2ra-1829/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: E. Silivestru dosarul nr. 2ra-1829/15 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Irinei Semionova, avocatul Aureliu Oncea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ numărul 6 din municipiul Chişinău împotriva Irinei Semionov şi Vladimir Semionov, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom” cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de reprezentantul Irinei Semionov, avocatul Aureliu Oncea şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 24 noiembrie 2014 constată: La 07 mai 2014, ÎMGFL nr. 6 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Irinei Semionov şi Vladimir Semionov, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom” cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a invocat că în baza contului personal SA „Termocom” în procedura planului a livrat energie termică. Susţine că pârâţii nu au achitat serviciile prestate, iar datoria formată la 01 februarie 2013 constituie suma de 6645,48 lei pentru energia termică, fapt ce se confirmă prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale respective.

Menţionează că conform art. 617 alin. (2) lit. a) Cod civil este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, însă necătînd la acest fapt pârâţii sunt informaţi prin intermediul facturii lunare şi a reclamaţiei prin care se pune în vedere pârâţilor să-şi execute obligaţiile, însă aceştia nu şi le-au executat până la momentul de faţă. 1 Solicită încasarea în mod solidar de la pârâți datoria în sumă de 6645, 48 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 24 noiembrie 2014 a fost admisă acţiunea, încasat de la Irina Semionov şi Vladimir Semionov în mod solidar, în beneficiul ÎMGFL nr. 6 suma de 6645, 48 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015 a fost respins apelul declarat de reprezentantului Irinei Semionov, avocatul Aureliu Oncea şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 24 noiembrie 2014. La 08 mai 2015, reprezentantul Irinei Semionov, avocatul Aureliu Oncea a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii ca tardivă. În motivarea recursului a invocat că datoria a fost formată încă în anul 2010, fapt recunoscut şi de către reprezentantul ÎMGFL nr. 6 în cadrul şedinţei de judecată în prima instanţă.

Astfel acesta solicita la 24 noiembrie 2014 încasarea datoriei pentru energia termică în mărime de 6645,48 lei, pentru perioada 2001-2010. Susţine că atât în prima instanţă cât şi în cea de apel a invocat omiterea de către intimat a termenului de prescripţie la depunerea cererii de chemare în judecată, însă prima instanţă nu i-a dat nici o apreciere, mai mult ca atât l-a trecut cu vederea fără a se expune asupra acestui argument pe care îl consideră esenţial. Indică că prima instanţă a admis încasarea datoriei formate până la finele lunii ianuarie 2010, iar instanţa de apel la acest capitol a găsit de cuviinţă de a face trimitere la art. 277 alin. (1) al Codului civil al RM în care este menţionat că cursul prescripţiei extinctive se întrerupe în cazul în care debitorul săvârșește acţiuni din care rezultă că recunoaşte acţiunea.

Consideră aplicabil a fi raporturilor de acest gen prevederile art. 272 alin. (9) Cod civil, conform căruia când este vorba de prestaţii succesive, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data ultimei prestaţii neexecutate. Prestaţiile enumerate constituie prestaţii succesive care nu constituie un tot unitar. Ele sunt divizibile prin efectul legii. Consideră că prima instanţă şi instanţa de apel în loc să stabilească întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor la proces, a emis o hotărâre prin care a atribuit forţă juridică documentelor expirate extinctiv, ceea ce în esenţa sa constituie o interpretare eronată şi ca rezultat aplicare eronată a normelor de drept material.

Mai relatează că argumentarea instanţei a aplicării art. 277 alin. (l) Cod civil cu referire la (f. d. 8-11) este eronată, ba dimpotrivă, achitările conform (f. d. 8-11) la care face referire instanţa de apel denotă faptul că Irina Semionov achita doar plata curentă conform facturii şi nimic mai mult, astfel nu pot exista careva acţiuni din care ar rezulta că recurenta a întrerupt termenul de prescripţie extinctivă şi recunoaşte datoria. Instanţa de apel urma să aplice art. 277 alin. (1) Cod civil în 2 cazul în care spre plată recurentei i-ar fi venit factura de 102,78 lei, iar aceasta ar fi achitat 103 lei, în atare situaţie 0,22 lei s-ar fi considerat plătiţi pentru achitarea facturii precedente neachitate sau în general pentru achitarea datoriei existente, însă în prezenta speţă recurenta achita plata curentă conform facturii, ne achitând nimic în plus şi astfel nu poate cataloga aceste achitări a plăţii curente ca recunoaştere a întregii datorii.

Susţine că concluziile instanţei de apel privind aplicarea art. 277 alin. (1) Cod civil nu pot fi reţinute din motivul că în cazul dat instanţa de apel pur şi simplu nu a întreprins nici un efort în vederea determinării obiectului litigiului, iar achitarea unor facturi pentru consumul curent nu poate fi tratat ca acte de recunoaştere a datoriei în general. Mai relatează că prima instanţă nu s-a expus asupra omiterii termenului de prescripţie şi nu i-a dat o careva apreciere juridică. Face referire la art. 267 alin. (1) Cod civil care prevede că termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Consideră că acest termen a fost de către intimat, deoarece ÎMGFL nr. 6 solicită încasarea sumei de 6645, 48 lei, ce s-a format încă la finele lunii ianuarie 2010, adică cu mai bine de 4 ani în urmă. La 15 iulie 2015, intervenientul accesoriu SA „Termoelectrica”, a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând declararea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015 la 08 mai 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de reprezentantul Irinei Semionova, avocatul Aureliu Oncea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de reprezentantul Irinei Semionova, avocatul Aureliu Oncea, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Irinei Semionova, avocatul Aureliu Oncea ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de reprezentantul Irinei Semionova, avocatul Aureliu Oncea se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat 4