2ra-343/19 — constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra-343/19

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani) L. Ciubotaru

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu

ÎNCHEIERE

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Nicolae Daniliuc în

interesele lui Alexandru Miron,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de

Alexandru Miron împotriva Republicii Moldova, reprezentată de Ministerul

Justiției, cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen

rezonabil, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 15 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de avocatul Nicolae Daniliuc în interesele lui Alexandru

Miron și s-a menținut hotărârea din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 23 iunie 2018 avocatul Nicolae Daniliuc a înaintat în interesele lui

Alexandru Miron cerere de chemare în judecată împotriva Republicii Moldova,

reprezentată de Ministerul Justiției, prin care a solicitat: constatarea faptului

încălcării dreptului lui Alexandru Miron la judecarea cauzei în termen rezonabil,

încasarea sumei de 25 000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral și 6 000 lei

cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011,

la 27 februarie 2018 reclamantul Miron Alexandru s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor suportate pentru restabilirea

dreptului încălcat.

Conform prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011,

cererea de chemare în judecată se examinează de instanța de judecată sesizată în

cel mult 3 luni de la depunerea sa.

1

A invocat că, reclamantul Miron Alexandru a depus cererea de chemare în

judecată la 27 februarie 2018, iar instanța de judecată a examinat acțiunea doar la

22 iunie 2018, peste termenul limită legal, stabilit de art. 4 alin. (4) din Legea nr.

87 din 21 aprilie 2011.

Astfel, consideră că instanța de fond a încălcat în mod flagrant termenul legal

de examinare a cererii de chemare în judecată și, prin urmare, reclamantului

Alexandru Miron i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

A remarcat că prin tergiversarea intenționată a examinării cauzei, Republica

Moldova a încălcat flagrant prevederile art. 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, și anume, obligația generală a statului de a recunoaște oricărei

persoane aflate sub jurisdicția sa, drepturile și libertățile definite de Convenție.

Prin hotărîrea din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Nicolae Daniliuc în interesele

lui Alexandru Miron, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

În motivarea soluției prima instanță a reținut că cauza civilă intentată la

cererea de chemare în judecată depusă de Miron Alexandru la 27 februarie 2018 a

fost imposibil de examinat în interiorul termenului de 3 luni prevăzut de art. 4 alin.

(4) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, în legătură cu neprezentarea reclamantului

sau reprezentantului acestuia în ședința de judecată din 25 mai 2018.

Instanța a menționat că nu constituie temei de admitere a acțiunii afirmațiile

reprezentantului reclamantului că nu a cunoscut despre ședința de judecată din 25

mai 2018. Or, înaintând acțiunea, reclamantul și reprezentantul acestuia urmau să

se intereseze despre derularea procesului de judecată, cunoscând că cererea este pe

rol și astfel de categorii de cauze se examinează în termen restrâns pentru a nu fi

necesară amânarea procesului.

La 17 august 2018, avocatul Nicolae Daniliuc în interesele lui Alexandru

Miron a declarat apel împotriva hotărârii din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, solicitând casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 15 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de avocatul Nicolae Daniliuc în interesele lui Alexandru Miron și s-

a menținut hotărârea din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La 28 decembrie 2018, avocatul Nicolae Daniliuc în interesele lui Alexandru

Miron a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei din 15 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a

hotărârii din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei

noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea recursului, fiind reiterate circumstanțele de fapt și de drept ale

cauzei, recurentul a exprimat dezacordul cu soluția instanțelor de judecată ierarhic

inferioare, invocând că instanța de apel a interpretat eronat și a aplicat greșit art. 4

alin. (4) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

2

Colegiul menționează că recursul împotriva deciziei din 15 noiembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău a fost declarat la 28 decembrie 2018, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

3

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

avocatul Nicolae Daniliuc în interesele lui Alexandru Miron, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Nicolae Daniliuc în

interesele lui Alexandru Miron.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

4