2ra-1613/15 — Încasarea sumei

prima instanţă – A. Miron dosarul nr.2ra-1613/15 instanţa de apel – I. Cimpoi, N. Craiu, A. Pahopol ÎNCHEIERE 15 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Pîntea Igor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ- 21, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului împotriva lui Pîntea Igor cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Pîntea Igor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 31 martie 2014 c o n s t a t ă La 21 august 2013 Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ- 21 (ÎMGFL-21), intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Pîntea Igor cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în temeiul contractului de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă încheiat între ÎMGFL-21 şi S.A. „Termocom”, precum şi în baza contului personal deschis la ÎMGFL-21 pe numele lui Pîntea Igor, S.A. „Termocom”, în procedura planului, a livrat energie termică. Pîntea Igor nu a achitat serviciile prestate astfel, la data de 01 aprilie 2013, datoria acestuia faţă de reclamant constituia suma de 6583, 77 lei.

Cere reclamantul încasarea de la Pîntea Igor a datoriei pentru energia termică în sumă de 6583, 77 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 martie 2014 acţiunea a fost admisă parţial, s-a încasat de la Pîntea Igor în beneficiul ÎMGFL-21 datoria pentru energia termică formată la data de 01 aprilie 2014 în mărime de 6226,09 lei şi taxa de stat 270 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de către Pîntea Igor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 martie 2014. La 04 mai 2015 Pîntea Igor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărîri de admitere parţială a acţiunii cu reducerea sumei încasate pentru energia termică cu 20%.

În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia aplicată, a interpretat în mod eronat legea şi a încălcat normele de drept procedural. Recurentul reiterează că instanţa urma să i-a în consideraţie faptul că în conformitate cu art. 572 Cod civil, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Mai indică recurentul că instanţele nu au apreciat probele şi argumentele prezentate cu privire la faptul că serviciul prestat a fost unul necalitativ, ÎMGFL-21 neexecutându-și deplin obligaţiile şi astfel limitându-se şi dreptul acestuia de a solicitat încasarea sumei integral.

Or, recurentului în conformitate cu pct. 23 al Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, urmau ai fi reduse plăţile, în cazul în care serviciile nu au fost prestate sau au fost prestate la un nivel nesatisfăcător. Reducerile se efectuează pentru luna în care au fost prestate servicii cu întreruperi sau necalitativ, fapt care este reflectat în chitanţa de plată. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Pîntea Igor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Pîntea Igor asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Pîntea Igor ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Pîntea Igor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat