CASE OF MARC BRAUER v. GERMANY - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Access to court)
CASE OF MARC BRAUER v. GERMANY - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2016)
© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Marc Brauer v. Germania
-
24062/13
Hotărârea din 1.9.2016 [Secția a V-a]
Articolul 6
Proceduri penale
Articolul 6-1
Accesul la un tribunal
Refuzul formalist nejustificat de a reîncepe procedurile de recurs introduse în fața unei instanțe fără competență de către un pacient de la psihiatrie:
încălcare
În fapt
– În cererea sa din fața Curții Europene, reclamantul s-a plâns că i-a fost interzis accesul la un tribunal, prin încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. În procedurile de pe plan național, reclamantul a dorit să introducă un recurs împotriva unei dispoziții emise de către o Curte Regională pentru internarea sa într-un spital de psihiatrie, Reclamantul, care urmase un tratament psihiatric în trecut, fusese reprezentat în instanță de către un avocat din oficiu atunci când a fost emisă dispoziția și a cerut imediat schimbarea reprezentantului său și atacarea deciziei. Judecătorul care prezida ședința l-a informat cu privire la termenul necesar (de șapte zile) și la forma în care trebuia introdus recursul, iar avocatul din oficiu i-a trimis, de asemenea, o scrisoare prin care îi explica procedura. Reclamantul a dactilografiat apoi cererea de recurs și a semnat-o, însă a trimis-o la instanța greșită, iar aceasta nu a ajuns la destinația corectă decât după expirarea termenului. Cererea reclamantului depusă la Curtea Federală de Justiție în vederea reinițierii procedurilor în baza articolului 44 din Codul de Procedură Penală pe motiv că nu fusese răspunzător de nerespectarea termenului a fost respinsă, în ciuda susținerii reclamantului potrivit căreia scrisoarea de consiliere pe care o primise de la avocatul numit din oficiu l-a indus în eroare.
În drept
– Articolul 6 § 1: Deși unul scurt, termenul de recurs de șapte zile nu ridica în sine o problemă, raportat la articolul 6 § 1, de vreme ce (a) acesta nu viza motivarea recursului (pentru care era aplicabil un termen diferit) și (b) recurenții care au fost împiedicați, fără vina lor, să introducă cererea în termenul prevăzut, puteau solicita reinițierea procedurilor, în baza articolului 44 din Codul de Procedură Penală, așa cum făcuse și reclamantul.
Curtea a observat că constatarea Curții Federale de Justiție potrivit căreia recursul a fost introdus cu depășirea termenului se baza, în primul rând, pe faptul că reclamantul a depus cererea la instanța greșită. Problema decisivă era, așadar, dacă eroarea reclamantului justificase interzicerea accesului său în fața unei instanțe superioare. Curtea a reținut că nu o justificase. Acumularea unor factori cu caracter excepțional a afectat introducerea recursului: reclamantul era vulnerabil, în mod special, de vreme ce era privat de libertate într-un spital de psihiatrie; avocatul său numit din oficiu își încheiase mandatul și îi oferise o consultație eronată privind procedura introducerii recursului; a fost nevoie de câteva zile pentru ca recursul să fie redirecționat, prin intermediul serviciilor poștale, către instanța competentă.
Având în vedere faptul că reclamantul își anunțase deja, în sala de judecată, dorința de a introduce un recurs, decizia Curții Federale de Justiție de a refuza inițierea procedurii nu fusese proporțională. Dacă ar reține altfel, Curtea ar fi prea formalistă și ar proceda contrar principiului aplicării practice și efective a Convenției. Dreptul reclamantului de acces la un tribunal a fost, așadar, restricționat într-un asemenea mod și într-o asemenea măsură, încât a fost afectată însăși esența dreptului.
Concluzie
: încălcare (unanimitate).
Articolul 41: niciun capăt de cerere în privința prejudiciului suferit.