2ra-390/17 — încasarea datoriei

prima instanță, Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău dosarul nr. 2ra-390/2017

judecător: Iu. Potîngă

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahapol

Î N C H E I E R E

10 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Alexandr Jiro,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 17 împotriva lui

Alexandr Jiro, intervenient accesoriu Societatea de Acțiuni „Termoelectrica” cu

privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016, prin

care s-a respins apelul declarat de Alexandr Jiro cu menținerea hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 februarie 2016,

c o n s t a t ă :

La 16 septembrie 2014, ÎMGFL nr.17 s-a adresat în instanță cu cerere de

chemare în judecată împotriva lui Alexandr Jiro, intervenient accesoriu SA

„Termocom” (substituită de SA „Termoelectrica”) cu privire la încasarea datoriei

și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că, în baza contului personal

deschis la ÎMGFL nr. 17 pe numele pârâtului, SA „Termocom”, în procedura

falimentului, a livrat energia termică la locul de consum al reclamantului. Odată

cu deschiderea contului personal, locatarul vizat a acceptat prestarea serviciilor,

fapt ce se confirmă prin achitarea bonurilor de plată, inclusiv a celor de utilizare a

energiei termice și a altor servicii comunale. Pârâtul nu a contestat bonurile de

plată pentru serviciile prestate, fapt ce indică la acordul tacit la calitatea serviciilor

prestate. Astfel, au apărut relații dintre locatarul/consumator și ÎMGFL nr. 17 în

calitate gestionar al fondului locativ potrivit Hotărârii Guvernului nr. 434 din 09

aprilie 1998 (art.20), care prevede expres că, în clădirile cu mai mulți consumatori

și cu un singur echipament de măsurare a energiei consumate, contractul se

încheie cu consumatorul principal.

Menționează reclamantul, că pârâtul nu a achitat serviciile prestate, astfel

acumulând o datorie, pentru perioada 01 decembrie 2001-01 aprilie 2014, în sumă

de 16 202,35 lei, fapt confirmat prin informația despre calcularea și achitarea

serviciilor locative-comunale respective. Încercările reclamantului de a soluționa

1

litigiul pe cale extrajudiciară nu s-au soldat cu succes, fapt ce l-a determinat să se

adreseze în judecată cu cererea respectivă.

A mai menționat reclamantul că, conform pct. 10, pct.17 si pct. din

Regulamentul, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie

2002, proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite serviciile locativ-

comunale, inclusiv consumul de energie termică. De asemenea, achitarea

serviciilor comunale cade sub incidența prevederilor art. 530 Cod civil al RM.

Indică reclamantul, că în calitate de gestionar al fondului locativ, SA

„Termocom” în procedura falimentului, se află într-o situație financiară precară

creată din cauza râu - platnicilor, din care face parte și pârâtul.

Solicită reclamantul încasarea de la pârât, cu titlu de datorie, a sumei de 16

202,35 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 486,07 lei.

La 22 iulie 2015, reclamantul a înaintat o cerere de majorare a pretențiilor,

prin care a declarat că își susține integral temeiurile de fapt și de drept invocate în

cererea inițială. Suplimentar susține că, pârâtul în continuare refuză să-și onoreze

obligațiunile de a achita datoriile acumulate pentru celelalte servicii comunale și

anume pentru serviciu de deservire a blocului locativ, pentru care a acumulat o

datorie în sumă de 830,09 lei, deservirea echipamentului tehnic - 910,57 lei,

transportarea deșeurilor - 505,28 lei, apă menajeră în sumă de 180,22 lei, apă

potabilă în sumă de 3333,93 lei, datorii acumulate până la data de 01 mai 2015.

Aceste circumstanțe au condus la majorarea sumei datoriilor față de reclamant cu

7379,09 lei.

Solicită reclamantul încasarea suplimentară de la pârât a datoriei

acumulată pentru serviciile comunale, deservirea blocului locativ, deservirea

echipamentului tehnic, transportarea deșeurilor, apă potabilă, apă menajeră în

sumă totală de 7 379,09 lei și a taxei de stat în mărime de 221,37 lei.

Prin cererea de concretizare, reclamantul a comunicat că, la 01 februarie

2016, pârâtul acumulase datorii pentru agentul termic în sumă de 15 152, 35 lei.

Astfel, reclamantul si-a concretizat pretențiile și solicită încasarea sumei restante

în mărime de 15 152, 35 lei și cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în

sumă de 486,07 lei. Totodată, reclamantul indică că, pentru alte servicii comunale,

achitări nu au fost înregistrate și solicită încasarea de la pârât a sumei de 7 379,09

lei, cât și a taxei de stat achitată pentru acțiunea concretizată în mărime de 221,37

lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 februarie 2016,

s-a admis acțiunea.

S-a încasat din contul lui Alexandr Jiro în beneficiul ÎMGFL nr. 17 datoria

pentru consumul de energie termică în sumă de 15 152,35 lei și datorii acumulate

pentru alte servicii comunale în sumă de 7 379,09 lei, iar în total suma de 22

531,44 lei.

S-a încasat din contul lui Alexandr Jiro în beneficiul ÎMGFL nr. 17

cheltuielile de judecată constituite din taxa de stat achitată la înaintarea acțiunii în

sumă de 704,44 lei și cheltuielile legate de citarea publică în sumă de 100 lei, iar

în total suma de 807,44 lei.

2

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 16 martie 2016 Alexandr

Jiro a depus cerere de apel prin intermediul căreia a solicitat, casarea hotărârii

primei instanțe.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016 s-a respins

apelul declarat de Alexandr Jiro cu menținerea hotărârii Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 17 februarie 2016.

La 16 ianuarie 2017, Alexandr Jiro a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima

instanță.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, indicând că nu i-a fost adusă la cunoștință cererea de

chemare în judecată, nu a fost citat la examinarea cauzei, și nu i-a fost acordat

dreptul de a depune referință.

A mai indicat recurentul că, achită cu regularitate, în măsura posibilităților

serviciile comunale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul

declarat la 16 ianuarie 2017, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25

octombrie 2016 este depus în termen, în cazul în care copia deciziei a fost

expediată în adresa părților conform scrisorii din 01 noiembrie 2016 (f.d. 141), iar

la materialele cauzei nu se regăsește dovada recepționării de către părți.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de Alexandr Jiro, urmează a fi declarat

inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandr Jiro nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului

cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Aici, completul Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

când în recursul declarat de P Alexandr Jiro asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Alexandr Jiro ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod

de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Alexandr Jiro, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

4