2ra-85/15 — Încasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria Râșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-85/15 Judecător: G. Gorun Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 15 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Suslova Liudmila, Suslov Veaceslav și Suslov Ernst, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 20 împotriva Liudmilei Suslova, Suslov Veaceslav şi Suslov Ernst privind încasarea datoriei pentru furnizarea energiei termice în mărime de 22 046,35 lei, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 10 septembrie 2014, prin care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Râșcani mun.

Chișinău din 22 ianuarie 2014, prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă : La 30 noiembrie 2012, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 20 (ÎMGFL nr. 20) s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Liudmilei Suslova, Suslov Veaceslav şi Suslov Ernst, cu participarea intervenientului accesoriu SA „Termocom”, privind încasarea datoriei pentru energia termică consumată în mărime de 22 046,35 lei. Întru argumentarea cerinţelor s-a invocat faptul că, conform prevederilor art. 10, 17, 18, a Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, proprietarii, chiriașii, locuitorii apartamentelor sunt obligaţi să achite la timp serviciile locativ comunale, inclusiv şi consumul de energie termică.

Reclamanta a explicat că, din motivul nerespectării acestei obligaţii, prin neachitarea bonurilor de plată pentru serviciile comunale prestate, pîrîţii au acumulat o datorie pentru serviciile prestate de SA „Termocom” în sumă de 22 046,35 lei, fapt confirmat prin informația despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale. Menţionează, că toate încercările de soluţionare a litigiului pe extrajudiciară nu au dat rezultate, deoarece pîrîţii au neglijat în mod conștiincios achitarea benevolă a serviciilor de care au beneficiat, din care considerente reclamantul s-a adresat cu cerere de chemare a judecată către Suslova Liudmila, Suslov Veaceslav şi Suslov Ernst privind încasarea datoriei pentru energia termică consumată în valoare de 22 046,35 lei şi a taxei de stat din contul pîrîţilor.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 22 ianuarie 2014, acțiunea a fost admisă integral, s-a încasat în mod solidar din contul Liudmilei Suslova, Suslov Veaceslav şi Suslov Ernst în folosul ÎMGFL nr. 20 datoria în sumă de 22 046,35 lei şi taxa de stat achitată în mărime de 661,39 lei, în total suma de 22 707,64 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 septembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Suslova Liudmila, Suslov Veaceslav şi Suslov Ernst și a fost menținută hotărîrea primei instanțe. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 21 noiembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Suslova Liudmila, Suslov Veaceslav şi Suslov Ernst au declarat recurs, solicitînd casarea decizia instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, obligând ÎMGFL nr. 20 la efectuarea recalculării sumei datorate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenţii au indicat că atît decizia instanţei de apel cît și hotărârea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate. La 23 decembrie 2014, ÎMGFL nr. 20 a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Examinând argumentele recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Suslova Liudmila, Suslov Veaceslav şi Suslov Ernst nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenții nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau prima instanţă, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti contestate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Suslova Liudmila, Suslov Veaceslav şi Suslov Ernst ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Suslova Liudmila, Suslov Veaceslav şi Suslov Ernst se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă