2ra-1079/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: S.Papuha dosarul nr.2ra-1079/2015 instanţa de apel: N.Vascan, E.Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Voloşin-Donciuc Alexandr, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ - 19 împotriva lui Voloşin-Donciuc Alexandr, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni ,,Termocom” (în procedura planului) privind încasarea datoriei şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Voloşin-Donciuc Alexandr şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 15 august 2014, c o n s t a t ă La 01 octombrie 2013, ÎMGFL – 19 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Voloşin-Donciuc Alexandr, intervenient accesoriu SA ,,Termocom” (în procedura planului) privind încasarea datoriei şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, pîrîtul în baza contului personal deschis la ÎMGFL-19, a beneficiat de energie termică livrată de SA ,,Termocom” (în procedura planului). Astfel, odată cu deschiderea contului personal, pîrîtul a acceptat tacit calitatea serviciilor prestate, fapt confirmat prin achitarea bonurilor de plată pentru serviciile locativ-comunale, inclusiv de energie termică.

1 Susţine că, pîrîtul nu a achitat plata pentru energia termică şi s-a acumulat la 01 august 2013 o datorie în mărime de 13 263 lei, fapt confirmat prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale. Potrivit art. art. 530 şi 533 ale Codului Civil şi pct. pct. 10, 17, 18 ale Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de canalizare şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp serviciile comunale, inclusiv consumul de energie termică.

Invocă că, întreprinderea informează pîrîtul despre necesitatea achitării datoriilor acumulate prin intermediul facturilor lunare, însă benevol pîrîţii refuză să achite restanța de plată. Cere reclamantul, încasarea de la Voloşin-Donciuc Alexandr în beneficiul ÎMGFL nr. 19, datoria în sumă de 13 263 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 august 2014 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Voloşin-Donciuc Alexandr în beneficiul ÎMGFL nr. 19 datoria conform situaţiei zilei de 01 august 2013, în mărime de 13 263 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 397.89 lei, iar în total suma de 13 660.89 lei. Hotărîrea primei instanţe a fost contestată cu apel de către Voloşin-Donciuc Alexandr.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de către Voloşin-Donciuc Alexandr şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 august 2014. La 06 martie 2015, în termenul prevăzut de lege, Voloşin-Donciuc Alexandr a declarat recurs, solicitînd concretizarea jurisdicţiei teritoriului între Prut şi Nistru, tragerea la răspundere a ÎMGFL-19 pentru neglijenţa prestării serviciului şi anume neasigurarea cu energie termică începînd cu perioada de încălzire a anilor 2011-2012 pînă în anul 2014-2015 şi încasarea de la ÎMGFL – 19 compensaţia pecuniară pentru imposibilitatea obţinerii compenasţiei pentru încălzire din anul 2012 pînă în anul 2015, precum şi casarea hotărîrilor instanţelor judecătoreşti ca fiind ilegale.

În susţinerea recursului a invocat că, atît în instanţa de fond cît şi în instanţa de apel nu s-au prezentat probe precum că, Gkal de energie termică au fost livrate cu o temperatură constantă în apartamentul său. Instanţele judecătoreşti, nu au luat în considerare faptul că, locatarii blocului prin mojloace proprii au instalat contorul la energia termică, iar SA ,,Termocom” a asigurat locatarii că va restitui mijloacele financiare investite, însă întrebarea a fost lăsată fără a fi soluţionată. 2 Menţionează că, ÎMGFL-19 creează obstacole în achitarea serviciilor locativ- comunale şi anume că în luna martie-aprilie 2011 a efectuat înregistrări în lipsa acordului său, în apartamentul unde locuieşte, pe Voloşin-Donciuc Iurie, cu toate că, în perioada anilor 2003-2010 ultimul s-a aflat în locuri de detenţie, iar prin urmare şi- a pierdut dreptul la spaţiul locativ.

Astfel, se află în imposibilitate de a soluţiona problema creată, iar din motiv că, nu cunoaşte locul aflării lui Voloşin-Donciuc Iurie, nu poate primi compensaţia pentru energia termică. Consideră că sumele solicitate spre încasare nu sunt întemeiate. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Voloşin-Donciuc Alexandr urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Voloşin-Donciuc Alexandr este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că, argumentele invocate de către Voloşin-Donciuc Alexandr în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că, conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Voloşin-Donciuc Alexandr ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Voloşin-Donciuc Alexandr se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4