2r-883/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: L.Holevițcaia dosarul nr.2r-883/15 instanţa de apel: N.Cernat, L.Bulgac, A.Pahopol DECIZIE 02 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Russu Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Cooperativa de construcție a locuințelor nr. 51, mun.

Chișinău împotriva lui Russu Andrei, intervenient accesoriu Societatea pe acțiuni ,,Termocom” în procedura falimentului privind încasarea sumei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, prin care cererea privind repunerea în termenul de declarare a apelului depusă de către Russu Andrei a fost respinsă ca neîntemeiată şi restituită cererea de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului legal de declarare, c o n s t a t ă: La data de 04 martie 2014, reclamanta Cooperativa de construcție a locuințelor nr. 51, mun. Chișinău s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Russu Andrei, intervenient accesoriu Societatea pe acțiuni ,,Termocom” în procedura falimentului privind încasarea sumei.

În motivarea acțiunii înaintate a indicat că, în baza contului personal deschis la Cooperativa de construcție a locuințelor nr. 51, mun. Chișinău pe numele pîrîtului, SA ,,Termocom” S.A. în procedura falimentului a livrat energie termică. Totodată, mai indică reclamanta că, pîrîtul Russu Andrei nu a achitat serviciile prestate, iar datoria formată la data de 01.10.2013 constituia suma de 6927,74 lei pentru energia termică, fapt ce în opinia reclamantei se confirmă prin informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale respective. A mai indicat reclamanta că, gestionarul fondului locativ și SA ,,Termocom” S.A. în procedura falimentului se află într-o situație financiară precară, creată din cauza rău-platnicilor, care nu achită la timp costul serviciilor prestate.

Solicită reclamanta Cooperativa de construcție a locuințelor nr. 51, mun. Chișinău, încasarea din contul pîrîtului Russu Andrei a datoriei în sumă de 6927,74 lei și încasarea cheltuielilor de judecată. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10 aprilie 2015, acțiunea înaintată de către Cooperativa de construcție a locuințelor nr. 51, mun. Chișinău a fost admisă integral, fiind dispusă încasarea din contul pîrîtului Russu Andrei în beneficiul Cooperativei de construcție a locuințelor nr. 51, mun. Chișinău a datoriei în sumă de 6927,74 lei şi a sumei de 270 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată sub formă de taxă de stat achitată la depunerea acţiunii (f.d.56). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 24 iulie 2015, Russu Andrei a declarat apel, solicitînd repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea acestuia, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu remiterea cauzei la rejudecare (f.d.f.d.62-65,66-72).

Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, a fost respinsă cererea apelantului Russu Andrei privind repunerea în termenul de declarare a apelului, fiind dispusă restituirea cererii de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului legal de declarare (f.d.101-102). Invocînd ilegalitatea acestei încheieri, la 19 octombrie 2015, Russu Andrei a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015 cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel pentru judecarea apelului. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată pe motiv că a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural.

Susţine recurentul că, instanţa de apel urma să ţină cont de normele de drept naţionale, cît şi de practica CEDO, în vederea neîngrădirii dreptului privind accesul liber la justiţie, fapt ce în prezenta speţă nu se atestă (f.d.105-107). Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 425 CPC, care statuează expres că, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din actele pricinii rezultă că, încheierea recurată a fost pronunţată la 06 octombrie 2015 (f.d.100-102), iar recursul a fost depus la 19 octombrie 2015 (f.d.105-107). Astfel, prin prisma art. 425 CPC, instanţa de recurs constată că recursul înaintat de către Russu Andrei a fost declarat în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Russu Andrei urmează a fi respins cu menţinerea încheierii contestate. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Aşadar, din conţinutul recursului declarat de Russu Andrei rezultă că recurentul nu este de acord cu încheierea Curţii de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, prin care cererea de apel a fost restituită ca fiind depusă cu omiterea termenului legal de declarare (f.d.105-107).

2 La fel, s-a constatat că, pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu a prezentat motive care ar justifica depășirea termenului de declarare a apelului (f.d.100-102). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluzia instanţei de apel despre necesitatea respingerii cererii privind repunerea în termenul de declarare a apelului și restituirii cererii de apel ca fiind depusă tardiv, justă. În acest context, Colegiul reiterează prevederile art. 362 alin. (1) CPC, care statuează că, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

Prin prisma normei enunţate, instanţa de recurs relevă că, dispozitivul hotătîrii instanței de fond a fost pronunțat la data de 10 aprilie 2015 (f.d.56). Concomitent, din materialele dosarului Colegiul reţine că, cererea de apel înaintată de către Russu Andrei împotriva hotărîrii primei instanţe a fost înregistrată la 24 iulie 2015 (f.d.62-65). Aici, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră oportun de a reitera și prevederile art. 110 CPC, care indică că, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Totodată, potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Prin urmare, în speţă, termenul de declarare a apelului şi-a început curgerea la 11 aprilie 2015, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărîrii contestate şi a expirat la 10 mai 2015, aceasta fiind ultima zi de depunere a apelului, cu toate acestea acesta a fost depus abia la 24 iulie 2015, fapt ce denotă depunerea apelului cu încălcarea termenului de declarare. Cît privesc argumentele recurentului Russu Andrei precum că, a omis întemeiat termenul de declarare a apelului pe motiv că, copia hotărîrii motivate a instanței de fond ar fi primit-o la data de 14 iulie 2015, instanţa de recurs le consideră neîntemeiate și care urmează a fi respinse.

Or, potrivit modificărilor operate prin Legea nr.155 din 05.07.2012, în vigoare din 30.11.2012, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii și nu din mometul primirii copiei hotărîrii, cum prevedea anterior norma procesuală, cu atît mai mult că, ţine de obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă, a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă, fapt, însă, ignorat de către recurentul Russu Andrei.

Nu poate fi reţinut ca temei de a considera că apelul a fost depus în termen nici argumentul recursului precum că, recurentul Russu Andrei nu a asistat la pronunţarea dispozitivului, or, dînsul a fost în cunoştinţă despre existenţa prezentului litigiu şi examinarea lui, prin urmare, trebuia să întreprindă toate 3 măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (cauza Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a se interesa despre desfăşurarea litigiului şi de a proteja drepturile sale de acces la instanţă fapt, însă, ignorat de acesta, ce a generat omiterea termenului de depunere a apelului.

La fel sînt neîntemeiate și argumentele recurentului Russu Andrei precum că, instanța urmează să ia în considerație opinia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție expusă în anumite cazuri analogice, în care ar fi fost pronunțate decizii în favoarea recurenților care nu au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului, or, decizia instanței judiciare anexată la cererea de recurs este anterioară momentului practicii judiciare, pe motiv că, ulterior, Curtea Supremă de Justiţie a dat o altă apreciere situații juridice în cauze similare, cum ar fi: Oficiul Teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat vs Consiliul municipal Bălţi (dosarul nr.3r-251/15 din 25.11.2015), Lungu Igor vs Svetlana Buga (dosarul nr.2r-899/15, din 25.11.2015), Sergiu Grămadă vs Nicolae Ţuţuianu (dosarul nr.2r-865/15 din 18.11.2015) şi alţii.

Cu referire la caz, Colegiul relevă că, instanţele judecătoreşti urmează să desfăşoare o jurisprudenţă unitară şi nu pot să facă o jurisprudenţă contrară pe cazuri de aplicare analogică a legislaţiei, or, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cazul Beian c. România), desfăşurarea unei jurisprudenţe contrare pe cazuri analogice constituie de la sine încălcarea principiului siguranţei publice şi încălcarea art. 6 din Convenţie, privind dreptul la un proces echitabil, ceea ce este inadmisibil. Aici se menționează că, recurentul Russu Andrei prin lege era obligat să respecte termenul de contestare cu apel de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, fapt ce în prezenta speţă nu se atestă.

Alte circumstanțe în motivarea repunerii în termen a recursului nu au fost invocate. În astfel de circumstanţe, Colegiul conchide că, instanţa de apel întemeiat a respins cererea de repunere în termen a apelului şi corect a restituit cererea de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului de declarare, avînd în vedere că argumentele invocate în susţinerea cererii de repunere în termen a apelului sunt neîntemeiate. Or, în cazul admiterii cererii şi repunerii apelului declarat de Russu Andrei, se va încălca principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 şi preambulul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.

Luînd în consideraţie cele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că argumentele invocate în recurs sînt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Russu Andrei. 4 Se menţine încheierea Curţii de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Cooperativa de construcție a locuințelor nr. 51, mun. Chișinău împotriva lui Russu Andrei, intervenient accesoriu Societatea pe acțiuni ,,Termocom” în procedura falimentului privind încasarea sumei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5