CASE OF MARC BRAUER v. GERMANY

Reclamantul s-a născut în 1978 și trăiește în Rheine. La 26 iunie 2012, reclamantul a fost arestat la fața locului pentru că a fost deteriorat cu un ciocan o serie de vehicule parcate în parcarea tribunalului Bocholt, și a rezistat la grefierul unei instanțe. Ca măsură preliminară a fost limitat la un spital psihiatric. Curtea a desemnat avocatul apărării reclamantului, care a avut antecedente anterioare de tratament psihiatric care se reîntoarce până în 1999. Marți, 18 decembrie 2012, Curtea Regională Münster și-a pronunțat hotărârea și a ordonat închiderea reclamantului într-un spital psihiatric. Acesta a susținut că reclamantul nu a putut fi considerat responsabil în mod penal și a fost bolnav mental. Potrivit expertului psihiatric al instanței, el a fost psihotic și agresiv, nu a arătat nici o conștientizare asupra bolii sale și a fost probabil că el va comite mai mult, chiar mai grave crime. Atunci când hotărârea a fost pronunțată în prezența reclamantului, instanța sa a numit avocatul de apărare și custodia reclamantului (gesetzlicher Betreuer), reclamantul a devenit agitat. El a spus avocatului desemnat de instanță că dorește o schimbare de reprezentare și a declarat că dorește să apeleze împotriva deciziei însuși. El a fost informat că acest lucru nu a fost posibil pe loc. Judecătorul președinte l-a instruit despre timpul și forma pentru a depune un recurs asupra punctelor de drept. El a fost apoi întors la spitalul forensei unde, atunci când a fost contactat cu alții, el nu a mai arătat semne de agitație. Vineri, 21 decembrie 2012, reclamantul a primit o scrisoare de la avocatul desemnat de tribunal, din 19 decembrie 2012, care l-a informat după cum urmează: „... Ați anunțat deja imediat după audiere că ați vrut să faceți apel împotriva deciziei instanței și, de asemenea, să mandateze un nou avocat în domeniul apărării. Îți respectăm dorința de noul avocat și încheiem mandatul. În ceea ce privește remediul pe care l-ați dorit, oferim următorul sfat: Puteți apela asupra punctelor de drept împotriva hotărârii Curții Regionale Münster (Camera Bocholt) în termen de o săptămână după ce hotărârea a fost pronunțată, astfel până la 27 decembrie 2012 cel târziu. Apelul privind punctele de drept poate fi depus fie cu înregistrarea registrului, fie în scris. Întrucât nu sunteți liberi, dispoziția specială a art. 299 din CCP vă se aplică. Aceasta înseamnă că puteți face declarații referitoare la remediile de apel la înregistrarea registrului Curții de District în districtul căruia este localizată instituția. Astfel, Curtea de District Rheine ar fi competentă. În conformitate cu art. 299 alineatul § 2 din CCP, pentru a îndeplini termenul, este suficient dacă înregistrarea este luată în termen. În interesul vostru ar trebui să aveți grijă că apelul este depus în timp util. În vederea completării, se referă la art. 345 din CCP, care prevede că motivele specifice ale recursului sunt prezentate instanței a căror hotărâre este contestată cel târziu la o lună de la expirarea termenului de cerere a recursului. În cazul în care hotărârea nu a fost îndeplinită de expirarea termenului respectiv, termenul începe să se execute la serviciul acestuia. În cazul dumneavoastră acest lucru poate fi făcut doar sub forma unui anunț semnat de avocatul apărării sau de un avocat, sau pentru a fi înregistrat de registrul tribunalului.” 10. Totuși, la 21 decembrie 2012, reclamantul a scris și a semnat o scrisoare de apel adresată Curții de district Rheine și a solicitat personalului clinicului să-l posteze. Acest lucru a fost făcut în ziua următoare (sâmbătă 22 decembrie). 11. Vineri, 28 decembrie 2012, scrisoarea apelului reclamantului a ajuns la Curtea de district Rheine și a fost transmisă Curții Regionale Münster, în cazul în care a fost primită la 3 ianuarie 2013. 12. La 8 ianuarie 2013, Curtea Regională a informat reclamantul că apelul său a fost anulat. Acesta a subliniat faptul că reclamantul a fost instruit după eliberarea hotărârii că un recurs nu poate fi înregistrat decât de registrul Curții de District, dar nu poate fi depus în scris. 13. La 14 ianuarie 2013, avocatul desemnat de instanță, care și-a reluat activitatea pentru reclamant, a solicitat o reintegrare a procedurii în conformitate cu art. 44 din Codul de Procedință Penală (Wiedereinsetzung în den vorherigen Stand - a se vedea punctul 19 de mai jos) și a depus un recurs asupra punctelor de drept. El a explicat că reclamantul a înțeles greșit instrucția avocatului său cu privire la modul în care să depună un recurs. Reclamantul credea că a putut alege dacă dorește să depună recursul în scris sau să o facă înregistrată de registr, fie la Curtea de District Rheine, fie la Curtea Regională Münster. El ar fi putut, de asemenea, aștepta apelul, postat la 22 decembrie, pentru a ajunge la Curtea de District Rheine până la 27 decembrie 2012. 14. La 11 martie 2013, Procurorul General Federal a remarcat, printre altele, că: „El [consilierul de apărare] a făcut trimitere la art. 299 din Codul de Procedură Penală prin utilizarea unor cuvinte care nu era în sine greșite, ci potențial înșelătoare, deoarece ar putea fi înțeles că apelul asupra punctelor de drept ar putea fi depus fie (de către reclamant însuși) cu înregistrarea Tribunalului de district Rheine sau în scris cu aceeași instanță.” Cu toate acestea, potrivit Procurorului General Federal, instrucția orală în ziua audierii a fost suficientă. 15. La 9 aprilie 2013, avocatul numit de instanță a susținut că: „... deja la momentul procesului reclamantul a fost limitat la o clinică psihiatrica din cauza bolii psihice. Poate că instrucțiunile orale privind dreptul de recurs acordate după eliberarea hotărârii au fost corecte și complete. Cu toate acestea, atunci când s-a adoptat judecata care a ordonat închiderea într-un spital psihiatric, reclamantul nu a fost în mintea lui corectă. Comunicarea dintre reclamant și avocatul său de apărare a fost imposibilă. Reclamantul a fost, evident, într-o stare mentală excepțională. În astfel de situații, ținând seama de boala psihiatrică a reclamantului, trebuie să se presupună că el nu a înțeles instrucțiunile orale privind dreptul de recurs care au fost date imediat după eliberarea hotărârii.” 16. La 24 aprilie 2013, Curtea Federală de Justiție a respins cererea reclamantului de reintegrare și, prin urmare, a respins recursul său asupra punctelor de drept ca fiind inadmisibil pentru că a fost depusă din timp. Acesta a susținut că nu este necesar să se examineze dacă, în ceea ce privește sărbătorile de Crăciun, reclamantul ar fi trebuit să se aștepte să fie livrat scrisoarea sa numai la 28 decembrie 2012. Mai degrabă, a considerat decisiv faptul că reclamantul a fost instruit în mod expres în ziua depunerii hotărârii că un recurs nu poate fi interzis decât la Curtea de District Rheine înregistrarea registrului, dar nu în scris. Un acuzat care a înțeles greșit instrucțiunile orale și, prin urmare, a depus un apel din timp a fost însăși responsabil pentru acest lucru. Curtea Federală de Justiție a distins cazul reclamantului de jurisprudența care a făcut excepții pentru un străin care nu a fost apărat de avocat. În plus, avocatul de apărare al reclamantului i-a dat instrucțiuni privind formularul și termenul pentru apel. Potrivit Curții Federale de Justiție, conținutul acestei scrisori nu a fost înșelător, ci a reflectat corect legea aplicabilă. Nu a existat nimic care să arate că reclamantul nu ar fi putut să înțeleagă instrucțiunile orale de către judecătorul președinte din motive de sănătate mentală. El a înțeles greșit instrucțiunile scrise ulterioare ale avocatului său de apărare în același fel. 17. Reclamantul a depus o plângere constituțională Curții Constituționale Federale. El a declarat, printre altele, că un alt avocat l-a informat că avocatul său de apărare a fost obligat să depună recursul asupra punctelor de drept. 18. La 29 iunie 2013, Curtea Constituțională Federală a refuzat să ia în considerare plângerea constituțională a reclamantului pentru hotărâre, fără a furniza motive (nu). 2 BvR 1243/13).