2ra-1325/19 — repararea prejudciiului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor judecatoresti

2ra-1325/19 — repararea prejudciiului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor judecatoresti (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1325/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. S. Clima)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Țurcan, V. Cotorobai, M. Anton)

DECIZIE

22 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând recursurile declarate de către Denis Russu și avocatul Aliona

Dragomir,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Denis Russu împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor, Procuratura

Generală cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 07 februarie 2018, Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți

accesorii Ministerul Finanțelor, Procuratura Generală prin care a solicitat repararea

prejudiciului material în mărime de 11500 de lei cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești; repararea

prejudiciului moral în mărime de 30000 de euro cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești; obligarea

procurorului Sajin Oleg, Botezatu Olesea, Cherpec Mariana să-și ceară scuze public,

prin postarea acestora pe prima pagină web a procuraturii; compensarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că urmare a controlului efectuat de

către Inspecția de Stat în Construcții la șantierul situat pe xxxxxx au fost depistate

abateri de la actele normative în vigoare, fiind emisă pe numele lui Denis Russu,

reprezentant prin procură a lui Bratan Andrei, prescripția seria ISC nr. 0005256 din 16

ianuarie 2014, prin care au fost sistate lucrările de construire a obiectivului până la

înlăturarea neconformităților depistate și anume: obținerii autorizației de construire.

Totodată, la 16 ianuarie 2014, în privința reclamantului a fost întocmit procesul-verbal

cu privire la contravenție în baza art. 179 din Codul contravențional - construcții

neautorizate. La data de 01 aprilie 2014, reclamantul a primit autorizația de construire

nr.61-c/14. Despre obținerea căreia a fost informată nemijlocit și Inspecția de Stat în

Construcții, după care reclamantul a început lucrările de construcții.

1

Reclamantul a menționat că abia la data de 16 aprilie 2014, Inspecția de Stat în

Construcții a întocmit un proces-verbal, din considerentul că Denis Russu nu a stopat

lucrările de construcție impuse prin prescripție, nefiind luat în calcul că la data de 01

aprilie 2014 reclamantul a informat Inspecția de Stat în Construcții precum că are toate

actele necesare, acestea fiind prezentate în original. În pofida acestui fapt Inspecția de

Stat în Construcții a depus plângere la Procuratura Generală. La 30 aprilie 2014 de

către procurorul Procuraturii Generale, Sajin Oleg, a fost emisă ordonanța de intentare

a dosarului penal cu nr.xxxxxx, art. 328 alin. (1) și art. 352 alin.(1) Cod penal. În cadrul

efectuării acțiunilor de urmărire penală, de către procurorul Botezatu Olesea, la 26

iunie 2014, reclamantul a fost recunoscut și audiat în calitate de bănuit în săvârșirea

infracțiunii prevăzutela art.352 alin.(1) Cod penal, iar la 24 septembrie 2014 lui Denis

Russu i-a fost înaintată învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(l)

Cod penal, și începând cu 04 iulie 2014 până în prezent acesta se află în Penitenciarul

nr.13.

Reclamantul a declarat că prin hotărârea din 17 noiembrie 2016 a Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău, Denis Russu a fost recunoscut vinovat de comiterea

contravenției prevăzute de art.179 Cod contravențional; procesul contravențional

intentat de Inspecția de Stat în Construcții la 16.01.2014 în privința lui Denis Russu a

fost încetat pe motivul expirării termenului de prescripție de atragere la răspundere

contravențională. În vara anului 2017, reclamantul a făcut cunoștință cu dosarul său

personal, observând că în privința sa până în prezent există cauza penală nr.

2014928189, motiv pentru care la data de 19 iunie 2017 s-a adresat cu cerere către

Procuratura Generală, solicitând informație referitor la cauza penală pornită în baza

art.352 alin.(1) Cod penal, iar la data de 26 iunie 2017 a primit răspuns conform căruia

secretariatul Procuraturii Generale, dnul Bumbu Vitalie, l-a informat precum că cererea

acestuia a fost trimisă conform competenței la Procuratura Chișinău, oficiul Centru. La

data de 11 iulie 2017, reclamantul a primit răspunsul nr.R-27d/17-4065 din 04 iulie

2017, conform căruia șeful secretariatului Veclinschii Cornelia l-a informat că cererea

a fost transmisă după competență la Procuratura Chișinău, oficiul Centru, iar la data de

20 iulie 2017, Russu Denis în mod repetat a solicitat eliberarea ordonanței pe cauza

penală-xxxxx. La 28 iulie 2017 Denis Russu a primit scrisoarea din 24 iulie 2017, nr.9-

6d/l7-4831, în care s-a menționat că ultimul va fi informat despre rezultatele examinării

cererii. Astfel, reclamantul pentru asistență juridică a fost nevoit să-și angajeze un

avocat, fiind încheiat în acest sens, un contract de asistență juridică în sumă de 5000

de lei.

Reclamantul a precizat că doar după angajarea avocatului a aflat că dosarul penal

pornit în privința sa se află spre examinare la procurorul Procuraturii Chișinău, sediul

Centru, Cherpec Mariana. Ulterior, la 27 octombrie 2017, avocatul s-a adresat cu

plângere la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat și urgentarea

examinării cauzei penale (în baza art. 20 CPP), pornit în privința lui Denis Russu și

numai după înregistrarea plângerii, la data de 31 octombrie 2017 de către procurorul

Mariana Cherpec a fost emisă ordonanța privind scoaterea persoanei de sub urmărire

penală și clasarea cauzei penale nr. xxxxx.

Partea reclamantă a susținut că la 12 octombrie 2017 s-a adresat cu interpelare la

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, la Serviciul Tehnologii

Informaționale solicitând eliberarea informației despre cauzele penale și

contravenționale în privința sa, iar la 19 octombrie 2017, reclamantul a primit răspuns

2

de la Serviciul Tehnologii Informaționale, fiindu-i comunicat că nu este nicio

informație despre dosarul penal cu nr. xxxxxx, intentat la 30 aprilie 2014.

Denis Russu a afirmat că, urmare a unui proces care a durat 3 ani, a fost scos de

sub urmărire penală în toate învinuirile aduse de către procurorul în Procuratura

Chișinău oficiul Centru - Cherpec Mariana, dar în rezultatul acestui proces a fost

defăimată imaginea de afaceri a reclamantului, care până la intentarea urmăririi penale

a reprezentat interesele omului de afaceri din Federația Rusă, iar după pornirea cauzei

penale contractul dintre Bratan Andrei și Denis Russu a fost reziliat, fiind în

imposibilitate ulterior să se angajeze în câmpul muncii.

Reclamantul a relatat că i s-a cauzat un prejudiciul material ce constituie salariul

nerealizat pe 2 luni = 150*2=300 de euro, sau 3300 de lei*2=6600 de lei. Rezultând

din faptul că a fost învinuit în comiterea unei infracțiuni prevăzute art.352 alin.(1) Cod

penal, care stabilește răspunderea penală pentru samavolnicie și faptul că urmărirea

penală a durat mai mult de 3 ani, din 30 aprilie 2014 și până la 31 octombrie 2017, a

considerat că este în drept să pretindă și la repararea prejudiciului moral. La fel, a

precizat că acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și a

instanțelor de judecată au jucat un rol negativ în viața și activitatea acestuia, suferind

moral și fizic. Astfel fiindu-i cauzat un prejudiciu moral considerabil.

Prin hotărârea din 13 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, acțiunea

depusă de Denis Russu a fost admisă parțial; s-a încasat din bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Denis Russu suma de 4000

de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, precum și 5000 de lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică; în rest, acțiunea depusă de Denis Russu împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor, Procuratura

Generală cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești s-a respins ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, corectată prin

încheierea din 23 aprilie 2016, s-a respins apelul declarat de Denis Russu; s-a admis

cererea de apel depusă de Ministerul Justiției; s-a casat hotărârea din 13 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, pronunțată în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Denis Russu împotriva Ministerului Justiție,

intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor, Procuratura Generală cu privire la

repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești și a fost pronunță o hotărâre nouă prin care

cererea de chemare în judecată depusă de Denis Russu împotriva Ministerului Justiției,

intervenient accesoriu Ministrul Finanțelor, Procuratura Generală cu privire la

repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești a fost respinsă.

La 08 mai 2019, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal, Denis Russu a

declarat recurs împotriva deciziei din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău

solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că decizia contestată este ilegală și pasibilă de

a fi casată, deoarece instanța de apel la examinarea cauzei a interpretat în mod eronat

normele legale, a aplicat legea care nu trebuia a fi aplicată.

3

Recurentul a menționat că instanța de apel greșit a indicat că la caz nu sunt

întrunite niciuna din condițiile din art. 3 pct. a) și e) al Legii privind modul de repararea

a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmările penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, deoarece din analiza deciziei contestate nu

se atestă elucidarea pe deplin a circumstanțelor esențiale pentru justa soluționare a

litigiului și nici nu au fost apreciate toate probele anexate la dosar.

La 10 iunie 2019 avocatul Aliona Dragomir, reprezentând interesele lui Denis

Russu, a declarat recurs împotriva deciziei din 14 martie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii din 13 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a deciziei instanței de apel, cu emitere unei

noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În susținerea cererii de recurs depuse s-a menționat că instanța de apel, motivând

respingerea cererii de chemare, nu a examinat minuțios obiectul cererii și nu a stabilit

caracterul raporturilor juridice între părți, nu a examinat obiectiv toate probele

prezentate, fapt ce a încălcat principiul egalității părților în proces și a negat absolut

principiile unui proces echitabil.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 14 martie 2019, iar Denis Russu a

declarat recurs la 08 mai 2019, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal (f.d.12, vol.

II), ceea ce denotă că recursul este în termen.

Cu referire la recursul declarat de către avocatul Aliona Dragomir la 10 iunie

2019, Colegiul la fel reține că este depus în termenul legal de contestate, deoarece

instanța de apel a expediat la 18 aprilie 2018, prin intermediul poștei electronice, pentru

cunoștință copia deciziei din 14 martie 2019. (f.d. 239, vol. I)

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 10 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursurile admisibile și a decis examinarea acestora în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursurile

declarate de Denis Russu și avocatul Aliona Dragomir și va casa decizia instanței de

apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței

4

de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din materialele dosarului s-a constatat că, înaintând prezenta acțiune în judecată

în baza Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul dereparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, Denis Russu a solicitat repararea prejudiciului material în

mărime de 11500 de lei cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești; repararea prejudiciului moral în mărime

de 30000 de euro cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor deurmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești; obligarea procurorului Sajin Oleg, Botezatu

Olesea, Cherpec Mariana să-și ceară scuze public, prin postarea acestora pe prima

pagină web a procuraturii; compensarea cheltuielilor de judecată.

Judecând cauza, prima instanță prin hotărârea din 13 iunie 2018 a ajuns la

concluzia de a admite parțial acțiunea depusă de Denis Russu; a încasa din bugetul de

stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Denis Russu suma

de 4000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, precum și 5000 de lei

cu titlu de cheltuieli de asistență juridică; în rest, acțiunea depusă de Denis Russu

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor,

Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești a

respins-o ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Chișinău, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate,

prin decizia din decizia din 14 martie 2019, corectată prin încheierea din 23 aprilie

2016, a considerat de a respinge apelul declarat de Denis Russu; a admis cererea de

apel depusă de Ministerul Justiției; a casat hotărârea din 13 iunie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, și a pronunțat o hotărâre nouă prin care cererea de chemare

în judecată depusă de Denis Russu împotriva Ministerului Justiției, intervenient

accesoriu Ministrul Finanțelor, Procuratura Generală cu privire la repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești a respins-o.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că soluția instanței de apel în sensul adoptat nu poate fi menținută,

fiind rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul

juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

În conformitate cu art. 10 alin. (1) Cod civil, apărarea drepturilor civile încălcate

se face pe cale judiciară, iar conform art. 53 alin. (2) din Constituție, statul răspunde

5

patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârșite în procesele

penale de către organele de anchetă și instanțele judecătorești.

Prevederi relevante speței se conțin în Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, care stabilește expres

atât momentul nașterii dreptului la repararea prejudiciului, cât și condițiile în temeiul

cărora survine răspunderea statului.

Astfel, art. 1 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, stipulează că prezenta lege

constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul și condițiile de

răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite comise

în procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de procuratură

și de instanțele judecătorești.

Conform art. 2 alin. (1) din Legea citată, prin acțiuni ilicite se înțelege, acțiuni sau

inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții,

ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care exclud vinovăția

acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general,

conform căruia nicio persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi

judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de răspundere din organul de

urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată a

normelor procedurale și materiale în timpul procedurii penale sau contravenționale

(infracțiuni).

Din materialele dosarului s-a constatat că urmărirea penală în privința lui Denis

Russu a fost pornită la 30 aprilie 2014 de către Procuratura Generală, conform bănuielii

rezonabile de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 328 alin.(l) și 352 alin.(l) Cod

penal. Temei pentru pornirea urmăririi penale l-au constituit actele de constatare din

care rezultă că Andrei Bratan, în baza certificatului de urbanism nr. 5061/13 din 22

octombrie 2013 și lipsei autorizației de construire eliberate în modul corespunzător, a

demarat lucrările de construcție a unei case de locuit individuale izolate pe lot, libere

pe cele patru fațade, pe terenul cadastral xxxxx situat pe xxxxxxx. mun. Chișinău.

Urmare a controlului efectuat de către Inspecția de Stat în Construcții la șantierul

indicat supra, au fost depistate mai multe abateri de la actele normative în vigoare, fiind

emisă pe numele lui Denis Russu, reprezentant prin procură a lui Andrei Bratan,

prescripția seria ISC nr. 0005256 din 16 ianuarie 2014, prin care au fost sistate lucrările

de construire a obiectivului până la înlăturarea neconformităților depistate și anume:

obținerii autorizației de construire.

La 16 ianuarie 2014 în privința lui Russu Denis a fost întocmit proces-verbal cu

privire la contravenție în baza art. 179 Cod contravențional - construcții neautorizate.

La 16 aprilie 2014 Inspecția de Stat în Construcții efectuând controlul la fața

locului a constatat că Andrei Bratan și Denis Russu nu au stopat lucrările de construcție

impuse prin prescripție. Conform Regulamentului local de urbanism, aprobat prin

decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 22/40 din 25 decembrie 2008, terenul cu numărul

cadastral xxxxxx se afla în zona Rl-b, care prevede construcția caselor de locuit

unifamiliale, izolate pe lot, libere pe cele patru fațade, și în certificatul de urbanism nr.

506i/13 din 22 octombrie 2013. Necătând la acestea, factorii de decizie ai Primăriei

mun. Chișinău au eliberat pe numele lui Andrei Bratan un alt certificat de urbanism

pentru proiectare nr. 1241/14 din 06 martie 2014, prin care au certificat construirea

unei case de locuit izolate pe lot, liberă pe cele patru fațade, modificând certificatul de

6

urbanism nr. 506i/13 din 22 octombrie 2013 și anume schimbând regimul pe înălțime

S (D)+P+2E+M în S +P+4E, iar ulterior au eliberat autorizație de construire nr. 61-ci

4 din 01 aprilie 2014.

În cadrul efectuării acțiunilor de urmărire penală, la 26 iunie 2014, Denis Russu a

fost recunoscut și audiat în calitate de bănuit în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

352 alin. (1) din Codul penal, iar la 24 septembrie 2014 lui Denis Russu i-а fost

înaintată învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzută de art.352 alin.(l) Cod penal,

care a declarat că vinovăția în săvârșirea infracțiunii nu o recunoaște și folosindu-se de

drepturile sale procesuale, a refuzat de a da declarații.

Prin hotărârea din 06 iunie 2014 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, Denis

Russu a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 179 Cod

contravențional.

Prin ordonanța din 31 octombrie 2017 a Procuraturii mun. Chișinău, oficiul

Centru, a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală și clasarea cauzei penale

intentate în privința lui Denis Russu, din motiv că s-a constatat legalitatea actelor în

temeiul cărora au fost executate lucrările de construire pe str. xxxxxx a fost confirmată

prin deciziile instanțelor de judecată, precum și conform controlului efectuat s-a stabilit

că obiectivul examinat este amplasat în limita terenului deținut în proprietate fără

încălcarea normelor urbanistice și arhitecturale în vigoare și nu poate influența negativ

vecinătățile și în niciun caz nu poate aduce daune intereselor publice.

Așadar, circumstanțele relatate supra denotă că urmărirea penală în privința lui

Denis Russu a durat începând cu 26 iunie 2014 și până la 31 octombrie 2017.

Pe parcursul urmăririi penale, reclamantul a fost recunoscut ca bănuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 352 alin. (1) Cod penal, a fost audiat în această calitate,

apoi reclamantul a fost recunoscut și ca învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 352 alin. (1) Cod penal. Alte acțiuni nu au fost întreprinse în privința reclamantului,

ci doar a semnat o declarație de înștiințare a organului de urmărire penală sau a instanței

de judecată despre schimbarea adresei de domiciliu, or, după cum a menționat și

recurentul în cadrul derulării procesului de judecată reținerea și arestul i-au fost

instituite pe o altă cauză penală.

Drept urmare, cele relatate în ansamblu denotă incontestabil faptul că Denis Russu

este în drept de a pretinde la repararea prejudiciului cauzat în urma acțiunilor ilegale

ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești, însă instanța

de apel greșit a stabilit că rezultând din specificul acestei categorii de cauze instanța de

judecată este în imposibilitate de a admite solicitarea reparării prejudiciului material și

moral, în cazul în care în privința persoanei aflate sub urmărire penală nu a fost aplicat

arestul preventiv sau declarația scrisă de a nu părăsi localitatea, or, angajamentul

semnat de către reclamant la obligația de a se prezenta în fața organului de urmărire

penală nu constituie temei pentru a supune statutul unei răspunderi materiale și moral

ca urmare a lipsei unor acțiuni ilegale.

În acest sens, Colegiul remarcă că conform art. 6 al Legii enunțate, dreptul la

repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul:

a) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de

sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c) adoptării

de către instanța judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului

contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către

judecătorul de instrucție, în condițiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală,

7

în privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind

declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de urmărire penală sau organului

care exercită activitate specială de investigații.

În accepțiunea art. 10 din aceiași Lege, dreptul persoanei fizice la repararea

prejudiciului moral în mărimea și în modul stabilit de prezenta lege apare în cazurile

specificate la art. 6.

Prevederi similare se regăsesc și în art. 1405 alin. (1) Cod civil, conform căruia

prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la

răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv

sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în

calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul

comunității se repară de către stat integral, indiferent de vinovăția persoanelor de

răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de

judecată.

Coroborând în ansamblu normele de drept precitate supra, se atestă cu certitudine

că Denis Russu în prezenta acțiune a întrunit condițiile de a-și valorifica pretenția de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

întrucât materialul probator atestă că Denis Russu în cadrul efectuării acțiunilor de

urmărire penală în anul 2014 a semnat declarația cu privire de a nu părăsi localitatea,

ori, acest fapt se deduce din declarația semnată de către recurent la 26 iunie 2014. (f.d.

12, vol. I)

În aceste ordine de idei, este necesar de a accentua că instanța de apel la

examinarea cauzei a eludat de a se expune asupra aplicabilității art. 10 din Legea nr.

1545 din 25 februarie 1998 și la acest capitol Colegiul menționează greșită concluzia

instanței de apel rezultând din examinarea superficială a cauzei.

Astfel, la materialele cauzei este anexată ordonanța de scoatere a reclamantului

de sub urmărire penală (f.d. 16-21, vol. I), la care face referință în hotărâre sa prima

instanță.

Instanța de apel, inexplicabil, ignoră acest înscris și indică că nu sunt întrunite

condițiile art. 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 pentru ca reclamantul să poată

pretinde la repararea prejudiciului material și moral.

În contextul dat, Colegiul reține că conjunctura descrisă supra evidențiază faptul

că instanța de apel nu a exercitat un control judiciar complet, în fapt și în drept, cu

respectarea efectului devolutiv al apelului, asupra ceea ce a hotărât prima instanță, iar

drept consecință a interpretat și aplicat în mod eronat normele de drept material și

procedural pertinente speței, fapt ce a succedat adoptarea unei soluții nemotivate.

La caz, Colegiul învederează că, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, care statuează că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe

care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de

principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea

sentințelor și hotărârilor în diferite state (Boldea împotriva României din 15 februarie

2007, paragraful 29; Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful

61). Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să

evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost

prezentate (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle

împotriva Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

8

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO în

repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția unei

decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit

include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o

obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este motivată

în mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor

de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit

în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de

a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera

o încălcare a articolului 6 §1 din CEDO (Hiro Balani vs. Spania).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să

fie clar, înțeles de pârțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la

toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

În speță, este evident că constatările instanței de apel nu conțin o argumentare

clară, bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei, din care să rezulte

procesul deliberării și adoptării soluției emise, astfel încât instanța de recurs fiind în

dificultate de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice

temeinicia și legalitatea soluției adoptate.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide temeinicia

recursurilor declarate de Denis Russu și avocatul Aliona Dragomir împotriva deciziei

din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, deoarece soluția instanței de apel este

bazată pe neelucidarea circumstanțelor speței și este adoptată cu încălcarea normelor

de drept material și procedural.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie neîntemeiată, dictată de

concluzii nemotivate și nu a elucidat toate circumstanțele pertinente speței, iar

lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă,

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii recursurilor declarate de Denis Russu

și avocatul Aliona Dragomir și casării deciziei din 14 martie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de circumstanțele

constatate și concluziile deduse de instanța de recurs și, reexaminând cauza, să emită o

hotărâre legală și întemeiată cu respectarea normelor de drept material și procedural

pertinente speței, precum și cercetarea multiaspectuală a suportului probator.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admit recursurile declarate de Denis Russu și avocatul Aliona Dragomir.

Se casează decizia din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Denis Russu împotriva Ministerului

Justiției, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor, Procuratura Generală cu privire

la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

9

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și se trimite cauza spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

10