2ra-2788/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: S.Bleșceaga dosarul nr. 2ra-2788/15 instanţa de apel: N.Budăi, I.Muruianu, M.Moraru ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Solcan Sveatoslav, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22, mun. Chișinău împotriva lui Solcan Sveatoslav, intervenient accesoriu societatea pe acțiuni ,,Termocom” în procedura falimentului privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Solcan Sveatoslav, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 24 decembrie 2014, c o n s t a t ă: La 10 iulie 2014, reclamanta Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22, mun. Chișinău s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Solcan Sveatoslav, intervenient accesoriu SA ,,Termocom” în procedura falimentului privind încasarea sumei. În motivarea acțiunii înaintate a indicat că, în baza contului personal deschis la Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22, mun. Chișinău pe numele pîrîtului, SA ,,Termocom” în procedura falimentului a livrat energie termică. Totodată, mai indică reclamanta că, pîrîtul Solcan Sveatoslav nu a achitat serviciile prestate, iar datoria formată la data de 01.04.2014, constituia suma de 3103,67 lei pentru energia termică, fapt ce în opinia reclamantei se confirmă prin informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale respective.

A mai indicat reclamanta că, gestionarul fondului locativ și SA ,,Termocom” în procedura falimentului se află într-o situație financiară precară, creată din cauza rău-platnicilor, care nu achită la timp costul serviciilor prestate. 1 Solicită reclamanta Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22, mun. Chișinău, încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său Solcan Sveatoslav a datoriei în sumă de 3103,67 lei și a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2014, acțiunea înaintată de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22, mun. Chișinău a fost admisă, fiind dispusă încasarea din contul lui Solcan Sveatoslav în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22, mun.

Chişinău a datoriei în sumă de 3103,67 lei şi a cheltuielillor de judecată sub formă de taxă de stat achitată la depunerea acţiunii în sumă de 270 lei, iar în total suma de 3373,67 lei (f.d.29). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de către Solcan Sveatoslav, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2014 (f.d.72). Invocînd ilegalitatea deciziei enunţate, la 01 septembrie 2015, Solcan Sveatoslav a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015 și hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea actelor judecătorești enunțate cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea depusă de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22, mun.

Chișinău să fie respinsă ca fiind neîntemeiată. În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel, cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate și care urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, cu atît mai mult că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. Astfel, susţine recurentul că, din 21 ianuarie 2003 sunt deconectaţi de la încălzirea centralizată, fiind conectaţi la încălzirea autonomă. Afirmă că, la conectarea încălzirii autonome a fost informat despre achitarea a 5% din costul încălzirii apartamentului identic conectat la încălzirea centralizată pentru tranzitul ţevilor prin apartamentul său.

Susține că, în toţi aceşti ani a achitat suma enunțată, însa pe parcurs tariful pentru tranzitul ţevilor prin apartament a început sa fie majorat pînă la 10%, 15% și respectiv, pîna la 20% și constituie acum în sezonul de încălzire pînă la 400 lei, cu care nu este de acord. Totodată consideră că, pentru cei care au instalat încălzirea autonomă înainte de modificarea acestei legi, reţinerea pentru tranzit a mai mult de 5%, nu se aplică. Menționează că, anume aceste argumente au fost invocate și în cererea de apel motivată, însă instanța de apel a trecut cu vederea argumentele respective, evitînd să se expună pe marginea acestora, motiv ce impune casarea deciziei instanței de apel, or, prin neoferirea răspunsurilor la toate argumentele invocate de părți, instanța ierarhic inferioară a adus atingere dreptului la un proces echitabil, consființit de art. 6 CEDO, ceea ce este inadmisibil.

În rezultat, instanțele ierarhic inferioare s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial 2 circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de admitere a acțiunii, astfel fiind încălcat în mod direct dreptul său la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.81-87). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 11 iunie 2015 (f.d.72), iar recursul a fost depus la 01 septembrie 2015 (f.d.87), însă la dosar nu există probe care să confirme faptul că, recurentul Solcan Sveatoslav ar fi recepționat decizia motivată a Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Solcan Sveatoslav a fost declarat în termen. Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Solcan Sveatoslav, urmează a fi declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Solcan Sveatoslav, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Solcan Sveatoslav, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Solcan Sveatoslav, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Solcan Sveatoslav, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4