2r-312/20 — repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2r-312/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: L. Lavric)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Muruianu, I. Cotruță, N. Simciuc)

D E C I Z I E

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Alexandru Miron, reprezentat de avocatul

Nicolae Daniliuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Miron

împotriva Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Generale, Ministerului

Finanțelor și a Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

erorile săvârșite în procesul penal,

împotriva încheierii din 06 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 24 aprilie 2018, Alexandru Miron a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Guvernului RM, Procuraturii Generale a RM, Ministerului Justiției al RM

și Ministerului Finanțelor cu privire la încasarea prejudiciului material în sumă de 9

131,96 de euro și 19558,22 de lei, a prejudiciului moral în sumă de 850000 de lei,

cauzat prin erorile săvârșite în procesul penal de către procuratură și instanțele de

judecată și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 10000 de lei.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Miron împotriva Guvernului

RM, Procuraturii Generale a RM, Ministerului Justiției al RM și Ministerului

Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin erorile

săvârșite în procesul penal, a fost respinsă ca neîntemeiată. (f.d. 100-104)

Prin decizia din 3 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de apel depusă de Alexandru Miron, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc, și a

fost menținută hotărârea din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani. (f.d. 131,132-142)

Prin încheierea din 30 octombrie 2019 a Curții Supreme de Justiției, a fost

considerat inadmisibil recursul declarat de Alexandru Miron, reprezentat de avocatul

Nicolae Daniliuc, împotriva deciziei din 3 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău. (f.d.

167-170)

La 06 noiembrie 2019, Alexandru Miron, reprezentat de avocatul Nicolae

Daniliuc, a depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 03 iulie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, prin care a solicitat a declara admisibilă cererea de revizuire, a admite

1

cererea de revizuire, a casa integral hotărârea din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani.

Prin încheierea din 06 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca

inadmisibilă cererea lui Alexandru Miron, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc,

privind revizuirea deciziei Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2019.

La 13 februarie 2020, Alexandru Miron, reprezentat de avocatul Nicolae

Daniliuc, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea încheierii din 06 februarie

2020 a Curții de Apel Chișinău cu soluționarea acesteia în instanța de recurs.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a interpretat eronat

normele de drept material, ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei, precum și

probele prezentate, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Totodată, în susținerea cererii de revizuire s-a redat conținutul prevederilor

normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea

eronată de către instanța de revizuire a normelor legale aplicabile speței.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în

adresa părților la 06 februarie 2020, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f.d.

200), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la

materialele dosarului lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 13 februarie 2020, este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii

contestate, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

După cum rezultă din materialele dosarului, la 06 noiembrie 2019, Alexandru

Miron, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc, a depus cerere de revizuire

împotriva deciziei din 03 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, care prin încheierea

din 06 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca inadmisibilă.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că Curtea de Apel Chișinău corect a constatat inadmisibilitatea

acesteia, or temeiurile declarării revizuirii împotriva hotărârilor judecătorești

irevocabile de către legiuitor sunt specificate exhaustiv în art. 449 Cod de procedură

civilă.

Așadar, materialele cauzei cert denotă că revizuentul a depus cererea de

revizuire în conformitate cu prevederile art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă,

invocând că i-au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei

care nu au fost și nu au putut fi cunoscute anterior adoptării deciziei a cărei revizuire

2

solicită, și anume referindu-se la Hotărârea Parlamentului RM nr. 39 din 08 iunie

2019, prin care a fost recunoscut caracterul captiv al statului.

Pentru a invoca acest temei de drept, Colegiul menționează că circumstanțele

sau faptele date trebuie să existente până la data pronunțării hotărârii, să fie

confirmate prin prezentarea unor probe concludente și pertinente, să aibă importanță

esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra

concluziei (hotărârii) instanței de judecată, să fie descoperite după ce hotărârea

judecătorească devine irevocabilă.

Concomitent, Colegiul notează că circumstanțele nou-descoperite pot fi

definite ca totalitatea de fapte juridice (obiect al probației) care duc la apariția,

modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile, care au o importanță

esențială pentru soluționarea justă a cauzei civile, totodată, având putere decisivă

asupra concluziei instanței de judecată, care nu au fost cunoscute revizuentului

anterior, dar existau până la momentul pronunțării hotărârii, care să fie descoperite

după ce hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă și dacă revizuentul dovedește

că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în

timpul judecării și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei.

Prin urmare, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b)

din Codul de procedură civilă este important ca revizuentul să probeze că nu a știut

anterior pronunțării hotărârii, a cărei revizuire se cere, despre aceste circumstanțe

sau fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar ele nu pot servi

ca temei de revizuire. Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins

toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării

anterioare a cauzei.

Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut

la art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, decade sau lipsește revizuentul de

posibilitatea invocării unui atare temei.

Astfel, Colegiul atestă că cele invocate de revizuentul/ recurent, în susținerea

cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) din

Codul de procedură civilă.

În consecință, argumentele invocate de revizuent nu cad sub incidența

prevederilor art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, și ca rezultat indică la

caracterul declarativ al cererii de revizuire, fiind lipsită de esență, care evidențiază

simplul fapt al dezacordului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa

temeiurilor legale de declarare a revizuirii.

Mai mult, se impune a menționa că revizuirea este o cale de atac de retractare

și nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii

contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice, care

înseamnă că soluția definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive

legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, iar

competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a

corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă

examinare. Pornind de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, unul

din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care cere printre altele, că atunci când instanțele judecătorești

dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în

discuție (cazul Brumărescu contra României).

3

Principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești cere că nici o parte

să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii doar

cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Competența

instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile

judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea

nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a două opinii diferite cu

privire la aceiași chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest

principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanțe

esențiale și convingătoare (cazul Roșca contra Moldovei).

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a

menține încheierea din 06 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Alexandru Miron, reprezentat de avocatul

Nicolae Daniliuc.

Se menține încheierea din 06 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Miron împotriva

Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Generale, Ministerului Finanțelor și a

Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin erorile săvârșite

în procesul penal.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

4