2ra-2346/15 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2ra-2346/15 prima instanţă - A. Miron instanţa de apel - N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 21, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 21 împotriva Iuliei Vorobiova, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni ”Termocom” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 19 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Iulia Vorobiova, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 10 octombrie 2013 și emisă o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă.

c o n s t a t ă La 30 mai 2013, ÎMGFL nr. 21 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Iuliei Vorobiova, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni ”Termocom” cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii, ÎMGFL nr. 21 a indicat că în baza contractului de livrare- utilizare a energiei termice în apă caldă încheiat cu SA ”Termocom”, precum și în baza contului personal deschis pe numele pîrîtei, SA ”Termocom” a livrat energie termică. La fel a menționat că pîrîta nu a achitat serviciile prestate, iar datoria formată la data de 01 martie 2013 constituie suma de 21371,14 lei pentru energia termică. De asemenea, a relatat că la moment, se află într-o situație financiară precară creată din cauza rău-platnicilor, dintre care face parte și pîrîtul.

ÎMGFL nr. 21 solicită încasarea de la Iulie Vorobiova a datoriei de 21371,14 lei și a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 10 octombrie 2013, acțiunea a fost admisă. De la Iulia Vorobiova a fost încasată în beneficiul ÎMGFL nr. 21 datoria pentru energia termică și apă caldă în mărime de 21371,14 lei, cheltuieli de judecată în mărime de 641,13 lei și cheltuieli pentru citare în sumă den 37,86 lei. 1 Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2015, a fost admis apelul declarat de Iulia Vorobiova, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 10 octombrie 2013 și emisă o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă. La 21 iulie 2015, ÎMGFL nr. 21 a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

Recurentul ÎMGFL nr. 21, în motivarea recursului, a menționat că la examinarea cauzei, instanța de apel a admis încălcarea normelor de drept material prin interpretarea eronată a legii. La fel a menționat că din informația descifrată a calculului și achitării serviciilor de energie termică, anexate la materialele cauzei, intimata a efectuat achitări periodice mai mari decît plata calculată în lunile iunie, iulie 2006, februarie, aprilie, iunie – septembrie 2007, iunie, august, septembrie 2008, a serviciilor prestate, prin care a întrerupt curgerea termenului de prescripție extinctivă în temeiul art. 277 al.(1) lit. b) Cod civil. Astfel, menționează că toate aceste acțiuni denotă faptul că intimata recunoaște întreaga datorie.

Prin referința depusă, Iulia Vorobiova a menționat că instanța de apel a dat o apreciere corespunzătoare probelor conținute la materialele cauzei. De asemenea, a menționat că nu poate fi luat în considerație argumentul recurentului precum că prin achitările efectuate, a întrerupt termenul de prescripție extinctivă, deoarece în lunile indicate de recurent, a achitat plata pentru serviciile comunale curente, dar nu efectua plăți pentru achitarea datoriilor, cu atît mai mult că nu recunoștea datoriile invocate. La fel, a reiterat că recursul a fost declarat cu încălcarea termenului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 19 martie 2015, a fost expediată în adresa părților la 25 iunie 2015 (f.d. 200 Vol. II), astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a 2 fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎMGFL nr. 21, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎMGFL nr. 21 ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 21 se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 3