recurs, dacă

cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a

fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

În acest sens, art. 433 lit. c) al Codului de procedură civilă prevede că cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul

nu este în drept să-l declare.

În același context, art. 75 alin. (1) din legea citată stabilește că, în procesul civil,

persoanele fizice își pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocet stagiar.

Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de

a avea avocat.

Art. 10 alin. (1) din Legea cu privire la avocatură, statuează că profesia de

avocat poate fi exercitată de persoana care are cetățenia Republicii Moldova, în

privința căreia nu a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma tutelei,

are diplomă de licențiat în drept sau echivalentul acesteia, se bucură de o reputație

ireproșabilă și a fost admisă în profesia de avocat după susținerea examenului de

calificare.

Iar, prevederile art. 25 din aceeași lege stipulează că licența pentru exercitarea

profesiei de avocat se retrage în cazul neexercitării repetate, în decursul unui an, a

atribuțiilor, dacă anterior avocatului i s-au aplicat sancțiuni disciplinare.

Verificând ex-officio, în temeiul prevederilor art. 433 al Codului de procedură

civilă, condițiile de admisibilitate a recursului, Completul Colegiului civil,

3

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, reține că

potrivit deciziei Uniunii Avocaților din Republica Moldova din 07 decembrie 2020

avocatului Nicolae Daniliuc i s-a aplicat sancțiune disciplinară sub formă de

retragerea a licenței pentru exercitarea profesiei de avocat, iar prin decizia Uniunii

Avocaților din Republica Moldova din 10 martie 2021, a fost respinsă cererea

prealabilă lui Nicolae Daniliuc împotriva deciziei din 07 decembrie 2020).

În aceeași ordine de idei se atestă că potrivit informației publicate de Ministerul

Justiției, Nicolae Daniliuc nu este inclus în Lista avocaților cu drept de exercitare a

activității pentru anul 2021.

Din această perspectivă, instanța de recurs subliniază că Nicolae Daniliuc a

ignorat prevederile legale cu privire la împuternicirile reprezentantului și subiectul

exercitării căii de atac. Mai mult, un raționament subsidiar rezidă în faptul că statutul

de avocat prezumă că aceasta a fost în măsură să cunoască cerințele legii și modul

de reprezentare în instanță. În esență, drepturile procedurale sunt însoțite, de obicei,

de obligații procedurale (a se vedea cauza Zubac, ibidem, § 93). Astfel,

reprezentantul recurentului trebuia să dea dovadă de vigilență la pregătirea dosarului

pentru instanța de recurs și să se aștepte că aceste exigențe procedurale să fie aplicate

întocmai cu scopul acestora. Or, în caz contrar, flexibilitatea excesivă manifestată

de instanțele de judecată față de limitările analizate ar conduce la eliminarea

cerințelor procedurale stabilite prin lege (a se vedea cauza Nicolae Popa vs România,

hotărâre din 09 decembrie 2014, § 17, cauza Tence vs Slovenia, hotărâre din 31 mai

2016, § 31, cauza Parol vs Polonia, hotărâre din 11 octombrie 2018, § 38).

În lumina celor relatate, instanța de recurs este de părere că lipsa

împuternicirilor a fost cauzat în întregime de comportamentul lui Nicolae Daniliuc,

fiind încălcate obligațiile procedurale stipulate în articolul 437 alin. (3) al Codului

de procedură civilă. De altfel, erorile procedurale ar fi putut fi evitate de la bun

început și, ținând cont că acestea sunt, în principal, imputabile pentru Nicolae

Daniliuc și, după caz, lui Miron Alexandru consecințele negative îi revin tot lor (a

se vedea Zubac, ibidem, § 121).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de a reține

existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) al Codului de procedură civilă. În

atare condiții, nu a fost demonstrat că Nicolae Daniliuc și-a restabilit dreptul la

exercitarea profesiei de avocat sau dacă actul de retragere a licenței a fost suspendat.

Conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a instanței de recurs nu

a fost disproporționată față de obiectivele securității raporturilor juridice și bunei

administrări a justiției. Deci, raportând raționamentele de mai sus la caracterul

special al rolului Curții Supreme de Justiție, normele de drept procedural nu au

format un obstacol care să afecteze esența dreptului recurentului Miron Alexandru

de acces la un tribunal (a se vedea cauza Samardžić vs Croatia, hotărâre din 20 iulie

2017, § 31).

Având în vedere circumstanțele care preced, completul de judecată decide în

mod unanim că recursul declarat de către Miron Alexandru, reprezentat de avocatul

Daniliuc Nicolae, nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinare

în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. c) și articolul 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

4

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Miron Alexandru,

reprezentat de avocatul Daniliuc Nicolae.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5