2ra-2678/16 — încasarea datoriei si cheltuielilor de judecată

prima instanță: V. Gîrleanu dosarul nr. 2ra-2678/16 instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican și V. Negru Î N C H E I E R E 30 noiembrie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Iuliana Oprea și Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Calalb Alexandr, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.20 împotriva lui Calalb Alexandr, intervenient accesoriu societatea pe acțiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr.2” cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016, prin care s-a respins apelul declarat de Calalb Alexandr și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 29 ianuarie 2016 c o n s t a t ă: La 28 noiembrie 2014 întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.20 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Calalb Alexandr, intervenient accesoriu societatea pe acțiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr.2” cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de chemare în judecată întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.20 a indicat că în baza contului deschis pe numele pîrîtului Calalb Alexandr i-a fost livrat de către societatea pe acțiuni „Termocom” energie termică. Odată cu deschiderea contului personal Calalb Alexandr a acceptat prestarea serviciilor achitând bonurile de plată pentru energia termică și altor servicii comunale.

Calalb Alexandr nu a contestat ordinele de plată pentru serviciile comunale, fiind de acord cu calitatea serviciilor prestate. În perioada de la 01 februarie 2012 pînă la 01 septembrie 2014 Calalb Alexandr a acumulat datorie pentru energia termică în sumă de 4573, 61 lei, fapt confirmat prin informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale. Conform pct.10, 17 și 18 al Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 1 din 19 februarie 2002, proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.

Prin factura de plată lunară Calalb Alexandr a fost somat despre necesitatea executării obligațiilor, însă pînă în prezent datoria la energia termică nu este achitată. Cere întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.20 încasarea de la Calalb Alexandr datoria în mărime de 4573, 61 lei și taxa de stat în mărime de 270 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 ianuarie 2016 s-a admis acțiunea. S-a încasat de la Calalb Alexandr în beneficiul întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ nr.20 datoria în mărime de 4573, 61 lei și cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat în mărime de 270 lei. La 09 februarie 2016 Calalb Alexandr a depus apel nemotivat, iar la 21 martie 2016 apel motivat împotriva hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 29 ianuarie 2016 (f.d.76, 91-92). Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 15 iunie 2016 a respins apelul declarat de Calalb Alexandr și a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 ianuarie 2016 (f.d.109-115). Prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile că prin factura și informația despre achitarea serviciilor locativ-comunale se confirmă că Calalb Alexandr la 01 septembrie 2014 a acumulat datorie la energia termică în sumă de 4573, 61 lei și este obligat să o achite. Calalb Alexandr nefiind de acord cu suma inclusă în facturi nu s-a adresat gestionarului blocului locativ întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.20 și nu a contestat ordinele de plată.

Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.20 este prestatorul de servicii, iar societatea pe acțiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr.2” este furnizorul și conform pct.21 al Regulamentului cu privire la furnizarea și utilizarea energiei termice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.434 din 09 aprilie 1998, la imobilele cu destinație de locuințe, contractul de furnizare se încheie cu asociația de locatari, iar în lipsa acesteia - cu persoana împuternicită, cu locatarii sau cu proprietarul, după caz. Gestionarul fondului locativ are calitatea de consumator în raport cu furnizorul de servicii și distribuitor în raport cu consumatorii finali de energie și apă caldă.

La 05 septembrie 2016 Calalb Alexandr a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016 solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii sau obligarea întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ nr.20 să justifice suma solicitată. În motivarea recursului Calalb Alexandr a invocat că nu a încheiat cu întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.20 sau societatea pe acțiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr.2” contract pentru furnizarea energiei termice și nici nu dorește. În lipsa unui contract nu este obligat să plătească pentru serviciul furnizat. 2 Instanța de apel nu a obligat întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.20 să justifice suma datoriei, să prezinte indicațiile contoarelor verificate și calculele costului energiei termice livrate.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de Calalb Alexandr în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Calalb Alexandr în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Codul de procedură civilă nu a invocat. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes”.

(cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din motivele menționate și având în vedere că prima instanță și instanța de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale, iar argumentele invocate de Calalb Alexandr în cererea de recurs poartă caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios 3 administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de Calalb Alexandr se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4