2ra-3100/14 — Încasarea datoriei

Judecătoria Buiucani Dosarul nr. 2ra-3100/14 Mun. Chişinău Judecător: A. Danilov Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Vascan, E. Clim. Iu. Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 15, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ 15, intervenient accesoriu SA „Termocom” către Ganenco Aneta, Ganenco Stanislav privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, CONSTATĂ : La 31 iulie 2013 Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ (IMGFL) nr. 15 a înaintat cerere de chemare în judecată către Ganenco Aneta, Ganenco Stanislav privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că în baza contului personal deschis la ÎMGFL nr. 15 pe numele lui Ganenco Aneta, Ganenco Stanislav, SA ’’Termocom” în procedura planului a livrat energie termică. Odată cu deschiderea contului personal, pîrîţii au acceptat prestarea serviciilor de către ÎMGFL nr. 15, fapt ce se confirmă prin achitarea bonurilor de plată, inclusiv a celor de utilizare a energiei termice, bonurile de plată pentru serviciile prestate nefiind contestate. Susţine reclamantul că pîrîţii nu au achitat serviciile prestate, iar datoria formată la data de 01.04.2013 constituie suma de 9 412,99 lei pentru energia termică, fapt ce se confirmă prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale respective.

Totodată pîrîţii au fost somaţi de ÎMGFL nr. 15 pentru a-şi executa obligaţiile, însă aceştia nu şi le-au executat pînă în momentul de faţă. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03.12.2013, s-a respins ca neîntemeiată cererea depusă de ÎMGFL nr. 15. 1 Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a menţionat că motivul invocat de reclamant este nefondat deoarece pîrîţii pînă la data de 30 iunie 2011 nu au avut calitatea de consumatori a serviciilor prestate de către SA „Termocom”, deoarece ei nu au avut posibilitatea de a se folosi de bunul său, el fiind în litigiu, fapt confirmat prin Titlu Executoriu eliberat de către Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău din 02.03.2011 prin care foştii locatari au fost evacuaţi la 30. 06.2011.

Începînd cu 30.06.2011 pîrîţii au achitat plăţile pentru serviciilor prestate de SA „Termocom”, iar datoriile acumulate anterioare acestei date, nu le sînt imputabile. La 26.12.2013 ÎMGFL nr. 15 a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea cauzei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014 s-a respins apelul declarat de către ÎMGFL nr. 15 şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 03.12.2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel ÎMGFL nr. 15 a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. 2 În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către ÎMGFL nr. 15 asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎMGFL nr. 15 ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 3 DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 15 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 15, intervenient accesoriu SA „Termocom” către Ganenco Aneta, Ganenco Stanislav privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4